Normele din 7 februarie 2002

Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare nutrițională atât a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, cât și a celor destinate aprovizionării restaurantelor, spitalelor, cantinelor și altor agenți economici care prepară și furnizează hrana pentru populație.

Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică următoarelor produse:

a) ape minerale naturale sau alte ape destinate consumului uman;

b) integratori dietetici/suplimente alimentare.

Prezentele norme metodologice nu exclud aplicarea reglementărilor privind etichetarea alimentelor destinate utilizărilor nutriționale speciale.

În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:

a) etichetare nutrițională - orice informație care apare pe etichete și se referă la:

a1) valoarea energetica; și

a2) următoarele substanțe nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitaminele și mineralele prezente în cantități semnificative, conform tabelului care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

b) mențiune nutrițională - orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifica, sugerează sau induce faptul că alimentul are anumite proprietăți nutriționale datorate valorii energetice/calorice pe care acesta o furnizează, o furnizează la o valoare scăzută sau crescută ori nu o furnizează și/sau datorită substanțelor sale nutritive pe care acesta le conține, le conține în proporție scăzută sau crescută ori nu le conține. Înscrierea unor elemente referitoare la calitatea sau cantitatea unei substanțe nutritive nu reprezintă o mențiune nutrițională dacă acest lucru este stabilit prin reglementări specifice;

c) proteine - conținutul de proteina calculat cu formula: proteina = azot total Kjeldahl x 6,25;

d) glucide - toate glucidele metabolizate de organismul uman și care includ polioli;

e) zaharuri - toate monozaharidele și dizaharidele prezente în alimente, excluzând poliolii;

f) lipide - lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;

g) acizi grași saturați - acizii grași fără dubla legătura;

h) acizi grași mononesaturați - acizii grași cu o dubla legătura în poziție cis;

i) acizi grași polinesaturați - acizii grași cu duble legături întrerupte în poziție cis, cismetilenice;

j) valoare medie - valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanțe nutritive pe care o conține un aliment dat, față de variațiile acestora în funcție de sezon, obiceiuri de consum și alți factori care pot induce modificări ale valorii efective.

Etichetarea nutrițională este opțională cu excepția prevederilor alin. (2).

Etichetarea nutrițională este obligatorie atunci când la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepția campaniilor publicitare colective, apare pe eticheta o mențiune nutrițională.

Informațiile furnizate consumatorilor prin etichetarea nutrițională, prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a), se grupează, după caz, în grupa 1 sau 2, în următoarea ordine:

Grupa 1:

a) valoarea energetica;

b) cantitățile de proteine, glucide și lipide.

Grupa 2:

a) valoarea energetica;

b) cantitățile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi grași saturați, fibre și sodiu.

Informațiile furnizate sub forma unei mențiuni nutriționale referitoare la zaharuri, acizi grași saturați, fibre sau sodiu se prezintă în conformitate cu grupa 2.

Etichetarea nutrițională poate include, de asemenea, cantitățile din una sau mai multe dintre următoarele substanțe: amidon, polioli, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați, colesterol și oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantități semnificative, astfel cum sunt menționate în tabelul care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Înscrierea substanțelor care aparțin sau sunt componentele uneia dintre categoriile de substanțe nutritive menționate la alin. (1) și (3) este obligatorie atunci când se face o mențiune nutrițională. În cazul în care se înscrie cantitatea de acizi grași polinesaturați și/sau mononesaturați și/sau aportul de colesterol, se înscrie și cantitatea de acizi grași saturați. În acest caz declararea acizilor grași nu se considera o mențiune nutrițională în înțelesul alin. (2).

Declararea valorii energetice și a proporției substanțelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ. Unitățile de măsura utilizate sunt următoarele:

a) valoarea energetica - kJ și kcal;

b) proteine - grame (g);

c) glucide - grame (g);

d) lipide - grame (g);

e) fibre - grame (g);

f) sodiu - grame (g);

g) colesterol - miligrame (mg);

h) vitamine și minerale - unitățile de măsura specificate în tabel.

Informația menționată la alin. (1) se exprima la 100 g sau la 100 ml.

Informația prevăzută la alin. (1) poate fi, de asemenea, exprimată pe eticheta raportat la rație sau la porție, cu condiția menționării pe ambalaj a numărului de porții conținute.

Cantitățile menționate sunt acelea care caracterizează alimentul sub forma în care este vândut. Aceasta informație se poate referi și la alimentul preparat, cu condiția menționării instrucțiunilor de preparare, iar informația să se refere la alimentul preparat pentru consum.

Informația referitoare la vitamine și minerale, pentru cantitățile specificate la alin. (2), trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnica recomandată (DZR) prevăzută în tabel.

În cazul vitaminelor și mineralelor procentul din doza zilnica recomandată (DZR) poate fi înscris și sub forma grafica.

La declararea cantității de zaharuri și/sau polioli și/sau amidon, imediat după cantitatea totală de glucide exprimată în grame se înscriu cantitățile de zaharuri, polioli și amidon, exprimate în grame.

La declararea cantității și/sau tipului de acid gras și/sau valorii colesterolului, imediat după cantitatea totală de lipide exprimată în grame se înscriu cantitățile de lipide saturate, mononesaturate, polinesaturate, exprimate în grame, și cea de colesterol exprimată în miligrame.

Valorile declarate sunt, după caz, valori medii, care se bazează pe următorii factori:

a) analiza alimentului făcută de producător;

b) un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate;

c) un calcul obținut cu datele stabilite și general acceptate.

Prin etichetarea nutrițională informația se prezintă grupat, în același loc, sub forma de tabel, cu numerele aliniate, dacă spațiul o permite; acolo unde spațiul nu permite, informația se prezintă în forma liniară. Informația se înscrie într-un loc vizibil, cu caractere lizibile și într-o forma ce nu permite ștergerea.

Prin etichetarea nutrițională informația se înscrie într-o exprimare ușor de înțeles de cumpărător, dacă nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a acestuia. Informația se înscrie în limba română, indiferent de țara producătoare a alimentului, fără a impune restricții cu privire la posibilitatea indicării acesteia și în alte limbi.