Tratatul din 19 martie 1982

Articolul 1

Definirea unor termeni

1. În sensul prezentului tratat:

a) prin cauze civile se înțeleg cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial și dreptul muncii;

b) prin instituții judiciare se înțeleg instanțele judecătorești, procuraturile, notariatele de stat și alte organe care au atribuții în materie civilă.

2. Cetățenii unui stat contractant sînt persoanele care au cetățenia acestui stat conform legilor sale.

3. Dispozițiile prezentului tratat referitoare la cetățenii fiecărui stat contractant se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul căruia își au sediul.

Articolul 2

Ocrotirea juridică

1. Cetățenii fiecărui stat contractant se bucura pe teritoriul celuilalt stat contractant, în ceea ce privește persoana patrimoniului lor, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii fiecărui stat contractant au, în consecința, dreptul să se adreseze liber nestingherit instituțiilor judiciare și altor organe ale celuilalt stat contractant în competența cărora intra cauzele civile și penale, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și sa introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acestui stat contractant.

3. Instituțiile judiciare ale unui stat contractant îndrumă pe cetățenii celuilalt stat contractant pentru a-și asigura reprezentarea de care au nevoie în susținerea cauzelor lor.

Articolul 3

Scutirea de cauțiune

Cetățenii fiecărui stat contractant care se adresează instituțiilor judiciare ale celuilalt stat contractant în calitate de reclamanți sau intervenienți, dacă au domiciliul sau reședința pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiune pentru motivul ca sînt străini sau ca își au domiciliul ori reședința pe teritoriul statului contractant căruia îi aparține instituția judiciară solicitată.

Articolul 4

Scutiri de taxe și alte înlesniri

1. Cetățenii unui stat contractant beneficiază pe teritoriul celuilalt stat contractant de scutiri sau reduceri de taxe și alte cheltuieli de procedura, precum și de asistența judiciară gratuita, în aceeași măsura și în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.

2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate de o instituție judiciară a unuia dintre statele contractante, într-o anumită cauza, se extind și la îndeplinirea comisiilor rogatorii și inminarea de acte în aceeași cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

Articolul 5

Condițiile obținerii înlesnirilor

1. Adeverinta cu privire la situația materială personală, necesară pentru obținerea înlesnirilor prevăzute de art. 4, va fi eliberata de autoritatea competentă a statului contractant pe teritoriul căruia își are domiciliul sau reședința persoana care a făcut cererea.

2. Dacă petiționarul nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul nici unuia dintre statele contractante, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant al cărui cetățean este petiționarul, competente la locul unde își are domiciliul sau reședința.

Articolul 6

Solicitarea înlesnirilor

1. Cetățeanul unui stat contractant, care dorește să solicite unei instituții judiciare a celuilalt stat contractant înlesnirile prevăzute la art. 4, poate face cerere în acest sens la instituția judiciară competența de la domiciliul sau reședința sa.

2. Instituția judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreună cu adeverinta prevăzută la art. 5 și eventualele anexe, instituției judiciare competente a celuilalt stat contractant.

3. Instituția judiciară competența a hotărî asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la art. 4 hotărăște în conformitate cu legea statului sau, putind solicita, la nevoie, date suplimentare.

Articolul 7

Modul de legătură

Instituțiile judiciare ale statelor contractante comunică între ele prin intermediul ministerelor de justiție sau procuraturilor generale, în măsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune altfel.

Articolul 8

Limba folosită

1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, ministerele de justiție și procuraturile generale ale celor două state contractante folosesc în relațiile dintre ele limba statului lor. Tot astfel se procedează și în relațiile dintre instituțiile judiciare ale statelor contractante, în măsura în care, prin prezentul tratat, nu se dispune astfel.

2. Cererile de asistența juridică și actele anexate se redactează în limba statului contractant solicitant; o traducere certificată în limba statului contractant solicitat va fi anexată. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de către instituția judiciară competența ori de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului contractant solicitant.

3. Instituțiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistența judiciară formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de către ministerele de justiție.

4. Actele întocmite în îndeplinirea cererilor de asistența juridică se redactează în limba statului contractant solicitat.

Articolul 9

Informații asupra problemelor de drept

Ministerele de justiție și procuraturile generale ale statelor contractante își comunică reciproc, la cerere, informații referitoare la dispozițiile legale în vigoare sau care au fost în vigoare în statul căruia îi aparțin, precum și asupra practicii judiciare.

Articolul 10

Ocrotirea martorilor și experților

1. Martorul sau expertul care, fiind citat într-o cauza civilă sau penală prin intermediul instituției judiciare a statului contractant solicitat, se prezintă în fața instituției judiciare a statului contractant solicitant, nu poate, oricare ar fi cetățenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acestui stat, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracțiune săvîrșită înainte de trecerea frontierei statului contractant solicitant.

2. Martorul sau expertul pierde garanțiile prevăzute la paragraful 1 dacă nu a părăsit teritoriul statului contractant solicitant în termen de 30 de zile de la data cînd instituția judiciară solicitanta îl înștiințează ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul statului contractant solicitant din motive independente de voința sa.

Articolul 11

Restituirea cheltuielilor pentru martori și experți

Martorul și expertul au dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie și de întreținere în perioada deplasarii, precum și la compensarea retributiei nerealizate. Expertul are dreptul la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau expertului se va face mențiune în citație.

Articolul 12

Audierea ca martor a persoanei arestate

În cazul în care o persoană, ce se afla arestata pe teritoriul unui stat contractant, este necesar să fie audiată ca martor de către o instituție judiciară a celuilalt stat contractant, organele centrale prevăzute la art. 7 din prezentul tratat pot conveni ca aceasta persoana să fie transportată pe teritoriul statului contractant solicitant, cu condiția de a fi menținută în stare de arest și de a fi înapoiată în cel mai scurt timp după audiere.

Articolul 13

Acordarea asistenței juridice

Instituțiile judiciare ale celor două state contractante își acorda reciproc, la cerere, asistența juridică în cauzele civile, în condițiile prevăzute în prezentul tratat.

Articolul 14

Obiectul asistenței juridice

Asistența juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale cum ar fi: întocmirea, transmiterea și inminarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; cercetarea locală; efectuarea de expertize; asigurarea dovezilor, constatarea unei stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare.

Articolul 15

Cererea de asistența juridică

1. Cererea de asistența juridică va cuprinde următoarele date:

a) denumirea instituției judiciare solicitante;

b) denumirea instituției judiciare solicitate;

c) obiectul cererii și indicarea cauzei în care se solicita asistența juridică;

d) numele și prenumele părților, calitatea procesuala, cetățenia, domiciliul sau reședința lor, iar la persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

e) numele, prenumele și domiciliul sau reședința reprezentanților părților, dacă este cazul;

f) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului la cererile de inminare de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurările în legătură cu care urmează să facă o proba și, dacă este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate;

g) menționarea actelor anexe la cerere.

2. Cererea de asistența juridică și actele anexe trebuie să poarte ștampila oficială.

Articolul 16

Rezolvarea cererilor de asistența juridică

1. În îndeplinirea cererii de asistența juridică, instituția judiciară solicitată aplica normele legale ale statului sau.

Instituția judiciară solicitată poate, la cerere, să aplice normele procesuale ale statului contractant solicitant dacă acestea nu contravin legii statului solicitat.

2. Dacă instituția solicitată nu este competența să soluționeze cererea, ea va transmite, din oficiu, instituției judiciare competente și va informa despre aceasta instituția judiciară solicitanta.

3. Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se inmineze un act nu este indicată precis sau dacă se constată că ea este inexactă, instituția judiciară solicitată va lua, din proprie inițiativă, măsurile necesare pentru stabilirea adresei exacte.

4. Inminarea de acte în procedura cu părțile implicate în procese, care își au domiciliul sau reședința pe teritoriul unuia dintre statele contractante, se efectuează pe calea asistenței juridice prevăzute în prezentul tratat.

5. În cazul în care actele nu sînt redactate în limba satului contractant solicitat ori nu sînt însoțite de traduceri certificate, instituția judiciară le inmineaza numai dacă destinatarul este de acord să le primească. Dacă pentru acest motiv se refuza primirea, inminarea se considera că nu a fost efectuată.

6. Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu legea în vigoare a statului contractant solicitat. Dovada va cuprinde, în orice caz, modalitatea, locul și data inminarii.

7. Instituția judiciară solicitată va înștiința, la cerere, în timp util, instituția judiciară solicitanta despre locul și data la care urmează să fie efectuată comisia rogatorie.

8. În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor restitui actele și se vor comunică motivele pentru care aceasta nu a fost îndeplinită.

Articolul 17

Atribuții ale misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare

Statele contractante au dreptul sa dispună inminarea de acte judiciare și extrajudiciare, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, cetățenilor proprii care se afla pe teritoriul celuilalt stat contractant, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 18

Cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice

1. Statul contractant solicitat nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenței juridice. Statele contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.

2. Instituția judiciară solicitată comunică instituției solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituția judiciară solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn statului contractant a cărui instituție le-a perceput.

Articolul 19

Refuzul asistenței juridice

Acordarea asistenței poate fi refuzată dacă statul contractant solicitat considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale publice.

Articolul 20

Valabilitatea actelor

1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul unuia dintre statele contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilită de lege și prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celuilalt stat contractant fără vreo alta legalizare. Aceasta este valabil, deopotrivă, pentru legalizarea semnaturilor și copiilor de pe acte.

2. Actele menționate la paragraful 1 au, pe teritoriul celuilalt stat contractant, aceeași forta probanta ca și actele de același fel ale acestui din urma stat.

Articolul 21

Transmiterea actelor de stare civilă

1. Autoritățile competente ale celor două state contractante transmit, la cerere. gratuit, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum și copii certificate de pe hotărîrile date în materie de stare civilă de către instituțiile judiciare, dacă aceste înscrisuri se referă la cetățenii statului contractant solicitant și dacă sînt cerute în interes oficial.

2. Transmiterea înscrisurilor menționate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiție ale fiecărui stat contractant.

Articolul 45

Obiectul recunoașterii și executării

1. Fiecare stat contractant va recunoaște sau va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, hotărîrile pronunțate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

2. În sensul paragrafului 1, prin hotărîri se înțeleg:

a) hotărîrile judecătorești pronunțate în cauzele civile, inclusiv tranzacțiile judiciare;

b) hotărîrile judecătorești pronunțate în cauzele penale, cît privește dispozițiile civile referitoare la repararea pagubei;

c) hotărîrile judecătorești referitoare la cheltuielile de judecată;

d) actele autentice susceptibile de executare în cauzele civile;

e) hotărîrile arbitrale, pronunțate în cauzele civile, în măsura în care recunoașterea sau executarea lor nu este reglementată prin alte convenții la care sînt părți ambele state contractante;

f) hotărîrile nepatrimoniale ale organelor de tutela și curatela.

Articolul 46

Condițiile recunoașterii și încuviințării executării

Hotărîrile sînt recunoscute și executate dacă sînt întrunite următoarele condiții:

a) dacă sînt definitive și susceptibile de executare potrivit legii statului contractant pe teritoriul căruia au fost pronunțate;

b) dacă nu a fost incalcata competența exclusiva a instituției judiciare a statului contractant pe al cărui teritoriu urmează a avea loc recunoașterea sau executarea;

c) dacă personalul care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-au inminat, în timp util, citația și actul de sesizare a instanței, în conformitate cu legea statului contractant pe teritoriul căruia s-a pronunțat hotărîrea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitate de a fi reprezentată în proces; comunicarea prin afișare a citației și a actului de sesizare nu se considera valabilă;

d) dacă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărîre ori se afla în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul statului contractant unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărîrii.

Articolul 47

Procedura de recunoaștere

1. Hotărîrile pronunțate pe teritoriul unui stat contractant referitoare la statutul personal al propriilor săi cetățeni se recunosc și produc efecte juridice pe teritoriul celuilalt stat contractant fără nici o alta procedura.

2. Celelalte hotărîri nepatrimoniale se recunosc pe teritoriul celuilalt stat contractant fără nici o procedură, dacă sînt respectate condițiile prevăzute în art. 45 și 46.

3. Executarea hotărîrilor patrimoniale se încuviințează de către instanța judecătorească a statului contractant pe al cărui teritoriu urmează să aibă loc executarea.

4. În ceea ce privește procedura prevăzută la paragraful 3, instanța se limitează a stabili dacă sînt întrunite condițiile menționate în art. 45 și 46.

5. Încuviințarea executării hotărîrilor, precum și executarea propriu-zisa, se efectuează potrivit legii statului contractant pe al cărui teritoriu urmează să aibă loc executarea.

6. Orice obiectie cu privire la executare se rezolva de către instanța competența a statului contractant unde are loc executarea, potrivit legii statului sau.

Articolul 48

Cererile de încuviințare a executării se de executare

1. Cererea de încuviințare a executării se întocmește de către partea care solicită executarea ori de reprezentantul sau. Cererea se depune la instanța care a pronunțat hotărîrea în prima instanța.

Aceasta o va transmite, împreună cu actele anexe, la instanța competența sa încuviințeze executarea. Cererea poate fi depusa și direct aceasta din urma instanța.

2. La cererea de încuviințare a executării, partea solicitanta va anexa următoarele acte:

a) copia legalizată a hotărîrii, cu atestarea facuta de instanța, ca aceasta este definitivă și susceptibilă de executare, dacă mențiunea nu rezultă din însuși textul hotărîrii;

b) o adeverinta prin care instanța sa confirme ca persoanei care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-au inminat, la timp și în forma cuvenită, citația și actul de sesizare a instanței, iar în cazul în care persoana nu a avut capacitatea de exercițiu, se va adauga mențiunea ca instanța i-a dat acesteia posibilitatea de a fi reprezentată în proces.

Cererile de încuviințare a executării și de executare, precum și actele anexe, prevăzute la lit. a) și b), vor fi însoțite de traduceri certificate, în limba statului contractant solicitat. Actele traduse vor fi depuse în dublu exemplar.

3. În cazul în care cererea și actele anexe nu corespund cerințelor menționate în paragraful 2, instituția judiciară poate solicita date suplimentare.

4. În cazul hotărîrilor privind cheltuielile de judecată, la cererea de încuviințare a executării se anexează o copie certificată a hotărîrii, cu mențiunea ca este definitivă, precum și traducerile certificate ale acestora.

Articolul 49

Informații asupra soluționării cererii

Instanța care a soluționat cererea de încuviințare a executării înștiințează instanța din celălalt stat contractant despre hotărîrea pronunțată în rezolvarea cererii.

Articolul 50

Cheltuieli de executare

1. Stabilirea și încasarea cheltuielilor legate de încuviințarea executării hotărîrii se de executarea propriu-zisa se dispun de instanța solicitată, potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ și cele referitoare la certificarea și traducerea înscrisurilor și la susținerea cererilor.

2. Partea care a beneficiat, în fața instanței care a pronunțat hotărîrea, de înlesnirile prevăzute la art. 4 paragraful 1 va beneficia de aceleași înlesniri și în cadrul procedurii de încuviințare a executării hotărîrii și de executare propriu-zisa, desfășurate în celălalt stat contractant.

Articolul 51

Transferul sumelor de bani și transmiterea bunurilor

Transferul sumelor de bani și transmiterea obiectelor obținute prin executare, către un creditor care domiciliază pe teritoriul celuilalt stat contractant, se efectuează cu respectarea dispozițiilor legale ale statului contractant pe teritoriul căruia hotărîrea a fost executată.

Articolul 52

Acordarea asistenței juridice

Instituțiile judiciare ale statelor contractante își acorda reciproc, la cerere, asistența juridică în cauzele penale, în condițiile stabilite prin prezentul tratat.

Articolul 53

Obiectul asistenței juridice și cererea de asistența juridică

1. La acordarea asistenței juridice în cauzele penale, prevederile cuprinse în partea a II-a, capitolul I, din prezentul tratat se aplică în mod corespunzător.

2. Prin comisie rogatorie, în cauzele penale, se pot efectua și perchezitii, sechestre asiguratorii, precum și predari de probe materiale.

3. Cererile de asistența juridică în cauzele penale trebuie să cuprindă și descrierea succintă a situației de fapt care formează obiectul cauzei penale, precum și încadrarea juridică a faptelor penale.

Articolul 54

Comunicări privind hotărîrea de condamnare

Statele contractante își comunică anual date privind hotărîrile penale definitive de condamnare, pronunțate de instanțele judecătorești ale unui stat contractant împotriva cetățenilor celuilalt stat contractant.

Articolul 55

Informații din cazierul judiciar

La cererea instituțiilor judiciare ale celuilalt stat contractant se vor da gratuit informații din cazierul judiciar al persoanelor urmărite sau supuse judecații penale pe teritoriul acelui stat contractant.

Articolul 56

Condiții

1. Fiecare stat contractant se obliga ca, la cererea celuilalt stat contractant, sa pornească, în conformitate cu propria sa lege, urmărirea penală împotriva unui cetățean al său, atunci cînd exista date suficiente ca acesta a savirsit pe teritoriul celuilalt stat contractant o faptă care este prevăzută ca infracțiune de legile ambelor state contractante.

2. Dacă persoanele vătămate prin infracțiunea care constituie obiectul urmăririi penale au formulat cereri corespunzătoare de despăgubiri civile, aceste cereri se soluționează în cadrul procesului penal.

Articolul 57

Cererea de urmărire penală

1. La cererea de urmărire penală se anexează:

a) o informare cuprinzînd datele personale ale celui invinuit, inclusiv indicarea cetateniei, descrierea situației de fapt care formează obiectul cauzei, precum și încadrarea juridică faptelor;

b) în extras cu textele dispozițiilor legale incalcate prin infracțiune;

c) probele și actele de procedura existente;

d) plingerile formulate pentru urmărirea penală de către persoanele vătămate, cînd aceste plîngeri sînt necesare;

e) cererile de despăgubiri civile, dacă exista.

2. Cererea și actele prevăzute la paragraful 1 lit. a) și b) sînt însoțite de traduceri oficiale în limba statului contractant solicitat.

Articolul 58

Informații asupra soluționării procesului

Statul contractant solicitat este obligat sa înștiințeze statul contractant solicitant despre rezultatul procesului penal. La cererea statului contractant solicitant se transmite o copie a hotărîrii definitive.

Articolul 59

Modul de legătură

În problemele urmăririi penale, procuraturile generale și ministerele de justiție ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Articolul 60

Obligația de extrădare

1. Statele contractante se obliga să-și extrădeze reciproc, la cerere, potrivit prevederilor cuprinse în prezentul tratat, în vederea tragerii la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei, persoanele care se găsesc pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante.

2. Extrădarea se admite numai pentru acele fapte care sînt prevăzute ca infracțiuni de legile ambelor state contractante.

3. Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai pentru acele fapte care, potrivit legilor ambelor state contractante, sînt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsă mai grea.

Extrădarea în vederea executării pedepsei se admite numai dacă pedeapsa privativă de libertate pronunțată este mai mare de un an sau o pedeapsă grea.

Articolul 61

Refuzarea extrădării

1. Nu se extrădează:

a) persoanele care, la data primirii cererii de extrădare, sînt cetățeni ai statului contractant solicitat;

b) persoanele a căror extrădare nu este permisă de legea statului contractant solicitat.

2. Extrădarea nu se admite dacă:

a) fapta a fost săvîrșită pe teritoriul statului contractant solicitat;

b) potrivit legii statului contractant solicitat acțiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea nu poate fi executată ca urmare a amnistiei, a implinirii termenului de prescripție ori pentru un alt temei legal;

c) față de persoana a carei extrădare se cere s-a pronunțat o hotărîre definitivă ori s-a pus capăt urmăririi penale, pentru aceeași fapta, în statul contractant solicitat;

d) potrivit legii ambelor state contractante, acțiunea penală se pune în mișcare numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Articolul 62

Extrădarea condiționată

Cînd o persoană, a carei extrădare se cere pentru executarea pedepsei, a fost judecata în lipsa, extrădarea poate fi condiționată de cerința de a se asigura celui extrădat dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, în prezenta sa, potrivit legii statului contractant solicitant.

Articolul 63

Amînarea extrădării și extrădarea temporară

1. Cînd, pe teritoriul statului contractant solicitat, este în curs de acțiune penală împotriva persoanei a carei extrădare se cere sau cînd aceasta persoana are de executat în statul contractant solicitat o pedeapsă privativă de libertate pentru o alta infracțiune, extrădarea poate fi amînată pînă ce procesul penal a luat sfîrșit ori pînă la data cînd pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

2. În cazul în care amînarea extrădării ar atrage împlinirea termenului de prescripție al acțiunii penale sau ar crea mari dificultăți pentru stabilirea faptelor, statul contractant solicitat poate admite extrădarea temporară, sub condiția ca persoana a carei extrădare se cere să fie readusa după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea, dar nu mai tirziu de 3 luni de la data extrădării. În cazuri întemeiate acest termen poate fi prelungit de comun acord.

Articolul 64

Limitele acțiunii penale

1. Persoana extrădată nu poate fi extrădată unui stat terț pentru infracțiune săvîrșită înainte de extrădare.

2. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 se aplică:

a) dacă exista acordul prealabil al statului contractant solicitant, continua sa ramina pe teritoriul acestui stat contractant mai mult de 30 de zile de la sfîrșitul procesului penal ori de la terminarea executării pedepsei, sau dacă ulterior se reintoarce acolo de buna voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată, din motive independente de voința sa, a fost împiedicată sa părăsească teritoriul statului contractant solicitant.

Articolul 65

Cereri formulate de mai multe state

Dacă extrădarea aceleiași persoane este cerută de mai multe state, pentru infracțiune sau pentru mai multe infracțiuni diferite, statul contractant solicitat hotărăște cărui stat va face extrădarea, luînd în considerare toate împrejurările, cum sînt; cetățenia persoanei a carei extrădare se cere, natura și gravitatea infracțiunilor, locul și data comiterii lor și data primirii cererilor de extrădare.

Articolul 66

Modul de legătură

În problemele extrădării ministerele de justiție și procuraturile generale ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Articolul 67

Actele care se anexează la cererea de extrădare

1. La cererea de extrădare vor fi anexate:

a) acte privind persoana a carei extrădare se cere, inclusiv cele referitoare la cetățenie, și orice date disponibile care ar putea servi la identificarea acesteia;

b) copia certificată a mandatului de arestare, iar cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitive. În cazul în care mandatul de arestare sau în cuprinsul hotărîrii nu este menționată fapta cu indicarea locului și timpului săvîrșirii acesteia, precum și calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa;

c) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva;

d) data privind durata pedepsei neexecutate, în cazul în care extrădarea se cere pentru executarea unei pedepse.

2. Dacă cererea de extrădare nu conține toate datele necesare, statul contractant solicitat poate cere date suplimentare.

Statul contractant solicitant va transmite datele suplimentare în termen de o luna. Acest termen va putea fi prelungit, la cerere, cu cel mult o luna.

Statul contractant solicitat poate să pună în libertate persoana arestata și sa înceteze procedura de extrădare, dacă datele suplimentare nu îi sînt transmise în termenele prevăzute în alineatul precedent.

Articolul 68

Arestarea în vederea extrădării

1. După primirea cererii de extrădare, statul contractant solicitat va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, dacă sînt îndeplinite condițiile de extrădare prevăzute în prezentul tratat.

2. Arestarea unei persoane poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o cerere în acest sens de la statul contractant solicitant. În cerere se va menționa mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane, indicindu-se ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrădare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon, radio sau o alta cale.

3. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului 2 va fi înștiințat neîntîrziat celălalt stat contractant.

4. Persoana arestata în condițiile paragrafului 2 va fi pusă în libertate dacă cererea de extrădare nu este primită în termen de cel mult o luna, socotit de la data cînd statul contractant solicitant a fost înștiințat despre arestarea preventivă.

Articolul 69

Comunicarea hotărîrii asupra cererii de extrădare

Statul contractant solicitat va face cunoscut statului contractant solicitant hotărîrea sa asupra cererii de extrădare. Dacă cererea nu a fost admisă, se vor indica prevederile din prezentul tratat care motiveaza hotărîrea.

Articolul 70

Predarea persoanei extrădate

1. În cazul în care cererea de extrădare este admisă, statul contractant solicitat va comunică statului contractant solicitant locul și data predării persoanei.

2. Dacă statul contractant solicitant nu ia în primire, la data stabilită pentru predare, persoana ce urmează a fi extrădată și nici nu a solicitat o amînare a termenului de predare, statul solicitat poate să pună în libertate persoana arestata și sa înceteze procedura de extrădare. Amînarea nu poate depăși 15 zile.

Articolul 71

Repetarea extrădării

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se afla din nou pe teritoriul statului contractant solicitat, ea va fi din nou extrădată.

În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute la art. 67.

Articolul 72

Transmiterea de obiecte

1. Statul contractant solicitat va transmite, la cerere:

a) obiectele care pot avea importanța ca probe în procesul penal;

b) obiectele ce provin din infracțiunea care a atras extrădarea.

Aceste obiecte pot fi transmise și în cazul cînd extrădarea persoanei nu are loc din cauza morții, a sustragerii sau datorită altei împrejurări.

Predarea obiectelor se face sub luare de dovada.

2. Dacă obiectele cerute sînt necesare statului contractant solicitat ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea acelui proces.

3. Drepturile statului contractant solicitat sau ale terților asupra acestor obiecte rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite statului contractant solicitat cel mai tirziu la terminarea procesului penal.

4. Predarea obiectelor prevăzute la paragraful 1 se va face cu respectarea legii statului contractant solicitat referitoare la exportul de obiecte și transferul sumelor de bani.

Articolul 73

Informații asupra soluționării procesului penal

Statul contractant solicitant informează statul contractant solicitat despre rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. La cererea statului contractant solicitat se va transmite și un exemplar al hotărîrii definitive.

Articolul 74

Tranzitarea

1. Statele contractante autoriza, reciproc, la cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor care sînt extrădate unuia dintre aceste state de către un al treilea stat.

2. Cererea de tranzit se formulează și se rezolva în conformitate cu prevederile referitoare la extrădare din prezentul tratat.

3. Statul contractant solicitat autoriza tranzitul prin modalitatea pe care o apreciază ca fiind mai potrivita.

Articolul 75

Cheltuieli de extrădare și de tranzit

1. Cheltuielile de extrădare se suporta de statul contractant pe teritoriul căruia s-au făcut.

2. Cheltuielile de tranzit se suporta de statul contractant solicitant.

Articolul 76

Condiții

Cetățenii unui stat contractant, condamnați prin hotărîri penale definitive în celălalt stat contractant la pedepse privative de libertate, vor fi predati, în comun acord, în condițiile prezentului tratat, pentru executarea pedepsei, statului contractant ai cărui cetățeni sînt.

Articolul 77

Cazuri în care nu poate avea loc predarea

Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei nu va avea loc dacă:

a) fapta pentru care s-a pronunțat hotărîrea de condamnare nu constituie infracțiune potrivit legii statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat;

b) pentru aceeași fapta, în statul contractant al cărui cetățean este condamnatul s-a pronunțat față de acesta a hotărîre penală rămasă definitivă ori s-a pus capăt urmăririi penale;

c) în statul al cărui cetățean este cel condamnat, pedeapsa pronunțată împotriva sa nu poate fi executată deoarece a intervenit prescripția sau alta cauza care, potrivit legii acestui stat, inlatura executarea pedepsei;

d) cel condamnat are domiciliul pe teritoriul statului contractant a cărui instanța a pronunțat hotărîrea de condamnare;

e) nu s-a ajuns la o înțelegere privind predarea celui condamnat pentru executarea pedepsei.

Articolul 78

Limitele răspunderii penale

Condamnatul predat pentru executarea pedepsei în statul al cărui cetățean este nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru aceeași fapta, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 87 lit. c).

Articolul 79

Propuneri de cereri

1. Predarea condamnatului pentru executarea pedepsei se face la propunerea statului contractant a cărui instanța a pronunțat hotărîrea de condamnare, dacă celălalt stat contractant este de acord sa-l primească, potrivit prevederilor prezentului tratat.

2. Statul contractant al cărui cetățean este cel condamnat se poate adresa statului a cărui instanța a pronunțat hotărîrea, cu rugamintea de a se examina problema privind posibilitatea predării celui condamnat.

3. Cel condamnat sau rudele sale se pot adresa autorităților competente ale oricăruia dintre statele contractante cu o cerere prin care să solicite predarea pentru executarea pedepsei celui condamnat.

Autoritățile competente ale statului contractant a cărui instanța a pronunțat condamnarea vor aduce la cunoștința celui condamnat ca are posibilitatea să facă o asemenea cerere.

Articolul 80

Actele care se anexează la propunere

1. La propunerea de predare a condamnatului pentru executarea pedepsei se anexează:

a) copia legalizată a hotărîrii de condamnare și, dacă este cazul, a hotărîrii pronunțate de instanța superioară, cu mențiunea ca hotărîrea este definitivă;

b) copia textelor de lege aplicate în cauza respectiva;

c) un act prin care se certifica partea din pedeapsa deja executată, precum și partea din pedeapsa ce urmează a fi executată;

d) acte privind executarea pedepsei complimentare, dacă s-a aplicat o astfel de pedeapsa;

e) actul prin care se certifica cetățenia celui condamnat;

f) alte acte, dacă autoritatea competentă a statului contractant a cărui instanța a pronunțat hotărîrea de condamnare considera necesară comunicarea acestora;

g) traducerea certificată a propunerii și a actelor anexate.

2. Autoritatea competența a statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat poate solicita, în caz de nevoie, acte sau date suplimentare.

Articolul 81

Modul de legătură

În problemele de predare a condamnaților, în vederea executării pedepselor, organele centrale competente ale celor două state contractante comunică direct între ele.

Articolul 82

Comunicarea soluției

Autoritatea competența a statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat înștiințează, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant despre acordul sau refuzul primirii condamnatului, în condițiile prevăzute în prezentul tratat.

Articolul 83

Predarea condamnatului

Dacă se admite propunerea de predare, autorităților competente ale celor două state contractante vor conveni, neîntîrziat, asupra locului, datei și modalitatii de predare a celui condamnat.

Articolul 84

Punerea în executare a pedepsei

1. Pedeapsa se executa pe baza hotărîrii pronunțate de instanța statului contractant în care a fost condamnat cel în cauza.

2. Instanța competența din statul contractant al cărui cetățean este condamnatul, ținînd seama de sentinta pronunțată, da o hotărîre prin care dispune executarea pedepsei.

3. În cazul în care pedeapsa aplicată prin hotărîrea de condamnare este în limitele pedepsei prevăzute de legea statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat, instanța acestui din urma stat stabilește aceeași durata a pedepsei prevăzute de legea statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat, instanța acestui din urma stat stabilește aceeași durata a pedepsei.

4. Dacă pedeapsa aplicată prin hotărîrea de condamnare depășește maximul pedepsei private de libertate prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită, în legea statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat, instanța stabilește maximul pedepsei privative de libertate conform legii acestui stat contractant.

5. În cazul în care în legea statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat se prevede, pentru infracțiunea săvîrșită, o pedeapsă de alt fel decît pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărîrea de condamnare, instanța stabilește, potrivit legii statului sau, o pedeapsă care va fi cît mai corespunzătoare pedepsei aplicate prin hotărîrea de condamnare.

6. Partea de pedeapsa privativă de libertate care a fost executată de cel condamnat în statul contractant a cărui instanța a pronunțat hotărîrea de condamnare se deduce din durata pedepsei pronunțate. În cazul în care instanța stabilește o pedeapsă de alt fel decît cea aplicată prin hotărîrea de condamnare, la stabilirea pedepsei se tine seama de partea executată de pedeapsa.

7. Pedeapsa complimentară pronunțată prin hotărîrea de condamnare se executa în executa în măsura în care este prevăzută, pentru aceeași fapta, în legea statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat și nu a fost executată în statul în care s-a pronunțat condamnarea. Dispozițiile prezentului articol sînt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 85

Efectele juridice ale condamnării

Fața de persoana predată în vederea executării pedepsei în statul contractant al cărui cetățean este, hotărîrea de executare a pedepsei produce aceleași consecințe juridice ca și în cazul persoanelor condamnate în acest stat pentru săvîrșirea unei infracțiuni de același fel.

Articolul 86

Legea aplicabilă

1. Executarea pedepsei, precum și înlăturarea totală sau parțială a executării acesteia, se fac potrivit legii statului contractant al cărui cetățean este cel condamnat.

2. Reexaminarea hotărîrii de condamnare se face numai de instanțele statului contractant în care s-a pronunțat hotărîrea, potrivit legii acestui stat.

Articolul 87

Modificări ale hotărîrilor de condamnare, după predare

Dacă, după predarea condamnatului pentru executarea pedepsei, hotărîrea de condamnare este modificată sau desfiintata în statul contractant în care a fost pronunțată, copii de pe noua hotărîre rămasă definitivă și de pe actele necesare sînt transmise autorității competente a celuilalt stat contractant. În cazul prevăzut la lit. b), transmiterea se face neîntîrziat. Instituția judiciară competența din statul contractant al cărui cetățean este cel condamnat:

a) pune în executare noua hotărîre potrivit procedurii prevăzute la art. 84, cînd prin aceasta hotărîre a fost modificată pedeapsa;

b) aduce la îndeplinire, potrivit legii statului sau, noua hotărîre, cînd prin aceasta s-a dispus achitarea condamnatului sau încetarea procesului penal;

c) procedează, după caz, la refacerea urmăririi penale ori rejudecarea cauzei, în conformitate cu legea statutului sau, cînd prin noua hotărîre s-a dispus refacerea urmăririi penale ori rejudecarea cauzei.

Articolul 88

Informații privind executarea pedepsei

Statul contractant căruia i-a fost predat condamnatul pentru executarea pedepsei informează celălalt stat contractant despre hotărîrea pronunțată în baza art. 84 sau 87.

Articolul 89

Tranzitarea

1. Fiecare stat contractant autoriza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetățenilor celuilalt stat contractant trimiși pentru executarea pedepsei de către un stat terț în statul ai cărui cetățeni sînt.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formulează și se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat referitoare la predarea celor condamnați pentru executarea pedepsei.

Articolul 90

Cheltuieli de predare și de tranzit

Cheltuielile ocazionate de predarea condamnatului pentru executarea pedepsei sau de transportul acestuia în tranzit se suporta, potrivit prevederilor art. 75, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 91

1. Prezentul tratat va fi supus ratificării.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Berlin.

2. Prezentul tratat va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.

3. Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată. Fiecare dintre cele doua state contractante poate să îl denunțe printr-o notificare scrisă. Denunțarea va produce efecte după un an de la data notificării adresate celuilalt stat contractant.

4. La data intrării în vigoare a prezentului tratat își încetează valabilitatea Tratatului dintre Republica Populara Română și Republica Democrata Germană privind asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, făcut la București la 15 iulie 1958.

Încheiat la București la 19 martie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba germană, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Drept care împuterniciții celor două state contractante au semnat prezentul tratat și au aplicat sigiliile lor.