Strategia din 18 decembrie 2001

Garantarea democratiei și a libertatilor fundamentale,
dezvoltare economica și sociala sustinuta și durabila,
aderare la NATO și integrare în Uniunea Europeana
- București, noiembrie 2001 -
Introducere
Legea română care instituie obligativitatea elaborarii Strategiei de securitate naționala a României defineste prezenta reglementare ca fiind "documentul de baza care fundamentează planificarea apararii la nivel național", strategia constituind astfel expresia politica de referința a atributelor fundamentale ale statului român în acest domeniu.
Pentru a fundamenta în mod unitar și coerent actiunile sectoriale și reglementarile specifice ale instituțiilor statului de drept și factorilor constitutionali de putere care au responsabilității în realizarea, protejarea și afirmarea intereselor fundamentale ale României, strategia sintetizeaza obiective, precizeaza definitii și coreleaza direcții de actiune pentru toate componentele implicate în asigurarea securitatii tarii.
O asemenea structura a Strategiei de securitate naționala a României a fost stabilita în aceeasi lege privind planificarea apararii naționale a României și cuprinde, în ordine:
1. definirea intereselor naționale de securitate;
2. precizarea obiectivelor care conduc la protejarea și afirmarea acestor interese;
3. evaluarea mediului international de securitate;
4. identificarea factorilor de risc din mediul intern și international;
5. directiile de actiune și principalele mijloace pentru asigurarea securitatii naționale a României.
Elaborata, asadar, în stricta conformitate cu prevederile existente ale legii în materie, prezenta Strategie de securitate naționala a României asigura în mod necesar continuitatea conferita de lege în abordarea succesiva de către documentele similare precedente a problematicii securitatii statului român. S-a valorificat astfel experienta acumulata în ultimii ani, asigurandu-se totodata și coerenta necesară cu programele specifice adoptate anterior, pentru integrarea României în Alianta Nord-Atlantica și în Uniunea Europeana.
În acelasi timp actuala Strategie de securitate naționala a României este profund marcată de actualitate, de realitatile din societatea românească și din lume, precum și de perspectivele previzibile pe termen scurt și mediu ale vietii interne și internationale.
În acest sens noutatea Strategiei de securitate naționala a României o reprezinta deschiderea mai larga a acestei problematici și abordarea mai cuprinzatoare a conceptului de securitate naționala, în condițiile cresterii complexității și diversitatii aspectelor care au capatat relevanta pentru acest domeniu.
Analizele instituționale și de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia ca o asemenea abordare innoita, novatoare a problematicii securitatii este o chestiune și de necesitate, și de posibilitate.
a) Sub aspectul necesității unei noi abordari se constată că dinamica fenomenelor din realitatea economica și sociala a tarii, precum și mutatiile, adesea neasteptate, care se produc în lume impun strategiei proprii de securitate cerința unei mai mari capacitati de perceptie, evaluare și abordare a tuturor acestor fenomene și mutatii, astfel încât raspunsurile și reactiile sistemului național de securitate să fie intotdeauna adecvate realitatilor și totodata în permanenta subordonate intereselor fundamentale ale tarii.
Pe plan intern starea de securitate a României de azi este caracterizata inca de suficiente vulnerabilitati, în mai toate domeniile de manifestare ale mediului economic și social, precum și ale mediului natural de existenta a societatii românești. Aceasta situație s-a produs ca urmare a presiunii cumulative, în timp, a unor factori multipli - politici, economici, financiari, sociali, culturali, biologici, religiosi, demografici, militari și de alta natura - care au influentat climatul de siguranță a statului și cetatenilor, conducand la fragilizarea suportului moral, material, precum și a celui de valori spirituale, pe care se intemeiaza civilizatia identității noastre naționale.
Pe plan international lumea traverseaza o situație fără precedent, fiind profund marcată de actiunile irationale ale unor forte ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunității internationale și de slabire a stabilitatii mondiale în general. Caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta necesară, dar neasteptata și cel mai puțin dorita, a fenomenului globalizarii, constituind deja un imperativ de lupta și atitudine al tuturor democratiilor, caruia statul român i se asociaza fără nici o ezitare.
Largirea spectrului de riscuri neconventionale, diversificarea tipologiei crizelor și conflictelor genereaza provocari multiple, care necesita reactii multidirectionale, bazate pe mobilitate, diversitate, coerenta și complementaritate, atât în spatiul intern, cat și în cel international.
b) Abordarea mai larga a problematicii securitatii a devenit și posibila în condițiile actuale, prin identificarea unor noi resurse interne de securitate, care au rezultat din corelarea mai atenta și punerea în valoare a tuturor dimensiunilor - politica, economica, financiară, militara, civica, sociala, ecologica - ale stării de securitate și siguranța naționala.
Prin urmare, pe lângă elementele de continuitate și cele oarecum traditionale ale domeniului, caracteristica noii Strategii de securitate naționala a României consta în faptul ca România nu mai abordeaza modelul propriu de securitate printr-o viziune strict tehnicista a problematicii securitatii, cu un continut schematizat, care să includa o organizare rigida și o atitudine ermetica a instituțiilor și competentelor în acest domeniu. Raspunderea fundamentala pentru securitatea tarii o poarta, desigur, Președintele tarii, Parlamentul, Guvernul, celelalte institutii ale statului - potrivit prerogativelor constitutionale ale fiecareia. Dar complexitatea aspectelor ce influențează acest domeniu impune ca, în sistemul securitatii naționale - care reprezinta instrumentul prin care se operationalizeaza Strategia de securitate naționala a României - să fie atrase structuri civice, neguvernamentale, academice și comerciale, care dețin tehnologii și informații conexe cu securitatea naționala și care pot contribui la formarea și echilibrul mediului intern - economic, social, civil și militar.
Aceasta conceptie se va regasi în modul de reglementare specifică a diferitelor domenii economico-sociale, în maniera de gestionare a resurselor publice destinate securitatii, în cresterea gradului de cooperare instituțională și de coordonare a eforturilor în directia solidarizarii sociale și naționale. În acest fel comunitatea românească, în ansamblul ei, și toți cetatenii tarii nu numai ca vor avea asigurat dreptul de a beneficia de protecție sub multiple planuri, dar vor capata, deopotriva, posibilitatea și obligația de a participa la asigurarea acesteia.
Reconfigurarea relatiilor dintre componentele specifice ale securitatii, precum și înțelegerea proceselor din sfera securitatii mondiale și europene obliga statul român să își readapteze strategia proprie la evolutiile mediului de securitate, integrand-o intr-o viziune sistemica mai larga, pentru a-și spori capabilitatea de contracarare a riscurilor și amenintarilor ce pot afecta interesele României.
*
Sistemul securitatii naționale se defineste prin ansamblul mijloacelor, reglementarilor și instituțiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja și a afirma interesele fundamentale ale României.
Strategia reprezinta documentul de baza care defineste aceste interese, precum și obiectivele pentru realizarea lor, fiind expresia politica și de reglementare cea mai înaltă a statului român și totodata instrumentul de fundamentare și orientare a acțiunilor din intregul sistem al securitatii naționale.
Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu, cuprinzand elementele predictibile - în momentul de fața - care influențează realizarea obiectivelor de securitate naționala a României.
1. Interesele naționale de securitate ale României
Interesele naționale de securitate ale României sunt acele stari și procese, bazate pe valorile asumate și promovate de societatea românească, prin care se asigura prosperitatea, protectia și securitatea membrilor ei, stabilitatea și continuitatea statului.
Edificarea unei Românii democratice, stabila politic și prospera economic și social, capabila sa participe eficient la dinamica vietii internationale, impune ca, în deplina concordanta cu evolutia proceselor de integrare europeana și euroatlantica, să fie afirmate, realizate și protejate urmatoarele interese naționale:
● menținerea integritatii, unității, suveranității și independentei statului român;
● garantarea drepturilor și libertatilor democratice fundamentale, asigurarea bunastarii, sigurantei și protectiei cetatenilor României;
● dezvoltarea economica și sociala a tarii, în pas cu dezvoltarea contemporana. Reducerea sustinuta a marilor decalaje care despart România de tarile dezvoltate europene;
● realizarea condițiilor pentru integrarea României ca membru al NATO și UE România trebuie să devina componenta, cu obligații și drepturi depline, a celor două organizații, singurele în măsura sa îi garanteze un statut de independenta și suveranitate și sa îi permita o dezvoltare economica, politica și sociala similara tarilor democratice;
● afirmarea identității naționale și promovarea acesteia ca parte a comunității de valori democratice; valorificarea și dezvoltarea patrimoniului cultural național și a capacității de creatie a poporului român;
● protectia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calității factorilor de mediu, la nivelul standardelor internationale.
În apararea și promovarea intereselor sale naționale România va respecta principiile dreptului international, va dezvolta spiritul de dialog și cooperare cu toate organizațiile internationale și statele interesate în realizarea stabilitatii și securitatii.
2. Obiectivele politicii de securitate naționala
Obiectivele de securitate naționala a României stabilesc orientarea efectiva și reprezinta reperele de baza ale actiunii practice, sectoriale, a diferitelor institutii ale statului, astfel încât indeplinirea lor coerenta, corelata și interdependenta sa garanteze și sa conduca la realizarea și afirmarea intereselor fundamentale ale tarii.
Strategia de securitate naționala a României fixeaza urmatoarele obiective:
● pastrarea independentei, suveranității, unității și integritatii teritoriale a statului român, în condițiile specifice ale aderarii la NATO și integrarii tarii în Uniunea Europeana;
● garantarea ordinii constitutionale, consolidarea statului de drept și a mecanismelor democratice de functionare a societatii românești, prin: asigurarea libertatilor democratice ale cetatenilor, a drepturilor și indatoririlor constitutionale, a egalitatii sanselor; perfectionarea sistemului politic și dezvoltarea modalitatilor de realizare a solidaritatii sociale; aprofundarea reformei în justiție; intarirea autorității instituțiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legii;
● relansarea economiei naționale, combaterea saraciei și a somajului; perfectionarea mecanismelor economiei de piața și a disciplinei financiare;
● dezvoltarea societatii civile și a clasei de mijloc;
● asigurarea stabilitatii sistemului financiar-bancar și a echilibrului social;
● modernizarea instituțiilor de aparare a ordinii publice; garantarea sigurantei cetateanului;
● optimizarea capacității de aparare naționala, în conformitate cu standardele NATO;
● îmbunătățirea capacității de participare la actiunile internationale pentru combaterea terorismului și a crimei organizate;
● îmbunătățirea stării de sănătate a populatiei și protectia copilului, dezvoltarea instituțiilor de educatie, cercetare și cultura;
● reforma administrației publice și dezvoltarea regionala, în corelatie cu practicile și reglementarile europene;
● armonizarea relatiilor interetnice și edificarea statului civic multicultural, având drept garantii ale securitatii participarea sociala, integrarea interculturala și subsidiaritatea în actul de guvernare;
● acțiuni diplomatice și o politica externa creativa, dinamica și pragmatica, bazata pe respectarea tratatelor și acordurilor internationale la care România este parte, a obiectivelor și principiilor Cartei ONU;
● diversificarea și strangerea legaturilor cu românii care traiesc în afara granitelor tarii;
● participarea activa la actiunile de cooperare internationala pentru combaterea terorismului și a crimei organizate transfrontaliere;
● dezvoltarea relatiilor de buna vecinatate și a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilitatii și reglementarea crizelor;
● asigurarea securitatii ecologice;
● implicarea societatii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.
Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurala a societatii românești și va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confrunta, va realiza și va proteja interesele naționale, va asigura securitatea naționala a tarii și a cetatenilor ei.
3. Mediul international de securitate
Inceputul secolului al XXI-lea este marcat de transformari profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexa și interdependenta, iar fenomenul globalizarii se afirma tot mai mult ca fiind ireversibil.
3.1. Un cadru organizațional activ și adaptabil. Evolutia, în general pozitiva, a securitatii globale în ultimul deceniu a confirmat ca succesul acțiunilor și stabilitatea pot fi numai rezultatul cooperarii multidimensionale a comunității internationale - în primul rand prin punerea în valoare a dialogului în cadru institutionalizat și prin activarea rolului decisiv pe care marile organizații internationale îl au în definirea stării de securitate a lumii.
● Intr-un context international adesea schimbator NATO detine un rol esential în intarirea securitatii euroatlantice după incheierea "razboiului rece". Rolul sau politic este în crestere, indeosebi după adoptarea la summitul de la Washington, din 1999, a unui nou concept strategic al Aliantei; pe baza unei forte de negociere sporita substantial în ultimul deceniu NATO a deschis și a dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea și dialogul consolidat cu alte state inclusiv cu România; a manifestat interes și receptivitate continua, reafirmate chiar foarte recent, pentru primirea de noi membri; de asemenea, colaborarea cu alte organizații internationale; angajamentul, exemplificat în Balcani, pentru prevenirea conflictelor și managementul crizelor, inclusiv prin operațiuni de sprijinire a pacii - toate acestea reflecta hotărârea Aliantei Nord-Atlantice de a modela mediul international de securitate și de a intari pacea și stabilitatea zonei euroatlantice.
● ONU, OSCE și UE au adus contribuții deosebite la securitatea și stabilitatea euroatlantica. Consiliul de Securitate al ONU are în continuare o raspundere recunoscută și invocata în menținerea pacii și securitatii internationale, detinand și în anii urmatori un rol important în edificarea securitatii și stabilitatii mondiale - lucru confirmat, în mod simbolic, și în conferirea în anul 2001 a Premiului Nobel pentru Pace Organizației Natiunilor Unite și secretarului ei general.
● OSCE, reprezentand cea mai cuprinzatoare institutie regionala de securitate din Europa, care include totodata Canada și S.U.A., joaca un rol esential în promovarea pacii și stabilitatii, în intarirea securitatii prin cooperare și în promovarea democratiei și drepturilor omului în întreaga emisfera nordica a planetei. OSCE s-a manifestat indeosebi în domeniile diplomatiei, prevenirii conflictelor, managementului crizelor și reabilitarii postconflict.
● Uniunea Europeana a adoptat decizii importante și a dat un nou impuls eforturilor sale de intarire a securitatii și dimensiunii de aparare. Dezvoltarea unei politici externe și de securitate comune include definirea progresiva a unei politici comune de aparare. Asemenea politica, preconizata de Tratatul de la Amsterdam, urmeaza să fie compatibila cu politica de securitate comuna și de aparare instituita prin Tratatul de la Washington.
În acelasi timp Uniunea Europeana este tot mai mult preocupata de finalizarea propriilor reforme instituționale interne, precum și de eficienta dezbaterilor declansate pe tema viitorului Europei, a construcției politice pe continent.
3.2. Către noi forme de solidaritate. Sfidarile induse de procesul globalizarii, suprapunerea acestuia cu tendintele spre regionalizare și fragmentare genereaza noi tensiuni și factori de risc.
Multiplicarea continua a numarului de entități ce acționează pe scena globală prin afirmarea actorilor nonstatali conduce la cresterea complexității procesului de luare a deciziilor în politica externa și de securitate a statelor. Acestor sfidari trebuie să li se răspundă prin forme noi de solidaritate, capabile sa gestioneze un spectru larg de tensiuni și riscuri și o gama variata de manifestare a acestora, cum sunt: tensiunile etnice, traficul de droguri, substante radioactive și fiinte umane, criminalitatea organizata, instabilitatea politica a unor zone, reimpartirea unor zone de influența și altele.
Marile discrepante în nivelul de dezvoltare economica - care se accentueaza tot mai mult în condițiile unor progrese tehnologice fără precedent -, accesul discriminatoriu la educatie și apararea sănătății, la resurse esentiale ale vietii, la informatie și cunoastere provoaca grave crize sociale, genereaza frustrari și starnesc nemultumiri. În condițiile globalizarii economice crizele sociale sunt insotite, nu o dată, de crize de identitate, generatoare de violente neasteptate.
În acest context devine tot mai evident faptul ca interesele și obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internationala, care să se manifeste nu numai în situații-limita, precum sunt cele create în urma atacului asupra S.U.A. din 11 septembrie 2001, ci și în tot contextul problematic - economic, social, financiar - al lumii de astazi. Aceasta noua resolidarizare a statelor lumii se poate exprima în toate aceste domenii prin stabilirea unor forme de actiune conjugata a tuturor natiunilor care impartasesc interese și valori comune.
Atacurile teroriste savarsite asupra Statelor Unite ale Americii, precum și amenintarile ulterioare evidentiaza cu atât mai mult - dar în împrejurări tragice - necesitatea unor asemenea noi forme de solidaritate internationala, care să permită nu numai prevenirea și contracararea acestor tipuri de acțiuni, ci și dezvoltarea unor modalități adecvate de construcție a stabilitatii politice, economice și sociale în lume.
Terorismul constituie însă unul dintre cele mai periculoase fenomene, fiind incurajat de virulenta curentelor fundamentaliste care se sprijina pe starea de frustrare și saracire extrema a unor zone largi ale planetei. Prin imprevizibilitatea sa, prin sfidarea normelor și ratiunii vietii civilizate, prin efectele sale emotionale asupra opiniei publice terorismul poate genera riposte care să destabilizeze comunitatea internationala, sa deturneze omenirea spre izolare, suspiciune și solutii unilaterale. Sfidarea virulenta a terorismului, precum și celelalte provocari sau riscuri nonmilitare ale lumii de astazi vor putea fi eliminate numai prin cooperare deschisa, multilaterala, echilibrata și perseverenta, indreptata spre eradicarea radacinilor și cauzelor profunde, în special a saraciei extreme.
3.3. Europa este intr-o continua schimbare. Interesele și obiectivele de securitate ale statelor europene nu sunt însă generatoare de stari conflictuale, mediul de securitate fiind influentat pozitiv de procesele de integrare europeana și euroatlantica, de extinderea comunității statelor care impartasesc și promovează valorile democratiei și economiei de piața, de adancirea colaborarii regionale.
Riscurile aparitiei unei confruntari militare traditionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ. Totusi persista fenomene de instabilitate și criza la nivel subregional și tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. Tari din Europa Centrala, de Est și de Sud-Est se confrunta cu dificultati economice, sociale și politice asociate procesului de tranzitie spre societatea bazata pe principiile democratiei și ale economiei de piața, care pot genera destule riscuri la adresa securitatii statelor din regiune.
Uniunea Europeana trece printr-un profund proces de reforma interna, concomitent cu derularea procedurilor pentru primirea de noi membri. Progresele în evolutia politicii externe și de securitate comune, implicarea și solutiile alese de organizațiile internationale și europene în rezolvarea situațiilor dificile de pe continent demonstreaza ca Europa se pregătește să își asume un rol substantial în arhitectura propriei securitati, inclusiv în cea de aparare, și să ofere modele de asezare, pe baze rationale, echitabile, a relatiilor dintre state și natiuni, prin armonizarea intereselor lor.
Pentru România indeplinirea criteriilor comunitare de aderare este un proces necesar în primul rand din punct de vedere intern, al vietii economice și sociale românești, având în mod evident influente directe și asupra securitatii noastre naționale. Și aceasta pentru ca realizarea Planului național de aderare la Uniunea Europeana va avea efecte în primul rand asupra spatiului românesc, va accelera dezvoltarea economica, va adanci și va consolida democratia, va amplifica toleranta și dialogul, va consolida exercitarea drepturilor și libertatilor fundamentale, protectia minoritatilor și identității lor etnice și culturale, va stimula rezolvarea prin dialog și acțiuni comune a problemelor.
În paralel cu eforturile pentru indeplinirea criteriilor de aderare România trebuie să își asume responsabilitatea de a formula un punct de vedere românesc, o viziune proprie asupra viitorului Europei. Aceasta va fi o contribuție necesară nu numai la dezbaterea generală, care are loc în prezent, pe aceeasi tema în mai toate tarile europene, ci și un aport la consolidarea conceptului de securitate naționala în condițiile viitoarei arhitecturi a continentului.
3.4. Democratia este o resursa importanța a mediului intern de securitate. România a parcurs o etapa dificila după Revolutia din decembrie 1989 - prin construirea statului de drept, a instituțiilor și mecanismelor democratice, prin declanșarea reformelor necesare pentru trecerea de la economia de comanda la economia de piața.
Finalizarea acestor procese, istorice și ireversibile, necesita inca eforturi costisitoare. Dar, în pofida neajunsurilor și neimplinirilor care mai persista, rezultatele de până acum sunt de natura esențială inclusiv pentru securitatea tarii - și constau în aceea ca societatea românească este organizata și funcționează pe baza principiilor, valorilor și libertatilor democratice fundamentale.
Acesta este un lucru de referința și de necontestat în orice caracterizare ce s-ar face României de astazi. Acceptarea pluralismului politic, a deosebirilor politice, ideologice și culturale, a diversitatii etnice, respectarea drepturilor omului, care modeleaza activitatea instituțiilor statului de drept în eliminarea oricăror forme de marginalizare pe criterii etnice, religioase, sociale, de sex sau orientare politica, stabilitatea politica incontestabila și experienta pilduitoare a alternantei pasnice, democratice, la guvernare - toate acestea constituie realitati ale societatii democratice românești și totodata importante resurse pentru solutionarea problemelor tarii, pentru tratarea securitatii naționale pe baze mai solide și mai eficiente.
3.5. Principalele probleme de securitate a României sunt cele de natura economica. Dificultatile tranzitiei economice prelungite, scaderea calității vietii, inegalitatile sociale, cresterea numarului celor care traiesc sub pragul saraciei, toate acestea pot produce intoleranta, afectează solidaritatea sociala, favorizeaza populismul, pot alimenta manifestarile radicale și extremiste, având efecte dintre cele mai grave asupra instituțiilor și mecanismelor de functionare a statului.
Societatea românească este inca marcată de consecintele managementului defectuos al procesului tranzitiei economice și sociale, care a condus la diminuarea autorității și eficientei instituțiilor statului și a afectat coeziunea civica și echilibrul social. Rezultatele, inca insuficient de concludente, în derularea reformei au determinat diminuarea în timp a resurselor alocate pentru modernizarea societatii și reducerea potentialului de asteptare al cetateanului confruntat cu un proces de pauperizare accelerata. S-a înregistrat degradarea nivelului de viața al majorității populatiei, inclusiv în ceea ce priveste starea de sănătate, educatia și calitatea mediului.
Serviciile publice sunt birocratizate, infrastructura teritoriala insuficient dezvoltata, restructurarea și modernizarea industriei se desfășoară cu mari dificultati, agricultura a cunoscut un regres dramatic, privatizarea și reasezarea drepturilor de proprietate cunosc multe inertii, asistența sanitara este precara, reteaua de transport și comunicatii nedezvoltata.
În acelasi timp adaptarea lenta a sistemului ordinii publice și sigurantei naționale la noile forme ale criminalitatii din ce în ce mai agresive, precum și unele deficiente în administrarea justiției au generat scaderea inacceptabila a nivelului de siguranță a cetateanului.
Pe baza experientei acumulate sunt necesare identificarea și lichidarea blocajelor și adoptarea neintarziata a solutiilor care permit o relansare reala. Este nevoie de o abordare coerenta, care să reuneasca energiile societatii, sa canalizeze resursele acesteia în directia construirii unei economii performante, capabila sa elimine starea de incertitudine și insecuritate la nivel social.
Relansarea economica trebuie consolidata prin crearea unui mediu de afaceri atractiv și stabil și prin racordarea adecvata la marile fluxuri economico-financiare, tehnologice și comerciale. Accelerarea cresterii economice vizeaza în primul rand asigurarea prosperitatii cetatenilor și sprijinirea procesului democratic intern.
Cresterea increderii cetatenilor în instituțiile statului este posibila numai în condițiile promovarii consecvente a principiilor statului de drept, a drepturilor fundamentale ale cetateanului.
Dificultatile intampinate de România sunt și probleme din unele zone ale Europei, ce fac obiectul unor mai largi preocupari internationale. Menținerea unui climat de instabilitate în plan subregional, cu impact negativ asupra mediului economic, a accentuat incapacitatea României de a angaja decizii în măsura sa o apropie de sistemul economico-financiar caracteristic lumii democratice occidentale. În eforturile de promovare a reformei economice s-au concretizat destul de greu și aleatoriu formule de încadrare și racordare la structurile economice și financiare din sistemul economic occidental. Crizele și violentele care s-au manifestat în vecinatate au dus la pierderea unor legaturi economice traditionale, au provocat României pierderi financiare grele, au impiedicat elaborarea și promovarea unor strategii de dezvoltare pe termen lung, au constituit o stavila în incurajarea investitorilor straini, în general i-au accentuat dificultatile.
Indeplinirea obligațiilor asumate de România în procesul de integrare în structurile europene și euroatlantice constituie o etapa decisiva pentru modernizarea societatii românești și consolidarea tendintelor de crestere economica. Pe termen lung acestea vor aduce prosperitate și vor spori credibilitatea României în eforturile de consolidare a securitatii europene.
Prin urmare, nu teama de amenintari, ci dorința de a asigura stabilitatea și de a construi un viitor mai bun, de a-și intari vocatia de pilon al stabilitatii în zona și de aparator al valorilor democratiei și pacii motiveaza opțiunea României pentru integrare europeana și euroatlantica.
4. Factorii de risc la adresa securitatii României
Factorii de risc constau în acele elemente, situații sau condiții, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea tarii, generand efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale.
Vulnerabilitatile sunt definite ca stari de lucruri, procese sau fenomene din viața interna, care diminueaza capacitatea de reactie la riscurile existente ori potentiale sau care favorizeaza aparitia și dezvoltarea acestora.
România nu este și nu se va afla în viitorul apropiat în fața vreunei amenintari majore, de tip militar clasic, la adresa securitatii sale naționale. Se poate estima ca în perioada actuala riscurile la adresa securitatii sunt preponderent de natura nemilitara și mai ales interna, manifestandu-se în special în domeniile economic, financiar, social și ecologic. Perpetuarea și conjugarea unor vulnerabilitati existente în aceste domenii pot afecta însă securitatea tarii, generand efecte interdependente, difuze, multidirectionale, care impun modalități de prevenire și de actiune adecvate și flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolata a acestor vulnerabilitati poate să creeze instabilitate și sa conduca la transformarea lor în riscuri la adresa securitatii.
4.1. Sub umbrela climatului international. Disocierea neta dintre evolutiile din mediul intern și cel international este tot mai greu de facut, în contextul actiunii conjugate și intrepatrunderii unor procese care pot crea condiții favorabile pentru aparitia, previzibila sau imprevizibila, a unor riscuri la adresa securitatii naționale. Accentuarea interdependentelor multiple dintre state, globalizarea și liberalizarea schimburilor de orice fel - de la cele comerciale la cele informationale - fac tot mai dificila o asemenea disociere într-un mediu globalizat, în care riscurile interne și externe se pot genera și potenta în mod reciproc.
Fundalul pe care se proiecteaza dinamica acestor interdependente este totusi unul pozitiv, fiind constituit de generalizarea la nivel european a spiritului de cooperare și dialog pentru consolidarea securitatii pe continent, precum și de implicarea tot mai activa a ONU, NATO, UE, OSCE și a celorlalte institutii europene ori organizații internationale în gestionarea complexelor probleme de securitate și stabilitate globale.
Aceste caracteristici dominante ale climatului international reprezinta pentru statul român circumstanțe de mare importanța, care au rolul de a favoriza și de a incuraja accelerarea și finalizarea proceselor interne de reforma atât de necesare pentru indeplinirea criteriilor de integrare europeana și euroatlantica.
Pe acest fundal responsabilitatea fundamentala și mult sporita a statului este de a gestiona cu autoritate indeosebi riscurile și vulnerabilitatile de natura strict interna, care influențează, în mod inevitabil, și pozitionarea României în mediul international de securitate. Prin atenția acordată acestor factori interni România poate, pe de o parte, sa constituie în continuare un furnizor important de securitate regionala și internationala și, pe de altă parte, sa transforme indeplinirea obiectivelor de dezvoltare economica și sociala, sustinuta și durabila, intr-o resursa considerabila și specifică pentru securitatea propriu-zisa a tarii.
4.2. Principalii factori externi de risc la adresa securitatii naționale sunt:
● posibile evolutii negative în plan subregional în domeniul democratizarii, respectarii drepturilor omului și al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare pe o arie extinsa;
● proliferarea armelor de distrugere în masa, a tehnologiilor și materialelor nucleare, a armamentelor și mijloacelor letale neconventionale;
● proliferarea și dezvoltarea retelelor teroriste, a crimei organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente și munitie, de materiale radioactive și strategice;
● migratia clandestina și aparitia unor fluxuri masive de refugiati;
● actiunile de incitare la extremism, intoleranta, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul român și promovarea valorilor democratice;
● decalaje între nivelurile de asigurare a securitatii și gradul de stabilitate ale statelor din proximitatea României;
● limitarea accesului statului român la unele resurse și oportunitati regionale, importante pentru realizarea intereselor naționale.
4.3. Noile provocari. O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce pot consta în acțiuni armate și nonarmate deliberate, având ca obiectiv afectarea securitatii naționale prin provocarea de consecinte directe ori indirecte asupra vietii economico-sociale a tarii. Între riscurile de acest tip se pot enumera:
● terorismul politic transnational și international, inclusiv sub formele sale biologice și informatice;
● acțiuni ce pot atenta la siguranța sistemelor de transport intern și international;
● acțiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;
● actiunile destinate în mod premeditat afectarii - sub diferite forme și în împrejurări variate - a imaginii României în plan international, cu efecte asupra credibilitatii și seriozitatii în indeplinirea angajamentelor asumate;
● agresiunea economico-financiară;
● provocarea deliberata de catastrofe ecologice.
Dintre cele de mai sus terorismul international se manifesta intr-o formă acuta fără precedent, prefigurand efecte multiple asupra securitatii statelor și stabilitatii internationale în general.
În contextul în care constatam o crestere a gradului de complexitate și de impredictibilitate al terorismului international, va trebui ca masurile interne de management al crizelor să fie mai bine coordonate, sub cerința asigurarii operative și eficiente a participării tarii noastre la eforturile internationale de combatere a acestei amenintari.
România își reafirma disponibilitatea de a participa, alaturi de comunitatea internationala, la lupta împotriva terorismului international și va dispune în permanenta constituirea mijloacelor adecvate pentru combaterea acestuia.
4.4. Vulnerabilitati în situația interna. În paralel cu prevenirea sau contracararea punctuala a interventiei acestor posibili factori de risc România este preocupata sa diminueze vulnerabilitatile interne care se manifesta în diferite domenii și care, în anumite circumstanțe, pot avea un impact și asupra securitatii naționale.
Printre aceste tipuri de vulnerabilitati se afla:
● persistenta problemelor de natura economica, financiară și sociala, generate de prelungirea tranzitiei și intarzierea reformelor structurale;
● accentuarea fenomenelor de corupție și de administrare deficitara a resurselor publice, care produc adancirea inechitatilor sociale și proliferarea economiei subterane;
● reactiile ineficiente ale instituțiilor statului în fața acutizarii fenomenelor de criminalitate economica și de perturbare a ordinii publice și sigurantei cetateanului, fenomene care au efecte negative tot mai evidente asupra coeziunii și solidaritatii sociale, asupra calității vietii cetatenilor;
● menținerea unor surse și cauze de potentiale conflicte sociale punctuale, de mai mica sau mai mare intindere, cu efecte asupra risipirii energiilor, diminuarii sau intreruperii proceselor și activităților economice propriu-zise, precum și asupra stării de liniste a populatiei;
● nerespectarea normelor ecologice în functionarea unor obiective industriale; posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale și procese de degradare a mediului;
● scaderea nivelului de incredere a cetatenilor în instituțiile statului, ca urmare a indolentei și birocratiei excesive din administratie, ceea ce, de asemenea, duce la slabirea coeziunii sociale și civice;
● menținerea unor disparitati de dezvoltare între regiunile tarii;
● slabiciuni în indeplinirea angajamentelor asumate pentru aderarea la NATO;
● menținerea la un nivel scăzut a infrastructurii informationale și intarzieri în realizarea acesteia la standardele impuse de dinamica globalizarii;
● deficiente în protectia informațiilor clasificate;
● emigrarea specialistilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potentialul de dezvoltare a societatii românești.
5. Direcții de actiune în politica de securitate naționala
5.1. În domeniul politico-administrativ
Modernizarea societatii românești presupune acțiuni ferme pentru intarirea functiei de reglementare a statului și a autorității instituțiilor sale. Realizarea obiectivelor de securitate naționala solicita dezvoltarea capacității normative a statului român, prin măsuri adoptate în mod democratic, care să respecte principiul separarii puterilor și să asigure reforma instituțională și administrativa. Statul, ca organizator al coeziunii naționale și sociale, trebuie să devina o institutie supla și eficienta, debirocratizata, aflata în slujba cetateanului.
Intregul sistem politic se va perfectiona pentru a se deschide către cetatean și pentru a completa democratia reprezentativa cu virtutile democratiei participative; prin urmare, exercitarea puterii politice va asigura participarea și controlul cetateanului asupra instituțiilor și procesului de luare a deciziilor, prin respectarea normelor și regulilor democratice, în concordanta cu prevederile Constituției.
Activitatea de legiferare trebuie să aibă în vedere un cadru conceptual unitar și coerent, pe deplin compatibil cu legislatia europeana, cu principiile acquisului comunitar, cu sistemul de reglementari propriu Uniunii Europene.
Aplicarea stricta și severa a legilor față de toți cetatenii și în toate imprejurarile, în spiritul și litera Constituției, constituie o cerința majoră pentru toate instituțiile statului, de indeplinirea careia depind decisiv coeziunea sociala, increderea cetatenilor în autoritățile publice, solidaritatea naționala. De aceea se impun: asigurarea corectitudinii actului administrativ și de justiție, stabilitate legislativa și simplificarea cadrului juridic, afirmarea justiției ca institutie a cinstei și profesionalismului. Este necesară, de asemenea, adaptarea mai explicita a cadrului legislativ la cerințele de combatere a terorismului și crimei organizate, precum și la cerințele care decurg din necesitatea participării fortelor din sistemul de aparare la operațiuni și misiuni comune, împreună cu fortele altor state, pe teritoriul național și în afara acestuia.
5.2. În domeniul economic
Tranzitia spre economia de piața functionala presupune un efort conjugat și coordonat de realizare a obiectivelor asumate de România prin Strategia de dezvoltare pe termen mediu, acceptata de Uniunea Europeana, în paralel cu măsuri de optimizare a cadrului normativ în domeniu.
Relansarea economiei constituie o prioritate a politicii de securitate.
Directiile de actiune în acest domeniu sunt:
● consolidarea stabilitatii macroeconomice, adoptarea unor politici fiscale coerente, prin reglementari simplificate și stimulative, reforma impozitelor, reducerea cheltuielilor interne și restructurarea marilor companii și societăți ale statului, o politica monetara și a cursului de schimb adecvata;
● îmbunătățirea mediului de afaceri, diminuarea birocratiei, reglementari favorizante pentru investitii și pentru menținerea cresterii economice prin productie performanta ceruta de piața;
● stimularea, prin reglementari eficiente și sub diferite forme, a întreprinderilor mici și mijlocii;
● continuarea privatizarii, restructurarii și modernizarii, cu accent pe dinamizarea domeniilor industriale și productive care au potențial, în condițiile programelor sectoriale de aderare la Uniunea Europeana ori convenite cu organismele financiare internationale;
● promovarea unor politici industriale functionale, corespunzătoare nevoilor sociale și adaptabile cerințelor pieței;
● dezvoltarea cooperarii economice internationale prin forme noi, mai active și stimulative, de comert exterior;
● consolidarea sectorului bancar și de asigurări; disciplinarea pietelor de capital în care sunt implicate categorii largi de populatie;
● relansarea agriculturii și dezvoltarea silviculturii;
● amenajarea teritoriului și reabilitarea infrastructurii de transport;
● promovarea noilor tehnologii eficiente și trecerea efectiva la realizarea functionalitatilor unei societăți informationale;
● dezvoltarea turismului și consolidarea cadrului instituțional și legislativ referitor la mediul înconjurător și calitatea mediului;
● orientarea pentru atragerea de investitii straine, indeosebi din spatiul european și euroatlantic, ca sursa a motivatiei pentru includerea României în sistemele de securitate respective;
● dezvoltarea activităților de comert interior, inclusiv prin reglementari ale administrației publice locale privind stimularea productiei și pietelor locale;
● asigurarea protectiei consumatorilor;
● garantarea unui sistem concurential liber și onest.
5.3. În domeniul social
Problemele securitatii sociale se referă, între altele, la starea de insecuritate individuala, la declinul demografic și fragilizarea stării de sănătate a populatiei, la emigratia tineretului instruit și superdotat, la insuficienta consacrare, pe toate componentele, a societatii civile și la absenta unei clase de mijloc puternice. Politica în domeniul securitatii sociale vizeaza toate aceste aspecte, cu accent pe combaterea saraciei, consolidarea dialogului și a solidaritatii sociale și alinierea la normele europene în domeniul ocuparii forței de muncă.
Principalele fenomene sociale care altereaza coeziunea societatii românești și accentueaza vulnerabilitatea acesteia la crize și conflicte sociale sunt determinate de evolutii negative la nivel macroeconomic și de incoerenta cadrului legislativ.
În acest sens strategia stabileste necesitatea realizării unor modalități de stimulare a solidaritatii naționale și responsabilitatii civice, a interesului pentru munca, a egalitatii dintre barbati și femei, a egalitatii de sanse în privinta accesului la educatie și pregatire, a protectiei sociale. Ca urmare, eforturile instituțiilor cu atribuții în domeniu vor avea în vedere:
● promovarea dialogului și coeziunii sociale prin implicarea statului, ca factor de echilibru, în contracararea efectelor negative ale procesului de tranzitie și evolutiilor economiei de piața;
● reforma sistemului de securitate sociala și diminuarea deficitului de finanțare a protectiei sociale;
● elaborarea, în cooperare cu partenerii sociali, a Planului național de actiune în domeniul ocuparii forței de muncă, ce va asigura coerenta acțiunilor pe piața muncii;
● descentralizarea deciziei administrative în domeniul raporturilor de muncă;
● ocuparea forței de muncă în concordanta cu orientarile UE, diminuarea somajului și asigurarea unei protectii sociale reale a somerilor, inclusiv prin atragerea și implicarea acestora în activități de utilitate publică, desfășurate în perioada disponibilizarii;
● instituirea unor politici salariale corespunzătoare performantelor și importantei domeniului;
● realizarea reformei pensiilor, în scopul diversificarii resurselor de asigurare, al eliminarii inechitatilor și cresterii în termeni reali a pensiilor;
● perfectionarea sistemului de asistența sociala;
● îmbunătățirea stării de sănătate a populatiei, incurajarea și reglementarea productiei interne a medicamentelor de baza;
● asigurarea protectiei copilului, ca prioritate naționala, și reglementarea sistemului de adoptii, în conformitate cu Strategia de aplicare a Convenției ONU;
● sprijinirea și intarirea familiei ca entitate sociala fundamentala;
● ameliorarea condițiilor de viața ale persoanelor și familiilor lipsite de venituri sau cu venituri mici, prevenirea și combaterea marginalizarii sociale, diminuarea saraciei, prin cresterea gradului de ocupare a populatiei active;
● dezvoltarea civismului, a solidaritatii sociale și a dialogului intercultural.
5.4. În domeniul educatiei, cercetării și culturii
Problemele de fond ale acestui domeniu - care ar putea fi numite ale unei securitati culturale, în sens larg - sunt în mod direct legate de nevoia afirmarii unor noi mentalitati și atitudini care să contribuie la configurarea dimensiunii culturale și civilizatorii a reformelor, ceruta în mod implicit de procesul integrarii europene și euroatlantice. Spiritul comunitar, solidaritatea naționala, cultura comunicationala, atitudinea față de performanță, respectul pentru elite și promovarea lor se afla inca în stadii insuficiente de dezvoltare.
De aceea punerea în valoare și dezvoltarea potentialului cultural, științific și uman de care dispune România constituie o componenta și o resursa esențială a securitatii naționale și a modernizarii societatii românești.
Principalele direcții de actiune în acest domeniu sunt:
● promovarea societatii educationale în cooperare cu societatea civila și în conformitate cu Carta alba a educatiei și formarii, elaborata de Uniunea Europeana;
● continuarea reformei sistemului de invatamant, ca fundament al politicilor în domeniul resurselor umane;
● asigurarea educatiei de baza, cresterea calității învățământului preuniversitar;
● racordarea învățământului superior la cerințele sociale și economice;
● promovarea în sistemul educational a cerințelor societatii informationale;
● îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional pentru cercetaredezvoltare;
● revigorarea, pe baze competitive, a sistemului național de cercetare capabil să contribuie în mod real la modernizarea societatii românești;
● dezvoltarea și promovarea tehnologiei informatiei și cresterea numarului de specialisti în acest domeniu;
● protejarea, conservarea și restaurarea patrimoniului național și promovarea sa ca parte a patrimoniului cultural universal;
● promovarea culturii ca fundament al dezvoltării durabile a natiunii și ca nucleu al identității naționale;
● protejarea diversitatii culturale și religioase, promovarea multiculturalismului și multiconfesionalismului, a dialogului cu reprezentantii vietii religioase;
● revigorarea politicilor în domeniul tineretului;
● îmbunătățirea cadrului juridic și instituțional în domeniul relatiilor interetnice, sprijinirea consolidării și dezvoltării identității etnice;
● pregătirea populatiei pentru impactul cultural al integrarii europene și euroatlantice.
5.5. În domeniul sigurantei naționale și ordinii publice
Prin situarea sa la confluenta apararii intereselor statului și ale cetateanului acest domeniu reprezinta o componenta importanța a politicii de securitate a României. Actiunile specifice în domeniul mentinerii ordinii publice și sigurantei naționale vor viza prevenirea și combaterea fenomenului infractional, protejarea cetatenilor, a proprietății private și publice și a infrastructurii de interes strategic.
Directiile de actiune în acest domeniu sunt:
● armonizarea legislației și a procedurilor specifice cu reglementarile internationale și cu standardele UE privind fortele și serviciile de ordine publică;
● consolidarea relatiilor de parteneriat cu structuri similare din statele membre NATO și UE, precum și dezvoltarea legaturilor cu cele aparținând altor state; continuarea participării fortelor de ordine publică, civile și militare la misiuni internationale;
● reglementarea raspunderii Ministerului de Interne și a Ministerului Justiției - a structurilor acestora - în eradicarea abuzurilor și ilegalitatilor;
● consolidarea sistemului instituțional de actiune - servicii de informații, politie, minister public, justiție - care să faca posibila aplicarea ferma a legii;
● intarirea acțiunilor de prevenire și control pentru limitarea și stoparea criminalitatii;
● dezvoltarea permanenta a controlului civil asupra instituțiilor din domeniul sigurantei naționale și implicarea societatii civile în apararea ordinii publice;
● restructurarea sistemului instituțional al ordinii publice prin descentralizarea serviciilor din domeniul ordinii publice și demilitarizarea în mare măsura a acestora;
● constituirea sistemului național de gestionare a crizelor pe principiul managementului integrat al riscurilor și conectarea acestuia la organismele existente în NATO și UE;
● combaterea eficace a terorismului, corupției și crimei organizate, inclusiv prin diverse forme de cooperare regionala și subregionala;
● îmbunătățirea colaborarii dintre autoritățile din sistemul de aparare și justiție și a acestora cu societatea civila;
● securizarea frontierei de stat în concordanta cu interesele naționale și exigentele aderarii la Uniunea Europeana, concomitent cu modernizarea procedurilor de control la frontiera;
● construirea parteneriatului cu societatea civila, inclusiv prin asigurarea unui echilibru între dreptul la libera informare și necesitatea protejarii informațiilor clasificate;
● protectia dreptului la intimitate, la propria imagine și la corecta informare a cetateanului;
● asigurarea funcționarii la standarde comunitare a instituțiilor care au atribuții pe linia migratiei și azilului.
5.6. În domeniul apararii naționale
România va actiona pentru integrarea în structurile militare euroatlantice, pentru continuarea reformei armatei, în conformitate cu standardele statelor membre NATO și UE, pentru dezvoltarea unei capacitati de aparare credibile, moderne și eficiente; se au în vedere intarirea controlului civil asupra fortelor armate, în concordanta cu principiile și valorile democratiei, precum și consolidarea statutului României de generator de securitate, prin continuarea și îmbunătățirea contributiei la stabilitatea regionala.
Principalele direcții de actiune sunt:
● indeplinirea obiectivelor asumate prin Programul național anual pentru integrare în NATO și asigurarea interoperabilitatii cu fortele Aliantei Nord-Atlantice;
● participarea intensificata la Parteneriatul pentru Pace și dezvoltarea cooperarii militare bi- și multilaterale, în vederea realizării obiectivelor de parteneriat asumate de România;
● constituirea și consolidarea capabilitatilor necesare pentru indeplinirea performanta a obligațiilor asumate de România, de a participa în cadrul unor operațiuni de mentinere a pacii, de salvare, de răspuns la crize, de combatere a terorismului și de asistența umanitara la nivel subregional și regional;
● restructurarea și modernizarea Armatei României, indeosebi modernizarea structurala a fortelor și a sistemelor de instruire și continuarea armonizării cadrului legislativ național din domeniul apararii cu cel existent în tarile membre NATO și UE;
● adaptarea la condițiile contemporane a sistemului de mobilizare și planificare integrată a apararii și asigurarea concordantei dintre obiectivele propuse și resursele alocate;
● operationalizarea fortelor destinate participării la misiuni ale Uniunii Europene, în cadrul politicii europene de securitate și aparare, precum și ale NATO, ONU și ale forumurilor/initiativelor subregionale;
● managementul eficient al resurselor umane și restructurarea fortelor, concomitent cu cresterea gradului de profesionalizare a personalului armatei și modernizarea învățământului militar;
● asigurarea stocurilor de echipamente, tehnica de lupta, munitii și materiale;
● îmbunătățirea colaborarii dintre serviciile de specialitate pe linia schimbului operativ de informații vizand potentialii factori de risc la adresa securitatii și stabilitatii interne;
● redimensionarea corpului de comanda la nivelul fortelor în proces de reducere, restructurare și modernizare; reglementarea pensionarii cadrelor militare; aplicarea programelor de reconversie profesionala a personalului disponibilizat din armata și industria de aparare;
● planificarea coerenta a activității de inzestrare și achizitii, prin coordonare cu politicile în domeniul economic, de privatizare și restructurare a industriei naționale de aparare; dezvoltarea și achizitionarea de echipamente noi, interoperabile cu cele utilizate de NATO;
● intarirea controlului parlamentar asupra organismului militar;
● sprijinirea autorităților publice în caz de urgente civile, dezastre sau calamitati naturale. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii își va perfectiona activitățile de coordonare, prevăzute de Constitutie și de legile speciale, în domeniile apararii naționale, ordinii publice și sigurantei naționale.
5.7. În domeniul politicii externe
Politica externa a României reprezinta principalul mijloc de promovare a valorilor și intereselor naționale în plan international. Politica externa va fi sustinuta printr-un efort intern de asigurare a coerentei interinstitutionale și a sprijinului opiniei publice și va continua să fie orientata, în mod prioritar, pe urmatoarele direcții:
● promovarea candidaturii României pentru aderarea la Alianta Nord-Atlantica și crearea condițiilor necesare pentru aceasta;
● intensificarea negocierilor și accelerarea pregatirii pentru integrarea în Uniunea Europeana, inclusiv implicarea în procesul de realizare a politicii europene de securitate și aparare;
● aprofundarea Parteneriatului strategic intensificat cu S.U.A., dezvoltarea relatiilor bilaterale privilegiate cu tarile NATO și UE;
● consolidarea relatiilor cu statele membre ale Uniunii Europene în plan bi- și multilateral -, cu tarile vecine și cu statele cu care România are relatii traditionale;
● dezvoltarea cooperarii cu statele din regiune, inclusiv prin participarea la proiecte de cooperare regionala, subregionala, transfrontaliera și în cadrul euroregiunilor;
● dezvoltarea, pe baze pragmatice, a relatiilor privilegiate cu Republica Moldova;
● consolidarea rolului OSCE, ca forum de dialog în domeniul securitatii, și dezvoltarea capacității de actiune pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și reconstructia postconflict;
● susținerea diplomatica a participării la operațiunile de pace ale ONU și la alte acțiuni vizand asigurarea stabilitatii și intarirea increderii la nivel regional și global;
● respectarea stricta a angajamentelor internationale în domeniul neproliferarii și controlului armamentelor, exporturilor de produse strategice și de tehnologie cu dubla utilizare, precum și participarea activa la dezbaterile, din diverse foruri, pe aceasta tema;
● promovarea unei politici active în plan bilateral sau într-un cadru international pentru asigurarea securitatii și stabilitatii în Europa de Sud-Est, ca și în Caucazul de Sud și în întreaga regiune a Dunarii și Marii Negre;
● sprijinirea comunitatilor românești din afara granitelor pentru pastrarea identității naționale, culturale și spirituale și identificarea potentialului de suport al acestora pentru realizarea obiectivelor diplomatiei românești;
● preocuparea constanta pentru îmbunătățirea statutului juridic și a tratamentului minoritatilor românești din alte state, conform normelor internationale privind drepturile persoanelor aparținând minoritatilor și angajamentelor asumate prin înțelegeri și tratate bilaterale.
6. Resursele politicii de securitate
România dispune de resursele necesare indeplinirii obiectivelor cuprinse în Strategia de securitate naționala a României.
Potentialul intelectual al poporului român, nivelul de pregatire și educatie în traditie europeana, dorința de insusire a ceea ce este performant la nivel mondial constituie cea mai importanța garantie a succesului eforturilor de modernizare a societatii românești.
Resursele politice și suportul social sunt oferite de insusirea unanima de către toate fortele politice și instituțiile publice din România a optiunii pentru integrarea europeana și euroatlantica, de sprijinul larg acordat de societatea românească eforturilor de modernizare și integrare europeana.
Pentru atingerea obiectivelor de securitate naționala vor fi alocate resurse financiare corespunzătoare, atenția fiind concentrata asupra utilizarii acestora cu eficienta.
În acest sens vor fi avute în vedere urmatoarele:
● aplicarea managementului resurselor pe bază de programe integrate pentru toate instituțiile angrenate în activități în domeniul apararii, ordinii publice și sigurantei naționale;
● asigurarea unei mai bune coordonari a instituțiilor implicate în asigurarea resurselor, precum și exercitarea mai eficienta a controlului parlamentar;
● cresterea transparentei utilizarii fondurilor publice și a responsabilitatii față de contribuabil.
Strategia de securitate naționala a României reflecta o conceptie dinamica și pragmatica asupra viitorului în domeniul securitatii, fiind un document-cadru ale cărui modalități de acțiuni vor fi adaptate în functie de evolutiile din mediul de securitate. Documentul propune obiective a caror indeplinire se va realiza pe parcursul actualei legislaturi, precum și ulterior. Obiectivul fundamental îl constituie realizarea, apararea și promovarea intereselor naționale.
Strategia de securitate naționala a României reflecta intentii și acțiuni, etape și evenimente care vor fi urmarite cu consecventa, chiar dacă intr-o lume aflata în permanenta schimbare pot să apară evolutii care să necesite reconsiderari temporare.
Integrarea în structurile de securitate europene și euroatlantice nu are însă alternativă, chiar dacă eforturile ar putea fi de durata.
Natiunea și statul român se afla în fața unei realizari istorice integrarea europeana și euroatlantica. Toate eforturile noastre trebuie indreptate spre realizarea acestei sanse fără precedent în indelungata noastra istorie.
O viziune realista asupra posibilitatilor și resurselor ne obliga sa ne concentram eforturile pe acele prioritati care vor influența în mod decisiv starea de securitate a României. Participarea cetatenilor și a organizațiilor, a societatii în ansamblul ei va fi hotaratoare pentru susținerea posibilitatilor de dezvoltare a obiectivelor acestei strategii.
Securitatea și prosperitatea sunt doua obiective cu o profunda determinare reciproca, iar promovarea lor solicita din partea tuturor angajare, responsabilitate și patriotism.
──────────────────