Decretul nr. 404/1982

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecăruia dintre cele doua state contractante.

Articolul 2

Impozite vamale

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit percepute de fiecare dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate impozite pe venit impozitele calculate pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile și imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii.

3. Impozitele asupra cărora se aplică convenția sînt:

a) În ce privește Republica Socialistă România:

- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice;

- impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

- impozitul pe activitățile agricole

(denumite de cele ce urmează impozit român).

b) În ce privește Regatul Maroc:

- impozitul pe beneficiile profesionale și pe rezerva de investiții;

- reținerea din salariile plătite de întreprinderile de stat și cele particulare, din indemnizații și onorarii, din pensii și rente viagere;

- taxa urbana și taxele care depind de aceasta;

- impozitul agricol;

- contribuția complementara pe venitul global al persoanelor fizice;

- taxa pe veniturile din acțiuni sau părți sociale și veniturile asimilate;

- taxa pe beneficiul imobiliar;

- impozitul pe terenurile urbane și

- participarea la solidaritatea internationala

(denumite în cele ce urmează impozit marocan).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care vor fi adăugate impozitelor actuale sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc, la sfîrșitul fiecărui an, modificările importante aduse legislatiilor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresia România, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv în marea teritorială, platoul continental și orice alte regiuni situate în afară marii teritoriale a României asupra cărora România își exercită drepturile suverane, în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație naționala, în scopul explorării și exploatării resurselor lor naturale, biologice și minerale care se găsesc în apele, în solul și în subsolul marii;

c) termenul Maroc desemnează Regatul Maroc și, folosit în sens geografic, teritoriul Marocului, ca și zonele adiacente apelor teritoriale ale Marocului și considerate ca teritoriu național în scopul impozitării și unde Marocul, în conformitate cu dreptul internațional, poate să-și exercite drepturile asupra solului și subsolului marin, ca și asupra resurselor lor naturale (platoul continental);

d) termenul de persoana cuprinde persoanele fizice, societățile și alte grupări de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv societățile mixte prevăzută de legislația României sau subiecte de drept comun care sînt considerate ca persoane juridice în scopul impozitării;

f) expresia întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unuia dintre statele contractante și, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă indica:

1) în România, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau legal autorizat;

2) în Maroc, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau legal autorizat.

2. Pentru aplicarea convenției de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislația statului care reglementează impozitele ce fac obiectul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unuia dintre statele contractante înseamnă orice persoană care, în conformitate cu legislația statului menționat, este supusă impozitului în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, în conformitate cu dispozițiile paragrafului 1, o persoană fizica ese considerată rezidență a fiecărui stat contractant, situația se reglementează după cum urmează:

a) aceasta persoana este considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta, în fiecare stat contractant, ea este considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre acestea, este considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana poseda cetățenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu poseda cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

3. Dacă, în conformitate cu prevederile de la paragraful 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată rezidență a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată rezidență a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediul stabil

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea își exercită total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediul stabil cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de exploatare a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj a cărui durata depășește 6 luni.

3. Nu se considera ca exista sediu stabil dacă:

a) instalațiile se folosesc numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau livrării;

c) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) mărfurile aparținînd întreprinderii și expuse la un tirg comercial sau la o expoziție sînt vîndute de către întreprindere la încheierea tirgului sau expoziției;

e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul cumpărării de mărfuri sau al stringerii de informații pentru întreprindere;

f) locul fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de furnizare de informații, de cercetări științifice sau activități analoage care au un caracter pregatitor sau auxiliar.

4. O persoana care acționează într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent, în sensul paragrafului 5 - este considerată ca sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de puteri pe care și le exercita în mod obișnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere nu este considerată ca avînd un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca acesta își exercită activitatea prin intermediul unui curier (mijlocitor), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul obișnuit al activității lor.

6. Faptul ca o societate care este rezidență a unuia dintre statele contractante controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care-și exercită acolo activitatea (prin intermediul sau fără intermediul unui sediu stabil) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile care provin din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu dreptul statului contractant în care sînt situate bunurile în discuție. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al exploatarilor agricole forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale, ca și creanțele de orice natura - cu excepția obligațiilor - însoțite de garanții ipotecare; navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatarea directa, din închirieri ca și din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 3 se aplică atît veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, cît și veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat contractant, cu condiția ca întreprinderea sa nu-și exercite activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo. Dacă întreprinderea își exercită activitatea în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant își exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu stabil este.

3. La calculul beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate de întreprindere, fie în statul contractant în care se afla acest sediu stabil, fie în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, totuși, să fie de asa natura încît rezultatul obținut să fie conform cu principiile conținute în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se pune în sarcina unui sediu stabil numai pentru simplul fapt ca acesta cumpara mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive întemeiate și suficiente pentru a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acestor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Navigația maritima și aeriană

1. Beneficiile provenind din exploatarea, în trafic internațional, a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, beneficiilor pe care aceste întreprinderi le obțin din participarea la un pool de navigație maritima sau aeriană de orice fel.

3. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigație maritima se afla la bordul unei nave, acest sediu va fi considerat ca fiind în statul contractant în care se găsește portul de înregistrare al acelei nave.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și cînd, și într-un caz și în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relațiile comerciale sau financiare, prin condiții acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiții, ar fi fost realizate de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividendele

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse și în statul a cărui rezidență este societatea care plătește dividendele, potrivit legislației acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 15 la suta din suma bruta a dividendelor.

Acest paragraf nu se referă la impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, ca și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare. În acest sens, beneficiile distribuite de societățile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende un sediu permanent de care se leagă efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz sînt aplicabile dispozițiile art. 7.

5. Cînd o societate care este rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit de impunere beneficiilor nedistribuite asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau din venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din totalul dobinzilor.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, dobinzile plătite în baza împrumuturilor sau creditelor acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public al acestui stat nu sînt impozabile în nici unul dintre cele doua state.

4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din fondurile publice, din obligațiuni de împrumut, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii, din creanțe de orice fel, ca și din orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant din care provin aceste venituri un sediu stabil de care se leagă efectiv dobinzile. În acest caz se aplică dispozițiile art. 7.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-unul dintre statele contractante atunci cînd debitorul este statul însuși, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, cînd debitorul, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost contractată operațiunea generatoare de dobânzi și care suporta sarcina acestor dobânzi, aceste venituri sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, ca urmare a unor relații speciale existente între debitor și creditor sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma dobinzilor achitate, ținînd seama de creanta pentru care acestea sînt plătite, depășește pe aceea care ar fi fost convenită de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui stat rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat contractant, dar impozitul asfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma totală a redevențelor.

3. Termenul de redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura plătite la concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și filmele sau benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica sau de comerț, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informațiile legate de o experienta dobîndită în domeniul industrial, comercial sau științific, comisioanele plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a adus în calitate de intermediar.

Termenul redevențe cuprinde, de asemenea, remunerațiile pentru studii tehnice sau economice.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică atunci cînd beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În aceasta situație sînt aplicabile dispozițiile art. 7.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe și care suporta sarcina redevențelor, aceste redevențe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, ca urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd seama de prestațiile pentru care sînt plătite, depășește pe aceea care ar fi fost convenită între debitor și creditor în lipsa unor asfel de relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta din urma suma. În caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă în conformitate cu legislația fiecăruia dintre statele contractante și ținînd cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Cistiguri de capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobiliare, asa cum sînt definite de paragraful 2 al art. 6, ca și cîștigurile provenind din înstrăinarea de părți sociale sau de drepturi similare într-o societate al carei activ este compus în principal din bunuri imobiliare, sînt impozitate în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate în paragrafele 1 și 2, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 14

Profesii libere

1. Veniturile pe care un rezident al unui contractant le obține dintr-o profesie libera sau din alte activități independente cu caracter similar nu sînt impozabile decît în acest stat. Totuși, aceste venituri sînt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:

a) dacă cel în cauza dispune în mod obișnuit în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activităților sale; în acest caz este impozabilă în celălalt stat contractant numai partea din venituri care se atribuie acelei baze fixe; sau

b) dacă șederea în celălalt stat contractant se prelungește pe o perioadă sau pe perioade cu o durată totală egala sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activități independente de ordin științific, literar, educativ sau pedagogic, ca și activitățile independente ale medicilor, dentistilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor și contabililor.

Articolul 15

Profesii independente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 16,18 și 19, salariile, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este desfășurată acolo, remunerațiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul sta în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic în discuție, și

b) remunerațiile sînt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) sarcina remunerării nu este suportată de un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile prezentului articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitate retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de conducere al unei societăți rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la dispozițiile art. 14 și 15, veniturile obținute de artiștii profesionisti de spectacole, cum ar fi artiștii de teatru, de cinema, de radiodifuziune sau de televiziune, și muzicienii, precum și veniturile pe care sportivii le realizează în aceasta calitate din activități personale, sînt impozabile în statul contractant în care își desfășoară aceste activități.

2. Veniturile realizate cu ocazia activităților desfășurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenții culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozite.

Articolul 18

Pensii

1. Pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioară, nu sînt impozabile decît în acest stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, pensiile plătite unei persoane fizice de către un stat contractant, o colectivitate locală sau o persoana juridică de drept public din acel stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, pentru serviciile anterioare exercitării funcțiilor cu caracter public, nu sînt impozabile decît în acel stat contractant.

Articolul 19

Funcții publice

1. Remunerațiile plătite de un stat contractant, de una dintre colectivitatile sale locale sau de o autoritate publică a acelui stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, colectivități sau autorități în exercitarea funcțiilor cu caracter public, sînt impozabile în acel stat.

Dispozițiile paragrafului precedent nu se aplică remunerațiilor plătite persoanelor fizice care își au domiciliul în alt stat contractant.

2. Dispozițiile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor plătite pentru serviciile prestate în cadrul unei activități comerciale sau industriale exercitate de unul dintre statele contractante, de una dintre colectivitatile sale locale sau de unul dintre sediile sale publice.

3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant.

Articolul 20

Studenții, stagiari și persoane în curs de formare profesională

1. Sumele pe care un student sau un stagiar, inclusiv orice persoană în curs de instruire, care este sau care a fost mai înainte rezident al unui stat contractant și care locuiește în celălalt stat numai în scopul de a urma studii sau de a forma într-o perioadă de 6 ani le primește pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere, de studii sau de formare, nu sînt impozabile în acel celălalt stat, cu condiția ca sumele sa provină din surse situate în afară acelui celălalt stat pentru a-și completa resursele necesare întreținerii și pentru acoperirea cheltuielilor de studiu sau de formare, nu sînt supuse impozitării în acest din urma stat cu condiția ca remunerația primită sa nu depășească, în timpul unui an de impunere, suma de 6000 dirhami sau echivalentul în moneda română.

Articolul 21

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident dintr-un stat contractant, indiferent de unde provin acestea, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei convenții, nu sînt impozabile decît în acest stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd beneficiarul de venit, rezident al unuia din statele contractante, exercita în celălalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo și atunci dreptul sau bunul generator de venit se leagă efectiv de acestea. În aceasta situație sînt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

Articolul 22

Metoda pentru eliminarea dublei impuneri

1. Cînd un rezident al unui stat contractant primește venituri care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, sînt impozabile în celălalt stat contractant, primul stat contractant scutește de plată impozitului aceste venituri sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 de mai jos, dar poate, pentru a calcula suma totală a impozitului asupra restului de venit al acestui rezident, să aplice aceeași cota, ca și cum veniturile în discuție nu ar fi fost acceptate.

2. Cînd un rezident al unui stat contractant primește venituri care, în conformitate cu dispozițiile art. 10, 11 și 12, sînt impozabile în celălalt stat contractant, primul stat acorda o deducere din impozitul stabilit asupra veniturilor rezidentului egala cu suma impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma astfel dedusă nu poate cu toate acestea să depășească fracțiunea de impozit calculată înainte de deducerea corespunzătoare a veniturilor primite de celălalt stat contractant.

3. Cînd, în conformitate cu o anumită dispoziție a convenției, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant sînt scutite de impozit în acest stat, acesta poate, cu toate acestea, pentru calculul sumei impozitului asupra restului veniturilor rezidentului, sa țină seama de veniturile exceptate.

Articolul 23

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți al acelui stat contractant, nu sînt supuși în celălalt stat contractant unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat contractant aflați în aceeași situație.

2. Termenul naționali înseamnă:

a) orice persoană fizica care poseda cetățenia unuia dintre statele contractante;

b) orice persoană juridică, societate de persoane și asociații constituite în conformitate cu legislația în vigoare într-unul dintre statele contractante.

3. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acest celălalt stat în condiții mai puțin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceeași activitate.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat.

5. Termenul impozitare indica, în prezentul articol, impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 24

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconforma cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului a cărui rezident este.

2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea înțelegerii amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri neconforme cu convenția.

Înțelegerea între părți se va aplica indiferent de termenele de soluționare prevăzute de legislatiile interne ale celor două state.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înțelegerii amiabile, sa rezolve dificultățile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea ajungerii la un acord, asa cum se arata în paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi pe cale verbală par sa faciliteze acest acord, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale celor două state contractante se vor consulta reciproc pentru a decide dacă schimbările intervenite în legislația lor fiscală necesita modificarea convenției.

Articolul 25

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile de ordin fiscal de care dispun în mod normal și care sînt necesare pentru aplicarea prezentei convenții și cele ale legilor interne ale celor două state referitoare la impozitele vizate prin convenție, în măsura în care impozitarea pe care o prevăd este conformă convenției. Orice informație astfel obținută va fi ținuta secret și nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităților însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz să fie interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația;

a) de a lua măsuri administrative care să deroge de la propria sa legislație sau de la practica sa administrativă, precum și de la cele ale celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații ori în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat;

c) de a transmite informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 26

Funcționarii diplomatici sau consulari

1. Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, ca și funcționarii altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a dispozițiilor din acordurile speciale.

2. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor și funcționarilor lor, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terțe, cînd se afla pe teritoriul unuia dintre statele contractante și nu sînt contractant în materie de impozite pe venit.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi aprobată conform dispozițiilor constituționale în vigoare în fiecare dintre statele contractante. Ea va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la schimbul instrumentelor de ratificare prin care se atesta ca ambele părți au îndeplinit aceste formalități.

2. Prezenta convenție se va aplica:

a) impozitele datorate la sursa pe veniturile atribuite sau plătite cu începere din ziua intrării în vigoare;

b) altor impozite stabilite pe veniturile din perioade impozabile care se sfirsesc începînd cu 1 ianuarie al anului intrării în vigoare.

Articolul 28

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pentru o perioadă de timp nelimitată. Fiecare stat contractant va putea, pînă la 30 iunie al anului calendaristic, cu începere din cel de-al 5-lea an următor celui al intrării în vigoare, sa denunțe convenția în scris, pe cale diplomatică.

În asemenea situație, prezenta convenție își încetează aplicarea la finele anului calendaristic în care s-a făcut notificarea denunțării.

Drept care, subsemnații, legal împuterniciți în acest scop de către guvernele respective, au semnat prezenta convenție.

Facuta la București la data de 11 septembrie 1981, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă, franceza, toate cele trei texte avînd aceeași valabilitate. În caz de divergenta în interpretarea dispozițiilor acestei convenții, textul din limba franceza va prevala.