Decizia nr. 227/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Diana Andreea Mandricel în Dosarul nr. 3.169/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2001 în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având în vedere cererea autorului excepției de neconstituționalitate, a dispus amânarea pronunțării la data de 3 iulie 2001, în scopul depunerii de către acesta de concluzii scrise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.169/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Diana Andreea Mandricel, într-o cauza având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7.164 din 13 aprilie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București, prin care a fost soluționat un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, astfel cum rezultă din Încheierea de sesizare din 24 noiembrie 2000, "neconstituționalitatea articolului care vizează darea unei cauțiuni pentru daunele morale în raport de art. 150 alin. (1) din Constituție", fără însă să se arate în ce consta aceasta contrarietate. De altfel, nici în concluziile scrise depuse la dosar până la termenul stabilit pentru pronunțare nu se expun motivele pe care se întemeiază excepția de neconstituționalitate.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată "deoarece

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

privind stabilirea obligației de a depune cauțiune de 5% din valoarea despăgubirii solicitate nu contravine art. 150 alin. (1) din Constituție, acest articol din Constituție făcând referire la legile și la toate celelalte acte normative care sunt deja promulgate la data intrării în vigoare a Constituției".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibila, întrucât, contrar dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepția nu este motivată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

este neîntemeiată. Se considera ca aceste dispoziții "nu încalcă prevederile constituționale ale art. 150 alin. (1), care se aplică numai legilor și tuturor celorlalte acte normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituției, respectiv data de 8 decembrie 1991, ceea ce nu este cazul dispozițiilor criticate, intrate în vigoare la data de 23 mai 2000".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, al căror conținut este următorul: "(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației sale, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanța civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauțiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.

(2) Suma se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtătoare de dobânzi.

(3) Recipisa de consemnare se prezintă instanței judecătorești cel mai târziu la primul termen fixat pentru judecata, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecata."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții de lege "care vizează darea unei cauțiuni pentru daunele morale" sunt neconstituționale "în raport de art. 150 alin. (1) din Constituție", text potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , Curtea Constituțională constata ca obiectul litigiului în care aceasta a fost ridicată îl constituie contestația formulată de autorul excepției împotriva desfacerii contractului sau de muncă. În opinia acestuia desfacerea contractului de muncă s-a întemeiat pe afirmații denigratoare la adresa sa, afirmații împotriva cărora putea formula pretenții privind stabilirea și acordarea de despăgubiri morale, pentru care trebuia însă sa plătească cauțiunea de 5% reglementată de dispozițiile de lege criticate. În aceasta situație rezultă ca prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

nu au legătură cu cauza în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată și, în consecința, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Aceasta soluție se impune în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora Curtea "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", iar conform dispozițiilor alin. (6) al aceluiași articol "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) [...]".

La aceeași soluție de inadmisibilitate se ajunge și în temeiul dispozițiilor

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care stabilesc ca "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate". Or, asa cum s-a arătat deja în cauza, autorul excepției nu a expus motivele pentru care apreciază ca dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Diana Andreea Mandricel în Dosarul nr. 3.169/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.