Decizia nr. 243/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 raportate la art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , și modificată
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 114/1996 11 octombrie 1996 (prevederi anume) privind locuințele
Are ca temei 1
- Legea nr. 42/1990 18 decembrie 1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților,…
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 raportate la
art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată, excepție ridicată de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curții de Apel Constanta - Secția contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând ca dispozițiile art. 10 raportate la
art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată, nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, prevederi invocate de autorul excepției în motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se mai arata ca egalitate nu înseamnă uniformitate, legiuitorul având posibilitatea de a adopta reglementări juridice deosebite pentru situații diferite, fără ca prin prin aceasta să se încalce principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.429/CA/2000, Curtea de Apel Constanta Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată, excepție ridicată de Nicolai Mocanu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie un tratament discriminatoriu acordând "beneficiul dreptului de a fi scutit pe timp de 10 ani de plată impozitului pe clădiri de la data dobândirii locuințelor, doar în favoarea anumitor categorii de persoane, în funcție de vârsta, până la 35 de ani, un anumit statut politic, economic și social, domiciliu [...]".
Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este intemeiata, întrucât
art. 10 din Legea nr. 114/1996
"face distincție între diferite categorii de persoane, care sunt scutite de impozit timp de 10 ani și, în același timp, menționează că scutirea se aplică numai la <<locuințe noi>>".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât "Textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituția României și nu încalcă principiul consacrat de acesta, nu instituie privilegii și discriminări. În ceea ce privește aplicarea unui tratament egal, acesta se impune doar pentru situații egale, prevăzute de lege, iar pentru situații diferite se impune un tratament diferit. Astfel, toți cei care se găsesc în situația prevăzută de alin. 2 al
art. 10 din Legea nr. 114/1996 , republicată și modificată, <<Proprietarii locuințelor noi, persoane fizice>> beneficiază de un tratament egal astfel cum este prevăzut de același text de lege: <<sunt scutiți de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinței>>". Se invoca în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "Faptul ca legislația noastră conține dispoziții care stabilesc unele drepturi sau facilități pentru anumite categorii de persoane nu înseamnă ca se instituie un tratament diferențiat și discriminatoriu care contravine art. 16 din Constituție, astfel cum susține autorul excepției". Se face referire, printre altele, la Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, prin care s-a statuat ca "Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 10 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997 și modificată prin
Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, și prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000. Curtea observa ca autorul excepției, deși nu indica expres ca obiect al criticii de neconstituționalitate și prevederile
art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată invoca totuși încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în raport cu stabilirea prin art. 7 din lege a categoriilor de persoane care beneficiază de facilitățile prevăzute la art. 7, persoane scutite și de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinței, conform art. 10 alin. 2 din aceeași lege. Prin urmare, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate a art. 10 în corelare cu
art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată.
Articolul 7
din Legea nr. 114/1996 , republicată, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, și prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000, are următorul cuprins:
"Consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite locuințe cu suprafețele construite prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, exercitând controlul asupra prețului de vânzare, în vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în următoarea ordine de prioritate:
a) ținerii căsătoriti care, la data contractării locuinței, au, fiecare, vârsta de până la 35 de ani;
b) persoanele care beneficiază de facilități la cumpărarea sau construirea unei locuințe, potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată;
c) persoanele calificate din agricultura, învățământ, sănătate, administrație publică și culte, care își stabilesc domiciliul în mediul rural;
d) alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale.
Persoanele din categoriile menționate la lit. a)-d) pot beneficia de o subvenție de la bugetul de stat, în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie, de până la 30% din valoarea locuinței calculată la valoarea finala a acesteia, precum și de plată în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenței față de prețul final al locuinței, după ce s-au scăzut subvenția și avansul minim obligatoriu de 10% achitat de contractant, din valoarea locuinței calculată la data contractării.
Dobânda la suma avansată din depozitul special, care se restituie în rate, este de 5%."
Articolul 10
din Legea nr. 114/1996 , republicată, are următorul cuprins: "De prevederile art. 7 din prezenta lege beneficiază, o singură dată, persoanele fizice care, împreună cu familia, nu au deținut și nu au în proprietate o locuinta, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 7 lit. c), sau dacă locuinta în care gospodăresc împreună nu satisface exigențele minimale de suprafața, prevăzute în anexa nr. 1, corespunzător numărului de persoane din familie.
Proprietarii locuințelor noi, persoane fizice, sunt scutiți de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinței.
În cazul înstrăinării locuinței în condițiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiază de scutirea de impozit."
În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, text care are următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit
art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 , republicată, sunt scutiți de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinței proprietarii locuințelor noi, persoane fizice. Acest text este aplicabil categoriilor de persoane prevăzute la art. 7 alin. 1 din aceeași lege. Autorul excepției de neconstituționalitate considera discriminatorii aceste dispoziții deoarece de scutirea de plată impozitului pe clădiri beneficiază doar anumite categorii de persoane.
Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constata ca stabilirea unor înlesniri în realizarea accesului la proprietate asupra locuinței pentru anumite categorii de persoane, înlesniri determinate de criterii de protecție socială, de interesul statului pentru încurajarea intemeierii de familii ținere și pentru stabilizarea specialiștilor în localitățile din mediul rural în care își exercită profesiile ori de meritele unor persoane în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, de încurajarea construcției de locuințe noi, nu reprezintă o discriminare și, prin urmare, nu constituie o încălcare a principiului egalității în drepturi consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție. Scutirea de plată impozitului pe clădire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinței, prevăzută la
art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 , republicată, constituie una dintre măsurile prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale prevăzute la art. 43 alin. (1), conform căruia "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent", precum și cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. f), potrivit căruia "Statul trebuie să asigure: [...] crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții".
În consecința, Curtea retine ca prin dispozițiile legale criticate nu numai că nu se încalcă prevederile Constituției, ci se aduc la îndeplinire obligații constituționale care revin statului.
Pe de altă parte, jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca egalitatea nu înseamnă uniformitate și ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă exista o justificare obiectivă și rezonabila (de exemplu: Decizia Curții Constituționale nr. 2/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Hotărârea CEDO în cazul Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984).
De altfel, însăși Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, care consacra în Partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabilește în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, ca "o diferența de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".
În același timp în art. 31 pct. 3, Dreptul la locuinta, din Carta socială europeană revizuită, se prevede că o obligație a părților, în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinta, de a lua măsuri "să facă accesibil costul locuinței pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente".
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 raportate la
art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată, excepție ridicată de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curții de Apel Constanta - Secția contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Marioara Prodan ────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.