Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 266/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond

prezumat în vigoare

Data actului
25 septembrie 2001
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 762 din 29 noiembrie 2001
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 11.739 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 14/1999 28 ianuarie 1999 (prevederi anume) privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. Iași în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curții de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin consilier Carmen Luncasu, și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, prin consilier Traian Rosca, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Autorul excepției, prin reprezentant, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca instituirea prin dispozițiile legale criticate a unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicționale nu împiedica accesul liber la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție. De asemenea, nici prevederile referitoare la punerea în executare a procesuluiverbal de constatare nu aduc atingere aceluiași principiu fundamental, fiind doar o procedură specială care nu exclude dreptul contestatorului de a se adresa justiției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece, asa cum a constatat prin mai multe decizii Curtea Constituțională, nici o prevedere constituțională nu se opune instituirii unei proceduri administrative prealabile. Se considera ca lipsa unor prevederi exprese referitoare la accesul la o instanța judecătorească nu înseamnă o încălcare a art. 21 din Constituție, deoarece partea nemultumita are calea de a se adresa justiției, potrivit normelor generale, contestand atât procesul-verbal, cat și punerea în executare a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2001 pronunțată în Dosarul nr. 4.916/2000 Curtea de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece prevăd numai posibilitatea contestarii pe cale administrativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, iar nu și dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești împotriva deciziei ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, prin care se soluționează contestația. De asemenea, este considerată neconstitutionala și prevederea potrivit căreia procesul-verbal menționat devine executoriu după 15 zile de la încheierea sa.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este intemeiata, deoarece "Textul

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

este contrar dispozițiilor art. 21 din Constituție, potrivit căruia orice persoană (fizica sau juridică) se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât dispozițiile criticate nu limitează liberul acces la justiție, ci prevăd o procedură specială de executare cu celeritate a creanțelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice, precum și o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestației, care este prealabilă jurisdicției judecătorești".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond. Conform acestor dispoziții constatările persoanelor împuternicite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței să efectueze controlul privind îndeplinirea obligațiilor de plată la Fondul special al drumurilor publice, consemnate într-un proces-verbal, constituie titlu de creanta care devine executoriu la expirarea termenului de plată stabilit, fără nici o alta formalitate. Împotriva acestui proces-verbal de constatare se pot formula obiecțiuni printr-o contestație depusa la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, contestație care nu suspenda executarea silită și care se soluționează în termen de 10 zile prin decizie a ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Autorul excepției a considerat ca textul de lege criticat contravine textului constituțional menționat, deoarece nu prevede explicit dreptul contestatorului de a ataca în justiție decizia ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței prin care i s-a respins contestația, precum și executarea silită a titlului executoriu.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Dispozițiile

art. 5 ale Ordonanței Guvernului nr. 14/1999

instituie o procedură prealabilă, administrativă, de soluționare a contestațiilor împotriva proceselor-verbale încheiate de împuterniciții Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, conferind totodată acestor procese-verbale, după expirarea termenului de plată, puterea de titlu executoriu.

Curtea constata ca lipsa din text a unei referiri exprese privind existenta unei cai de atac în fața unei instanțe judecătorești împotriva soluției pronunțate de autoritatea administrativă nu înseamnă eo ipso interzicerea exercițiului dreptului fundamental al accesului liber la justiție consacrat la art. 21 din Constituție. Astfel, atât potrivit normelor cu caracter general privind competența instanțelor judecătorești, respectiv art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cat și celor privind căile de atac împotriva actelor administrative, prevăzute de dispozițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , actul administrativ prevăzut la

art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

(prin care a fost soluționată contestația împotriva procesului-verbal încheiat de împuterniciții Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței cu privire la îndeplinirea obligațiilor de plată la Fondul special al drumurilor publice) poate fi contestat la curtea de apel, asa cum de altfel s-a și procedat în cauza.

Curtea mai constata ca nici prevederile alin. (3) și (4) ale art. 5 din aceeași ordonanța, potrivit cărora procesulverbal constituie titlu de creanta și devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată stabilit, fără nici o alta formalitate, nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiție, deoarece nici un text constituțional nu interzice executarea silită în temeiul unui alt titlu executoriu decât hotărârea judecătorească. De altfel, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".

În sfârșit, referitor la constituționalitatea unor dispoziții legale prin care se instituie o procedură administrativ-jurisdicțională în anumite domenii de activitate, jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit (de exemplu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) ca "procedura administrativ-jurisdicțională constituie o măsura de protecție care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiție. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești, în condițiile stabilite de lege. Ca urmare, hotărârea organului de jurisdicție administrativă este supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ sau al altei instanțe competente, potrivit legii, iar părților nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constituției".

Curtea constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atât considerentele, cat și soluția pronunțată în acele decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. Iași în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curții de Apel Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2001.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr.
NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
────────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.