Hotărârea nr. 36/2001

Anexa 1 STRATEGIA

de securitate naționala a României
Garantarea democrației și a libertăților fundamentale,
dezvoltare economică și socială susținută și durabila,
aderare la NATO și integrare în Uniunea Europeană
- București, noiembrie 2001 -
Introducere
Legea română care instituie obligativitatea elaborării Strategiei de securitate naționala a României defineste prezenta reglementare ca fiind "documentul de baza care fundamentează planificarea apărării la nivel național", strategia constituind astfel expresia politica de referința a atributelor fundamentale ale statului român în acest domeniu.
Pentru a fundamenta în mod unitar și coerent acțiunile sectoriale și reglementările specifice ale instituțiilor statului de drept și factorilor constitutionali de putere care au responsabilități în realizarea, protejarea și afirmarea intereselor fundamentale ale României, strategia sintetizeaza obiective, precizează definiții și corelează direcții de acțiune pentru toate componentele implicate în asigurarea securității tarii.
O asemenea structura a Strategiei de securitate naționala a României a fost stabilită în aceeași lege privind planificarea apărării naționale a României și cuprinde, în ordine:
1. definirea intereselor naționale de securitate;
2. precizarea obiectivelor care conduc la protejarea și afirmarea acestor interese;
3. evaluarea mediului internațional de securitate;
4. identificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional;
5. direcțiile de acțiune și principalele mijloace pentru asigurarea securității naționale a României.
Elaborata, asadar, în stricta conformitate cu prevederile existente ale legii în materie, prezenta Strategie de securitate naționala a României asigura în mod necesar continuitatea conferita de lege în abordarea succesiva de către documentele similare precedente a problematicii securității statului român. S-a valorificat astfel experienta acumulată în ultimii ani, asigurându-se totodată și coerenta necesară cu programele specifice adoptate anterior, pentru integrarea României în Alianta Nord-Atlantica și în Uniunea Europeană.
În același timp actuala Strategie de securitate naționala a României este profund marcată de actualitate, de realitatile din societatea românească și din lume, precum și de perspectivele previzibile pe termen scurt și mediu ale vieții interne și internaționale.
În acest sens noutatea Strategiei de securitate naționala a României o reprezintă deschiderea mai larga a acestei problematici și abordarea mai cuprinzatoare a conceptului de securitate naționala, în condițiile creșterii complexității și diversitatii aspectelor care au căpătat relevanta pentru acest domeniu.
Analizele instituționale și de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia ca o asemenea abordare innoita, novatoare a problematicii securității este o chestiune și de necesitate, și de posibilitate.
a) Sub aspectul necesității unei noi abordari se constată că dinamica fenomenelor din realitatea economică și socială a tarii, precum și mutațiile, adesea neașteptate, care se produc în lume impun strategiei proprii de securitate cerința unei mai mari capacități de perceptie, evaluare și abordare a tuturor acestor fenomene și mutații, astfel încât răspunsurile și reactiile sistemului național de securitate să fie întotdeauna adecvate realitatilor și totodată în permanenta subordonate intereselor fundamentale ale tarii.
Pe plan intern starea de securitate a României de azi este caracterizată încă de suficiente vulnerabilitati, în mai toate domeniile de manifestare ale mediului economic și social, precum și ale mediului natural de existenta a societății românești. Aceasta situație s-a produs ca urmare a presiunii cumulative, în timp, a unor factori multipli - politici, economici, financiari, sociali, culturali, biologici, religiosi, demografici, militari și de alta natura - care au influentat climatul de siguranță a statului și cetățenilor, conducand la fragilizarea suportului moral, material, precum și a celui de valori spirituale, pe care se întemeiază civilizatia identității noastre naționale.
Pe plan internațional lumea traverseaza o situație fără precedent, fiind profund marcată de acțiunile irationale ale unor forte ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunității internaționale și de slabire a stabilitatii mondiale în general. Caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta necesară, dar neasteptata și cel mai puțin dorita, a fenomenului globalizarii, constituind deja un imperativ de lupta și atitudine al tuturor democratiilor, căruia statul român i se asociaza fără nici o ezitare.
Lărgirea spectrului de riscuri neconventionale, diversificarea tipologiei crizelor și conflictelor generează provocari multiple, care necesita reactii multidirectionale, bazate pe mobilitate, diversitate, coerenta și complementaritate, atât în spațiul intern, cat și în cel internațional.
b) Abordarea mai larga a problematicii securității a devenit și posibila în condițiile actuale, prin identificarea unor noi resurse interne de securitate, care au rezultat din corelarea mai atenta și punerea în valoare a tuturor dimensiunilor - politica, economică, financiară, militară, civică, socială, ecologica - ale stării de securitate și siguranța naționala.
Prin urmare, pe lângă elementele de continuitate și cele oarecum traditionale ale domeniului, caracteristica noii Strategii de securitate naționala a României consta în faptul ca România nu mai abordeaza modelul propriu de securitate printr-o viziune strict tehnicista a problematicii securității, cu un conținut schematizat, care să includă o organizare rigida și o atitudine ermetica a instituțiilor și competentelor în acest domeniu. Răspunderea fundamentală pentru securitatea tarii o poarta, desigur, Președintele tarii, Parlamentul, Guvernul, celelalte instituții ale statului - potrivit prerogativelor constituționale ale fiecăreia. Dar complexitatea aspectelor ce influențează acest domeniu impune ca, în sistemul securității naționale - care reprezintă instrumentul prin care se operationalizeaza Strategia de securitate naționala a României - să fie atrase structuri civice, neguvernamentale, academice și comerciale, care dețin tehnologii și informații conexe cu securitatea naționala și care pot contribui la formarea și echilibrul mediului intern - economic, social, civil și militar.
Aceasta conceptie se va regasi în modul de reglementare specifică a diferitelor domenii economico-sociale, în maniera de gestionare a resurselor publice destinate securității, în creșterea gradului de cooperare instituțională și de coordonare a eforturilor în direcția solidarizarii sociale și naționale. În acest fel comunitatea românească, în ansamblul ei, și toți cetățenii tarii nu numai ca vor avea asigurat dreptul de a beneficia de protecție sub multiple planuri, dar vor capata, deopotrivă, posibilitatea și obligația de a participa la asigurarea acesteia.
Reconfigurarea relațiilor dintre componentele specifice ale securității, precum și înțelegerea proceselor din sfera securității mondiale și europene obliga statul român să își readapteze strategia proprie la evolutiile mediului de securitate, integrand-o într-o viziune sistemica mai larga, pentru a-și spori capabilitatea de contracarare a riscurilor și amenintarilor ce pot afecta interesele României.
*
Sistemul securității naționale se defineste prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja și a afirma interesele fundamentale ale României.
Strategia reprezintă documentul de baza care defineste aceste interese, precum și obiectivele pentru realizarea lor, fiind expresia politica și de reglementare cea mai înaltă a statului român și totodată instrumentul de fundamentare și orientare a acțiunilor din întregul sistem al securității naționale.
Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu, cuprinzând elementele predictibile - în momentul de fața - care influențează realizarea obiectivelor de securitate naționala a României.
1. Interesele naționale de securitate ale României
Interesele naționale de securitate ale României sunt acele stări și procese, bazate pe valorile asumate și promovate de societatea românească, prin care se asigura prosperitatea, protecția și securitatea membrilor ei, stabilitatea și continuitatea statului.
Edificarea unei Românii democratice, stabilă politic și prospera economic și social, capabilă sa participe eficient la dinamica vieții internaționale, impune ca, în deplina concordanta cu evoluția proceselor de integrare europeană și euroatlantica, să fie afirmate, realizate și protejate următoarele interese naționale:
● menținerea integrității, unității, suveranității și independentei statului român;
● garantarea drepturilor și libertăților democratice fundamentale, asigurarea bunastarii, siguranței și protecției cetățenilor României;
● dezvoltarea economică și socială a tarii, în pas cu dezvoltarea contemporana. Reducerea susținută a marilor decalaje care despart România de țările dezvoltate europene;
● realizarea condițiilor pentru integrarea României ca membru al NATO și UE România trebuie să devină componenta, cu obligații și drepturi depline, a celor două organizații, singurele în măsura sa îi garanteze un statut de independenta și suveranitate și sa îi permită o dezvoltare economică, politica și socială similară țărilor democratice;
● afirmarea identității naționale și promovarea acesteia ca parte a comunității de valori democratice; valorificarea și dezvoltarea patrimoniului cultural național și a capacității de creație a poporului român;
● protecția mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calității factorilor de mediu, la nivelul standardelor internaționale.
În apărarea și promovarea intereselor sale naționale România va respecta principiile dreptului internațional, va dezvolta spiritul de dialog și cooperare cu toate organizațiile internaționale și statele interesate în realizarea stabilitatii și securității.
2. Obiectivele politicii de securitate naționala
Obiectivele de securitate naționala a României stabilesc orientarea efectivă și reprezintă reperele de baza ale acțiunii practice, sectoriale, a diferitelor instituții ale statului, astfel încât îndeplinirea lor coerenta, corelata și interdependenta sa garanteze și sa conducă la realizarea și afirmarea intereselor fundamentale ale tarii.
Strategia de securitate naționala a României fixează următoarele obiective:
● păstrarea independentei, suveranității, unității și integrității teritoriale a statului român, în condițiile specifice ale aderării la NATO și integrării tarii în Uniunea Europeană;
● garantarea ordinii constituționale, consolidarea statului de drept și a mecanismelor democratice de funcționare a societății românești, prin: asigurarea libertăților democratice ale cetățenilor, a drepturilor și îndatoririlor constituționale, a egalității sanselor; perfecționarea sistemului politic și dezvoltarea modalităților de realizare a solidarității sociale; aprofundarea reformei în justiție; întărirea autorității instituțiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legii;
● relansarea economiei naționale, combaterea saraciei și a somajului; perfecționarea mecanismelor economiei de piața și a disciplinei financiare;
● dezvoltarea societății civile și a clasei de mijloc;
● asigurarea stabilitatii sistemului financiar-bancar și a echilibrului social;
● modernizarea instituțiilor de apărare a ordinii publice; garantarea siguranței cetățeanului;
● optimizarea capacității de apărare naționala, în conformitate cu standardele NATO;
● îmbunătățirea capacității de participare la acțiunile internaționale pentru combaterea terorismului și a crimei organizate;
● îmbunătățirea stării de sănătate a populației și protecția copilului, dezvoltarea instituțiilor de educație, cercetare și cultura;
● reforma administrației publice și dezvoltarea regionala, în corelatie cu practicile și reglementările europene;
● armonizarea relațiilor interetnice și edificarea statului civic multicultural, având drept garanții ale securității participarea socială, integrarea interculturala și subsidiaritatea în actul de guvernare;
● acțiuni diplomatice și o politica externa creativa, dinamica și pragmatica, bazată pe respectarea tratatelor și acordurilor internaționale la care România este parte, a obiectivelor și principiilor Cartei ONU;
● diversificarea și strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afară granițelor tarii;
● participarea activa la acțiunile de cooperare internationala pentru combaterea terorismului și a crimei organizate transfrontaliere;
● dezvoltarea relațiilor de buna vecinătate și a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilitatii și reglementarea crizelor;
● asigurarea securității ecologice;
● implicarea societății civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.
Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societății românești și va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confrunta, va realiza și va proteja interesele naționale, va asigura securitatea naționala a tarii și a cetățenilor ei.
3. Mediul internațional de securitate
Începutul secolului al XXI-lea este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexa și interdependenta, iar fenomenul globalizarii se afirma tot mai mult ca fiind ireversibil.
3.1. Un cadru organizațional activ și adaptabil. Evoluția, în general pozitiva, a securității globale în ultimul deceniu a confirmat ca succesul acțiunilor și stabilitatea pot fi numai rezultatul cooperării multidimensionale a comunității internaționale - în primul rând prin punerea în valoare a dialogului în cadru institutionalizat și prin activarea rolului decisiv pe care marile organizații internaționale îl au în definirea stării de securitate a lumii.
● Într-un context internațional adesea schimbator NATO deține un rol esențial în întărirea securității euroatlantice după încheierea "războiului rece". Rolul sau politic este în creștere, îndeosebi după adoptarea la summitul de la Washington, din 1999, a unui nou concept strategic al Aliantei; pe baza unei forte de negociere sporită substanțial în ultimul deceniu NATO a deschis și a dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea și dialogul consolidat cu alte state inclusiv cu România; a manifestat interes și receptivitate continua, reafirmate chiar foarte recent, pentru primirea de noi membri; de asemenea, colaborarea cu alte organizații internaționale; angajamentul, exemplificat în Balcani, pentru prevenirea conflictelor și managementul crizelor, inclusiv prin operațiuni de sprijinire a păcii - toate acestea reflecta hotărârea Aliantei Nord-Atlantice de a modela mediul internațional de securitate și de a întări pacea și stabilitatea zonei euroatlantice.
● ONU, OSCE și UE au adus contribuții deosebite la securitatea și stabilitatea euroatlantica. Consiliul de Securitate al ONU are în continuare o răspundere recunoscută și invocată în menținerea păcii și securității internaționale, detinand și în anii următori un rol important în edificarea securității și stabilitatii mondiale - lucru confirmat, în mod simbolic, și în conferirea în anul 2001 a Premiului Nobel pentru Pace Organizației Națiunilor Unite și secretarului ei general.
● OSCE, reprezentând cea mai cuprinzatoare instituție regionala de securitate din Europa, care include totodată Canada și S.U.A., joaca un rol esențial în promovarea păcii și stabilitatii, în întărirea securității prin cooperare și în promovarea democrației și drepturilor omului în întreaga emisfera nordica a planetei. OSCE s-a manifestat îndeosebi în domeniile diplomației, prevenirii conflictelor, managementului crizelor și reabilitării postconflict.
● Uniunea Europeană a adoptat decizii importante și a dat un nou impuls eforturilor sale de intarire a securității și dimensiunii de apărare. Dezvoltarea unei politici externe și de securitate comune include definirea progresiva a unei politici comune de apărare. Asemenea politica, preconizata de Tratatul de la Amsterdam, urmează să fie compatibila cu politica de securitate comuna și de apărare instituită prin Tratatul de la Washington.
În același timp Uniunea Europeană este tot mai mult preocupata de finalizarea propriilor reforme instituționale interne, precum și de eficienta dezbaterilor declansate pe tema viitorului Europei, a construcției politice pe continent.
3.2. Către noi forme de solidaritate. Sfidarile induse de procesul globalizarii, suprapunerea acestuia cu tendintele spre regionalizare și fragmentare generează noi tensiuni și factori de risc.
Multiplicarea continua a numărului de entități ce acționează pe scena globală prin afirmarea actorilor nonstatali conduce la creșterea complexității procesului de luare a deciziilor în politica externa și de securitate a statelor. Acestor sfidari trebuie să li se răspundă prin forme noi de solidaritate, capabile sa gestioneze un spectru larg de tensiuni și riscuri și o gama variata de manifestare a acestora, cum sunt: tensiunile etnice, traficul de droguri, substanțe radioactive și ființe umane, criminalitatea organizată, instabilitatea politica a unor zone, reimpartirea unor zone de influența și altele.
Marile discrepanțe în nivelul de dezvoltare economică - care se accentueaza tot mai mult în condițiile unor progrese tehnologice fără precedent -, accesul discriminatoriu la educație și apărarea sănătății, la resurse esențiale ale vieții, la informație și cunoaștere provoacă grave crize sociale, generează frustrari și starnesc nemultumiri. În condițiile globalizarii economice crizele sociale sunt însoțite, nu o dată, de crize de identitate, generatoare de violențe neașteptate.
În acest context devine tot mai evident faptul ca interesele și obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare internationala, care să se manifeste nu numai în situații-limita, precum sunt cele create în urma atacului asupra S.U.A. din 11 septembrie 2001, ci și în tot contextul problematic - economic, social, financiar - al lumii de astăzi. Aceasta noua resolidarizare a statelor lumii se poate exprima în toate aceste domenii prin stabilirea unor forme de acțiune conjugata a tuturor națiunilor care impartasesc interese și valori comune.
Atacurile teroriste săvârșite asupra Statelor Unite ale Americii, precum și amenintarile ulterioare evidențiază cu atât mai mult - dar în împrejurări tragice - necesitatea unor asemenea noi forme de solidaritate internationala, care să permită nu numai prevenirea și contracararea acestor tipuri de acțiuni, ci și dezvoltarea unor modalități adecvate de construcție a stabilitatii politice, economice și sociale în lume.
Terorismul constituie însă unul dintre cele mai periculoase fenomene, fiind incurajat de virulenta curentelor fundamentaliste care se sprijină pe starea de frustrare și saracire extrema a unor zone largi ale planetei. Prin imprevizibilitatea sa, prin sfidarea normelor și ratiunii vieții civilizate, prin efectele sale emotionale asupra opiniei publice terorismul poate genera riposte care să destabilizeze comunitatea internationala, sa deturneze omenirea spre izolare, suspiciune și soluții unilaterale. Sfidarea virulenta a terorismului, precum și celelalte provocari sau riscuri nonmilitare ale lumii de astăzi vor putea fi eliminate numai prin cooperare deschisă, multilaterala, echilibrata și perseverenta, îndreptată spre eradicarea radacinilor și cauzelor profunde, în special a saraciei extreme.
3.3. Europa este într-o continua schimbare. Interesele și obiectivele de securitate ale statelor europene nu sunt însă generatoare de stări conflictuale, mediul de securitate fiind influentat pozitiv de procesele de integrare europeană și euroatlantica, de extinderea comunității statelor care impartasesc și promovează valorile democrației și economiei de piața, de adâncirea colaborării regionale.
Riscurile apariției unei confruntari militare traditionale pe continentul european s-au diminuat semnificativ. Totuși persista fenomene de instabilitate și criza la nivel subregional și tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. Tari din Europa Centrala, de Est și de Sud-Est se confrunta cu dificultăți economice, sociale și politice asociate procesului de tranzitie spre societatea bazată pe principiile democrației și ale economiei de piața, care pot genera destule riscuri la adresa securității statelor din regiune.
Uniunea Europeană trece printr-un profund proces de reforma interna, concomitent cu derularea procedurilor pentru primirea de noi membri. Progresele în evoluția politicii externe și de securitate comune, implicarea și soluțiile alese de organizațiile internaționale și europene în rezolvarea situațiilor dificile de pe continent demonstreaza ca Europa se pregătește să își asume un rol substanțial în arhitectura propriei securitati, inclusiv în cea de apărare, și să ofere modele de așezare, pe baze rationale, echitabile, a relațiilor dintre state și natiuni, prin armonizarea intereselor lor.
Pentru România îndeplinirea criteriilor comunitare de aderare este un proces necesar în primul rând din punct de vedere intern, al vieții economice și sociale românești, având în mod evident influente directe și asupra securității noastre naționale. Și aceasta pentru ca realizarea Planului național de aderare la Uniunea Europeană va avea efecte în primul rând asupra spațiului românesc, va accelera dezvoltarea economică, va adânci și va consolida democrația, va amplifica toleranta și dialogul, va consolida exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, protecția minorităților și identității lor etnice și culturale, va stimula rezolvarea prin dialog și acțiuni comune a problemelor.
În paralel cu eforturile pentru îndeplinirea criteriilor de aderare România trebuie să își asume responsabilitatea de a formula un punct de vedere românesc, o viziune proprie asupra viitorului Europei. Aceasta va fi o contribuție necesară nu numai la dezbaterea generală, care are loc în prezent, pe aceeași tema în mai toate țările europene, ci și un aport la consolidarea conceptului de securitate naționala în condițiile viitoarei arhitecturi a continentului.
3.4. Democrația este o resursa importanța a mediului intern de securitate. România a parcurs o etapa dificila după Revoluția din decembrie 1989 - prin construirea statului de drept, a instituțiilor și mecanismelor democratice, prin declanșarea reformelor necesare pentru trecerea de la economia de comanda la economia de piața.
Finalizarea acestor procese, istorice și ireversibile, necesita încă eforturi costisitoare. Dar, în pofida neajunsurilor și neimplinirilor care mai persista, rezultatele de până acum sunt de natura esențială inclusiv pentru securitatea tarii - și constau în aceea ca societatea românească este organizată și funcționează pe baza principiilor, valorilor și libertăților democratice fundamentale.
Acesta este un lucru de referința și de necontestat în orice caracterizare ce s-ar face României de astăzi. Acceptarea pluralismului politic, a deosebirilor politice, ideologice și culturale, a diversitatii etnice, respectarea drepturilor omului, care modeleaza activitatea instituțiilor statului de drept în eliminarea oricăror forme de marginalizare pe criterii etnice, religioase, sociale, de sex sau orientare politica, stabilitatea politica incontestabila și experienta pilduitoare a alternantei pașnice, democratice, la guvernare - toate acestea constituie realitati ale societății democratice românești și totodată importante resurse pentru soluționarea problemelor tarii, pentru tratarea securității naționale pe baze mai solide și mai eficiente.
3.5. Principalele probleme de securitate a României sunt cele de natura economică. Dificultățile tranzitiei economice prelungite, scăderea calității vieții, inegalitatile sociale, creșterea numărului celor care trăiesc sub pragul saraciei, toate acestea pot produce intoleranta, afectează solidaritatea socială, favorizează populismul, pot alimenta manifestările radicale și extremiste, având efecte dintre cele mai grave asupra instituțiilor și mecanismelor de funcționare a statului.
Societatea românească este încă marcată de consecințele managementului defectuos al procesului tranzitiei economice și sociale, care a condus la diminuarea autorității și eficientei instituțiilor statului și a afectat coeziunea civică și echilibrul social. Rezultatele, încă insuficient de concludente, în derularea reformei au determinat diminuarea în timp a resurselor alocate pentru modernizarea societății și reducerea potențialului de asteptare al cetățeanului confruntat cu un proces de pauperizare accelerata. S-a înregistrat degradarea nivelului de viața al majorității populației, inclusiv în ceea ce privește starea de sănătate, educația și calitatea mediului.
Serviciile publice sunt birocratizate, infrastructura teritorială insuficient dezvoltata, restructurarea și modernizarea industriei se desfășoară cu mari dificultăți, agricultura a cunoscut un regres dramatic, privatizarea și reasezarea drepturilor de proprietate cunosc multe inertii, asistența sanitară este precara, rețeaua de transport și comunicații nedezvoltata.
În același timp adaptarea lenta a sistemului ordinii publice și siguranței naționale la noile forme ale criminalitatii din ce în ce mai agresive, precum și unele deficiente în administrarea justiției au generat scăderea inacceptabila a nivelului de siguranță a cetățeanului.
Pe baza experienței acumulate sunt necesare identificarea și lichidarea blocajelor și adoptarea neîntârziată a soluțiilor care permit o relansare reală. Este nevoie de o abordare coerenta, care să reunească energiile societății, sa canalizeze resursele acesteia în direcția construirii unei economii performanțe, capabilă sa elimine starea de incertitudine și insecuritate la nivel social.
Relansarea economică trebuie consolidata prin crearea unui mediu de afaceri atractiv și stabil și prin racordarea adecvată la marile fluxuri economico-financiare, tehnologice și comerciale. Accelerarea creșterii economice vizează în primul rând asigurarea prosperitatii cetățenilor și sprijinirea procesului democratic intern.
Creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile statului este posibila numai în condițiile promovării consecvente a principiilor statului de drept, a drepturilor fundamentale ale cetățeanului.
Dificultățile intampinate de România sunt și probleme din unele zone ale Europei, ce fac obiectul unor mai largi preocupări internaționale. Menținerea unui climat de instabilitate în plan subregional, cu impact negativ asupra mediului economic, a accentuat incapacitatea României de a angaja decizii în măsura sa o apropie de sistemul economico-financiar caracteristic lumii democratice occidentale. În eforturile de promovare a reformei economice s-au concretizat destul de greu și aleatoriu formule de încadrare și racordare la structurile economice și financiare din sistemul economic occidental. Crizele și violentele care s-au manifestat în vecinătate au dus la pierderea unor legături economice traditionale, au provocat României pierderi financiare grele, au împiedicat elaborarea și promovarea unor strategii de dezvoltare pe termen lung, au constituit o stavila în încurajarea investitorilor străini, în general i-au accentuat dificultățile.
Îndeplinirea obligațiilor asumate de România în procesul de integrare în structurile europene și euroatlantice constituie o etapa decisiva pentru modernizarea societății românești și consolidarea tendințelor de creștere economică. Pe termen lung acestea vor aduce prosperitate și vor spori credibilitatea României în eforturile de consolidare a securității europene.
Prin urmare, nu teama de amenințări, ci dorința de a asigura stabilitatea și de a construi un viitor mai bun, de a-și întări vocația de pilon al stabilitatii în zona și de apărător al valorilor democrației și păcii motiveaza opțiunea României pentru integrare europeană și euroatlantica.
4. Factorii de risc la adresa securității României
Factorii de risc constau în acele elemente, situații sau condiții, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea tarii, generand efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale.
Vulnerabilitatile sunt definite ca stări de lucruri, procese sau fenomene din viața interna, care diminuează capacitatea de reactie la riscurile existente ori potențiale sau care favorizează apariția și dezvoltarea acestora.
România nu este și nu se va afla în viitorul apropiat în fața vreunei amenințări majore, de tip militar clasic, la adresa securității sale naționale. Se poate estima ca în perioada actuala riscurile la adresa securității sunt preponderent de natura nemilitara și mai ales interna, manifestandu-se în special în domeniile economic, financiar, social și ecologic. Perpetuarea și conjugarea unor vulnerabilitati existente în aceste domenii pot afecta însă securitatea tarii, generand efecte interdependente, difuze, multidirectionale, care impun modalități de prevenire și de acțiune adecvate și flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolata a acestor vulnerabilitati poate să creeze instabilitate și sa conducă la transformarea lor în riscuri la adresa securității.
4.1. Sub umbrela climatului internațional. Disocierea neta dintre evolutiile din mediul intern și cel internațional este tot mai greu de făcut, în contextul acțiunii conjugate și intrepatrunderii unor procese care pot crea condiții favorabile pentru apariția, previzibila sau imprevizibila, a unor riscuri la adresa securității naționale. Accentuarea interdependentelor multiple dintre state, globalizarea și liberalizarea schimburilor de orice fel - de la cele comerciale la cele informationale - fac tot mai dificila o asemenea disociere într-un mediu globalizat, în care riscurile interne și externe se pot genera și potenta în mod reciproc.
Fundalul pe care se proiectează dinamica acestor interdependente este totuși unul pozitiv, fiind constituit de generalizarea la nivel european a spiritului de cooperare și dialog pentru consolidarea securității pe continent, precum și de implicarea tot mai activa a ONU, NATO, UE, OSCE și a celorlalte instituții europene ori organizații internaționale în gestionarea complexelor probleme de securitate și stabilitate globale.
Aceste caracteristici dominante ale climatului internațional reprezintă pentru statul român circumstanțe de mare importanța, care au rolul de a favoriza și de a incuraja accelerarea și finalizarea proceselor interne de reforma atât de necesare pentru îndeplinirea criteriilor de integrare europeană și euroatlantica.
Pe acest fundal responsabilitatea fundamentală și mult sporită a statului este de a gestiona cu autoritate îndeosebi riscurile și vulnerabilitatile de natura strict interna, care influențează, în mod inevitabil, și pozitionarea României în mediul internațional de securitate. Prin atenția acordată acestor factori interni România poate, pe de o parte, sa constituie în continuare un furnizor important de securitate regionala și internationala și, pe de altă parte, sa transforme îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică și socială, susținută și durabila, într-o resursa considerabila și specifică pentru securitatea propriu-zisa a tarii.
4.2. Principalii factori externi de risc la adresa securității naționale sunt:
● posibile evolutii negative în plan subregional în domeniul democratizarii, respectării drepturilor omului și al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare pe o arie extinsă;
● proliferarea armelor de distrugere în masa, a tehnologiilor și materialelor nucleare, a armamentelor și mijloacelor letale neconventionale;
● proliferarea și dezvoltarea rețelelor teroriste, a crimei organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente și munitie, de materiale radioactive și strategice;
● migratia clandestina și apariția unor fluxuri masive de refugiati;
● acțiunile de incitare la extremism, intoleranta, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul român și promovarea valorilor democratice;
● decalaje între nivelurile de asigurare a securității și gradul de stabilitate ale statelor din proximitatea României;
● limitarea accesului statului român la unele resurse și oportunitati regionale, importante pentru realizarea intereselor naționale.
4.3. Noile provocari. O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce pot consta în acțiuni armate și nonarmate deliberate, având ca obiectiv afectarea securității naționale prin provocarea de consecințe directe ori indirecte asupra vieții economico-sociale a tarii. Între riscurile de acest tip se pot enumera:
● terorismul politic transnational și internațional, inclusiv sub formele sale biologice și informatice;
● acțiuni ce pot atenta la siguranța sistemelor de transport intern și internațional;
● acțiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;
● acțiunile destinate în mod premeditat afectării - sub diferite forme și în împrejurări variate - a imaginii României în plan internațional, cu efecte asupra credibilitatii și seriozitatii în îndeplinirea angajamentelor asumate;
● agresiunea economico-financiară;
● provocarea deliberata de catastrofe ecologice.
Dintre cele de mai sus terorismul internațional se manifesta într-o formă acuta fără precedent, prefigurand efecte multiple asupra securității statelor și stabilitatii internaționale în general.
În contextul în care constatam o creștere a gradului de complexitate și de impredictibilitate al terorismului internațional, va trebui ca măsurile interne de management al crizelor să fie mai bine coordonate, sub cerința asigurării operative și eficiente a participării tarii noastre la eforturile internaționale de combatere a acestei amenințări.
România își reafirma disponibilitatea de a participa, alături de comunitatea internationala, la lupta împotriva terorismului internațional și va dispune în permanenta constituirea mijloacelor adecvate pentru combaterea acestuia.
4.4. Vulnerabilitati în situația interna. În paralel cu prevenirea sau contracararea punctuala a intervenției acestor posibili factori de risc România este preocupata sa diminueze vulnerabilitatile interne care se manifesta în diferite domenii și care, în anumite circumstanțe, pot avea un impact și asupra securității naționale.
Printre aceste tipuri de vulnerabilitati se afla:
● persistenta problemelor de natura economică, financiară și socială, generate de prelungirea tranzitiei și întârzierea reformelor structurale;
● accentuarea fenomenelor de corupție și de administrare deficitara a resurselor publice, care produc adâncirea inechitatilor sociale și proliferarea economiei subterane;
● reactiile ineficiente ale instituțiilor statului în fața acutizarii fenomenelor de criminalitate economică și de perturbare a ordinii publice și siguranței cetățeanului, fenomene care au efecte negative tot mai evidente asupra coeziunii și solidarității sociale, asupra calității vieții cetățenilor;
● menținerea unor surse și cauze de potențiale conflicte sociale punctuale, de mai mica sau mai mare întindere, cu efecte asupra risipirii energiilor, diminuării sau întreruperii proceselor și activităților economice propriu-zise, precum și asupra stării de liniste a populației;
● nerespectarea normelor ecologice în funcționarea unor obiective industriale; posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale și procese de degradare a mediului;
● scăderea nivelului de încredere a cetățenilor în instituțiile statului, ca urmare a indolentei și birocratiei excesive din administrație, ceea ce, de asemenea, duce la slabirea coeziunii sociale și civice;
● menținerea unor disparitati de dezvoltare între regiunile tarii;
● slabiciuni în îndeplinirea angajamentelor asumate pentru aderarea la NATO;
● menținerea la un nivel scăzut a infrastructurii informationale și întârzieri în realizarea acesteia la standardele impuse de dinamica globalizarii;
● deficiente în protecția informațiilor clasificate;
● emigrarea specialiștilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potențialul de dezvoltare a societății românești.
5. Direcții de acțiune în politica de securitate naționala
5.1. În domeniul politico-administrativ
Modernizarea societății românești presupune acțiuni ferme pentru întărirea funcției de reglementare a statului și a autorității instituțiilor sale. Realizarea obiectivelor de securitate naționala solicita dezvoltarea capacității normative a statului român, prin măsuri adoptate în mod democratic, care să respecte principiul separarii puterilor și să asigure reforma instituțională și administrativă. Statul, ca organizator al coeziunii naționale și sociale, trebuie să devină o instituție supla și eficienta, debirocratizata, aflată în slujba cetățeanului.
Întregul sistem politic se va perfectiona pentru a se deschide către cetățean și pentru a completa democrația reprezentativa cu virtutile democrației participative; prin urmare, exercitarea puterii politice va asigura participarea și controlul cetățeanului asupra instituțiilor și procesului de luare a deciziilor, prin respectarea normelor și regulilor democratice, în concordanta cu prevederile Constituției.
Activitatea de legiferare trebuie să aibă în vedere un cadru conceptual unitar și coerent, pe deplin compatibil cu legislația europeană, cu principiile acquisului comunitar, cu sistemul de reglementări propriu Uniunii Europene.
Aplicarea stricta și severă a legilor față de toți cetățenii și în toate împrejurările, în spiritul și litera Constituției, constituie o cerința majoră pentru toate instituțiile statului, de îndeplinirea căreia depind decisiv coeziunea socială, încrederea cetățenilor în autoritățile publice, solidaritatea naționala. De aceea se impun: asigurarea corectitudinii actului administrativ și de justiție, stabilitate legislativă și simplificarea cadrului juridic, afirmarea justiției ca instituție a cinstei și profesionalismului. Este necesară, de asemenea, adaptarea mai explicita a cadrului legislativ la cerințele de combatere a terorismului și crimei organizate, precum și la cerințele care decurg din necesitatea participării forțelor din sistemul de apărare la operațiuni și misiuni comune, împreună cu forțele altor state, pe teritoriul național și în afară acestuia.
5.2. În domeniul economic
Tranzitia spre economia de piața funcțională presupune un efort conjugat și coordonat de realizare a obiectivelor asumate de România prin Strategia de dezvoltare pe termen mediu, acceptată de Uniunea Europeană, în paralel cu măsuri de optimizare a cadrului normativ în domeniu.
Relansarea economiei constituie o prioritate a politicii de securitate.
Direcțiile de acțiune în acest domeniu sunt:
● consolidarea stabilitatii macroeconomice, adoptarea unor politici fiscale coerente, prin reglementări simplificate și stimulative, reforma impozitelor, reducerea cheltuielilor interne și restructurarea marilor companii și societăți ale statului, o politica monetara și a cursului de schimb adecvată;
● îmbunătățirea mediului de afaceri, diminuarea birocratiei, reglementări favorizante pentru investiții și pentru menținerea creșterii economice prin producție performanta cerută de piața;
● stimularea, prin reglementări eficiente și sub diferite forme, a întreprinderilor mici și mijlocii;
● continuarea privatizării, restructurării și modernizării, cu accent pe dinamizarea domeniilor industriale și productive care au potențial, în condițiile programelor sectoriale de aderare la Uniunea Europeană ori convenite cu organismele financiare internaționale;
● promovarea unor politici industriale functionale, corespunzătoare nevoilor sociale și adaptabile cerințelor pieței;
● dezvoltarea cooperării economice internaționale prin forme noi, mai active și stimulative, de comerț exterior;
● consolidarea sectorului bancar și de asigurări; disciplinarea piețelor de capital în care sunt implicate categorii largi de populație;
● relansarea agriculturii și dezvoltarea silviculturii;
● amenajarea teritoriului și reabilitarea infrastructurii de transport;
● promovarea noilor tehnologii eficiente și trecerea efectivă la realizarea functionalitatilor unei societăți informationale;
● dezvoltarea turismului și consolidarea cadrului instituțional și legislativ referitor la mediul înconjurător și calitatea mediului;
● orientarea pentru atragerea de investiții străine, îndeosebi din spațiul european și euroatlantic, ca sursa a motivatiei pentru includerea României în sistemele de securitate respective;
● dezvoltarea activităților de comerț interior, inclusiv prin reglementări ale administrației publice locale privind stimularea producției și piețelor locale;
● asigurarea protecției consumatorilor;
● garantarea unui sistem concurential liber și onest.
5.3. În domeniul social
Problemele securității sociale se referă, între altele, la starea de insecuritate individuală, la declinul demografic și fragilizarea stării de sănătate a populației, la emigratia tineretului instruit și superdotat, la insuficienta consacrare, pe toate componentele, a societății civile și la absenta unei clase de mijloc puternice. Politica în domeniul securității sociale vizează toate aceste aspecte, cu accent pe combaterea saraciei, consolidarea dialogului și a solidarității sociale și alinierea la normele europene în domeniul ocupării forței de muncă.
Principalele fenomene sociale care altereaza coeziunea societății românești și accentueaza vulnerabilitatea acesteia la crize și conflicte sociale sunt determinate de evolutii negative la nivel macroeconomic și de incoerenta cadrului legislativ.
În acest sens strategia stabilește necesitatea realizării unor modalități de stimulare a solidarității naționale și responsabilității civice, a interesului pentru munca, a egalității dintre bărbați și femei, a egalității de sanse în privinta accesului la educație și pregătire, a protecției sociale. Ca urmare, eforturile instituțiilor cu atribuții în domeniu vor avea în vedere:
● promovarea dialogului și coeziunii sociale prin implicarea statului, ca factor de echilibru, în contracararea efectelor negative ale procesului de tranzitie și evolutiilor economiei de piața;
● reforma sistemului de securitate socială și diminuarea deficitului de finanțare a protecției sociale;
● elaborarea, în cooperare cu partenerii sociali, a Planului național de acțiune în domeniul ocupării forței de muncă, ce va asigura coerenta acțiunilor pe piața muncii;
● descentralizarea deciziei administrative în domeniul raporturilor de muncă;
● ocuparea forței de muncă în concordanta cu orientările UE, diminuarea somajului și asigurarea unei protecții sociale reale a șomerilor, inclusiv prin atragerea și implicarea acestora în activități de utilitate publică, desfășurate în perioada disponibilizarii;
● instituirea unor politici salariale corespunzătoare performantelor și importantei domeniului;
● realizarea reformei pensiilor, în scopul diversificării resurselor de asigurare, al eliminării inechitatilor și creșterii în termeni reali a pensiilor;
● perfecționarea sistemului de asistența socială;
● îmbunătățirea stării de sănătate a populației, încurajarea și reglementarea producției interne a medicamentelor de baza;
● asigurarea protecției copilului, ca prioritate naționala, și reglementarea sistemului de adoptii, în conformitate cu Strategia de aplicare a Convenției ONU;
● sprijinirea și întărirea familiei ca entitate socială fundamentală;
● ameliorarea condițiilor de viața ale persoanelor și familiilor lipsite de venituri sau cu venituri mici, prevenirea și combaterea marginalizarii sociale, diminuarea saraciei, prin creșterea gradului de ocupare a populației active;
● dezvoltarea civismului, a solidarității sociale și a dialogului intercultural.
5.4. În domeniul educației, cercetării și culturii
Problemele de fond ale acestui domeniu - care ar putea fi numite ale unei securitati culturale, în sens larg - sunt în mod direct legate de nevoia afirmarii unor noi mentalitati și atitudini care să contribuie la configurarea dimensiunii culturale și civilizatorii a reformelor, cerută în mod implicit de procesul integrării europene și euroatlantice. Spiritul comunitar, solidaritatea naționala, cultura comunicationala, atitudinea față de performanță, respectul pentru elite și promovarea lor se afla încă în stadii insuficiente de dezvoltare.
De aceea punerea în valoare și dezvoltarea potențialului cultural, științific și uman de care dispune România constituie o componenta și o resursa esențială a securității naționale și a modernizării societății românești.
Principalele direcții de acțiune în acest domeniu sunt:
● promovarea societății educaționale în cooperare cu societatea civilă și în conformitate cu Carta alba a educației și formării, elaborata de Uniunea Europeană;
● continuarea reformei sistemului de învățământ, ca fundament al politicilor în domeniul resurselor umane;
● asigurarea educației de baza, creșterea calității învățământului preuniversitar;
● racordarea învățământului superior la cerințele sociale și economice;
● promovarea în sistemul educațional a cerințelor societății informationale;
● îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional pentru cercetaredezvoltare;
● revigorarea, pe baze competitive, a sistemului național de cercetare capabil să contribuie în mod real la modernizarea societății românești;
● dezvoltarea și promovarea tehnologiei informatiei și creșterea numărului de specialiști în acest domeniu;
● protejarea, conservarea și restaurarea patrimoniului național și promovarea sa ca parte a patrimoniului cultural universal;
● promovarea culturii ca fundament al dezvoltării durabile a națiunii și ca nucleu al identității naționale;
● protejarea diversitatii culturale și religioase, promovarea multiculturalismului și multiconfesionalismului, a dialogului cu reprezentanții vieții religioase;
● revigorarea politicilor în domeniul tineretului;
● îmbunătățirea cadrului juridic și instituțional în domeniul relațiilor interetnice, sprijinirea consolidării și dezvoltării identității etnice;
● pregătirea populației pentru impactul cultural al integrării europene și euroatlantice.
5.5. În domeniul siguranței naționale și ordinii publice
Prin situarea sa la confluenta apărării intereselor statului și ale cetățeanului acest domeniu reprezintă o componenta importanța a politicii de securitate a României. Acțiunile specifice în domeniul menținerii ordinii publice și siguranței naționale vor viza prevenirea și combaterea fenomenului infractional, protejarea cetățenilor, a proprietății private și publice și a infrastructurii de interes strategic.
Direcțiile de acțiune în acest domeniu sunt:
● armonizarea legislației și a procedurilor specifice cu reglementările internaționale și cu standardele UE privind forțele și serviciile de ordine publică;
● consolidarea relațiilor de parteneriat cu structuri similare din statele membre NATO și UE, precum și dezvoltarea legăturilor cu cele aparținând altor state; continuarea participării forțelor de ordine publică, civile și militare la misiuni internaționale;
● reglementarea răspunderii Ministerului de Interne și a Ministerului Justiției - a structurilor acestora - în eradicarea abuzurilor și ilegalitatilor;
● consolidarea sistemului instituțional de acțiune - servicii de informații, poliție, minister public, justiție - care să facă posibila aplicarea ferma a legii;
● întărirea acțiunilor de prevenire și control pentru limitarea și stoparea criminalitatii;
● dezvoltarea permanenta a controlului civil asupra instituțiilor din domeniul siguranței naționale și implicarea societății civile în apărarea ordinii publice;
● restructurarea sistemului instituțional al ordinii publice prin descentralizarea serviciilor din domeniul ordinii publice și demilitarizarea în mare măsura a acestora;
● constituirea sistemului național de gestionare a crizelor pe principiul managementului integrat al riscurilor și conectarea acestuia la organismele existente în NATO și UE;
● combaterea eficace a terorismului, corupției și crimei organizate, inclusiv prin diverse forme de cooperare regionala și subregionala;
● îmbunătățirea colaborării dintre autoritățile din sistemul de apărare și justiție și a acestora cu societatea civilă;
● securizarea frontierei de stat în concordanta cu interesele naționale și exigențele aderării la Uniunea Europeană, concomitent cu modernizarea procedurilor de control la frontiera;
● construirea parteneriatului cu societatea civilă, inclusiv prin asigurarea unui echilibru între dreptul la libera informare și necesitatea protejării informațiilor clasificate;
● protecția dreptului la intimitate, la propria imagine și la corecta informare a cetățeanului;
● asigurarea funcționarii la standarde comunitare a instituțiilor care au atribuții pe linia migratiei și azilului.
5.6. În domeniul apărării naționale
România va acționa pentru integrarea în structurile militare euroatlantice, pentru continuarea reformei armatei, în conformitate cu standardele statelor membre NATO și UE, pentru dezvoltarea unei capacități de apărare credibile, moderne și eficiente; se au în vedere întărirea controlului civil asupra forțelor armate, în concordanta cu principiile și valorile democrației, precum și consolidarea statutului României de generator de securitate, prin continuarea și îmbunătățirea contribuției la stabilitatea regionala.
Principalele direcții de acțiune sunt:
● îndeplinirea obiectivelor asumate prin Programul național anual pentru integrare în NATO și asigurarea interoperabilitatii cu forțele Aliantei Nord-Atlantice;
● participarea intensificata la Parteneriatul pentru Pace și dezvoltarea cooperării militare bi- și multilaterale, în vederea realizării obiectivelor de parteneriat asumate de România;
● constituirea și consolidarea capabilitatilor necesare pentru îndeplinirea performanta a obligațiilor asumate de România, de a participa în cadrul unor operațiuni de menținere a păcii, de salvare, de răspuns la crize, de combatere a terorismului și de asistența umanitara la nivel subregional și regional;
● restructurarea și modernizarea Armatei României, îndeosebi modernizarea structurală a forțelor și a sistemelor de instruire și continuarea armonizării cadrului legislativ național din domeniul apărării cu cel existent în țările membre NATO și UE;
● adaptarea la condițiile contemporane a sistemului de mobilizare și planificare integrată a apărării și asigurarea concordanței dintre obiectivele propuse și resursele alocate;
● operationalizarea forțelor destinate participării la misiuni ale Uniunii Europene, în cadrul politicii europene de securitate și apărare, precum și ale NATO, ONU și ale forumurilor/inițiativelor subregionale;
● managementul eficient al resurselor umane și restructurarea forțelor, concomitent cu creșterea gradului de profesionalizare a personalului armatei și modernizarea învățământului militar;
● asigurarea stocurilor de echipamente, tehnica de lupta, muniții și materiale;
● îmbunătățirea colaborării dintre serviciile de specialitate pe linia schimbului operativ de informații vizând potentialii factori de risc la adresa securității și stabilitatii interne;
● redimensionarea corpului de comanda la nivelul forțelor în proces de reducere, restructurare și modernizare; reglementarea pensionării cadrelor militare; aplicarea programelor de reconversie profesională a personalului disponibilizat din armata și industria de apărare;
● planificarea coerenta a activității de inzestrare și achiziții, prin coordonare cu politicile în domeniul economic, de privatizare și restructurare a industriei naționale de apărare; dezvoltarea și achiziționarea de echipamente noi, interoperabile cu cele utilizate de NATO;
● întărirea controlului parlamentar asupra organismului militar;
● sprijinirea autorităților publice în caz de urgente civile, dezastre sau calamitati naturale. Consiliul Suprem de Apărare a Tarii își va perfectiona activitățile de coordonare, prevăzute de Constituție și de legile speciale, în domeniile apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
5.7. În domeniul politicii externe
Politica externa a României reprezintă principalul mijloc de promovare a valorilor și intereselor naționale în plan internațional. Politica externa va fi susținută printr-un efort intern de asigurare a coerentei interinstitutionale și a sprijinului opiniei publice și va continua să fie orientata, în mod prioritar, pe următoarele direcții:
● promovarea candidaturii României pentru aderarea la Alianta Nord-Atlantica și crearea condițiilor necesare pentru aceasta;
● intensificarea negocierilor și accelerarea pregătirii pentru integrarea în Uniunea Europeană, inclusiv implicarea în procesul de realizare a politicii europene de securitate și apărare;
● aprofundarea Parteneriatului strategic intensificat cu S.U.A., dezvoltarea relațiilor bilaterale privilegiate cu țările NATO și UE;
● consolidarea relațiilor cu statele membre ale Uniunii Europene în plan bi- și multilateral -, cu țările vecine și cu statele cu care România are relații traditionale;
● dezvoltarea cooperării cu statele din regiune, inclusiv prin participarea la proiecte de cooperare regionala, subregionala, transfrontaliera și în cadrul euroregiunilor;
● dezvoltarea, pe baze pragmatice, a relațiilor privilegiate cu Republica Moldova;
● consolidarea rolului OSCE, ca forum de dialog în domeniul securității, și dezvoltarea capacității de acțiune pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și reconstructia postconflict;
● susținerea diplomatică a participării la operațiunile de pace ale ONU și la alte acțiuni vizând asigurarea stabilitatii și întărirea încrederii la nivel regional și global;
● respectarea stricta a angajamentelor internaționale în domeniul neproliferarii și controlului armamentelor, exporturilor de produse strategice și de tehnologie cu dubla utilizare, precum și participarea activa la dezbaterile, din diverse foruri, pe aceasta tema;
● promovarea unei politici active în plan bilateral sau într-un cadru internațional pentru asigurarea securității și stabilitatii în Europa de Sud-Est, ca și în Caucazul de Sud și în întreaga regiune a Dunării și Marii Negre;
● sprijinirea comunităților românești din afară granițelor pentru păstrarea identității naționale, culturale și spirituale și identificarea potențialului de suport al acestora pentru realizarea obiectivelor diplomației românești;
● preocuparea constanta pentru îmbunătățirea statutului juridic și a tratamentului minorităților românești din alte state, conform normelor internaționale privind drepturile persoanelor aparținând minorităților și angajamentelor asumate prin înțelegeri și tratate bilaterale.
6. Resursele politicii de securitate
România dispune de resursele necesare îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Strategia de securitate naționala a României.
Potențialul intelectual al poporului român, nivelul de pregătire și educație în tradiție europeană, dorința de însușire a ceea ce este performant la nivel mondial constituie cea mai importanța garanție a succesului eforturilor de modernizare a societății românești.
Resursele politice și suportul social sunt oferite de însușirea unanima de către toate forțele politice și instituțiile publice din România a opțiunii pentru integrarea europeană și euroatlantica, de sprijinul larg acordat de societatea românească eforturilor de modernizare și integrare europeană.
Pentru atingerea obiectivelor de securitate naționala vor fi alocate resurse financiare corespunzătoare, atenția fiind concentrata asupra utilizării acestora cu eficienta.
În acest sens vor fi avute în vedere următoarele:
● aplicarea managementului resurselor pe bază de programe integrate pentru toate instituțiile angrenate în activități în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
● asigurarea unei mai bune coordonari a instituțiilor implicate în asigurarea resurselor, precum și exercitarea mai eficienta a controlului parlamentar;
● creșterea transparenței utilizării fondurilor publice și a responsabilității față de contribuabil.
Strategia de securitate naționala a României reflecta o conceptie dinamica și pragmatica asupra viitorului în domeniul securității, fiind un document-cadru ale cărui modalități de acțiuni vor fi adaptate în funcție de evolutiile din mediul de securitate. Documentul propune obiective a căror îndeplinire se va realiza pe parcursul actualei legislaturi, precum și ulterior. Obiectivul fundamental îl constituie realizarea, apărarea și promovarea intereselor naționale.
Strategia de securitate naționala a României reflecta intentii și acțiuni, etape și evenimente care vor fi urmărite cu consecventa, chiar dacă într-o lume aflată în permanenta schimbare pot să apară evolutii care să necesite reconsiderari temporare.
Integrarea în structurile de securitate europene și euroatlantice nu are însă alternativă, chiar dacă eforturile ar putea fi de durata.
Națiunea și statul român se afla în fața unei realizari istorice integrarea europeană și euroatlantica. Toate eforturile noastre trebuie îndreptate spre realizarea acestei sanse fără precedent în îndelungată noastră istorie.
O viziune realista asupra posibilităților și resurselor ne obliga sa ne concentram eforturile pe acele prioritati care vor influența în mod decisiv starea de securitate a României. Participarea cetățenilor și a organizațiilor, a societății în ansamblul ei va fi hotărâtoare pentru susținerea posibilităților de dezvoltare a obiectivelor acestei strategii.
Securitatea și prosperitatea sunt doua obiective cu o profunda determinare reciprocă, iar promovarea lor solicita din partea tuturor angajare, responsabilitate și patriotism.
──────────────────