Decizia nr. 348/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de instanța în Dosarul nr. 515/p/Ap/2001 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.

La apelul nominal se constata lipsa părții Radu Robert Sandor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public precizează ca excepția de neconstituționalitate vizează în realitate obligația instanței de a aduce persoana arestata la judecarea, în prima faza, a cererii de revizuire, iar nu de a fi lăsată la aprecierea instanței aducerea acesteia la judecata, astfel cum prevăd dispozițiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală. Se considera ca aceste dispoziții sunt în dezacord cu prevederile art. 24 din Constituție, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, deoarece un astfel de proces trebuie să garanteze prezenta părților la judecata și, respectiv, obligația instanței de a dispune aducerea la judecata a persoanei arestate. În final se arata ca desemnarea unui apărător din oficiu, prevăzută la alin. 2 al art. 402 din Codul de procedură penală, nu înlocuiește prezenta părții reprezentate, chiar dacă cererea de revizuire se afla în prima faza de soluționare (de admitere în principiu), iar nu în faza ulterioară acestei admiteri, aceea de soluționare în fond a cauzei penale. Se mai arata ca în jurisprudenta sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant necesitatea garantarii efective a dreptului la apărare pentru realizarea dreptului oricărei persoane la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 515/p/Ap/2001, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Brașov - Secția penală considera ca dispozițiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 24 și 20 din Constituție, cu referire la prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece ingradesc exercitarea dreptului la apărare și creează o inegalitate în fața legii și a autorităților publice pentru revizuientul aflat în stare de arest, în raport cu ceilalți participanți la judecarea cererii de revizuire. Având în vedere ca revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care sunt puse în discuție chestiuni care vizează fondul cauzei, cu posibile efecte asupra stabilirii vinovatiei sau nevinovăției celui în cauza, este evident ca revizuientul aflat în stare de deținere trebuie să aibă posibilitatea exercitării depline a dreptului la apărare și în mod egal cu ceilalți participanți. Art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală ingradeste dreptul părții de a fi asistată de un avocat, drept prevăzut la art. 24 alin. (2) din Constituție, care presupune posibilitatea revizuientului aflat în stare de deținere de a lua legătură cu avocatul pentru a-i solicita să-i susțină toate cererile pe care le considera necesare și care evident nu mai poate fi exercitat în lipsa revizuientului arestat, cu privire la care instanța a socotit că nu este necesară aducerea sa la judecata. Se apreciază ca prima faza (de admitere în principiu) a judecării cererii de revizuire este tot atât de importanța ca și judecata propriu-zisa, care urmează unei admiteri în principiu a cererii. Mai mult, instanța considera ca în aceasta prima faza prezenta revizuientului aflat în stare de deținere este cu atât mai necesară pentru a i se crea posibilitatea de a-și formula toate apărările pe care le considera necesare și pentru a dovedi existenta vreunuia dintre cazurile de revizuire. Se apreciază, de asemenea, ca textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 20 din Constituție, raportate la cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece creează posibilitatea ca revizuientul aflat în stare de deținere sa nu fie adus la judecata, punându-l într-o situație inechitabila și defavorizanta în raport cu procurorul și cu orice persoană interesată, care este în stare de libertate. Lipsind de la judecata, revizuientul nu este în stare să-și susțină în mod contradictoriu propriile apărări și nici nu poate răspunde la argumentele formulate de procuror, care sunt, de regula, opuse celor ale revizuientului. În final se invoca jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a subliniat necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității armelor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale, deoarece în speta exista garanții procesuale privitoare la apărare, la desfășurarea echitabila a procesului penal și la egalitatea în fața legii a tuturor părților. Astfel, se apreciază ca, indiferent dacă persoana arestata, la care se referă revizuirea, este adusă sau nu la judecata, ea se bucura de asistența juridică obligatorie întrucât o dată cu încunoștințarea persoanei instanța îi desemnează și un apărător din oficiu, dispozițiile art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală fiind, de fapt, o excepție de la dispozițiile art. 314 din același cod, care prevăd ca aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. Totodată se considera ca dreptul la apărare este garantat prin obligația organelor judiciare de a-l incunostinta pe invinuit sau pe inculpat despre dreptul de a fi asistat de un apărător, iar în cazurile prevăzute de lege, prin măsurile pentru asigurarea asistenței juridice, dacă nu exista apărător ales.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, persoana arestata este adusă la judecata numai dacă instanța considera necesar, însă președintele este obligat sa încunoștințeze persoana arestata despre termenul de judecată, iar asistența juridică a acesteia este obligatorie, indiferent dacă este sau nu prezenta la judecata. La admiterea în principiu persoana arestata care nu participa la judecata este în mod obligatoriu reprezentată prin avocat, iar examinarea cererii, în acest stadiu, nu reprezintă o rejudecare a fondului. De aceea, o eventuala absenta a persoanei arestate la procedura admiterii în principiu nu este de natura a-i încalcă dreptul la apărare, deoarece beneficiază de asistența juridică obligatorie. Se considera că nu se încalcă nici principiul egalității în fața legii, deoarece condamnatul revizuient se afla într-o situație diferita. În final se apreciază că nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece dreptul la un proces echitabil și la egalitatea sanselor este respectat la examinarea în fond a cererii de revizuire, fiind nesemnificativa aceasta respectare în faza admiterii în principiu a cererii.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziția art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, care este următoarea: "Persoana arestata este adusă la judecata numai dacă instanța considera necesar."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, s-a considerat ca textul de lege criticat contravine și art. 6 pct. 1 fraza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care are următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru considerentele ce urmează:

Dispoziția legală criticata trebuie corelata cu celelalte dispoziții ale art. 402 din Codul de procedură penală, care constituie "Măsuri pregătitoare", potrivit denumirii marginale, cuprinzând măsuri pe care președintele instanței care urmează sa examineze cererea de revizuire trebuie să le ia în vederea pregătirii ședinței. Astfel, în alin. 1 al art. 402 se prevede, între altele, ca președintele dispune citarea părților interesate, iar în alin. 2 se precizează ca atunci când persoana în favoarea sau în defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se afla în stare de deținere, chiar într-o alta cauza, președintele dispune încunoștințarea acestei persoane despre termen și ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

În dispoziția cuprinsă în alin. 3 al art. 402 din Codul de procedură penală, care face obiectul excepției de neconstituționalitate, se arata ca persoana arestata este adusă la judecata numai dacă instanța considera necesar. Expresia "numai dacă instanța considera necesar" este considerată ca fiind neconstitutionala de Curtea de Apel Brașov - Secția penală. Se apreciază de către această instanță ca prin neaducerea la judecata a detinutului revizuient se aduce o grava atingere dreptului constituțional al acestuia la apărare, acesta este pus într-o situație dezavantajoasa față de celelalte părți, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, și, în același timp, se încalcă prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. Instanța considera ca este neconstitutionala dispoziția potrivit căreia dreptul constituțional al revizuientului aflat în stare de deținere de a fi prezent la judecarea cauzei sale și de a-și face apărările pe care le considera necesare este lăsat la aprecierea instanței.

Curtea retine ca, într-adevăr, dispoziția "numai dacă instanța considera necesar" din cuprinsul art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală este contrară prevederilor art. 24 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, deoarece face ineficienta prevederea alin. (2) al acestui text constituțional, potrivit căreia, "În tot cursul procesului, părțile au dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Astfel, în situația în care instanța considera că nu este necesară aducerea la judecata a revizuientului arestat, exercitarea dreptului acestuia de a fi asistat de un avocat (ceea ce presupune prezenta sa la judecata) nu este garantată, absenta arestatului punându-l în imposibilitatea de a-și formula apărările, de a lua legătură cu avocatul sau în vederea sustinerii acestor apărări și a prezentării eventualelor probe în vederea admiterii ori respingerii în principiu a cererii de revizuire. Dispoziția legală criticata aduce, prin urmare, o grava restrangere dreptului fundamental la apărare, restrangere care nu este prevăzută de art. 49 din Constituție, referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece nu "[...] se impune pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", cazuri în care alin. (1) al art. 49 din Constituție permite restrangerea unor drepturi sau libertăți fundamentale, în limitele prevăzute de alin. (2) al aceluiași articol.

Curtea constata ca, dimpotriva, atât desfășurarea instrucției penale, cat și apărarea drepturilor cetățenilor (în speta, dreptul la apărare) impun exercitarea deplina a dreptului la apărare, fără restrangerea acestuia și fără ca instanța să poată aprecia dacă este sau nu necesară prezenta arestatului la judecarea, în prima faza, a cererii de revizuire. Prin urmare, trebuie ca aducerea la judecata a acestuia să fie obligatorie, pentru ca dreptul la apărare să fie efectiv garantat.

Curtea observa ca atât prevederile art. 6 pct. 1 prima fraza din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, cat și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nu au incidența în cauza și, prin urmare, nu se pune problema încălcării acestora prin dispoziția legală criticata. Astfel, dreptul la un proces echitabil, prevăzut la pct. 1 al art. 6 din convenția menționată, se referă la legalitatea, imparțialitatea și soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, iar nu la dreptul la apărare, drept reglementat de pct. 3 lit. c) al aceluiași articol din convenție (neinvocat de autorul excepției). De asemenea, nici principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice nu are aplicabilitate în cauza, deoarece nu exista o similitudine de situație între partea aflată în stare de libertate, care poate să se prezinte singura la proces, și partea care se afla în stare de deținere, care pentru a fi prezenta trebuie adusă la judecata din dispoziția instanței.

Din aceeași perspectiva Curtea constata ca nici prevederile art. 20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, nu au incidența în cauza, deoarece nu exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, Constituția garantand, prin prevederile art. 24, dreptul la apărare.

În consecința, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, dispoziția "numai dacă instanța considera necesar", cuprinsă în art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, fiind contrară prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția penală în Dosarul nr. 515/p/Ap/2001 al acelei instanțe, și constata ca dispoziția "numai dacă instanța considera necesar" cuprinsă în acest text este neconstitutionala, fiind contrară art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2001.