Decizia nr. 5/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Incov" - S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 204/2001 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca ulterior sesizării Curții

Legea nr. 32/1968

a fost abrogată prin

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , însă dispoziția legală criticata a fost preluată în cuprinsul art. 19 alin. (1) din ordonanța. Pe fond, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, considerând ca

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 24 alin. (1) și în art. 135 alin. (6).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 204/2001, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Incov" - S.A. din Alba Iulia, având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca textul de lege criticat, prin care este permisă încheierea unui act de constatare a unei contravenții în lipsa contravenientului, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și pe cele ale art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea proprietății private.

Autorul excepției mai susține ca, în practica, "agenții constatatori, în special când efectuează controale la societățile comerciale, evita o confruntare cu administrația acestora" și prefera sa consemneze ca "contravenientul nu este de fața, recurgand la un martor pe care îl găsește pe strada și pe care nici nu-l identifica corespunzător", expediind ulterior "procesul-verbal întocmit în secret față de administrație", ceea ce face dificila posibilitatea unei apărări și efectuarea de obiecțiuni.

Tribunalul Alba - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este nefondata, întrucât dispozițiile

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968

nu ingradesc dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituție, ci reglementează, prin excepție, procedura pentru situația specială în care contravenientul nu este de fața din motive mai mult sau mai puțin obiective ori refuza să semneze sau se afla în imposibilitate sa o facă. De asemenea, instanța considera că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 135 alin. (6) din Constituție, întrucât "prin plata unei amenzi legal aplicate nu se încalcă principiul inviolabilitatii proprietății, ci se aplică forta de constrângere a statului pentru încălcarea unei norme de drept".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât dreptul la apărare al contravenientului nu este afectat, acesta având posibilitatea sa îl exercite pe calea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție. În ceea ce privește modalitatea de soluționare a plângerii,

art. 38 din Legea nr. 32/1968

prevede că instanța hotărăște asupra sancțiunii după ce administrează orice alte probe prevăzute de lege. De asemenea, conform opiniei Guvernului, exercitarea în mod concret a dreptului la apărare în fața instanței care a soluționat plângerea poate fi controlată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind un aspect care privește aplicarea legii, ceea ce excede competentei Curții Constituționale, astfel cum jurisprudenta acestei Curți a stabilit. În legătură cu susținerea ca textul criticat contravine dispozițiilor art. 135 alin. (6) din Constituție privind inviolabilitatea proprietății private, Guvernul arata ca obligarea la plata unei amenzi contravenționale legal stabilite "reprezintă exercitarea de către stat a dreptului de coercitie pentru încălcarea unei norme de drept, iar nu lezarea proprietății private a societății".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum acesta a fost formulat de autorul excepției, îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 , care au următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul nu este de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie adeverite de cel puțin un martor. Procesul-verbal, în acest caz, va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul martorului, numărul și data actului sau de identitate, cu mențiunea organului care l-a emis, precum și semnatura martorului. În lipsa de martori, agentul constatator va arata în procesul-verbal din ce cauza acesta a fost încheiat astfel."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și pe cele ale art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea proprietății private. Aceste texte constituționale au următorul conținut:

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Ulterior sesizării Curții Constituționale

Legea nr. 32/1968

a fost abrogată prin

Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Curtea observa însă ca dispozițiile

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 , ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, au fost preluate în cuprinsul

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care are următorul cuprins: "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia."

În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepției de neconstituționalitate dispoziția legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea inițială. De aceea, Curtea urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Examinând dispoziția legală criticata prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. Referitor la prima critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. Astfel, aceasta posibilitate nu intervine decât dacă nu exista alta soluție pentru constatarea contravenției săvârșite. Totodată este de observat ca dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, or constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituție se referă chiar la "cursul procesului". Pe de altă parte, este de reținut și faptul ca, potrivit dispozițiilor

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, care se judeca de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul își poate angaja avocat și își poate face orice apărare pe care o considera necesară. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanța, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

II. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru o contravenție săvârșită este consecința legitima a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate. Este relevant în acest sens ca, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, preluate de

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Incov"-S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 204/2001 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2002.