Decretul nr. 313/1980

Articolul 1

Asigurarea sănătății populației se realizează printr-un complex de măsuri economice, sociale, culturale și sanitare, care urmăresc întărirea continua a sănătății, prevenirea imbolnavirilor, acordarea tratamentului medical În caz de imbolnavire și recuperarea capacității de muncă.

Asistența medicală complexa acordată bolnavilor cu afecțiuni psihice constituite o parte integrantă a asistenței sanitare și are drept scop refacerea sănătății, îmbunătățirea capacității de adaptare la condițiile de viața în familie, în munca și societate a bolnavilor, precum și prevenirea manifestărilor acute ale bolii, care pot constitui un pericol pentru bolnavii înșiși sau pentru cei din jur.

Unitățile sanitare, celelalte unități, membrii de familie ai bolnavilor care suferă de afecțiuni psihice sînt obligați să asigure efectuarea la timp a tratamentului de specialitate, integrarea acestora în familie și în activități profesionale corespunzătoare stării lor de sănătate, în scopul prevenirii apariției unor situații în care aceștia sa devină periculosi.

Articolul 2

Sînt periculosi, în înțelesul prezentului decret, bolnavii psihici care, prin manifestările lor, pun în pericol viața, sănătatea, integritatea corporală proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbura în mod repetat și grav condițiile normale de muncă ori de viața, în familie sau societate.

Articolul 3

Bolnavii psihici periculosi sînt supuși în mod obligatoriu tratamentului medical de specialitate în cadrul unităților sanitare.

Tratamentul medical obligatoriu se efectuează ambulator, iar în caz de nevoie, în condiții de spitalizare în unitățile sanitare de specialitate.

Articolul 4

Necesitatea instituirii tratamentului medical obligatoriu se va stabili ținându-se seama de starea bolnavului psihic, de gradul de pericol pe care el îl prezintă, comportarea sa pentru el însuși sau pentru persoanele cu care vine în contact.

Instituirea tratamentului medical obligatoriu are drept scop înlăturarea tulburarilor intervenite în starea bolnavilor, în vederea îmbunătățirii capacității de adaptare psiho-socială a acestora.

Articolul 5

Membrii majori ai familiei care locuiesc în mod obișnuit cu o persoană din a carei comportare s-ar putea deduce ca este un bolnav psihic periculos, cei care vin în contact permanent cu aceasta la domiciliu sau la locul de muncă, precum și orice altă persoană care are cunoștința de un asemenea caz, sînt obligați sa înștiințeze de îndată, în scris, unitățile sanitare. Cînd bolnavul psihic considerat periculos este pus sub interdicție sau este minor, aceeași obligație o au și autoritatea tutelara, tutorele sau părinții minorului.

Înștiințarea se adresează dispensarului medical în a cărui raza teritorială domiciliază persoana considerată a fi bolnav psihic periculos sau dispensarului medical care deservește personalul muncitor din unitatea în care acesta își desfășoară activitatea.

Articolul 6

Medicul dispensarului examinează persoana, îi acorda ingrijirile medicale necesare dacă este cazul și, în baza celor constatate, sesizează comitetul sau biroul executiv al consiliului popular pe raza căruia se afla dispensarul medical.

Comitetul sau biroul executiv va acorda sprijin personalului de specialitate din cadrul dispensarului pentru obținerea de informații prin constatări directe și prin declarații scrise ale persoanelor care cunosc starea și manifestările bolnavului.

Medicul va îndrumă bolnavul și va transmite constatările sale, împreună cu datele privind starea și manifestările bolnavului, la dispensarul policlinic competent din punct de vedere teritorial.

Articolul 7

Medicul psihiatru din dispensarul policlinic va examina bolnavul, va prescrie și urmări efectuarea analizelor necesare, inclusiv examenul psihologic, după care va formula diagnosticul și, ținînd seama de datele primite și de constatările făcute; va stabili dacă este cazul să fie supus examinării comisiei medicale prevăzute la art. 8.

Cînd medicul psihiatru din dispensarul policlinic apreciază necesitatea prezentării bolnavului în fața comisiei medicale, va lua măsuri ca bolnavul, documentele medicale și celelalte date obținute să fie trimise, de îndată, la spitalul de psihiatrie sau secția de psihiatrie din spitalul căruia îi este subordonat dispensarul policlinic.

În situația în care medicul de specialitate, apreciază că nu este cazul ca bolnavul să fie prezentat comisiei medicale, va transmite concluziile sale împreună cu indicațiile terapeutice și cu datele primite dispensarului medical teritorial.

Articolul 8

În cadrul spitalului sau secției de psihiatrie, bolnavul și documentele trimise vor fi examinate, în termen de 24 de ore de către o comisie compusa din 3 medici psihiatri.

Desemnarea comisiei se face de către conducerea unității sanitare și se confirma de direcția sanitară judeteana sau a municipiului București.

Articolul 9

Comisia medicală poate hotărî, după caz:

a) tratament medical obligatoriu ambulator, ori de câte ori nu exista o necesitate medicală majoră pentru internarea bolnavului în spital;

b) tratament medical obligatoriu în spital.

În situația în care comisia apreciază că nu este necesară instituirea unui tratament medical obligatoriu, poate recomanda bolnavului, dacă este cazul, efectuarea unui tratament medical corespunzător.

Dacă sînt necesare examinari medicale sau relații suplimentare, comisia poate dispune efectuarea examenelor medicale de către organele sanitare competente ori completarea relațiilor obținute potrivit prevederilor art. 6 alin. 2.

Comisia hotărăște cu unanimitate de voturi. În caz de divergenta, comisia se va completa cu încă 2 medici psihiatri și va hotărî cu majoritate de voturi.

Hotărîrea va cuprinde diagnosticul, soluția adoptată, motivarea acesteia și va fi semnată de toți membrii comisiei, cu consemnarea eventualei opinii separate. Hotărîrea comisiei este executorie.

Articolul 10

În termen de 24 de ore de la luarea hotărîrii privind instituirea tratamentului medical obligatoriu, comisia înștiințează în scris despre aceasta bolnavul, pe unul din membrii majori ai familiei cu care locuiește bolnavul în mod obișnuit sau persoana sub îngrijirea căreia se afla acesta, comitetul sau biroul executiv al consiliului popular, dispensarul policlinic și dispensarul medical teritorial. Dacă bolnavul la care se referă hotărîrea este pus sub interdicție sau este minor, se înștiințează și autoritatea tutelara de la domiciliul acestuia, tutorele sau părinții minorului.

Articolul 11

Tratamentul medical obligatoriu se va aplica imediat după luarea hotărîrii de către comisie, la indicația și sub controlul medicilor de specialitate, în funcție de natura și stadiul bolii, de tipul de evoluție a acesteia, potrivit normelor tehnice cu privire la asistența medicală a bolnavilor psihici, stabilite de Ministerul Sănătății.

Articolul 12

Tratamentul medical obligatoriu ambulator se efectuează prin dispensarul policlinic sau prin dispensarul medical teritorial, sub îndrumarea și controlul medicului psihiatru din dispensarul policlinic. Bolnavii sînt obligați să se prezinte la control medical periodic la datele fixate de medicul psihiatru din dispensarul policlinic, să se supună tratamentului medical, stabilit și să urmeze indicațiile terapeutice în perioada dintre doua controale.

Articolul 13

Persoanele sub îngrijirea cărora se afla un bolnav psihic supus la tratament medical obligatoriu ambulator, tutorele, precum și membrii majori din familie care locuiesc cu el m mod obișnuit, sînt obligate sa ia măsurile necesare în vederea efectuării tratamentului medical prescris și a prezentării lui cu regularitate la dispensarul medical sau la dispensarul policlinic.

Articolul 14

Conducerea unităților sanitare în care se interneaza bolnavii psihici periculosi are obligația să asigure condițiile necesare aplicării tratamentului medical adecvat, inclusiv psihoterapia, terapia recreativa, ergoterapia.

Personalul sanitar are obligația să efectueze la timp tratamentul, sa urmărească evoluția stării psihice și fizice a bolnavului și adaptarea acestuia la activitățile terapeutice.

Articolul 15

Supravegherea bolnavilor se efectuează de către personalul sanitar din cadrul spitalului sau secției de psihiatrie în care sînt internati aceștia.

În cazul în care bolnavul psihic periculos părăsește unitatea sanitară fără autorizare medicală, el va fi readus în aceeași unitate prin grija organelor sanitare, iar, la nevoie, și cu sprijinul organelor prevăzute la art. 31.

Articolul 16

Comisia care a hotărât tratamentul medical obligatoriu în spital are obligația sa reexamineze bolnavii la cel mult două luni și ori de câte ori este nevoie în funcție de starea acestora, precum și la cererea medicului șef de secție, a unui membru major al familiei bolnavului sau a oricărei alte persoane, iar, în cazul celor puși sub interdicție ori al minorilor, și la cererea autorității tutelare, a tutorelui sau a părinților.

Articolul 17

Comisia, în urma reexaminarii, hotărăște, după caz:

a) menținerea tratamentului medical obligatoriu în condiții de spitalizare;

b) încetarea tratamentului medical obligatoriu în spital și instituirea în continuare a tratamentului medical obligatoriu ambulator;

c) încetarea oricărui tratament medical obligatoriu.

Articolul 18

Încetarea tratamentului medical obligatoriu ambulator se hotărăște de către comisia prevăzută în art. 8, la cererea bolnavului, a procurorului sau a celorlalte persoane prevăzute în art. 10, cu avizul medicului psihiatru din dispensarul policlinic sau numai la propunerea acestuia.

Articolul 19

Prevederile art. 9 alin. 2 și. 3 și art. 10 se aplică în mod corespunzător și cu privire la hotărîrile de menținere, schimbare sau încetare a tratamentului medical obligatoriu.

Articolul 20

Unitățile în care sînt sau au fost încadrați bolnavii pentru care s-a dispus încetarea tratamentului medical obligatoriu au obligația să asigure, în cazul în care aceștia au capacitatea de muncă păstrată, desfășurarea sau reluarea activității lor în locuri de muncă corespunzătoare indicațiilor comisiei. În cazul în care capacitatea de adaptare a bolnavului este necorespunzătoare solicitărilor vechiului loc de muncă, la indicația comisiei se va proceda la schimbarea locului de muncă.

Bolnavii psihici care, anterior tratamentului medical obligatoriu, nu erau încadrați în munca și care sînt orientati de către comisia care a dispus încetarea tratamentului spre profesii potrivite aptitudinilor și nivelului lor de pregătire, vor fi încadrați în locuri de muncă corespunzătoare.

Bolnavii psihici care la terminarea tratamentului medical obligatoriu au capacitate de muncă redusă vor fi încadrați în locuri de muncă potrivit recomandarii comisiei de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

Unitățile au obligația sa încadreze în locuri de muncă corespunzătoare toate categoriile de bolnavi psihici prevăzute în alineatele precedente.

Direcțiile pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale județene și a municipiului București vor asigura repartizarea în munca a bolnavilor psihici care au efectuat tratament medical obligatoriu și care au o astfel de indicație din partea organelor sanitare.

Articolul 21

Ministerul Sănătății răspunde de modul în care se aplică prevederile prezentului decret, controlează și îndrumă întreaga activitate a unităților sanitare cărora le revin sarcini în acordarea asistenței medicale a bolnavilor psihici periculosi.

Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, împreună cu celelalte organe centrale interesate, analizează anual modul în care s-a acordat asistența bolnavilor psihici periculosi precum și modul în care s-a realizat integrarea lor în activitate, luînd măsuri corespunzătoare.

Articolul 22

În vederea verificării modului de aplicare a prevederilor prezentului decret, comisia prevăzută la art. 8 comunică în scris în termen de 24 de ore, procuraturii locale în a carei raza teritorial a se afla situat spitalul, hotărîrea privind instruirea tratamentului medical obligatoriu, ori hotărîrea de menținere, schimbare sau încetare a tratamentului medical obligatoriu.

Articolul 23

Organele procuraturii pe a căror rază teritorială se afla spitalele în care sînt internati bolnavii psihici periculosi vor verifica din oficiu, periodic, legalitatea internarilor și condițiile de spitalizare.

Articolul 24

Împotriva hotărîrii comisiei medicale prin care s-a dispus instituirea, menținerea, schimbarea sau încetarea tratamentului medical obligatoriu pot face contestație cel față de care s-a luat o asemenea hotărîre, persoanele prevăzute la art. 10, procurorul, precum și orice altă persoană.

Judecarea contestației este de competența judecătoriei în a carei raza teritorială se afla unitatea sanitară unde funcționează comisii care a luat hotărîrea.

Articolul 25

Judecarea contestației se face de urgenta.

Instanța, judecand contestația, verifica legalitatea hotărîrii comisiei medicale, putând sa dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice și sa administreze orice alte probe pe care le considera necesare pentru a stabili dacă, față de comportarea și manifestările bolnavului, erau întrunite condițiile prevăzute în art. 2 din prezentul decret, pentru aplicarea tratamentului medical obligatoriu.

În toate cazurile, instanța va asculta persoana față de care s-a instituit tratamentul medical obligatoriu.

Judecata are loc cu asigurarea de către instanța a unui apărător din oficiu pentru cel față de care s-a instituit tratamentul medical obligatoriu, dacă acesta nu are un apărător ales.

Participarea procurorului la judecata este obligatorie.

Instanța hotărăște, după caz, menținerea, modificarea sau încetarea aplicării hotărîrii prin care s-a dispus tratamentul medical obligatoriu.

Articolul 26

Hotărîrea prin care instanța a soluționat contestația este supusă recursului.

După rămânerea definitivă a hotărîrii, dosarul medical va fi restituit comisiei care a decis tratamentul medical obligatoriu.

Articolul 27

Prevederile din art. 25 și 26 se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile Codului de procedura civilă.

Articolul 28

Internarea unei persoane ca bolnav psihic periculos, instituirea sau menținerea tratamentului medical obligatoriu fără respectarea dispozițiilor prezentului decret atrag, după caz, răspunderea materială, civilă, disciplinară sau penală.

Articolul 29

Ministerul Sănătății și consiliile populare județene și al municipiului București vor lua măsuri pentru asigurarea bazei materiale, medicamentelor și a personalului necesare bunei desfășurări a asistenței bolnavilor psihici periculosi, în cadrul indicatorilor economici și financiar aprobați.

Ministerul Sănătății va lua măsuri pentru pregătirea ai perfecționarea personalului sanitar necesar asigurării asistenței medicale a bolnavilor psihici periculosi, precum și pentru realizarea unui sistem unitar de evidenta a acestora.

Consiliile populare vor asigura, potrivit dispozițiilor legale, terenurile agricole necesare unităților sanitare pentru organizarea și dezvoltarea activităților de ergoterapie.

Articolul 30

Organele sanitare au obligația să asigure transportul bolnavilor care urmează să fie internati și a celor față de care această măsură a încetat, precum și a insotitorilor acestora.

Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare vor acorda

sprijin pentru transportul persoanelor prevăzute la alin. 1.

Articolul 31

La cererea personalului sanitar, comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, prin comisiile pentru învățămînt sănătate și cultura sau persoane delegate în acest scop, vor acorda sprijinul necesar aplicării măsurilor privind asistența bolnavilor psihici periculosi.

Articolul 32

Sînt supuși prevederilor prezentului decret și toxicomanii care, din cauza intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, se afla în una din situațiile prevăzute în art. 2.

Articolul 33

Cererile, contestațiile și celelalte acte în legătură cu instituirea, menținerea, schimbarea sau încetarea tratamentului medical obligatoriu sînt scutite de orice taxe.

Tratamentul medical obligatoriu, efectuat ambulator sau în condiții de spitalizare, precum și internarea bolnavilor psihici și a celor prevăzuți la art. 32, sînt gratuite.

Articolul 34

Bolnavilor psihici periculosi care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală le sînt aplicabile dispozițiile din Codul penal și Codul de procedură penală.

Articolul 35

Bolnavii psihici periculosi, internati pentru tratament medical obligatoriu, potrivit prevederilor

Decretului nr. 12/1965 , vor fi reexaminati, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului decret în Buletinul Oficial al României, de către comisia medicală prevăzută la art. 8, care va proceda potrivit art. 17.

Cazurile aflate în curs de soluționare vor fi rezolvate potrivit dispozițiilor prezentului decret.

Articolul 36

Decretul nr. 12/1965

privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculosi, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 27 ianuarie 1965, și

Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 39/1965

pentru aplicarea

Decretului nr. 12/1965

privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculosi, publicată în Colecția de hotărîri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri nr. 3 din 27 ianuarie 1965, se abroga.