Decizia nr. 3/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinalcool Suceava" - S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens dispozițiile constituționale ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor și ale art. 53 alin. (1) privind obligația cetățenilor de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2001 Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinalcool Suceava" - S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al acelei instanțe, având ca obiect soluționarea acțiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat modificarea normelor metodologice pentru aplicarea ordonanței Guvernului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care consfințesc libertatea comerțului, deoarece condiționeaza obținerea autorizației de comercializare a alcoolului și a produselor care conțin alcool de achitarea integrală a datoriilor la bugetul de stat.

În opinia instanței de judecată excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "prin condiționarea obținerii autorizației de comercializare a băuturilor alcoolice de plată integrală a datoriilor la bugetul de stat nu este îngrădit dreptul la desfășurarea libera a comerțului, care trebuie să se realizeze în condițiile legii și civilizat [...], orice agent economic având obligația sa achite la termen și integral datoriile către bugetul de stat".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă libertatea comerțului, deoarece acesta nu se poate realiza fără respectarea obligațiilor prevăzute de lege și cu "nesocotirea dispozițiilor art. 51 din Constituție referitoare la îndatorirea fundamentală de respectare a Constituției și a legilor, precum și a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție care prevăd obligația cetățenilor de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziții care au următorul cuprins: "(4) Autorizația se emite în baza unei cereri-tip, conform modelului prezentat în anexa nr. 22, și a următoarelor documente în copii certificate de organul fiscal în a cărui raza teritorială își desfășoară activitatea agentul economic: [...]

c) adeverinta eliberata de organul fiscal teritorial, din care să rezulte ca solicitanții de autorizații nu au obligații fiscale față de bugetul de stat. Nu se considera obligații fiscale față de bugetul de stat, în înțelesul acestei prevederi:

- sumele pentru care agenții economici au obținut de la Ministerul Finanțelor înlesniri la plata acestora;

- sumele stabilite în urma controalelor efectuate de organele fiscale de specialitate, aflate în diferite stadii de contestare sau în judecata;

- sumele care fac obiectul hotărârilor de suspendare a executării, date de instanțele judecătorești;"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, conform căruia "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; [...]"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Dispozițiile

art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece protecția, în condițiile legii, a libertății comerțului nu poate fi opusă prevederilor constituționale cuprinse în art. 51, care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și a celor cuprinse în art. 53 alin. (1) din Constituție, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice".

Existenta economiei de piața și libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de plată integrală a datoriilor către bugetul de stat, obligație ce revine oricărui comerciant, indiferent de domeniul de activitate pe care îl desfășoară. Condiția prevăzută de ordonanța pentru emiterea autorizației de comercializare de către autoritățile competente, și anume aceea de prezentare a adeverintei eliberate de organul fiscal, din care să rezulte ca solicitanții de autorizații nu au obligații fiscale față de bugetul de stat, este justificată de necesitatea asigurării cu certitudine și în mod echilibrat a resurselor financiare ale statului. Este evident faptul ca încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principala de venituri a statului. În aceste condiții orice persoană fizica sau juridică are obligația de a îndeplini cu buna-credința îndatoririle ce îi revin și de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vinalcool Suceava" - S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2002.