Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 6/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat

prezumat în vigoare

Data actului: 15 ianuarie 2002
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 121 din 14 februarie 2002
Citează: 7 acte
Structură: 1 articol · 9.603 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Decretul-lege nr. 118/1990 30 martie 1990 (prevederi anume) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura i…

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, excepție ridicată de Natalia Ioan în Dosarul nr. 2.457/2000 al Curții de Apel Iași.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia și recunoașterea drepturilor prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind inadmisibila. Se arata ca prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate. Astfel, prin deciziile nr. 55/2000 și nr. 56/2000 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2001 Curtea de Apel Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat. Excepția a fost ridicată de Natalia Ioan în Dosarul nr. 2.457/2000 cu ocazia judecării acțiunii formulate împotriva Direcției generale de muncă și protecție socială, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , pentru contestarea deciziilor de pensie acordate în baza dispozițiilor

Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție. Se arata ca revizuirea deciziilor inițiale de stabilire a drepturilor de pensie în baza

Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, nu se poate aplica retroactiv, deoarece legea dispune numai pentru viitor. Totodată se apreciază ca direcțiile generale de muncă și protecție socială nu sunt competente sa revoce sau sa revizuiasca hotărârile comisiei de stabilire a drepturilor cuvenite, deoarece actele lor sunt acte administrative de jurisdicție.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este intemeiata, deoarece dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivitatii legii civile, asa cum acesta este definit la art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că potrivit

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, direcțiile generale de muncă și protecție socială pot revizui, la sesizare sau din proprie inițiativă, drepturile stabilite prin hotărâri definitive ale comisiilor pentru aplicarea decretului-lege, emise anterior datei de 31 iulie 1997.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin deciziile nr. 55/2000 și nr. 56/2000, Curtea Constituțională constatând neconstituționalitatea prevederilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat. Or, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, în temeiul

art. III din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41 din 10 iulie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobată și modificată prin

Legea nr. 55 din 2 martie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998. Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare:

Articolul 13

: "(1) Direcțiile generale de muncă și protecție socială, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege până la data publicării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1997

în Monitorul Oficial al României.

(2) În cazul în care se constata încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire."

Conform alin. (3) al aceluiași articol "Împotriva deciziei de revizuire emise în condițiile alin. (1) și (2) persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ".

Examinând susținerile autorului excepției, Curtea constata ca asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, s-a pronunțat prin Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, și prin Decizia nr. 56 din 22 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000. Cu acel prilej Curtea, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat ca dispozițiile

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990

Întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin deciziile menționate, în sensul neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, și având în vedere prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", în cauza ce face obiectul prezentei decizii excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibila. De altfel, în conformitate cu

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pentru motivul menționat instanța judecătorească trebuia sa respingă excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.