Convenția din 4 iulie 2001

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al unui land sau al unei unități administrativ-teritoriale ori al unei autorități locale a acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plătit de întreprindere, precum și impozitul asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenție sunt, în special:

a) în România:

- impozitul pe venitul obținut de persoanele fizice;

- impozitul pe profit;

- impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

- impozitul pe venitul agricol; și

- impozitul pe dividende,

denumite în continuare impozit român;

b) în Republica Federala Germania:

- impozitul pe venit (Einkommensteuer);

- impozitul pe corporatie (Korperschaftsteuer);

- impozitul comercial (Gewerbesteuer); și

- impozitul pe capital (Vermogensteuer);

- inclusiv suplimentele percepute asupra acestora,

denumite în continuare impozit german.

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zona economică exclusiva asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și prerogativele suveranității;

b) termenul Republica Federala Germania înseamnă teritoriul de stat al Republicii Federale Germania, precum și suprafața ocupată de fundul și subsolul marii, precum și de coloana de apa suprajacenta, adiacenta marii teritoriale, în măsura în care Republica Federala Germania își exercită drepturile sale suverane și prerogativele suveranității sale, în conformitate cu dreptul internațional și cu legislația sa naționala, în scopul explorării, exploatării, conservării și administrării resurselor naturale minerale sau biologice;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Federala Germania, după cum cere contextul;

d) termenul persoana înseamnă o persoană fizica, o societate și orice asociere de persoane;

e) termenul societatea înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul național înseamnă:

aa) în cazul României: orice persoană fizica având cetățenia României și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice alta entitate constituită și având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

bb) în cazul Republicii Federale Germania: orice german, în conformitate cu Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, și orice persoană juridică, asociere de persoane și asociație, având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Republica Federala Germania;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

aa) în cazul României, Ministerul Finanțelor Publice sau reprezentanții săi autorizați;

bb) în cazul Republicii Federale Germania, Ministerul Federal al Finanțelor sau autoritatea imputernicita de acesta.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții în orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică, orice înțeles dat de legislația fiscală aplicabilă în acest stat prevaland asupra intelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natura similară și include, de asemenea, acest stat, un land și orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Aceasta expresie nu include însă orice persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau din capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, ea va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în nici unul dintre ele ea va fi considerată rezidență numai a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidență a statului în care se afla sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier; și

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții sau un proiect de construcții ori de instalare constituie sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de bunuri ori mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrării;

c) menținerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparținând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziții și care sunt vândute de întreprindere la închiderea targului sau expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele a)-f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acționează în numele unei întreprinderi, are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricăror activități pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepția reasigurarilor, a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor de afaceri obișnuite.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant ori care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în exploatări agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului civil cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente ale acestui articol, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul în care exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenție, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport naval, pe cai navigabile interioare și aerian

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profiturile obținute din exploatarea vaselor angajate în transport pe cai navigabile interioare sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

3. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, sintagma profituri obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor se considera ca include profituri din:

a) închirierea ocazionala de nave sau aeronave goale;

și

b) folosirea sau închirierea de containere (inclusiv remorchere și echipament auxiliar utilizat pentru transportul containerelor), cu condiția ca aceste activități să fie legate de exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor.

4. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe cai navigabile interioare se afla la bordul unei nave sau al unui vas, acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau a vasului ori, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vasul.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuneri, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, profiturile, care, în absenta acestor condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Atunci când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat și impune, în consecința, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 5% din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deține în mod direct cel puțin 10% din capitalul societății plătitoare de dividende;

b) 15% din suma bruta a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acțiuni, drepturi de folosință sau titluri de creanta, din acțiuni miniere, părți de fondator sau alte venituri care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor și veniturile generate de certificatele aparținând unui fond de investiții.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență printr-un sediu permanent situat acolo sau desfășoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau baza fixa situata în celălalt stat și nici nu poate să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2,

a) dobânzile provenind din România și plătite Guvernului Republicii Federale Germania, Deutsche Bundesbank, Kreditanstalt fur Wiederaufbau sau Deutsche Investitions und Entwicklungsgesellschaft (DEG) și dobânzile plătite în legătură cu un împrumut garantat de HERMES-Deckung sunt scutite de impozitul român;

b) dobânzile provenind din Republica Federala Germania și plătite Guvernului României sunt scutite de impozitul german dacă sunt obținute și deținute efectiv de către Guvernul României, de o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia ori de orice agenție sau unitate bancară ori instituție a Guvernului României, a unității administrativ-teritoriale sau a autorității locale ori dacă creanțele unui rezident din România sunt garantate, asigurate sau finanțate de o instituție financiară aparținând în întregime Guvernului României.

4. Independent de prevederile paragrafului 2, dacă și atât timp cat Republica Federala Germania, în conformitate cu legislația sa interna, nu va percepe impozit prin reținere la sursa asupra dobânzilor plătite unui rezident din România, cota menționată la paragraful 2 va fi redusă la 0%.

5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau neinsotite de garanții ipotecare, și, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 și 4 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

7. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

8. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori științifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrărilor pe benzi ori alte mijloace radio sau de televiziune ori alt fel de transmisiune), orice patent, marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta ori procedeu de fabricație sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra programelor de computer sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial ori științific. Termenul redevențe include, de asemenea, plati de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza numele unei persoane, imaginea acesteia ori orice alte drepturi similare legate de personalitate, precum și plati primite în legătură cu înregistrarea la radio sau televiziune a spectacolelor artiștilor sau a performantelor sportivilor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevențe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Câștigurile obținute din înstrăinarea acțiunilor și a altor drepturi similare într-o societate ale carei active sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietăți imobiliare situate într-un stat contractant pot fi impuse în acest stat.

3. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în celălalt stat.

4. Câștigurile provenind din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internațional, a vaselor angajate în transportul pe cai navigabile interioare sau a proprietăților mobiliare necesare în exploatarea acestor nave, aeronave sau vase sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

5. Câștigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

6. Atunci când o persoană fizica a fost rezidență a unui stat contractant timp de 5 ani sau mai mult și a devenit rezidență a celuilalt stat contractant, prevederile paragrafului 5 nu vor împiedica primul stat menționat sa impoziteze, în concordanta cu legislația sa interna, creșterea valorii acțiunilor ce reprezintă capitalul unei societăți rezidente a primului stat menționat, pentru perioada de rezidență a acestei persoane fizice în primul stat menționat. În aceasta situație creșterea de capital impozabilă în primul stat menționat nu va fi inclusă în determinarea unei cresteri ulterioare de capital în celălalt stat.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităților sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, poate fi impusa în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16-19, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prevederile paragrafului 2 nu se aplică remunerațiilor obținute dintr-o activitate salariata desfășurată în cadru organizat pentru închirierea profesională a forței de muncă.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneratiile primite pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional sau la bordul unui vas angajat în transport pe căile navigabile interioare sunt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii care exploatează nava, aeronava sau vasul.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 7, 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv din activitățile lui personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică veniturilor obținute din desfășurarea de activități de către artiști sau sportivi într-un stat contractant, cu condiția ca deplasarea în acest stat să fie finanțată în întregime sau în principal din fonduri publice aparținând celuilalt stat contractant, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia sau unei organizații recunoscute ca fiind în celălalt stat contractant o organizație de caritate. În aceasta situație veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care persoana fizica în cauza este rezidență.

Articolul 18

Pensii, anuitati și plati similare

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile și alte remunerații similare sau anuitatile plătite unui rezident al unui stat contractant de către celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, plățile primite de o persoană fizica rezidență a unui stat contractant în cadrul legislației referitoare la asigurările sociale a celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat.

3. Independent de prevederile paragrafului 1, plățile periodice sau ocazionale făcute de unul dintre statele contractante, de un land, o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant, ca o compensație pentru persecutia politica sau daune suferite ori pagube materiale cauzate acesteia în urma unui război (inclusiv măsuri reparatorii), ori plățile pentru un serviciu militar sau civil alternativ ori plățile făcute ca urmare a unei crime, vaccinari sau a unui eveniment similar sunt impozabile numai în primul stat menționat.

4. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieții sau într-o perioadă specificată ori determinabilă, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.

5. Plățile pentru întreținere, inclusiv cele necesare pentru creșterea copiilor, făcute de un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt scutite de impozite în celălalt stat. Aceasta prevedere nu se aplică în situația în care astfel de plati de întreținere sunt deductibile în primul stat menționat la calculul veniturilor impozabile ale plătitorului; alocațiile fiscale acordate pentru ușurarea poverii sociale nu sunt considerate deduceri în sensul acestui paragraf.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Salariile și alte remunerații similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, un land, o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acestuia sau de orice alta entitate juridică, în baza dreptului public din acest stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, land, unitate administrativ-teritorială ori autoritate locală sau oricărei alte entități juridice, în baza dreptului public, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși astfel de remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat, și

aa) este un național al acelui stat; sau

bb) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice alta entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelui land, acelei unități administrativ-teritoriale ori acelei autorități locale sau oricărei alte entități juridice, în baza dreptului public din acel stat, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezidență și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15-18 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice alta entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică în același mod pentru remunerațiile plătite, în baza unui program de asistența pentru dezvoltare a unui stat contractant, land, a unei unități administrativ-teritoriale sau autorități locale a acestuia, din fonduri furnizate exclusiv de către acel stat, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală unui specialist sau unui voluntar trimis în celălalt stat contractant cu consimțământul celuilalt stat.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 se aplică în același mod pentru remunerațiile plătite de către sau pentru Institutul Goethe sau pentru Serviciul german de schimburi academice ("Deutscher Akademischer Austauschdienst") al Republicii Federale Germania. Un tratament asemănător pentru remunerațiile altor instituții similare din statele contractante poate fi reglementat de comun acord între autoritățile competente. Dacă astfel de remunerații nu sunt impozabile în statul în care se afla sediul central al instituției, atunci se aplică prevederile art. 15.

Articolul 20

Profesori și studenți

1. O persoana fizica care este invitata într-un stat contractant de către acel stat sau de către o universitate, colegiu, școala, muzeu ori de către o alta instituție culturală din acel stat sau care se afla în acel stat în baza unui program oficial de schimb cultural pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, numai în scopul de a preda, de a tine prelegeri sau de a cerceta la o astfel de instituție, și care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale în acel stat, rezidență a celuilalt stat contractant, este scutită de impozit în primul stat menționat în ceea ce privește remunerația primită pentru o astfel de activitate, cu condiția ca remunerația respectiva sa provină din surse aflate în afară acelui stat.

2. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, și care este prezent în ultimul stat contractant menționat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat.

Articolul 21

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, și dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

Articolul 22

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare deținute de un rezident al unui stat contractant și care sunt situate în celălalt stat contractant poate fi impus în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăți mobiliare aparținând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave și aeronave exploatate în trafic internațional, din vase angajate în transportul pe cai navigabile interioare și din proprietățile mobiliare ținând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave și vase este impozabil numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

Articolul 23

Evitarea dublei impuneri în statul de rezidență

1. În cazul României, dubla impunere va fi evitata după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Republica Federala Germania, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în Republica Federala Germania;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în Republica Federala Germania.

Totuși aceasta deducere nu va putea depăși în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Federala Germania.

2. În cazul unui rezident al Republicii Federale Germania impozitul va fi determinat după cum urmează:

a) În afară de cazul în care este permis un credit fiscal conform subparagrafului b), vor fi scutite din baza de impunere a impozitului german orice element de venit care provine din România și orice element de capital situat în România care, conform prezentei convenții, poate fi impus în România.

În cazul elementelor de venit din dividende prevederile precedente se aplică numai asupra acelor dividende care sunt plătite unei societăți (alta decât un parteneriat) rezidente a Republicii Federale Germania de către o societate care, fiind rezidență a României, cel puțin 10% din capitalul sau este deținut direct de o societate germană, și care nu sunt deduse când se calculează profitul societății care distribuie acele dividende.

Vor fi excluse din baza de stabilire a impozitelor pe capital orice detineri de acțiuni în baza cărora dividendele, dacă ar fi plătite, ar fi scutite, conform prevederilor precedente.

b) Sub rezerva prevederilor din legislația fiscală germană referitoare la acordarea creditului pentru impozitul plătit în străinătate, va fi admis ca un credit, față de impozitul german, impozitul român plătit potrivit legislației române și în concordanta cu prezenta convenție, pentru următoarele elemente de venit:

aa) dividendele care nu sunt tratate la subparagraful a);

bb) dobânzi;

cc) redevențe;

dd) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 2 al art. 13;

ee) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 3 al art. 15;

ff) remunerațiile membrilor consiliului de administrație;

gg) elementele de venit în sensul art. 17.

c) Prevederile subparagrafului b) se aplică în locul prevederilor subparagrafului a) asupra elementelor de venit, astfel cum sunt definite în art. 7 și 10, și asupra activelor din care sunt obținute aceste venituri, dacă un rezident al Republicii Federale Germania nu dovedește ca venitul brut al sediului permanent în anul în care profitul a fost realizat sau venitul brut al companiei rezidente în România în anul pentru care dividendele au fost plătite a fost obținut în întregime sau aproape în întregime din activități în sensul alin. 1-6 ale paragrafului 1 al secțiunii 8 din Legea germană referitoare la relațiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau din participari în sensul paragrafului 2 al secțiunii 8 din această lege; aceleași prevederi se vor aplica proprietăților imobiliare utilizate de un sediu permanent și veniturilor din proprietățile imobiliare ale sediului permanent (paragraful 4 al art. 6) și profiturilor obținute din înstrăinarea proprietăților imobiliare (paragraful 1 al art. 13) și proprietăți mobiliare făcând parte din activul de afaceri al unui sediu permanent (paragraful 3 al art. 13).

d) Totuși Republica Federala Germania își va menține dreptul de a lua în considerare la determinarea cotei de impozit elementele de venit și de capital, care în baza prevederilor prezentei convenții sunt scutite de impozit german.

e) Independent de prevederile subparagrafului a), dubla impunere va fi evitata prin acordarea unui credit fiscal, după cum este prevăzut în subparagraful b);

aa) dacă în statul contractant elementele de venit sau de capital sunt tratate la prevederi diferite din aceasta convenție ori sunt atribuite la diferite persoane (cu excepția prevederilor art. 9) și acest conflict nu poate fi rezolvat printr-o procedură în conformitate cu paragraful 3 al art. 25 și ca rezultat al diferenței de tratament sau atribuire, venitul respectiv sau capitalul va rămâne neimpozitat ori va fi impozitat cu o cota mai scăzută decât cea care ar fi fost aplicată fără existenta acestui conflict; sau

bb) dacă, după ce au avut loc consultări cu autoritățile competente ale României, Republica Federala Germania notifica României, pe cai diplomatice, elementele de venit asupra cărora se intenționează să se aplice prevederile subparagrafului b). Dubla impunere este evitata pentru venitul notificat prin acordarea unui credit fiscal din prima zi a anului calendaristic în care a fost facuta notificarea.

Articolul 24

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impozitarea ori obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidență. Aceasta prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire și reducere în ceea ce privește impunerea, pe care le acorda numai rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevențele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel și natură.

Articolul 25

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenție. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți ori dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înțelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 26

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv la instanțe judecătorești și organe administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenții. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative, în scopul furnizarii de informații, contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricație sau comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 27

Reguli procedurale privind impozitarea prin reținere la sursa

1. În situația în care plățile pot fi impuse cu cote reduse sau nu sunt impozabile în statul de sursa, fiecare stat contractant va aplica procedurile prin care plătitorul să poată face plățile în conformitate cu prevederile prezentei convenții.

2. Autoritățile competente pot sa implementeze, în baza unei înțelegeri amiabile, prevederile acestui articol sau sa stabilească, dacă este necesar, alte proceduri pentru implementarea reducerilor sau a scutirilor de impozite care fac obiectul acestei convenții. Statul contractant din care provin elementele de venit poate să solicite autorității competente certificarea rezidentei în celălalt stat contractant.

3. Orice cerere de rambursare trebuie să fie prezentată până la sfârșitul celui de-al patrulea an următor anului calendaristic în care impozitul prin reținere la sursa a fost aplicat asupra dividendelor, dobânzilor, redevențelor sau altor elemente de venit.

Articolul 28

Procedura de aplicare a convenției în cazuri speciale

1. Aceasta convenție nu trebuie interpretată în sensul că un stat contractant este împiedicat să aplice prevederile sale legale interne pentru prevenirea evaziunii fiscale sau evitarea plății impozitelor.

2. Dacă prevederile paragrafului 1 conduc la o dubla impunere, autoritățile competente se vor consulta reciproc asupra modului de evitare a dublei impuneri, în conformitate cu paragraful 3 al art. 25.

Articolul 29

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Protocol

Protocolul anexat este parte integrantă a prezentei convenții.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cat mai curând posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare la data la care are loc schimbul instrumentelor de ratificare, iar prevederile sale vor produce efecte în ambele state contractante:

a) în cazul impozitelor reținute prin stopaj la sursa în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

3. La data intrării în vigoare a prezentei convenții Convenția dintre Republica Federala Germania și Republica Socialistă România privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor și averii, semnată la 29 iunie 1973, va inceta sa mai producă efecte:

a) în cazul impozitelor reținute prin stopaj la sursa în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate, la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a anului calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, sa trimită celuilalt stat contractant, pe cai diplomatice, o nota de denunțare și, în aceasta situație, prezenta convenție va inceta să aibă efect:

a) în cazul impozitelor reținute prin stopaj la sursa în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Semnată la Berlin la 4 iulie 2001, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, germană și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretarea textelor în limbile română și germană, textul în limba engleza va prevala.

Pentru România,

Mihai Nicolae Tanasescu,

ministrul finanțelor publice

Pentru Republica Federala Germania,

Gerhard Westdickenberg,

director general

Ministerul Federal al Finanțelor

PROTOCOL 04/07/2001