Normele din 7 februarie 2002

Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenților economici care prepara ori furnizează hrana pentru populație este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiții:

a) în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obișnuită în România;

b) în lipsa denumirii obișnuite, prevăzută în situația descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia și, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clara pentru a permite cumpărătorului sa cunoască natura produsului și sa îl deosebeasca de alte produse cu care ar putea fi confundat;

c) în toate situațiile însă denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăților alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricație;

d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea comercială sub care alimentul este fabricat și comercializat în țara producătoare. Totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, în special a art. 5, aceasta denumire nu permite consumatorului cunoașterea naturii reale a alimentului și distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială să fie însoțită de o alta informație descriptivă care să apară în vecinătatea acesteia;

e) în mod excepțional, sa nu se utilizeze denumirea comercială din țara producătoare în cazul în care alimentul importat se diferentiaza în mod esențial de cel cunoscut de consumator sub aceasta denumire, în ceea ce privește compozitia sau fabricatia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corecta a acestuia.

Marca de fabrica, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.

Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoțită de informații privind starea fizica a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informații ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiatii ionizante trebuie să poarte inscriptionarea: "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiatii ionizante".

Utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" împreună cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă.

Prin ingredient se înțelege orice substanța, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment și care va fi continuta și de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.

Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.

În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:

a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricație, au fost temporar separate pentru a fi reincorporate ulterior în produs într-o cantitate care să nu o depășească pe cea inițială;

b) aditivii a căror prezenta într-un aliment este datorată exclusiv faptului ca au fost continuti în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia și cu condiția ca aceștia nu își mai îndeplinesc funcția tehnologică în produsul finit;

c) aditivii utilizați ca auxiliari tehnologici;

d) substantele folosite în cantități strict necesare ca solventi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome.

Lista cuprinzând ingredientele conține toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantității, determinata în momentul introducerii în fabricație; vitaminele și mineralele adăugate în alimente se menționează în lista cuprinzând ingredientele.

Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include mențiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări:

a) apa adăugată și substantele volatile vor fi indicate în ordinea greutatii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinata scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menționarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depășește 5% din greutatea produsului finit;

b) ingredientele folosite în forma concentrata sau deshidratata și reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderala avută înaintea concentrarii sau deshidratarii lor;

c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menționate în ordinea proportiilor din produsul reconstituit, cu condiția ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoțită de o mențiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum";

d) în cazul amestecurilor de fructe sau de legume, în care nici un fruct ori nici o leguma nu predomina cantitativ într-un mod semnificativ, ingredientele se pot înscrie și în alta ordine, cu condiția ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoțită de expresia "în proporție variabila";

e) prevederile lit. d) se aplică și în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice.

Ingredientele nu se înscriu în cazul alimentelor menționate în anexa nr. 1c).

În cazul în care ingredientele se înscriu cu denumirea specifică, descrierea se face în conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:

a) ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile prezentate în anexa nr. 1e) și sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;

b) ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 1d) se înscriu în lista cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; în cazul unui ingredient care aparține mai multor categorii se indica numai categoria corespunzătoare funcției sale principale în cadrul alimentului respectiv;

c) atunci când un ingredient conține gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", prevăzute în anexele nr. 1e) și 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;

d) indicarea aromelor se face prin menționarea termenului "aroma/arome" ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aroma naturala" sau alta expresie cu aceeași semnificație se utilizează numai pentru aromele a căror componenta de aromatizare conține exclusiv substantele aromatizante și/sau preparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în care denumirea aromei conține o referința la natura vegetala sau animala ori la originea substanțelor încorporate, termenul "natural" sau alta expresie cu aceeași semnificație se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizanta a fost izolata prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiționala a alimentelor obținute în totalitate sau aproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizanta respectiva.

Denumirea sub care este vândut un aliment poate fi însoțită de menționarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice.

Un ingredient compus, definit la alin. (2), se poate înscrie în lista cuprinzând ingredientele cu denumirea proprie sub care figurează în actele normative în vigoare, în funcție de ponderea sa cantitativă în aliment, cu condiția ca aceasta să fie urmată de enumerarea propriilor ingrediente. Aceasta enumerare nu este obligatorie:

a) în cazul în care ingredientul compus reprezintă mai puțin de 25% din produsul finit; aceasta excepție nu se aplică în cazul aditivilor, conform prevederilor alin. (3);

b) în cazul în care ingredientul compus este un aliment și face parte din categoria ingredientelor cuprinse în anexa nr. 1c).

Menționarea apei nu este necesară în cazul în care ea este folosită în procesul de fabricație ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub forma concentrata sau deshidratata ori în cazul în care aceasta servește ca mediu lichid, care în mod normal nu poate fi consumat.

Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinata la momentul introducerii acestora în fabricație, se declara în următoarele situații:

a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obișnuit asociat cu aceasta denumire de consumator; sau

b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuata la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau

c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului și îl diferentiaza de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului sau.

Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

a) ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:

[a(1)] a căror cantitate neta se înscrie pe eticheta, în conformitate cu art. 9 alin. (3); sau

[a(2)] ale căror cantități sunt deja stabilite pentru a fi înscrise pe etichete, prin acte normative specifice;

[a(3)] care sunt utilizate în cantități mici în scop de aromatizare;

[a(4)] în cazul în care, deși apar cu denumirea sub care este vândut alimentul, nu influențează alegerea consumatorului, avându-se în vedere ca variatia în cantitate nu este esențială pentru a caracteriza alimentul sau nu îl diferentiaza de produsele similare;

b) atunci când prin acte normative specifice se stabilește în mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe eticheta;

c) în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) și e).

Prevederile alin. (1) lit. a) și b) nu se aplică în cazul mențiunilor referitoare la adaosul de vitamine și de minerale, atunci când acestea se supun etichetarii nutritionale.

Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este vândut alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cuprinzând ingredientele, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective.

În cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată în procente, se raportează la produsul finit. Atunci când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor înscrisă prin etichetare depășește 100%, exprimarea procentuală se înlocuiește cu cea a cantității ingredientului/ingredientelor utilizate la obținerea a 100 grame de produs finit.

Cantitatea ingredientelor volatile se indica corespunzător cantității din produsul finit.

Cantitatea de ingrediente, utilizata în forma concentrata sau deshidratata și reconstituita pe parcursul procesului de fabricație, poate fi indicată corespunzător cantității dinaintea concentrarii ori deshidratarii. În cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantității din produsul reconstituit.

Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutritionala.

Înscrierea cantității nete a alimentelor preambalate se face în unități de volum pentru produsele lichide și în unități de masa pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.

a) Prevederile referitoare la indicarea cantității nete se aplică și în cazul în care prin acte normative specifice se impune indicarea cantității nominale minime sau medii.

b) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse doua sau mai multe articole conținând aceeași cantitate din același produs, ambalate individual, indicarea cantității nete se face prin menționarea cantității nete conținute de un ambalaj individual și a numărului total al acestora. Aceste mențiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu usurinta din exterior și atunci când cel puțin o indicație privind cantitatea neta individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.

c) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse doua sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unități de vânzare, indicarea cantității nete se face prin menționarea cantității nete totale și a numărului total de ambalaje individuale.

a) În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid se indica pe eticheta și masa neta a componentei solide.

b) Prin mediu lichid se înțelege: apa, soluții apoase de saruri, saramura, soluții apoase de acizi alimentari, oțet, soluții apoase de zahăr sau inlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor.

c) Substantele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau în amestec, ca atare ori congelate, cu condiția ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide și astfel sa nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător.

Indicarea cantității nete nu este obligatorie pentru:

a) alimentele vândute cu bucata, cu condiția ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate și să poată fi numărat cu usurinta din exteriorul produsului; în caz contrar se indica numărul pe eticheta;

b) alimentele care pot inregistra pierderi considerabile de volum sau de masa și care sunt vândute la bucata sau cantarite în prezenta cumpărătorului;

c) alimentele a căror cantitate neta este mai mica de 5 grame sau de 5 mililitri; aceasta prevedere nu se aplică condimentelor și plantelor aromatice.

Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilitatii minimale, respectiv data până la care acestea își păstrează caracteristicile specifice în condiții de depozitare corespunzătoare.

Data va fi precedată de mențiunea:

- "A se consuma, de preferinta, înainte de...", dacă în data este inclusă ziua; sau

- "A se consuma, de preferinta, până la sfârșitul...", dacă se indica luna și anul sau numai anul.

Mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt însoțite fie de data, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe eticheta sau ambalaj. Mențiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condițiilor de păstrare și conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilitatii minimale.

Data se compune din indicarea clara a zilei, lunii și a anului, într-o formă cronologică necodificata; în cazul alimentelor:

- a căror durabilitate este mai mica de 3 luni, este suficient să se indice ziua și luna;

- a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mica de 18 luni, este suficient să se indice luna și anul;

- a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.

Se exceptează de la indicarea datei durabilitatii minimale produsele menționate în anexa nr. 1b).

Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate și sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilitatii minimale este înlocuită de data limita de consum. Data înscrisă de producător este precedată de mențiunea "expira la data de...", indicandu-se în ordine ziua, luna și eventual anul, în forma necodificata.

Mențiunea prevăzută la alin. (1) este însoțită fie de data, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe eticheta sau pe ambalaj.

Mențiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condițiilor de depozitare ce trebuie respectate.

Informațiile privind modul de preparare a alimentelor se indica în asa fel încât să permită utilizarea corecta a acestora.

Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabilește instrucțiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice.

Prezenta secțiune se referă la indicarea concentratiei alcoolice în volum pe etichetele băuturilor ce conțin alcool mai mult de 1,2% în volum, exceptându-se cele prevăzute la pozițiile tarifare 22.04 și 22.05 din Tariful vamal de import al României.

Concentrația alcoolică se exprima în procente de volum, la temperatura de referința de 20°C; valoarea concentratiei alcoolice se înscrie în cifre cu cel mult o zecimala urmată de simbolul "% vol." și poate fi precedată de cuvântul "alcool" sau de abrevierea "alc.".

Toleranțele pozitive și negative, exprimate în valoare absolută, permise la indicarea concentratiei alcoolice, raportată în procente de volum, sunt următoarele:

a) Bere cu concentrația alcoolică mai mica de 5,5% inclusiv

b) Băuturi nespumoase obținute din struguri și incluse în

poziția tarifara 2206.00 din Tariful vamal

de import al României

0,5% vol.

c) Bere cu concentrația alcoolică ce depășește 5,5%

d) Băuturi spumoase obținute din struguri și incluse în poziția

tarifara 2206.00 din Tariful vamal de import al României

e) Diverse tipuri de cidru, cidru din pere, vinuri din fructe

și alte sortimente de vinuri obținute din fructe, altele

decât struguri, fie ca sunt spumoase sau spumante

f) Băuturi pe bază de miere fermentată

1% vol.

g) Băuturi ce conțin fructe macerate sau părți de plante

h) Alte băuturi

1,5% vol.

0,3% vol.

Toleranțele stabilite la alin. (3) lit. a)-h) nu exclud aplicarea tolerantelor ce deriva din metoda de analiza utilizata la determinarea concentratiei alcoolice.

Pentru alimentele preambalate mențiunile prevăzute la art. 5 se înscriu pe ambalaj sau pe o eticheta atașată de acesta.

Mențiunile prevăzute la art. 5 se înscriu numai pe documentele de însoțire, atunci când alimentele preambalate sunt:

a) comercializate într-o formă intermediara celei de vânzare către consumatorul final și nu fac obiectul vânzării către agenții economici care prepara și furnizează hrana pentru populație;

b) destinate aprovizionarii agenților economici care prepara și furnizează hrana pentru populație, supunându-le unor procese de prelucrare.

În cazul produselor prevăzute la alin. (2), pe ambalajul exterior în care acestea sunt prezentate spre comercializare se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), e) și g) și, după caz, cele prevăzute la art. 11.

Mențiunile prevăzute la art. 5 se înscriu astfel încât să fie ușor de înțeles, sunt marcate vizibil pentru a putea fi vazute cu usurinta, lizibil și într-un mod ce nu permite ștergerea; acestea nu vor fi în nici un fel mascate, nu se inscriptioneaza în locuri obscure sau întrerupte prin inscripții ori imagini.

Mențiunile prevăzute la art. 5 lit. a), d), e) și j) se înscriu în același camp vizual.

În cazul ambalajelor din sticlă destinate reutilizarii, marcate într-un mod ce nu permite ștergerea, precum și al ambalajelor sau recipientelor care nu au nici una dintre fete cu suprafața mai mare de 10 cmp se înscriu pe etichete doar elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) și e). În acest caz nu se aplică prevederile alin. (5).

Orice aliment nepreambalat, prezentat spre comercializare consumatorilor ori agenților economici care prepara hrana pentru populație, trebuie să aibă înscrise denumirea conform prevederilor art. 5 și data durabilitatii minimale sau data limita de consum. Înscrierea se face pe produs, pe un afis, anunț sau în orice alta forma fără risc de confuzie.

Se exceptează de la indicarea datei durabilitatii minimale alimentele cuprinse în anexa nr. 1b).

Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoțite de o indicație care să permită identificarea lotului din care fac parte.

Indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele alimente sau în următoarele condiții:

a) produse agricole care în momentul transferării din spațiul de depozitare sunt vândute sau livrate de la producător la unități în scopul depozitarii temporare, condiționarii sau ambalarii, dirijate către organizații de producători ori achiziționate în vederea introducerii imediate într-un sistem de pregătire operationala sau de transformare;

b) atunci când la locurile de vânzare către consumatorul final alimentele nepreambalate sunt ambalate la cererea consumatorului sau preambalate în vederea vânzării imediate;

c) pentru ambalajele și recipientele a căror fața mare are o suprafața mai mica de 10 cmp ;

d) portiile individuale de inghetata; în acest caz indicarea lotului de fabricație se face pe ambalajul colectiv;

e) atunci când data durabilitatii minimale sau termenul de valabilitate este indicat prin menționarea clara și necodificata cel puțin a zilei și lunii, în aceasta ordine.

Răspunderea în ceea ce privește stabilirea și înscrierea lotului revine, după caz, producătorului sau ambalatorului ori agentului economic înregistrat în România, care comercializează pentru prima oara produsul.

Indicarea lotului este precedată de litera L, cu excepția cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate față de alte indicații de pe eticheta.

În cazul alimentelor preambalate indicarea lotului conform alin. (4) se face pe ambalaj sau pe eticheta atașată de acesta; în cazul alimentelor nepreambalate aceasta indicație apare pe ambalaj sau pe container ori, în lipsa acestora, pe documentele comerciale insotitoare.

Înscrierea lotului se face în asa fel încât să poată fi văzută cu usurinta, să poată fi citită cu claritate și sa nu permită ștergerea.