Convenția din 25 aprilie 1979

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în contul fiecăruia dintre statele contractante, indiferent de modul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii capitalului.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele.

a) în ceea ce privește Republica Socialistă România:

- impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, arta și știința, precum și venitul obținut din colaborări la publicații, la spectacole, din expertize și din alte surse asemănătoare;

- impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice sau juridice nerezidente;

- impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea unor organizații economice române și a unor parteneri străini;

- impozitul pe veniturile din activități lucrative ca meserii, profesii libere, precum și din întreprinderi, altele decît cele de stat;

- impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

- impozitul pe veniturile din activități agricole;

- plățile din beneficii făcute de întreprinderile de stat către bugetul statului,

(mai jos denumite impozit român);

b) în ceea ce privește Republica Democratica Sudan:

- impozitul pe beneficii din afaceri;

- impozitul pe venitul personal;

- impozitul pe renta terenurilor;

- impozitul de dezvoltare;

- impozitul global;

- impozitul pe cistiguri din capital,

(mai jos denumite impozit sudanez).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau substanțial asemănătoare care se vor stabili de fiecare stat contractant după data semnării prezentei convenții și care se vor adauga celor existente sau le vor înlocui.

Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc modificările importante aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă Republica Socialistă România sau Republica Democratica Sudan, după cum se cere în contextul convenției;

b) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii și subsolul ariilor submarine situate în afară apelor teritoriale asupra cărora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea căreia i se aplică prevederile prezentei convenții este legată de asemenea explorare sau exploatare;

c) termenul Sudanul înseamnă Republica Democratica Sudan, inclusiv orice arie în afară apelor teritoriale ale Republicii Democratice Sudan care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi desemnată în viitor, conform legislației Republicii Democratice Sudan privitoare la platforma continentala, ca o arie în interiorul căreia pot fi exercitate drepturile Republicii Democratice Sudan cu privire la fundul marii și subsol și la resursele lor naturale;

d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate indica orice persoană juridică sau orice entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă indica:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat; și

(îi) în cazul Sudanului, directorul impozitelor sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul trafic internațional înseamnă orice transport maritim sau aerian efectuat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;

i) termenul naționali înseamnă:

(i) cu privire la România, toți cetățenii români și toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile care dobîndesc statut juridic ca atare conform legislației în vigoare în România;

(îi) cu privire la Sudan, toți cetățenii Republicii Democratice Sudan care dobîndesc statutul juridic ca atare din legătură lor cu Republica Democratica Sudan și toate persoanele juridice ca atare conform legislației în vigoare în Republica Democratica Sudan;

j) termenul impozit român înseamnă impozit stabilit de România,

2. În ce privește aplicarea convenției de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislația acelui stat contractant, referitoare la impozitele făcînd obiectul prezentei convenții.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant desemnează, sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 și 3 ale prezentului articol, orice persoană care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conduceri sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

Expresiile rezident al Sudanului și rezident al României vor fi interpretate în mod corespunzător.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica este considerată rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau juridic va fi determinat în conformitate cu regulile ce urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este un național al (are cetățenia) ambelor state contractante sau al nici unuia din ele, autoritățile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită ca rezidență a ambelor state contractante, atunci va fi considerată ca rezidență a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa de afaceri în care întreprinderea exercita, în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii, păstrate în scopul exclusiv al stocării, expunerii sau livrării;

c) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii, păstrate numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) produsele sau mărfurile aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare ocazionale, care sînt vîndute de către întreprindere după închiderea acelui tirg sau expoziții;

e) întreținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

f) întreținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;

g) un șantier de construcții sau montaj.

4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat contractant menționat, dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea prin intermediul unui curtier (misit), al unui agent comisionar general sau al oricărui alt intermediar (agent) cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

7. O întreprindere a unui stat contractant va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă desfășoară activitatea de prestări de servicii în celălalt stat contractant prin prezentarea de spectacole publice date de artiștii sau sportivii menționați la art. 18.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Venitul provenind din bunuri imobile, este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1, și 3 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

5. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, beneficiile obținute de către o întreprindere agricolă, forestieră sau de plantație vor fi tratate în conformitate cu prevederile art. 7.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa asa cum s-a menționat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent, sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

5. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

6. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Beneficiile obținute de către o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor și aeronavelor vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant.

2. Dispozițiile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obținute din participarea statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

3. Beneficiile din transporturile maritime sau aeriene limitate numai la locuri situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa în mod direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, într-un caz sau în celălalt, cele doua întreprinderi sînt, în relațiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, toate beneficiile care, dacă n-ar fi fost acele condiții, ar fi fost obținute de către una din întreprinderi dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acelor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz, se aplică prevederile art. 7.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și obținute de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat; cînd astfel de dobinzi sînt obținute de către un rezident al celuilalt stat contractant care este supus impozitului în acel celălalt stat contractant, cu privire la aceste dobinzi, impozitul astfel stabilit în statul contractant din care provin dobinzile nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din efecte publice, rente, din obligațiuni, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii, și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent și creanta generatoare de dobinzi este legată efectiv de afacerile desfășurate prin acel sediu permanent. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Dobinzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuși sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent, atunci se va considera ca dobinzile respective provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau dintre ambii și o altă persoană, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată.

În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

7. Prevederile prezentului articol nu se vor aplica dacă creanta în legătură cu care se plătesc dobinzile a fost creata sau transferata în principal cu scopul de a beneficia de avantajele prezentului articol și nu are la baza o cauza comercială de buna-credința.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Comisioanele pot fi de asemenea impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat contractant, însă, cînd sînt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15 la suta din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plati făcute oricărei persoane pentru servicii prestate de aceasta ca agent; termenul comisioane nu include însă plati făcute pentru servicii prestate prin activitate independenta, menționate la art. 15, sau servicii personale dependente, menționate la art. 16.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se vor aplica dacă primitorul comisioanelor, fiind rezident al unuia din statele contractante, are, în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, un sediu permanent de care comisioanele sînt efectiv legate. În asemenea situație se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat contractant ori un rezident al acelui stat contractant. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidență a unuia din statele contractante, are în unul din statele contractante un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligația de a plati comisioanele, iar comisioanele sînt suportate de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din acel stat contractant.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau dintre ambii și o altă persoană, suma comisionului plătit, ținînd seama de serviciile pentru care se plătește, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și primitor în absenta unor asemenea relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai ultimei sume menționate. În acest caz, partea care depășește plățile va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, dîndu-se atenția cuvenită și celorlalte prevederi ale prezentei convenții.

7. Dacă un rezident al unuia din statele contractante care primește comisioane ce provin din celălalt stat contractant prefera ca, pentru oricare an de impunere sau an financiar, impozitul să fie stabilit la acele comisioane în statul contractant din care provin, acesta va fi calculat ca și cum ar avea un sediu permanent în acel stat contractant și ca și cum acele comisioane ar fi impozabile în conformitate cu prevederile art. 7 ca beneficii atribuibile acelui sediu permanent.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, care sînt dobîndite de un rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea redevențe pot fi impuse și în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat; însă, în cazul cînd asemenea redevențe sînt dobîndite de un rezident al celuilalt stat contractant care este supus impozitului în acel celălalt stat contractant cu privire la aceste redevențe, impozitul stabilit astfel în statul contractant din care provin redevențele nu va depăși 10 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv pentru drepturi de autor pentru filme de cinematograf sau pentru benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevet de invenție, pentru mărci de fabrica sau alte asemenea drepturi de proprietate sau alte drepturi, pentru un desen sau un model, un plan, formula sau procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat însuși sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevențelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevențelor și care suporta sarcina acestor redevențe, atunci aceste redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile de natura celor menționate la paragraful 3 al art. 24 vor fi impozabile numai în statul contractant în care asemenea bunuri mobile sînt impozabile conform menționatului articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Prevederile paragrafului 3 al prezentului articol nu vor afecta dreptul unui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria sa legislație, un impozit asupra cistigurilor din capital provenind din înstrăinarea oricăror bunuri obținute de o persoană fizica care este rezidență a celuilalt stat contractant și care a fost rezidență a primului stat contractant menționat în timpul unei perioade oarecare în decursul a cinci ani imediat anteriori înstrăinării bunurilor.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activității sale în celălalt stat contractant de o baza fixa. Dacă dispune de o astfel de baza, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile menționatei baze fixe.

2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite din aceasta activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menționat dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internațional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii, le obțin din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care acele activități sînt exercitate.

2. Contrar prevederilor art. 7, 15 și 16, cînd un asemenea venit este realizat în cadrul unui acord cultural urmare unui program special pentru schimburi culturale convenit între guvernele celor două state contractante, veniturile respective vor fi scutite de impozit în mod reciproc.

Articolul 19

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 și 2 ale art. 20, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice renta plătită unui atare rezident în cadrul unui sistem de pensionare la care a contribuit cel al cărui angajat a fost anterior vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

2. Termenul renta înseamnă o sumă stabilită, platibila în mod periodic, la date fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, cu obligația de a face în schimb plățile pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, dacă un rezident dintr-un stat contractant primește plati cu titlu de pensie de întreținere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plati se vor scuti de impozit în ambele state contractante.

Expresia pensie de întreținere pentru copil, astfel cum este folosită în prezentul articol, înseamnă plati periodice pentru susținerea unui minor urmare unei hotărîri de divorț, acord de întreținere separată, convenire de întreținere sau separare.

Articolul 20

Funcții publice

1. Remunerațiile, inclusiv pensiile plătite de/sau din fonduri constituite de un stat contractant, o subdiviziune administrativă, de o autoritate locală sau de o persoană juridică de drept public din acel stat oricărei persoane fizice, în legătură cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune administrativă, autoritate locală sau persoana juridică de drept public, în executarea funcțiilor cu caracter public, se vor impune numai în acel stat.

Aceste prevederi nu se aplică remunerațiilor plătite persoanelor fizice care locuiesc în celălalt stat.

2. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerației cu privire la serviciile prestate în legătură cu orice activitate comercială sau de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau o persoană juridică de drept public din acest stat.

3. Rentele viagere sau de alta natura plătite unei persoane fizice care este rezidență a unui stat contractant se vor impune numai în acel stat contractant.

Articolul 21

Profesori

1. Un profesor universitar sau un profesor ori alți membri ai instituțiilor de învățămînt rezidenți ai unui stat contractant care predau la o universitate sau la orice alta instituție de învățămînt autorizata a celuilalt stat contractant sînt impozabili numai în acel prim stat, asupra totalității remunerațiilor primite cu privire la acea activitate pe o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica în egala măsura remunerațiilor pe care o persoană fizica rezidență a unui stat contractant le primește pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru folosul privat al unei întreprinderi sau persoane determinate.

Articolul 22

Studenți

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul educării sau instruirii, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din afară acelui stat.

Articolul 23

Venituri nemenționate în mod expres

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care sînt de o categorie sau din surse care au fost menționate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenții sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat prin bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Capitalul reprezentat prin bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, navele și aeronavele exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant al cărui rezident este.

Articolul 25

Înlăturarea dublei impuneri

1. Sub rezerva prevederilor legislației României privind acordarea drept credit față de impozitul român a impozitului plătibil într-un teritoriu din afară României (care nu va afecta principiul general din prezenta convenție):

a) impozitul sudanez plătibil potrivit legislației Sudanului și în conformitate cu prezenta convenție, fie în mod direct sau prin deducere, asupra beneficiilor, venitului sau cistigurilor impozabile din surse situate în Sudan (excluzînd, în cazul dividendelor, impozitul plătibil cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele) se va acorda ca un credit față de orice impozit român calculat prin referire la aceleași profituri, venituri sau cistiguri referitoare la care se calculează impozitul sudanez;

b) în cazul unui dividend plătit de către o societate rezidență în Sudan unei societăți rezidente în România și care controlează în mod direct sau indirect cel puțin 10 la suta din puterea de vot în societatea plătitoare de dividende, creditul va lua în considerație (pe lîngă orice impozit sudanez creditabil potrivit prevederilor subparagrafului a) al prezentului paragraf) impozitul sudanez plătibil de către societate cu privire la profiturile din care se plătește acest dividend.

2. În sensul paragrafului 1 al prezentului articol, impozitul sudanez plătibil va fi considerat ca include orice suma care ar fi fost platibila ca impozit sudanez dacă n-ar fi fost o scutire sau o reducere a impozitului care se certifica de către autoritatea competentă din Sudan ca fiind acordată în vederea incurajarii dezvoltării industriale, comerciale, agricole, științifice sau educaționale conform:

(i) Legii Sudanului din 1974 pentru dezvoltarea investițiilor industriale sau Legii din 1972 cu privire la organizarea și încurajarea investițiilor în serviciile economice în măsura în care ar fi în vigoare și n-au fost modificate de la data semnării prezentei convenții sau au avut modificări minore astfel încît sa nu afecteze caracterul lor general, sau

(îi) orice alta prevedere care poate fi facuta în mod subsecvent acordind o scutire sau reducere de impozit care este încuviințată de autoritățile competente ale statelor contractante ca avînd un caracter substanțial similar, dacă a fost modificată ulterior sau i s-au adus numai modificări minore astfel încît sa nu-i afecteze caracterul sau general.

3. Cînd un rezident al Sudanului obține profituri, venit sau cistiguri din capital din surse situate în România care pot fi impozabile în România în conformitate cu prevederile prezentei convenții, suma impozitului român plătibil în legătură cu aceste profituri, venit sau cistiguri din capital va fi acordată ca un credit față de impozitul sudanez stabilit asupra acelui rezident, cu condiția ca:

(i) suma creditului sa nu depășească acea parte a impozitului sudanez care este corespunzătoare acestor profituri, venit sau, după caz, acelor cistiguri din capital și

(îi) în cazul unor dividende, impozitul plătibil cu privire la profiturile din care s-au plătit dividendele va fi acordat numai dacă dividendele sînt plătite unei societăți care controlează în mod direct sau indirect cel puțin 10 la suta din puterea de vot în societatea care plătește dividendele.

4. În sensul paragrafelor 1, 2 și 3 ale prezentului articol, venitul, beneficiile și cîștigurile din capital aparținînd unui rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prevederile prezentei convenții, vor fi considerate ca provin din surse situate în acel celălalt stat contractant.

5. Cînd beneficiile asupra cărora o întreprindere a unui stat contractant a fost supusă impozitului în acel stat sînt de asemenea incluse și în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat și beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi revenit acelei întreprinderi a celuilalt stat dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi acelea care ar fi fost stabilite între doua întreprinderi independente actionind pe baze comerciale, suma inclusă în beneficiile ambelor întreprinderi va fi tratata, în sensul acestui articol, ca venit dintr-o sursa situata în celălalt stat a întreprinderii primului stat menționat și se va acorda înlesnire în mod corespunzător conform prevederilor paragrafelor 1, 2 sau 3 ale prezentului articol.

6. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta împreună, dacă este nevoie, sa analizeze modul cum orice impozit stabilit pe capital de către un stat contractant poate fi acordat ca un credit față de impozitul stabilit pe capital de către celălalt stat contractant.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai acestui stat contractant, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau cerințe în legătură cu aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și cerințele legate de aceasta impunere la care naționalii acestui celălalt stat sînt sau pot fi supuși.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acestui celălalt stat desfășurînd aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este deținut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau oricărei obligațiuni în legătură cu aceasta care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiunile în legătură cu aceasta la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menționat.

4. În sensul prezentului articol, termenul impunere înseamnă impozite de orice fel și natură.

5. Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sînt rezidente în acel stat, oricare din deducerile, înlesnirile și reducerile cu caracter personal de ordin fiscal, care sînt acordate persoanelor fizice rezidente.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente al cărui rezident este.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd pentru a se ajunge la o înțelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislației lor fiscale necesita amendarea convenției.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții sau pentru împiedicarea fraudei ori pentru administrarea măsurilor legale în vederea evitării legale a impozitelor supuse prezentei convenții.

Orice informație astfel obținută va fi tratata ca secret, dar poate fi divulgată persoanelor (inclusiv unui tribunal sau unui agent administrativ) însărcinate cu stabilirea, încasarea, executarea urmăririi cu privire la impozitele vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind autorităților competente ale oricăruia din statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care n-ar putea fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau al aceleia a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga orice secret sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice, sau procedee meșteșugărești, de afaceri, industriale, comerciale ori profesionale.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

1. Nici o prevedere a prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, precum și ai altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea convențiilor la care cele doua state contractante sînt părți.

2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor sau funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terț, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante și nu sînt tratați ca rezidenți în oricare stat contractant din punctul de vedere al impozitelor pe venit și pe avere.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare în fiecare din cele doua state și va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului de note prin care se notifica îndeplinirea de ambele părți a prezentelor prevederi.

2. Prezenta convenție se va aplica în ambele state contractante cu privire la veniturile aferente oricărui an impozabil începînd la 1 ianuarie al anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pînă la denunțarea ei de către unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor intrării în vigoare a convenției, prin nota de denunțare remisă pe cale diplomatică; în asemenea situații, aplicarea prezentei convenții încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, am semnat prezenta convenție.

Facuta la Khartoum la 25 aprilie 1979, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română și engleza, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Ștefan Andrei,

ministrul afacerilor externe

Pentru guvernul

Republicii Democratice Sudan

Osman Hashim Abdel Salam,

ministrul finanțelor și

economiei naționale