Anexa din 28 noiembrie 2001

-----------

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 203 din 26 martie 2002

ANEXA nr. I.

LISTA METODELOR DE ANALIZĂ A COMPOZIȚIEI PRODUSELOR COSMETICE ÎN VEDEREA CONTROLULUI CALITĂȚII ACESTORA, PREVĂZUTE ÎN ANEXELE Nr. 2-39.

1.

Metodă pentru prelevarea de probe de produse cosmetice, prezentată în anexa nr. 2.

2.

Metodă pentru prepararea în laborator a probelor pentru testare, prezentată în anexa nr.3.

3.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru hidroxid de sodiu și hidroxid de potasiu în stare liberă, prezentată în anexa nr.4.

4.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru acid oxalic și pentru sărurile sale alcaline din produsele pentru îngrijirea părului, prezentată în anexa nr.5.

5.

Metodă de determinare cantitativă pentru cloroform din produsele pentru îngrijirea dinților, prezentată în anexa nr.6.

6.

Metodă de determinare cantitativă pentru zincul din sărurile sale conținute în produsele cosmetice, prezentată în anexa nr.7.

7.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru acid 4-hidroxibenzensulfonic, prezentată în anexa nr.8.

8.

Metodă de identificare pentru agenții oxidanți și de determinare cantitativă pentru apa oxigenată din produsele pentru îngrijirea părului, prezentată în anexa nr.9.

9.

Metodă de identificare și determinare semi-cantitativă pentru anumiți coloranți oxidanți din produsele pentru îngrijirea părului (nuanțatoare și decolorante), prezentată în anexa nr.IO.

1O.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru nitriți în produsele cosmetice, prezentată în anexa nr.11.

11.

Metodă de determinare cantitativă pentru rezorcinol din produsele pentru îngrijirea părului, prezentată în anexa nr.12.

12.

Metodă de determinare cantitativă pentru metanol față de etanol sau 2-propanol, prezentată în anexa nr.13..

13.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru formaldehida liberă, prezentată în anexa nr.14.

14.

Metodă de determinare cantitativă pentru diclormetan și pentru 1,1,1-tricloretan, prezentată în anexa nr.15.

15.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru 8-chinolinol și pentru bis (8-hidroxichinolin)sulfat, prezentată în anexa nr.16.

16.

Metodă de determinare cantitativă pentru amoniac liber în produsele cosmetice, prezentată în anexa nr.17.

17.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru nitrometan, prezentată în anexa nr.18.

18.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru acid mercaptoacetic din produsele pentru îngrijirea părului și din depilatoare, prezentată în anexa nr.19.

19.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru hexaclorofen, prezentată în anexa nr.20.

20.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru tosilcloramida de sodiu (cloramina-T), prezentată în anexa nr.21.

21.

Metodă de determinare cantitativă pentru fluorul total din produsele pentru îngrijirea dinților, prezentată în anexa nr.22.

22.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru compuși organo-mercurici, prezentată în anexa nr.23.

23.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru sulfuri alcaline și alcalino-pământoase, prezentată în anexa nr.24.

24.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru alfa-mono-gliceril(4-aminobenzoat), prezentată în anexa nr.25.

25.

Metodă de determinare cantitativă pentru clorbutanol, prezentată în anexa nr.26.

26.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru chinină, prezentată în anexa nr.27.

27.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru sulfiți anorganici și sulfiți acizi, prezentată în anexa nr.28.

28.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru clorați ai metalelor alcaline, prezentată în anexa nr.29.

29.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru iodat de sodiu, prezentată în anexa nr.30.

30.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru azotat de argint, prezentată în anexa nr.31.

31.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru bisulfura de seleniu din produsele pentru îngrijirea părului, prezentată în anexa nr.32.

32.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru bariul solubil și pentru stronțiul solubil din bazele nuanțatoare (din pigmenți sub formă de săruri sau lacuri), prezentată în anexa nr.33.

33.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru alcool benzilic, prezentată în anexa nr.34.

34.

Metodă de identificare pentru zirconiu, metodă de determinare cantitativă pentru zirconiu, aluminiu și clor din antiperspirante non-aerosolice, prezentată în anexa nr.35.

35.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru hexamidină, dibromhexamidină, dibrompropamidină și clorhexidină, prezentată în anexa nr.36.

36.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru acid benzoic, acid 4-hidroxibenzoic, acid sorbic, acid salicilic și acid propionic, prezentată în anexa nr.37.

37.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru hidrochinonă, monometileter hidrochinonă, monoetileter hidrochinonă, monobenzileter hidrochinonă, prezentată în anexa nr.38.

38.

Metodă de identificare și determinare cantitativă pentru 2-fenoxietanol, 1-fenoxipropan-2-ol, și 4-hidroxibenzoat de: metil, etil, propil, butii sau benzii, prezentată în anexa nr.39.

ANEXA nr.2

METODĂ PENTRU PRELEVAREA DE PROBE DE PRODUSE COSMETICE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda descrisă reglementează prelevarea de probe care urmează a fi analizate în scopul controlului compoziției produselor cosmetice.

2.

DEFINIȚII

2.I.

Probă de bază:

o unitate luată dintr-un lot de fabricație oferit spre comercializare.

2.2.

Probă totală:

suma tuturor probelor de bază având același număr de lot de fabricație.

2.3.

Probă de laborator:

o fracție reprezentativă din proba totală care urmează a fi analizată în laboratoarele specializate de profil.

2.4

Probă pentru testare:

o porțiune reprezentativă din proba de laborator care este necesară pentru o analiză.

2.5

Recipient:

ambalajul primar care conține produsul și este în contact direct și continuu cu acesta.

3.

PROCEDEU PENTRU PRELEVARE DE PROBE

3.1.

Probele de produse cosmetice vor fi prelevate în recipientele lor originare și vor fi înaintate nedeschise laboratoarelor de analiză specializate de profil.

3.2.

Pentru produsele cosmetice care sunt puse pe piață în vrac sau comercializate en-detail într-un recipient diferit de cel originar al producătorului, trebuie stabilite instrucțiuni specifice pentru prelevarea de probe la locul utilizării sau comercializării.

3.3

Numărul de probe de bază necesare pentru prepararea probei de laborator va fi determinat de numărul de analize necesare și de metodele de analiză reglementate care urmează a fi aplicate în laboratoarele specializate de profil.

4.

IDENTIFICAREA PROBEI

4.1.

Probele vor fi sigilate la locul de preluare și identificate în conformitate cu principiile de bună practică de laborator.

4.2.

Fiecare probă de bază prelevată va fi etichetată cu următoarele date:

-

numele produsului cosmetic;

-

data, ora și locul de prelevare a probei;

-

numele persoanei responsabile de prelevarea probei;

-

numele organismului de control care efectuează verificarea produsului cosmetic

4.3.

Se va redacta un raport privind prelevarea probelor, în conformitate cu principiile de bună practică de laborator.

5.

DEPOZITAREA PROBELOR

5.1.

Probele de bază trebuie depozitate în conformitate cu instrucțiunile specificate pe etichetă de către producător, dacă acestea există.

5.2.

Probele de laborator vor fi depozitate la întuneric, la temperaturi între 10° C și 25°C, dacă nu sunt specificate alte condiții de către producător .

5.3.

Probele de bază nu se deschid până la începerea analizei.

ANEXA nr.3

METODĂ PENTRU PREPARAREA ÎN LABORATOR A PROBELOR PENTRU TESTARE.

1.

GENERALITĂȚI

1.1.

Acolo unde este posibil, analizele vor fi efectuate pe fiecare probă de bază. Dacă proba de bază este prea mică, trebuie utilizat un număr minim de probe de bază.Prelevarea probei pentru testare se face după ce s-au amestecat perfect împreună toate probele de bază.

1.2.

Se deschide recipientul, sub un gaz inert dacă acest lucru este specificat în metoda de analiză și se extrag rapid probele pentru testare necesare. Proba pentru testare trebuie analizată în laborator în cel mai scurt timp posibil după prelevare, pentru a înlătura orice risc de degradare sau contaminare. Dacă proba pentru testare trebuie conservată, recipientul trebuie resigilat sub un gaz inert.

1.3.

Produsele cosmetice pot fi în fază lichidă, solidă sau semi-solidă. Dacă un produs inițial omogen s-a separarat pe faze, acesta trebuie reomogenizat înainte de a se preleva proba pentru testare.

1.4.

Dacă produsul cosmetic este pus în vânzare sub o formă specială care nu permite prelevarea de probe pentru testare în conformitate cu instrucțiunile de la pct.1.1-1.3. și dacă nu există o altă metodă reglementată, se poate adopta o metodă originală, cu condiția ca aceasta să fie specificată în scris în raportul studiului în conformitate cu principiile de bună practică de laborator.

2.

PREPARAREA ÎN LABORATOR A PROBELOR PENTRU TESTARE PRODUSE COSMETICE LICHIDE.

2.1.

Produsele cosmetice lichide sunt: soluțiile în ulei, în alcool și în apă, apele de toaletă, loțiunile sau emulsiile fluide. Se ambalează în flacoane, sticle, fiole sau tuburi.

2.2.

Extragerea probei pentru testare:

-

se agită foarte bine recipientul înainte de a fi deschis;

-

se deschide recipientul;

3.

3.1.

3.2.

3.2.1.

3.2.2.

4.

4.1.

4.2.

4.2.1.

4.2.2.

5.

5.1.

5.2.

5.2.1.

5.2.2.

5.2.3

5.2.4.

5.3.

5.4.

-

se toarnă câțiva mililitri de lichid într-o eprubetă pentru examinarea vizuală a caracteristicilor produsului, în scopul extragerii probei pentru testare în conformitate cu instrucțiunile de la pct.1.1-1.4. ;

-

se resigilează recipientul dacă nu pot fi îndeplinite instrucțiuni le de la pct.1.1-1.4 , sau

-

se extrag probele necesare pentru testare;

-

se resigilează cu grijă recipientul.

PREPARAREA ÎN LABORATOR A PROBELOR PENTRU TESTARE PRODUSE COSMETICE SEMISOLIDE

Produsele cosmetice semisolide sunt: pastele, cremele, emulsiile dense și gelurile.Se ambalează în tuburi, recipiente din plastic sau sticlă.

Extragerea probei pentru testare, în cazul:

-recipientelor cu gât îngust. Se îndepărtează cel puțin primul centimetru din produs, se extrage proba pentru testare și se resigilează imediat recipientul.

-recipientelor cu gât larg. Se răzuie suprafața în vederea îndepărtării stratului de deasupra, se extrage proba pentru testare și se resigilează imediat recipientul.

PREPARAREA ÎN LABORATOR A PROBELOR PENTRU TESTARE PRODUSE COSMETICE SOLIDE

Produsele cosmetice solide sunt: pudrele pulbere, pudrele compacte, batoanele. Se ambalează într-o mare varietate de recipiente.

Extragerea probei pentru testare, în cazul:

-pudrei pulbere:se agită puternic înainte de deșurubarea capacului sau deschidere. Se deschide și se extrage proba pentru testare.

-pudrei compacte sau batoanelor:se îndepărtează stratul de suprafață prin răzuire uniformă și se extrage proba pentru testare din zona curătată.

PREPARAREA ÎN, LABORATOR

A PROBELOR PENTRU TESTARE PRODUSE COSMETICE DIN

RECIPIENTE PRESURIZATE (produse pulverizate ca aerosoli, ambalate în pulverizatoare de aerosoli).

Produse în recipiente presurizate sunt produse care sunt eliberate din recipient cu ajutorul agenților de pulverizare(propulsori).

Extragerea probei pentru testare:

După o agitare puternică, o cantitate reprezentativă din conținutul pulverizatorului de aerosoli (din produsul pulverizat ca aerosoli) este transferată cu ajutorul unui dispozitiv de conectare adecvat (vezi Figura 1; în cazuri speciale metodele de analiză pot necesita utilizarea altor dispozitive de conectare) într-un flacon de sticlă cu înveliș exterior din material plastic (Figura 4) prevăzut cu ventil pentru produse pulverizate (aerosoli), dar neechipat cu tub de imersie. În timpul transferului, flaconul este ținut cu ventilul în jos. Acest transfer face conținutul flaconului vizibil, pentru detectarea caracteristicilor produsului prelevat,care se pot înscrie în unul dintre următoarele patru cazun:

Un produs pulverizat ca aerosoli sub formă de soluție omogenă, corespunzător pentru analiză directă;

Un produs pulverizat ca aerosoli constând din două faze lichide. Fiecare fază poate fi analizată după ce faza inferioară a fost separată și transferată într-un alt flacon. În acest caz primul flacon de transfer este ținut cu ventilul în jos. Într-o astfel de situație faza inferioară este adesea un lichid separat de gazul propulsor (ex. formula butan/apă).

Un produs pulverizat ca aerosoli conținând o pudră în suspensie. Faza lichidă poate fi analizată după îndepărtarea pudrei.

Un produs pulverizat ca spumă sau cremă. În primul rând se cântăresc exact într-un flacon de transfer 5 - IO g de 2- metoxietanol. Această substanță previne formarea de spumă în timpul operației de degazare și astfel este posibilă îndepărtarea gazului propulsor fără pierderi de produs lichid.

Accesorii.

Dispozitivul de conectare (Figura. I) este confecționat din duraluminiu sau alamă. Este proiectat pentru a putea fi adaptat la diferite tipuri de ventile, prin intermediul unui adaptor de polietilenă. Dispozitivul de conectare din Figural este dat ca exemplu; pot fi utilizate și alte dispozitive de conectare (vezi Figura. 2 și Figura 3).

Flaconul de transfer (Figura.4) este confecționat din sticlă albă cu înveliș exterior protector din material plastic transparent. Capacitatea volumică este de 50 la 100 ml. Este prevăzut cu un ventil pentru produse pulverizate(aerosoli)fără tub de imersie. Procedeu

Pentru ca să poată fi transferată o cantitate suficientă de probă, flaconul de transfer trebuie degazat (golit de aer). În acest scop, se introduc prin intermediul dispozitivului de conectare cca. 10 ml de diclordiflormetan sau butan (în funcție de produsul pulverizat ca aerosoli care trebuie examinat) și apoi se degazează complet până când faza lichidă dispare, ținând flaconul de transfer cu ventilul în poziția cea mai înaltă. Se îndepărtează dispozitivul de conectare. Se cântărește flaconul de transfer ("a" grame). Se agită puternic pulverizatorul de aerosoli din care urmează să se ia proba. Se atașează conectorul la ventilul de pe recipientul

pulverizator de aerosoli (ventilul orientat în sus), se conectează flaconul de transfer (cu gâtul orientat în jos) la conector și se apasă. Se umple flaconul de transfer aproximativ două treimi din volum. Dacă transferul încetează prematur datorită egalizării presiunii, se poate relua prin răcirea flaconului de transfer. Se îndepărtează dispozitivul de conectare, se cântărește flaconul umplut ("b" grame) și se determină greutatea probei de produs (pulverizat ca aerosoli) transferată, m 1

(m 1

=

b - a).

Proba astfel obținută poate fi utilizată pentru:

-

analize chimice obișnuite

-

analiza chimică a componenților volatili prin cromatografie de gaze

5.4. l.

Analiza chimică

Ținând flaconul de transfer cu ventilul orientat în sus, se procedează după cum urmează:

-

se degazează. Dacă operația de degazare produce spumare, se utilizează un flacon de transfer în care a fost introdusă în prealabil, cu o seringă, prin dispozitivul de conectare, o cantitate exact cântărită (între 5 și 1O g) de 2- metoxietanol.

-

se definitivează îndepărtarea constituienților volatili fără pierderi prin agitarea într-o baie de apă menținută la 40°C. Se detașează conectorul,

-

se recântărește flaconul de transfer ("c" grame) în scopul de a determina greutatea reziduului, M 2

(M 2

=

c - a).

(NB:

Când se calculează greutatea reziduului, se scade greutatea cantității de 2-metoxietanol utilizat)

-se deschide flaconul de transfer prin îndepărtarea ventilului.

-se dizolvă complet reziduul într-o cantitate cunoscută dintr-un solvent adecvat.

-se efectuează determinarea dorită. Formulele de calcul sunt:

R=

r x

M2

siQ =

Rx P

ll11

100

unde:

m 1

=

masa de produs pulverizat prelevată în flaconul de transfer. M 2

=

masa reziduului după încălzirea la 40°C.

R

= procentul de substanță specifică în

M 2

(determinat conform unei metode reglementate) R

= procentul de substanță specifică în aerosolul colectat

Q

= masa totală a substanței specifice în pulverizatorul de aerosoli P

= masa netă a pulverizatorului de aerosoli inițial(proba de bază)

5.4.2

Analiza constituienților volatili prin cromatografie de gaze

5.4.2.1

Principiu

Utilizând o seringă de cromatografie de gaze, se ia o cantitate adecvată din flaconul de transfer. Se injectează conținutul seringii într-un cromatograf de gaze.

5.4.2.2

Accesorii

Seringă de cromatografie de gaze ( Figura 5)de 25 µI sau 50 µI, seria A2 "precision sampling", sau echivalent. Această seringă este echipată cu un ventil cu sertar la capătul cu ac. Seringa este conectată la flaconul de transfer prin intermediul unui conector și a unui tub de polietilenă (lungime 8 mm, diametru interior 2,5 mm).

Procedeu

După ce o cantitate adecvată de produs pulverizat ca aerosoli a fost preluată în flaconul de transfer, se montează capătul conic al seringii la flaconul de transfer așa cum este descris la 5.4.2.2.. Se deschide ventilul și se aspiră o cantitate adecvată de lichid. Se elimină bulele de gaz prin acționarea pistonului de mai multe ori (se răcește seringa dacă este necesar). Se închide ventilul în momentul când seringa conține cantitatea potrivită de lichid fără bule de gaz și se detașează seringa de flaconul de transfer. Se montează acul, se introduce seringa în injectorul cromatografului de gaze, se deschide ventilul și se injectează.

5.4.2.4

Standard intern

Dacă este necesar un standard intern, acesta este introdus în flaconul de transfer (cu ajutorul unei seringi obișnuite din sticlă, folosind un conector).

Figura 1

- Dispozitiv de conectare

Pl

010 2

O 3x45'

C/J

C/J

C/J

L()

I"

N+--+"-+I+-+--- -

04

3

Figura 2

-

Dispozitiv de conectare M2

pentru legătură între ventile cu filet exterior, respectiv interior

1 O 2

04

O 3x45°

co

li_4

01 O 5

Figura 3

-

Dispozitiv de conectare M 1

pentru legătură între ventile cu filet exterior

Figura 5

-

Seringă de gaze presurizate

Figura 4

-

Flacon de transfer Capacitate: 50 ml până la 100 ml

ANEXA nr. 4

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU HIDROXID DE SODIU ȘI

HIDROXID DE POTASIU ÎN STARE LIBERĂ

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează metoda de identificare a produselor cosmetice conținând cantități semnificative de hidroxid de sodiu și/sau potasiu liber și pentru determinare cantitativă pentru hidroxizii de sodiu și/sau potasiu liberi în preparatele pentru întărirea părului și în preparatele pentru dizolvarea cuticulelor unghiilor.

2.

DEFINIȚIE

Hidroxidul de sodiu și potasiu liber este definit de volumul de acid standard necesar pentru neutralizarea produsului în condiții specifice, cantitatea rezultată fiind exprimată ca % de masă hidroxid de sodiu liber.

3.

PRINCIPIU

Proba este dizolvată sau dispersată în apă și titrată cu o soluție de concentrație cunoscută de acid. Valoarea pH-ului este înregistrată concomitent cu adăugarea de acid: pentru o soluție simplă de hidroxizi de sodiu sau potasiu punctul final este dat de variația valorii înregistrate a pH-ului.

Curba de titrare simplă poate fi alterată de prezența următoarelor substanțe:

(a)

Amoniac sau alte baze organice slabe, care au chiar ele o curbă de titrare destul de plată. Amoniacul este îndepărtat în această metodă prin evaporarea la presiune scăzută, dar la temperatura camerei.

(b)

Săruri ale acizilor slabi, care pot da naștere la o curbă de titrare cu mai multe puncte de inflexiune. În astfel cazuri numai prima parte a curbei până la primul dintre aceste puncte de inflexiune corespunde neutralizării ionului hidroxil provenind din hidroxidul de sodiu sau potasiu liber.

Acolo unde apare interferență excesivă datorată sărurilor acizilor anorganici slabi, este indicat un procedeu alternativ de titrare în alcool.

Există posibilitatea teoretică ca alte baze tari solubile, de ex. hidroxidul de litiu, hidroxidul de tetraamoniu, să fie prezente dând naștere la o valoare mare a pH-ului, însă prezența acestora în acest tip de produse cosmetice este foarte puțin probabilă.

4.

IDENTIFICARE

4.1.

Reactivi

4.1.1.

Soluție tampon alcalină cu pH 9,18 la 25° C: 0,05 M tetraborat de sodiu decahidrat.

4.2.

Aparatură

4.2.1.

Sticlărie obișnuită de laborator

4.2.2.

pH-metru

4.2.3.

Electrod de sticlă

4.2.4.

Electrod de referință( de calomel) .

4.3.

Procedeu

Se etalonează pH-metrul cu electrozii folosind o soluție tampon standard. Se prepară o soluție sau o dispersie 10% , în apă, a produsului care urmează a fi analizat și se filtrează. Se măsoară pH-ul. Dacă pH-ul este 12 sau mai mare este necesară o determinare cantitativă.

5.

DETERMINARE

5.1.

Titrare în mediu apos

5.1.1.

Reactivi

5.1.1.1.

Acid clorhidric O,1 N

5.1.2.

Aparatură

5.1.2.1.

Sticlărie obișnuită de laborator

5.1.2.2.

pH-metru de preferință cu înregistrare

5.1.2.3.

Electrod de sticlă

5.1.2.4.

Electrod de referință ( de calomel)

Procedeu

Într-un pahar de 150 ml se cântărește cu precizie o probă de testare cu masa cuprinsă între 0,5 și 1,0g. În prezența amoniacului se adaugă câteva granule de fierbere, se pune paharul într-un exsicator cu vid, se evacuează folosind o pompă de apă până cănd mirosul de amoniac nu mai este detectabil (cca. trei ore).

Se adaugă 100 ml apă, se dizolvă sau se dispersează reziduul și se titrează cu soluție acid clorhidric 0.1.N (5.1.2.1) înregistrând schimbarea de pH (5.1.2.2).

Calcul

Se identifică punctele de inflexiune pe curba de titrare. Dacă primul punct de inflexiune apare la un pH sub 7, proba este liberă de hidroxid de sodiu sau potasiu.

Dacă sunt două sau mai multe puncte de inflexiune pe curbă atunci numai primul este relevant. Se notează volumul de titrant la acest prim punct de inflexiune.

Fie V volumul de titrant, în ml, și M masa porțiunii de testare, în grame.

Conținutul de hidroxid de sodiu și/sau poatsiu în probă, exprimat ca % de masă hidroxid de sodiu, se calculează folosind formula:

%

=

,

04 V

M

Situația poate evolua de așa natură încât, în ciuda indicațiilor prezenței unei cantități semnificative de hidroxizi de sodiu și/sau potasiu, curba de titrare să nu indice un punct distinct de inflexiune. În acest caz determinarea trebuie repetată în izopropanol.

5.2.

Titrarea în izopropanol

5.2.1.

Reactivi

5.2.1.1.

lzopropanol

5.2.1.2.

Acid clorhidric standard, soluție apoasă 1,0 N

Acid clorhidric O, 1

N în izopropanol preparat imediat înaintea folosirii prin diluarea acidului clorhidric 1,0 N în izopropanol.

5.2.2.

Aparatură

5.2.2.1.

Sticlărie uzuală de laborator

5.2.2.2.

pH-metru de preferință cu înregistrator

5.2.2.3.

Electrod de sticlă

5.2.2.4.

Electrod de referință ( de calomel.)

5.2.3.

Procedeu

Într-un pahar de 150 ml se cântărește cu precizie o probă pentru testare cu masa cuprinsă între 0,5 și 1,0g. În prezența amoniacului se adaugă câteva granule de fierbere, se pune paharul

într-un exsicator cu vid, se evacuează folosind o pompă de apă până când mirosul de amoniac nu mai este detectabil (cca. trei ore).

Se adaugă 100 ml izopropanol, se dizolvă sau se dispersează reziduul și se titrează cu acid clorhidric 0.1.N în izopropanol (5.2.1.3) înregistrând schimbarea de pH aparent (5.2.2.2).

5.2.4.

Calcul

Ca la 5.1.4. Primul punct de inflexiune este la un pH aparent de circa 9.

5.3.

Repetabilitate

(vezi ISO/DIS 5725)

Pentru un conținut de hidroxid de sodiu sau potasiu în domeniul de 5% de masă echivalent hidroxid de sodiu, diferența între rezultatele a două determinări executate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,25%.

ANEXA nr. 5

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ACID OXALIC ȘI PENTRU

SĂRURILE SALE

ALCALINE DIN PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează determinarea și identificarea acidului oxalic și a sărurilor sale alcaline în produsele pentru îngrijirea părului. Poate fi folosită pentru soluții apoase/alcoolice incolore și loțiuni care conțin cca. 5% acid oxalic sau o cantitate echivalentă de oxalat alcalin.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de acid oxalic și/sau sărurile sale alcaline determinat prin această metodă este exprimat ca procente de masă (m/m) de acid oxalic liber în probă.

3.

PRINCIPIU

După îndepărtarea oricărui agent tensioactiv anionic prezent cu hidroclorură de p-toluidină, acidul oxalic și/sau oxalații se precipită ca oxalat de calciu, după care soluția se filtrează. Precipitatul se dizolvă în acid sulfuric și se titrează cu permanganat de potasiu.

4.

REACTIVI

Toate substanțele trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

soluție acetat de amoniu 5% (mim)

4.2.

soluție clorură de calciu 10% (mim)

4.3.

etanol 95% (V/V)

4.4.

tetraclorură de carbon

4.5.

dietileter

4.6.

soluție dihidroclorură de p-toluidină 6.8% (mim)

4.7.

permanganat de potasiu soluție 0.1N

4.8.

acid sulfuric 20% (m/m)

4.9.

acid clorhidric 10% (m/m)

4.1 O.

acetat de sodiu trihidratat

4.11.

acid acetic glacial

4.12.

acid sulfuric (1: 1)

4.13.

hidroxid de bariu, soluție saturată.

5.

APARATURĂ

5.1.

Pâlnii de separare, 500 ml.

5.2.

Pahare de laborator, 50 ml și 600 ml

5.3.

Creuzete filtrante din sticlă, G-4

5.4.

Cilindru gradat, 25 ml și 100 ml

5.5.

Pipete, 10 ml

5.6.

Vas de aspirație, 500 ml

5.7.

Trompă de apă

5.8.

Termometru gradat de la

O

la 100°C

5.9.

Agitator magnetic cu încălzire

5.1 O.

Tije de agitare magnetică, teflonate

5.11.

Biurete, 25 ml

5.12.

Baloane conice, 250 ml

6.

PROCEDEU

6.1.

Într-un pahar de 50 ml se cântăresc între 6 la 7 g probă, se aduce pH-ul la 3 prin diluție cu acid clorhidric (4.9) și se spală într-o pâlnie de separare cu 100 ml apă distilată. Se adaugă succesiv 25 ml etanol (4.3), 25 ml soluție de diclororură de p-toluidină (4.6) și 25 -30 ml tetraclorură de carbon (4.4) și se agită puternic amestecul.

6.2.

După separarea fazelor, se îndepărtează faza inferioară (organică) și se repetă extracția folosind reactivii menționați la 6.1 și din nou se îndepărtează faza organică.

6.3.

Se trece soluția apoasă Într-un pahar de 600 ml și, prin fierberea soluției, se îndepărtează tetraclorura de carbon prezentă încă.

6.4.

Se adaugă 50 ml soluție de acetat de amoniu (4.1), se aduce soluția la fierbere (5.9) și se adaugă în soluția la fierbere 10 ml soluție fierbinte de clorură de calciu (4.2); se lasă precipitatul să se așeze

6.5.

Se verifică dacă precipitarea este completă prin adăugarea câtorva picături de soluție de clorură de calciu (4.2.), se lasă să se răcescă la temperatura camerei și apoi se amestecă cu 200 ml etanol (4.3);(5.10) se lasă să stea timp de 30 minute.

6.6.

Se filtrează lichidul printr-un creuzet filtrant din sticlă (5.3), cu o mică cantitate de apă fierbinte (50 la 60 °C) se transferă precipitatul în creuzetul filtrant și se spală precipitatul cu apă rece.

6.7.

Se spală precipitatul de cinci ori cu puțin etanol (4.3) și apoi de cinci ori cu puțin dietil eter (4.5) și se dizolvă precipitatul în 50 ml de acid sulfuric fierbinte (4.8) prin trecerea acestuia prin creuzetul filtrant la presiune redusă.

6.8.

Se transferă soluția fără pierderi într-un balon conic și se titrează cu soluție de permanganat de potasiu (4.7) până când apare o ușoară coloarare în roz.

7.

CALCUL

Conținutul probei, exprimat ca procente masice de acid oxalic, se calculează cu formula:

%

acid oxalic

Ax4,50179x

100

EX 1000

în care:

A:

E:

4,5017

8.

9.

9.1.

9.2.

9.2.1.

9.2.2.

9.2.3.

este consumul de permanganat de potasiu 0.1 N

măsurat conform 6.8

este cantitatea de test a probei în grame (6.1) este factorul de conversie al acidului oxalic

REPETABILITATE (vezi ISO/DIS 5725

Pentru un conținut de acid oxalic de circa 5%, diferența dintre rezultatele a două determinări făcute în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,15%.

IDENTIFICARE

Principiu

Acidul oxalic și / sau oxalații se precipită ca oxalat de calciu și se dizolvă în acid sulfuric soluție i se adaugă un pic de soluție de permanganat de potasiu care își schimbă culoarea și duce la formarea bioxidului de carbon. Când CO 2

rezultat se trece printr-o soluție de hidroxid de bariu, se formează precipitatul alb (lăptos) de carbonat de bariu.

Procedeu

Se tratează o porțiune din proba de analizat așa cum s-a descris în secțiunea 6.1 până la 6.3; aceasta va îndepărta orice urmă de detergenți prezentă.

Se adaugă o spatulă plină de acetat de sodiu (4.10) la circa 10 ml soluție obținută conform 9.2.1 și se acidulează soluția cu câteva picături de acid acetic glacial (4.11).

Se adaugă soluție clorură de calciu 10% și se filtrează. Se dizolvă precipitatul de oxalat de calciu în 2 ml de acid sulfuric (1:1) (4.12).

9.2.4.

Se transferă soluția într-o eprubetă și se adaugă cu picătura circa 0,5 ml soluție de permanganat de potasiu O,1 N (4.7). Dacă oxalatul este prezent, soluția își pierde culoarea mai întâi gradat și apoi rapid.

9.2.5.

Imediat după adăugarea permanganatului de potasiu, se pune un tub de sticlă adecvat, cu dop, deasupra eprubetei, se încălzește ușor conținutul și se colectează bioxidul de carbon format într-o soluție saturată de hidroxid de bariu (4.13). Apariția, după 3 până la 5 minute a unui nor lăptos de carbonat de bariu indică prezența acidului oxalic.

ANEXA nr. 6

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU CLOROFORM DIN PRODUSELE PENTRU

ÎNGRIJIREA DINȚILOR

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează determinarea cloroformului în pasta de dinți prin cromatografie de gaze. Această metodă este adecvată pentru determinarea cloroformului la nivel de 5% sau mai puțin.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de cloroform determinat prin această metodă este exprimat în procente de masice de produs.

3.

PRINCIPIU

Pasta de dinți se suspendă într-un amestec de dimetilformamidă/ metanol la care se adaugă o cantitate cunoscută de acetonitril ca standard intern. După centrifugare, o parte a fazei lichidă este supusă cromatografiei de gaze și se calculează conținutul de cloroform.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Porapak Q, Chromosorb 101 sau echivalent, de la 80 la 100 mesh.

4.2.

Acetonitril

4.3.

Cloroform

4.4.

Dimetilformamidă

4.5.

Metanol

4.6.

Soluție standard intern

4.7.

Se introduc cu pipeta 5 ml dimetilformamidă (4.4) într-un balon standard de 50 ml și se adaugă circa 300 mg (M mg) acetonitril, cântărit precis. Se completează până la semn cu dimetilformamidă și se amestecă.

4.8.

Soluție pentru determinarea factorului de răspuns relativ. Se introduc cu pipeta exact 5 ml soluție standard intern (4.6) într-un balon standard de 10 ml și se adaugă cca. 300 mg (M 1

mg) cloroform, cântărit precis. Se aduce la semn cu dimetilformamidă și se amestecă.

5.

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

5.1.

Balanță analitică

5.2.

Cromatograf de gaze cu detector de ionizare cu flacără

5.3.

Microseringă cu o capacitate de 5 până la 1O µl și gradație de O,1 µl

5.4.

Pipete cu bulă cu capacități de 1, 4 și 5 ml

5.5.

Baloane cotate de 1 O

și 50 ml

5.6.

Eprubete,aproximativ 20 ml, cu dop filetat, Sovirel France No.20 sau echivalent Dopul filetat are o armătură de etanșare interioară teflonată pe o parte.

5.7.

Centrifugă

6.

PROCEDEU

6.1.

Condiții adecvate pentru cromatografia de gaze

6.1.1.

coloană:

material sticlă

Lungime: 150 cm. Diametru interior: 4 mm Diametru exterior: 6 mm

6.1.2.

Umplutură coloană:

Porapak Q, Chromosorb 101 sau echivalent de 80-c- l 00 mesh (4.1) cu ajutorul unui vibrator.

6.1.3.

Detector cu ionizare în flacără:

se reglează sensibilitatea astfel încât atunci când se injectează 3 µl de soluție 4.7, înălțimea vârfului acetonitorilului este de cca. trei sferturi din înălțimea totală a scalei înregistratorului

6.1.4.

Gaze:

Purtător: azot, debit de curgere 65 ml/min.

Auxiliar: se reglează debitul de gaze către detector astfel încât debitul de aer sau oxigen să fie de cinci până la 10 ori mai mare față de cel de hidrogen.

6.1.5.

Temperaturi:

blocul injectorului:

210°C

blocul detectorului:

210°C

Cuptorul coloanei:

l 75°C

6.1.6.

Viteza de înregistrare a graficului:

cca. 100 cm pe oră.

6.2.

Preparare probă

Se ia proba pentru testare dintr-un tub nedeschis. Se îndepărtează o treime din conținut, se pune dopul la tub, se amestecă cu atenție în tub și apoi se ia porțiunea de testare.

6.3.

Determinare

6.3.1.

Se cântărește într-un tub cu dop filetat (5.6) cu precizie 10 mg, 6 până la 7 g (M 0

g) de pastă de dinți preparată în conformitate cu secțiunea 6.2, și se adaugă trei perle mici de sticlă.

6.3.2.

Se introduc cu pipeta în tub exact 5 ml soluție standard intern (4.6), 4 ml dimetilformamidă (4.4) și

1

ml metanol (4.5), se închide tubul și se amestecă.

6.3.3.

Se agită o jumătate de oră cu un vibrator mecanic, apoi se centrifughează tubul

închis pentru 15 minute, la o viteză suficientă pentru a produce o separare netă a fazelor.

Notă: ocazional se întâmplă ca faza lichidă să nu fie limpede după centrifugare. Se poate obține o îmbunătățire prin adăugarea la faza lichidă a 1 până la 2 g clorură de sodiu și recentrifugând.

6.3.4.

Se injectează 3 µl din această soluție (6.3.3) în condițiile deschise la pct.6.1. Se repetă această operație. Pentru condițiile descrise mai sus, pot fi date următoarele valori estimative pentru timpii de retenție:

metanol:

cca. 1 minut

acetonitril:

cca. 2,5 minute

cloroform:

cca. 6 minute dimetilformamida: >15 minute

6.3.5.

Determinarea factorului de răspuns relativ.

Pentru determinarea acestui factor se injectează 3 µI de soluție 4.7. Se repetă operațiunea. Se determină zilnic factorul de răspuns relativ.

7.

CALCUL

7.1.

Calculul răspunsului relativ

7.1.1.

Se măsoară înălțimea și lățimea la jumătatea înălțimii pentru picurile acetonitrilului și cloroformului și se calculează aria ambelor picuri folosind formula: înălțime x lățime la jumătatea înălțimii.

7.1.2.

Se determină aria picurilor acetonitrilului și cloroformului din cromatograma obținută în conformitate cu secțiunea

6.3.5. și se calculează răspunsul relativ f 5

cu ajutorul următoarei formule:

în care:

f

=

As x M i

s

Ms xAi

As x

Xo

M

f 5

= factorul de răspuns relativ pentru cloroform As

= aria picului cloroformului (6.3.5)

Ai

= aria picului acetonitrilului (6.3.5)

Ms

= cantitatea de cloroform, în mg per 1O

ml

soluție la care se face referință la pct.6.3.5 (=M 1 ).

Mi

= cantitatea de acetonitril, în mg per

1

O ml soluție la care se face referință la pct. 6.3.5

(=1/1

OM).

Se calculează media citirilor obținute.

7.2.

Calculul conținutului de cloroform

7.2.1.

Se calculează, conform 7.1.1, aria picurilor cloroformului și acetonitrilului din cromatograma obținută pnn procedura descrisă la punctul 6.3.4.

7.2.2.

Se calculează conținutul de cloroform din pasta de dinți cu ajutorul următoarei formule:

în care:

%X

-- A - s - x x M 1 i

00%

fsx

MSX

X

Ai

AsxM

f

s

X

Ai

X

M 0

X

100

% X

= conținutul de cloroform din pasta de dinți exprimat masic As

= aria picului cloroformului (6.3.4)

Ai

= aria picului acrilonitrilului (6.3.4)

Msx

= masa în mg a probei la care se face referință în secțiunea 6.3.1 Mi

= cantitatea de acetonitril în mg per

1 O ml de soluție obținută conform pct. 6.3.2. (1/l0M).

Se calculează media valorilor găsite și se exprimă rezultatul cu o precizie de O, 1

%.

8.

REPETABILITATE (vezi ISO/DIS 5725)

Pentru un conținut de cloroform de 3%, diferența între rezultatele a două determinări executate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0.3%.

ANEXA nr.7

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ZINCUL DIN SĂRURILE SALE CONȚINUTE ÎN PRODUSELE COSMETICE.

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această

metodă

reglementează

determinarea

zincului

prezent

sub

formă

de

cloruri,

sulfat

sau

4- hidroxibenzensulfonat, sau ca o asociere a mai multor săruri de zinc, în produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de zinc al probei este determinat gravimetric ca bis(2-metil-8-chinolil oxid) de zinc și este exprimat în procente masice de zinc în probă.

3.

PRINCIPIU

Zincul prezent în soluție este precipitat într-un mediu acid ca bis(2 metil-8 chinolil oxid) de zinc. După filtrare precipitatul este uscat și cântărit.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Amoniac concentrat 25% (mim): d/ 0 = 0,91

4.2.

Acid acetic glacial

4.3.

Acetat de amoniu

4.4.

2 Metilchinolin-8-ol

4.5.

Soluție amoniacală 6% (m/v)

Se transferă 240 g amoniac concentrat (4.1) într-un balon standard de 1000 ml, se umple până la semn cu apă distilată și se amestecă.

4.6.

Soluție acetat de amoniu 0,2 M

Se dizolvă 15,4 g acetat de amoniu (4.3) în apă distilată, se umple până la semn într-un balon standard de 1000 ml și se amestecă.

4.7.

Soluție 2-Metilchinolin-8-ol

Se dizolvă 5 g de 2-metilchinolin-8-ol în 12 ml acid acetic glacial și se transferă cu apă distilată într-un balon standard de 100 ml. Se umple până la semn cu apă distilată și se amestecă.

5.

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

5.1.

Baloane de 100 și 1 OOO

ml

5.2.

Pahare, 400 ml

5.3.

Cilindri gradați, 50 și 150 ml

5.4.

Pipete gradate, 10 ml

5.5.

Creuzete filtrante din sticlă G-4

5.6.

Vase de aspirație, 500

ml

5.7.

Trompă de apă.

5.8.

Termometru gradat de la

O

la 100°C

5.9.

Exicator cu agent deshidratant adecvat și indicator de umiditate, ex. silicagel sau echivalent

5.10.

Cuptor de uscare reglat la o temperatură de 150

±

2°C

5.11.

pH-metru

5.12.

Plită electrică

5.13.

Hârtie filtru, Whatman nr.4 sau echivalent

6.

PROCEDEU

6.1.

Într-un pahar de 400 ml se cântăresc 5 - 1 O

g (M grame) din proba de analizat, conținând 50 până la 100 mg zinc, se adaugă 50 ml de apă distilată și se amestecă.

6.1.1

Se filtrează cu ajutorul pompei de vid dacă este necesar și se reține filtratul.

6.1.2

Se repetă treapta de extracție cu un volum suplimentar de 50 ml apă distilată. Se filtrează și se combină filtratul.

6.2.

Pentru fiecare 10 mg de zinc prezent în soluție (6.1.2) se adaugă 2 ml de soluție 2-metilchinolin-8-ol (4.7) și se amestecă.

6.3.

Se diluează amestecul cu 150 ml apă distilată, se aduce la temperatura de 60°C (5.12) și se adaugă 45

ml

de 0,2 M soluție acetat de amoniu (4.6), agitând continuu.

6.4.

Se reglează pH-ul soluției la 5,7-c--5,9 cu soluție amoniacală 6% (4.5), agitând continuu; se folosește un pH-metru pentru măsurarea pH-ului soluției.

6.5.

Se lasă soluția să stea 30 de minute. Se filtrează cu ajutorul trompei de apă prin creuzetul filtrant din sticlă G-4, care a fost inițial uscat la

l

50°C și cântărit după răcire (M 0

grame) și se spală precipitatul cu 150 ml apă distilată la 95°C.

6.6.

Se pune creuzetul în cuptorul de uscare reglat la 150°C și se usucă timp de o oră.

6.7.

Se scoate creuzetul din cuptorul de uscare, se pune în exsicator (5.9) și, când s-a răcit la temperatura camerei, se determină masa (M 1

grame).

7.

CALCUL

Se calculează conținutului de zinc al probei, în procente de masă(%

mim)

cu ajutorul următoarei formule:

în care:

%

zinc

M

= masa în grame a probei luate în conformitate cu (6.1) M 0

= masa în grame a creuzetului gol și uscat (6.5)

M 1

=

masa în grame a creuzetului cu precipitat (6.7)

8.

REPETABILITATE (ISO/DIS 5725)

Pentru un conținut de zinc de cca.

1

% (m/m), diferența între rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de

O,

1

%.

ANEXA

nr.

8

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ACID 4-

HIDROXIBENZENSULFONIC

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează identificarea și determinarea cantitativă a acidului 4-hidroxibenzensulfonic din produsele cosmetice ambalate în

pulverizatori de aerosoli și în loțiunile pentru față.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de acid 4-hidroxibenzensulfonic determinat în conformitate cu acestă metodă este exprimat ca procente masice de 4-hidroxibenzensulfonat de zinc anhidru, în produs.

3.

PRINCIPIU

Proba pentru testare este concentrată la presiune redusă, dizolvată în apă și purificată prin extracție cu cloroform. Determinarea acidului 4-hidroxibenzensulfonic se face iodometric pe o porțiune a soluției apoase filtrate.

4.

REACTIVI

Toate substanțele trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Acid clorhidric concentrat 36%, d=l,18 gmL

-I

4.2.

Cloroform

4.3.

n-Butanol

4.4.

Acid acetic glacial

4.5.

Iodură de potasiu

4.6.

Bromură de potasiu

4.7.

Carbonat de sodiu

4.8.

Acid sulfanilic

4.9.

Azotit de sodiu

4.1 O.

Bromat de potasiu

O, 1N

4.11.

Soluție tiosulfat de sodiu

O, 1N

4.12.

Soluție apoasă de amidon I%

4.13.

Soluție apoasă de carbonat de sodiu 2 %

4.14.

Soluție apoasă de azotat de sodiu 4,5 %

4.15.

Soluție de ditizonă în cloroform 0.05 (m/v).

4.16.

Solvent de developare: I-butanol/acid acetic glacial/apă (4 : I : 5 părți în volume); după amestecare în pâlnia de separare se aruncă faza inferioară.

4.17.

Reactiv Pauly

Se dizolvă 4,5 g acid sulfanilic (4.8) în 45

ml

acid clorhidric concentrat (4.1), se încălzește în acest timp, și se diluează soluția cu apă până la 500 ml. Se răcesc 10

ml

de soluție într-un vas cu apă cu gheață și se adaugă sub amestecare 10 ml de soluție rece de azotit de sodiu (4.14). Se lasă soluția să stea 15 minute la 0°C (la această temperatură soluția rămâne stabilă una până la trei zile) și imediat înainte de pulverizare (7.5) se adaugă 20 ml soluție de carbonat de sodiu (4.13).

4.18.

Plăci de celuloză gata pregătite pentru cromatografie în strat subțire; format 20 x 20 cm, grosimea stratului absorbant 0,25mm.

5.

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

5.1.

Baloane cu fund rotund, 100 ml

5.2.

Pâlnie de separare 100

ml

5.3.

Pahar conic cu dop de sticlă, 250 ml

5.4.

Biuretă, 25

ml

5.5.

Pipete cu bulă, 1,2și 10ml

5.6.

Pipetă gradată, 5 ml

5.7.

Microseringă, 10 µI cu

O, 1 µI gradație

5.8.

Termometru gradat de la

O

la 100°C

5.9.

Baie de apă cu încălzire

5.10.

Cuptor de uscare, bine ventilat și reglat la 80°C

5.11.

Aparatură uzuală necesară executării cromatografiei în strat subțire.

6.

PREPARARE PROBĂ

În metoda descrisă mai jos pentru identificarea și determinarea acidului hidroxibenzensulfonic în aerosoli, se folosește reziduul obținut prin eliberarea din cilindrul pulverizator de aerosoli a solvenților și a agenților de pulverizare care se evaporă la presiune normală.

7.

IDENTIFCARE

7.1.

Cu ajutorul microseringii (5.7) se aplică 5 µl de reziduu (6) sau probă pe fiecare din cele șase puncte pe linia de pornire la o distanță de 1 cm de latura a de jos a plăcii de strat subțire.

7.2.

Se pune placa într-un tanc de developare care conține deja solventul de developare (4.16) și se developează până când frontul de solvent atinge o distanță de 15 cm de la linia de pornire.

7.3.

Se scoate placa din baie și se usucă la 80°C până când nu mai sunt perceptibili vapori de acid acetic. Se pulverizează placa cu soluție de carbonat de sodiu (4.13) și se usucă la aer.

7.4.

Se acoperă o jumătate din placă cu o placă de sticlă și se pulverizează partea neacoperită cu soluție de ditizonă 0,05% (4.15). Apariția unor pete roșu-purpuriu pe cromatogramă indică prezența ionilor de zinc.

7.5.

Se acoperă jumătatea peste care s-a pulverizat cu o placă de sticlă și se pulverizează cealaltă jumătate cu reactiv Pauly (4.17). Prezența acidului 4-hidroxibenzensulfonic este indicată prin apariția unei pete galben-maroniu cu o valoare

Rf

de cca. 0,26 în timp ce o pată galbenă cu o valoare

Rf

de cca. 0,45 pe cromatogramă indică prezența acidului 3-hidroxibenzensulfonic.

8.

DETERMINARE

8.1.

Într-un balon cu fund rotund de 100 ml se cântăresc 10 g de probă sau reziduu (6) și se evaporă sub vid până aproape de uscare, într-un evaporator rotativ peste o baie de apă menținută la 40°C.

8.2.

Într-un pahar se pun cu pipeta 10.0 ml apă (V 1

ml) și se dizolvă prin încălzire reziduul obținut la evapoare (8.1).

8.3.

Se transferă soluția cantitativ într-o pâlnie de separare (5.2) și se extrage soluția apoasă de două ori cu porții de 20 ml de cloroform (4.2). După fiecare extracție se aruncă faza cu cloroform.

8.4.

Se filtrează soluția apoasă printr-un filtru cutat. În funcție de conținutul de acid hidroxibenzensulfonic presupus, se introduc cu pipeta 1,0 sau 2,0 ml de filtrat (V 2 ) într-un flacon conic de 250 ml (5.3) și se dilueazăază până la 75 ml cu apă.

8.5.

Se adaugă 2,5 ml acid clorhidric 36% (4.1) și 2,5 g bromură de potasiu (4.6), se amestecă și se aduce temperatura soluției până la 50°C cu ajutorul unei băi de apă.

8.6.

Dintr-o biuretă, se adaugă bromat de potasiu O, lN (4.10) până când culoarea soluției, care este încă la 50°C, virează în galben.

8.7.

Se adaugă mai departe 3,0 ml soluție de bromat de potasiu (4.10), se închide vasul și se lasă să stea în baia de apă la 50°C timp de 1 O

minute.

Dacă după 10 minute soluția își pierde culoarea, se adaugă alți 2,0 ml soluție de bromat de potasiu (4.10), se închide vasul și se încălzește pe baie de apă menținută la 50°C. Se înregistrează cantitatea totală de soluție de bromat de potasiu adăugată (a).

8.8.

Se răcește soluția la temperatura camerei, se adaugă 2 g iodură de potasiu (4.5) și se amestecă.

Se tritează iodul format cu soluție de tiosulfat de sodiu O,1 N (4.11). Spre

sfârșitul titrării se adaugă câteva picături de soluție de amidon (4.12) ca indicator. Se notează cantitatea de tiosulfat de sodiu folosită (b).

9.

CALCUL

Se calculează conținutului de hidrobenzendisulfonat de zinc din probă sau reziduu (6) ca procent masic (% m/m) cu ajutorul următoarei formule:

%1;)

n

-

/

m

h 1 "d rox1 "b enzensu 1 ionat d

e zm .

c = - (a- - b - ) x - V - ] x - 0 - ,0 - 05 - 14 - x - 10 - 0

rnx v2

în care:

a= cantitatea totală de soluție de bromat de potasiu 0.1 N adăugată, înml (8.7)

b = cantitatea de soluție de tiosulfat de sodiu 0,1 N folosită pentru retitrare, în ml (8.9) m = cantitatea de produs sau reziduu analizată, exprimată în miligrame (8.1)

V 1 = volumul de soluție obținută conform 8.2, exprimată în mililitri

V 2

= volumul de reziduu de evaporare dizolvat folosit pentru analiză (8.4), exprimat în mililitri.

Notă:

În cazul aerosolilor, măsurarea exprimată în % (mim) de reziduu (6) trebuie să fie raportată la produsul originar.În scopul acestei conversii, se vor respecta regulile de prelevare a probelor de aerosoli indicate în

Anexa nr.

3

la prezentul Ordin.

10.

REPETABILITATE (vezi ISO/DIS 5725)

Pentru un conținut de cca. 5% hidroxibenzensulfonat de zinc, diferența între rezultatele a două determinări executate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,5%.

11.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Conform Ordinului Ministerului Sănătătii și Familiei nr. 1004/2000 referitor la produsele cosmetice, concentrația maximă autorizată de 4-hidrobenzensulfonat de zinc în loțiunile de față și deodorante este de 6% (m/m). Aceasta înseamnă că pe lângă conținutul de acid hidrobenzensulfonic, trebuie determinat și conținutul de zinc. Multiplicarea conținutului de hidrobenzensulfonat de zinc (9) cu un factor de 0,1588 determină conținutul minim de zinc în% (mim) care teoretic trebuie să fie prezent în produs dat fiind conținutul de acid hidrobenzensulfonic măsurat. Conținutul de zinc efectiv măsurat gravimetric (vezi indicațiile relevante) poate fi, totuși, mai mare, datorită faptului că atât clorura de zinc cât și sulfatul de zinc pot fi folosite de asemenea în produsele cosmetice.

ANEXA nr. 9

METODĂ DE IDENTIFICARE PENTRU AGENȚII OXIDANȚI ȘI DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU APA OXIGENATĂ DIN PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE.

Determinarea iodometrică a apei oxigenate în cosmetice este posibilă numai în absența altor agenți de oxidare care generează iod din ioduri. Prin urmare, înainte de determinarea iodometrică a apei oxigenate este necesar a se detecta și identifica oricare alt agent de oxidare prezent. Această identificare se împarte în două etape; prima se referă la persulfați, bromați și apa oxigenată, iar a doua etapă se referă la peroxidul de bariu.

A.

IDENTIFICAREA PERSULFAȚILOR, BROMAȚILOR ȘI APEI OXIGENATE

.PRINCIPIU

Persulfatul de sodiu, persulfatul de potasiu și persulfatul de amoniu; bromatul de potasiu, bromatul de sodiu și apa oxigenată - provenită sau nu din peroxidul de bariu - sunt identificate cu ajutorul cromatografiei pe hârtie, folosindu-se doi solvenți de developare.

1

.REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

1.1.

Soluții apoase de referință 0,5% (m/v) ale următorilor compuși:

1.1.1.

Persulfat de sodiu

1.1.2.

Persulfat de potasiu

1.1.3.

Persulfat de de amoniu

1.1.4.

Bromat de potasiu

1.1.5.

Bromat de sodiu

1.1.6.

Apă oxigenată

1.2.

1.3.

1.4.

1.5.

1.6.

1.7.

2.

2.1.

2.2.

2.3.

2.4.

2.5.

3.

Solvent de developare A, 80% (v/v) etanol

Solvent de developare B , benzen -

metanol -

3-metil-1-butanol -apă Agent de detectare A, soluție apoasă de iodură de de potasiu 10% (m/v) Agent de detectare B, soluție apoasă de amidon 1% (m/v)

Agent de detectare C, acid clorhidric 10% (mim) Acid clorhidric 4N

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

Hârtie cromatografică :hârtie Whatman Nr. 3 și Nr. 4 ori echivalenții lor Micropipete, 1µl

Baloane cotate, 100ml

Filtre cutate

Aparatură pentru cromatografie descendentă pe hârtie

PREPARARE PROBE

(34: 38: 18: 10, volumetric)

3.1.

Produși solubili în apă

Se prepară două soluții din fiecare probă prin dizolvarea a 1g și respectiv 5g de produs în 100 ml apă.Se folosește 1µI din fiecare dintre aceste soluții pentru realizarea cromatografiei pe hârtie, descrisă la punctul 5.

3.2.

Produși greu solubili în apă

3.2.1.

Se cântăresc 1 g și respectiv 5 g de probă și se diluează în 50ml apă, se aduce la semn cu apă, în fiecare din cele două cazuri, și se amestecă. Se filtrează dispersiile peste filtrul cutat (3.4) și se folosește 1µI din fiecare filtrat pentru realizarea cromatografiei pe hârtie, descrisă la punctul 5.

Se prepară încă o dată două dispersii din fiecare probă prin diluția a 1 g și respectiv 5 g în 50 ml apă, acidulată cu acid clorhidric diluat (2.7), se aduce la semn cu apă și se amestecă. Se filtrează dispersiile peste filtrul cutat (3.4) și se folosește lµl din fiecare filtrat pentru realizarea cromatografiei pe hârtie, descrisă la punctul 5.

3.3.

Creme

3.3.1.

Se dispersează 5 g și 20 g din fiecare produs în 100 ml apă și se folosesc dispersiile pentru realizarea cromatografiei pe hârtie, descrisă în Secțiunea 5.

4.

PROCEDEU

4.1.

În două tancuri cromatografice separate se pun cantități adecvate de solvent A (2.2) și B (2.3) în scopul realizării cromatografiei descendente pe hârtie. Se saturează tancurile cromatografice pentru cel puțin 24 ore cu vapori de solvent.

4.2.

Se pun câte 1µI din probă și din soluția de referință preparată conform punctelor 4 și 2.1 pe câte un punct de pornire de pe banda de hârtie cromatografică (Whatman Nr. 3 ori echivalent) de lungime 40 cm și lățime 20 cm (3.1) sau alt format adecvat și se evaporă soluția în aer.

4.3.

Se pune banda cromatografică (5.2) în tancul cromatografic umplut cu soluție de developare A (5.1) și se developează până când frontul de solvent avansează 35 cm (cca. 15 ore).

4.4.

Se repetă procedeul descris la punctele 5.2 și 5.3, utilizând hârtie cromatografică (Whatman Nr.4 ori echivalent) (3.1) și solvent de developare B. Se cromatografiază până când frontul solventului avansează 35 cm (cca. 5 ore)

4.5.

După developare se scot cromatogramele și se usucă în aer.

4.6.

Se pun în evidență petele din cromatogramă prin pulverizare succesivă cu:

4.6.1.

agent de detectare A (2.4) urmat la scurt timp de agentul de detectare B(2.5). Spoturile de persulfați vor apărea primele în cromatogramă și vor fi urmate de spoturile de apă oxigenată.Se marchează spoturile cu un creion.

4.6.2.

agent de detectare C (2.6) pe cromatogramele obținute în conformitate cu punctul 5.6.1; prezența bromaților va fi indicată prin spoturi albastru cenușii pe cromatogramă.

4.7.

În condițiile mai sus menționate corespunzătoare solvenților de developare A (2.2) și B (2.3), valorile Rf ale substanțelor de referință (2.1) sunt aproximativ următoarele:

Solvent de developare A (2.2)

Solvent de developare B (2.3)

Persulfat de sodiu

0,40

0,10

Persulfat de potasiu

0,40

0,02+0,05

Persulfat de amoniu

0,50

0,10+0,20

Bromat de sodiu

0,40

0,20

Bromat de potasiu

0,40

0,1+0,2

Apa oxigenată

0,80

0,80

B.

IDENTIFICAREA PEROXIDULUI DE BARIU

I.

PRINCIPIU

Peroxidul de bariu se identifică prin formarea apei oxogenate după acidifierea probei (A.4.2) și prin prezența ionului de bariu:

-

în absența persulfaților (A), prin adăugarea de acid sulfuric diluat la o porțiune de soluție probă de acid (B.4.1), în urma căreia se formează un precipitat alb de sulfat de bariu. Prezența ionilor de bariu în probă (B.4.1) este încă o dată confirmată prin cromatografie pe hârtie în modul descris mai sus (B.5).

-

unde peroxidul de bariu și persulfații sunt prezente simultan (B.4.2) prin asimilarea rezidului din soluție (B.4.2) într-o bază; după dizolvarea în acid clorhidric, prezența ionilor de bariu este confirmată în soluția topiturii (B.4.2.3) prin cromatografie pe hârtie și/sau prin precipitarea sulfatului de bariu.

2.

REACTIVI

2.1.

Metanol

2.2.

Acid clorhidric concentrat 36%(m/m)

2.3.

Acid clorhidric 6N

2.4.

Acid sulfuric 4N

2.5.

Sare disodică a acidului rodizonic

2.6.

Clorură de bariu (BaCl 2

•

2H 2

0)

2.7.

Carbonat de sodiu anhidru

2.8.

Clorură de bariu soluție apoasă 1% (m/v)

2.9.

Solvent de developare constând din metanol, acid clorhidric concentrat (36%) și apă (80 : 10 : 10, volumetric)

2.10.

Agent de detectare, soluție apoasă

O, 1% (m/v) de sare disodică a acidului rodizonic, proaspăt preparată imediat înainte de folosire.

2.11.

3.

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

3.1.

Micropipete, 5µ1

3.2.

Creuzete de platină

3.3.

Balon cotat, 100ml

3.4.

Hârtie cromatografică Scheleicher și Schull 2043 b ori echivalent. Se curăță hârtia prin developare peste noapte într­ un tanc cromatografic descendent (A.3.5) conținând solvent de developare (B.2.9) și apoi se usucă.

3.5.

Hârtie de filtru cutată.

3.6.

Aparatură uzuală pentru realizarea cromatografiei descendente pe hârtie.

4.

PREPARARE PROBE

4.1.

Produse în care persulfații sunt absenți

4.1.1.

Se dispersează 2 g de produs în 50 ml apă și se aduce pH-ul dispersiei la cca. 1, cu acid clorhidric (B.2.3)

4.1.2.

Se transferă dispersia cu apă într-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu apă și se amestecă. Se folosește această dispersie pentru analiză prin cromatografiere pe hârtie descrisă la punctul 5 și pentru identificarea bariului prin precipitarea sulfatului.

4.2.

Produse în care persulfații sunt prezenți

4.2.1.

Se dispersează 2 g de produs în 100 ml de apă și se filtrează.

4.2.2.

Se adaugă la reziduul uscat carbonat de sodiu (B.2.7) de 7 până la 10 ori greutatea sa, se amestecă și se topește amestecul într-un creuzet de platină (B.3,2) pentru o jumătate de oră.

4.2.3.

Se răcește la temperatura camerei, se dizolvă topitura în 50 ml apă și se filtrează (B.3.5)

4.2.4.

Se dizolvă reziduul din topitură în acid clorhidric (B.2.3) și se aduce la 100 ml cu apă. Se folosește acestă soluție pentru analiză prin cromatografiere pe hârtie

descrisă la punctul 5 și pentru identificarea bariului prin precipitare din sulfat.

5.

PROCEDEU

5.1.

Se pune o cantitate adecvată de solvent de developare (B.2.9.) într-un tanc pentru cromatografie ascendentă pe hârtie și se saturează tancul pentru cel puțin 15 ore.

5.2.

Pe o bucată de hârtie cromatografică - pretratată conform descrierii de la punctul B.3.4 - se aplică 5µ1 din fiecare dintre soluțiile preparate conform punctului B.4.1.2. și punctului B. 4.2.4 și soluție de referință B.2.8 în trei puncte de pornire.

5.3.

Se usucă în aer spoturile de probă și de soluție etalon. Se developează cromatograma până când frontul solventului urcă 30 cm.

5.4.

Se îndepărteză cromatograma din vas și se usucă în aer.

5.5.

Se pun în evidență spoturile de pe cromatogramă prin pulverizarea hârtiei cu agentul de detectare B.2.10. În prezența bariului, apar pe cromatogamă spoturi roșii cu o valoare Rf de cca.

O, 1 O.

C.

DETERMINAREA APEI OXIGENATE

1.

PRINCIPIU

Determinarea iodometrică a apei oxigenate se bazează

pe

următoarea reacție: H2O2 + 2H+ +2r I2 +2H2O

Această conversie are loc încet dar poate fi accelerată prin adăugarea molibdatului de amoniu. Iodul format este determinat

titrimetrie cu tiosulfat de sodiu și este o măsură a conținutului de apă oxigenată.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de apă oxigenată măsurat în modul descris mai sus este exprimat ca procent masic de produs (%

mim).

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid sulfuric 2N

3.2

.Iodură de potasiu

3.3

.Molibdat de amoniu

3.4.

Tiosulfat de sodiu O,lN

3.5.

Soluție de iodură de potasiu 10% (m/v), proaspăt preparată imediat înainte de folosire

3.6.

Soluție de molibdat de amoniu 20%(m/v)

3.7.

Soluție de amidon 1% (m/v)

4.

APARATURĂ ȘI ECHIPAMENT

4.1

Pahare, 100ml

4.2

Biurete, 50ml

4.3

Baloane cotate, 250ml

4.4

Cilindri gradați, 25 și 100 ml

4.5

Pipete cu bulă, 10ml

4.6

Flacoane conice, 250ml

5

PROCEDEU

5.1

Într-un pahar de 100 ml se cântăresc 10 g ("m" grame) de produs, conținând cca. 0,6 g apă oxigenată. Se transferă conținutul, cu apă, într-un balon cotat de 250 ml, se aduce cu apă la semn și se amestecă.

5.2

Într-un flacon conic de 250 ml (4.6) se pun cu pipeta 10 ml de soluție probă (5.1) și se adaugă succesiv 100 ml acid sulfuric 2N (3.1), 20 ml soluție iodură de potasiu (3.5) și trei picături soluție molibdat de amoniu (3.6).

5.3

Se titrează imediat iodul format cu soluție de tiosulfat de sodiu O, lN (3.4) și exact înainte de virare se adaugă câțiva mililitrii de soluție de amidon ca indicator (3.7).

Se înregistrează consumul de tiosulfat de sodiu

O, 1 N (3.4) în mililitrii ("V").

5.4

În modul descris mai sus la punctele 5.2 și 5.3, se realizează o determinare oarbă, înlocuind 10 ml din soluția probă cu 1 O

ml apă. Se înregistrează consumul de soluție de tiosulfat de sodiu

O, 1N în determinarea oarbă ("V 0"

ml).

6.

CALCUL

Se calculează conținutul de apă oxigenată din produs ca procent masic (%

mim)

cu ajutorul formulei de mai jos:

% apa oxigenata

=

(V - Vo)

X

1,7008

X

250

X

100

(V - Vo)x4,252

în care:

m

= cantitatea în grame de produs analizat (5.1)

m

X

10

X

1000

m

Vo

=

consumul în mililitrii de soluție de tiosulfat de

O, 1N în determinarea oarbă (5.4)

V

=

consumul în mililitrii de soluție de tiosulfat de

O, 1N în titrarea soluție probă (5..3)

7.

REPETABILITATE (vezi ISO 5725)

Pentru un produs conținând cca. 6%

mim

apă oxigenată, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,2%.

ANEXA nr. JO

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE SEMI-CANTITATIVĂ PENTRU ANUMIȚI COLORANȚI OXIDANȚI DIN PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI (NUANȚATOARE ȘI DECOLORANTE)

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă este reglementată pentru identificarea și determinarea semi-cantitativă a următoarelor substanțe în vopselele pentru păr, sub formă de cremă sau lichide:

Substanțe

Simbol

Fenilendiamine

o-fenilendiamină

(OPD)

m-fenilendiamină

(MPD)

p-fenilendiamină

(PPD)

Metilfenilendiamine

4-metil-1,2-fenilendiamină (toluen-3,4-diamină)

(OTD)

4-metil-1,3-fenilendiamină (toluen-2,4- diamină)

(MTD)

2-metil-1,4-fenilendiamină (toluen-2,5-diamină)

(PTD)

Diaminofenoli

Substanțe

Simbol

2,4-diaminofenol

(DAP)

Hidrochinonă

1,4-benzendiol

(H)

a-Naftol

(a-N)

Pirogalol

1,2,3-trihidroxibenzen

(P)

Rezorcinol

1,3-dihidroxibenzen

(R)

2.

PRINCIPIU

Coloranții de oxidare sunt extrași la un pH 10 cu etanol 96% din vopselele în formă de cremă sau lichid și identificați prin cromatografie în strat subțire, uni sau bi-dimensională.

Pentru determinarea semi-cantitativă a acestor substanțe, cromatograma probelor este comparată prin intermediul a patru sisteme de developare cu cromatograma substanțelor de referință produsă în același timp și pe cât posibil în condiții similare.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Etanol, anhidru

3.2.

Acetonă

3.3.

Etanol, 96% v/v

3.4.

Soluție amoniacală, 25% (d/ 0

= 0,91)

3.5.

Acid ascorbic L(+)

3.6.

Cloroform

3.7.

Ciclohexan

3.8.

Azot, tehnic

3.9.

Toluen

3.10.

Benzen

3.11.

n-butanol

3.12.

2-butanol

3.13.

Acid hipofosforos, soluție 50% v/v

3.14.

Reactiv diazo. Unul din următoarele:

-

clorbenzensulfonat de 3-nitro-1-benzendiazoniu (forma de sare stabili ca în Roșu 2 JN -

Francolor

-

naftalinbenzoat de 2-clor-4-nitro-1-benzendiazoniu (formă de sare stabilă)ca în Reactiv NNCD -

nr. crt. 84150 FLUKA ori un echivalent.

3.15.

Azotat de argint

3.16.

p-dimetilaminobenzaldehidă

3.17.

2,5-dimetilfenol

3.18.

Clorură ferică hexahidrată (FeCl 3

•

6H 2

0)

3.19.

Acid clorhidric, soluție 10% m/v

3.20.

Substanțe de referință

Substanțele de referință sunt cele indicate în paragraful 1 "Scop și domeniu de aplicare". În cazul compușilor de amine, substanțele de referință trebuie să fie ori hidrocloruri (mono sau bi) ori baze libere.

3.21.

Soluții de referință 0,5%

(m/v)

Se prepară o soluție 0,5% (m/v) din fiecare dintre substanțele de referință de la punctul 3.20. Într-un balon cotat de 10 ml se cântăresc 50 mg ±1 mg substanță de referință.

Se adaugă 5 ml de etanol 96% (3.3) și 250 mg acid ascorbic (3.5).

Se alcalinizează soluția prin adăugarea soluției amoniacale (3.4) pentru a obține un pH de aprox.10 (se verifică cu hârtie indicatoare).

Se adăugă până la 10 ml etanol 96% (3.3) și se amestecă.

Soluțiile pot fi păstrate o săptămână într-un loc rece și ferit de lumină.

În anumite cazuri, după adăugarea acidului ascorbic și a amoniacului, se poate forma un precipitat. În acest caz trebuie lăsat să se sedimenteze înainte de lucru.

3.22.

Solvenți de developare

3.22.1.

Acetonă-cloroform-toluen ( 35:25:40 volumetric)

3.22.1.1.

Acetonă-cloroform-etanol absolut-amoniac 25% (80: 10: 10: 1 volumetric)

3.22.1.2.

Benzen -

2-butanol -

apă (50 : 25 : 25 volumetric). Se agită bine și se folosește faza superioară după separare la temperatura camerei (20 până la 25°C)

3.22.1.3.

n-butanol---cloroform--reactiv M (7 : 70 : 23 volumetric).Se separă cu grijă la temperatura camerei (20 la 25°C) și se folosește faza inferioară.

Preparare reactiv M

Soluție amoniacală 25% (v/v):

24 volume

Acid hipofosforos 50% (3.13):

1 volum

Apă:

75 volume

Notă:

Solvenții de developare conținând amoniac trebuie bine agitați imediat înainte de folosire.

3.23.

Spray-uri indicatoare

3.23. I.Reactiv diazo

Se prepară o soluție apoasă 0,5% (m/v) de reactiv ales (3.14). Această soluție trebuie să fie proaspăt preparată, imediat înainte de folosire.

3.23.2.

Reactiv Ehrlich

Se dizolvă 2g p-diametilaminobenzaldehidă (3.16) în 100 ml acid clorhidric soluție apoasă 10% (m/v) (3.19)

3.23.3.

2,5-dimetilfenol--clorurăferică hexahidrată

Soluție 1

: se dizolvă 1 g dimetilfenol (3.17) în 100 ml etanol 96% (3.3)

Soluție

2: se dizolvă 4 g clorură ferică hexahidratată (3.18) în 100 ml etanol 96% (3.3) Pentru developare, aceste soluții sunt pulverizate separat, întâi soluția 1 apoi soluția 2.

3.23.4.

Azotat de argint amoniacal

Amoniac 25% (3.4) este adăugat la o soluție apoasă de azotat de argint 5% (m/v) (3.15) până când precipitatul se dizolvă.

Acest reactiv trebuie preparat imediat înainte de folosire. A nu se depozita.

4

4.1.

4.1.1

4.1.2

4.1.3.

4.2

4.3.

APARATURĂ

Echipament uzual de laborator pentru cromatografie în strat subțire.

.Capac de plastic sau sticlă astfel construit încât placa cromatografică săfieînconjurată de azot în timpul apariției petelor și uscării. Această precauție este necesară din cauza susceptibilității la oxidare a anumitor coloranți.

.Microseringă, 10µ1, gradată cu diviziuni de 0,2 µI, cu ac cu secțiune pătrată, sau, mai bine, un distribuitor cu repetiție de 50 µI, montat pe un stativ cu clemă astfel încât placa să fie menținută sub azot.

Plăci de strat subțire cu silicagel, gata preparate, de 25 mm grosime, format 20 x 20 cm (Macherey și Nagel, Silica

G-HR, care au suport de plastic, sau echivalent).

.Centrifugă, 4000 rotații/minut

Eprubete de centrifugă, 1 O

ml, -cu capace filetate căptușite cu PTFE sau echivalent.

5.

PROCEDEU

5.1.

Tratament probe pentru testare

Se îndepărtează primii 2 sau 3 cm din crema scoasă din tub.

Se pun într-o eprubetă de centrifugă (4.3) anterior suflată cu azot următoarele: 300 mg acid ascorbic cu 3 g cremă ori 3 g lichid omogenizat.

Se adaugă cu picătura amoniac 25% (3.4) până la un pHlO. Se adaugă până la 10ml etanol 96%.

Se omogenizează sub azot (3.8), se pune capacul și apoi se centrifughează (la 4000 rot/min) timp de 10 minute.

5.2.

Cromatografiere

5.2.1.

Spotarea plăcilor sau depunerea probelor pe plăci

Sub atmosferă de azot (3.8), se aplică pe o placă cromatografică (4.1.3) 1µI din fiecare dintre soluțiile de referință descrise mai sus pe 9 puncte situate la cca. 1,5 cm de-a lungul unei linii situată la aproximativ 1,5 cm de muchia plăcii.

Aceste spoturi de soluție de referință sunt dispuse după cum urmează:

I

2

3

4

5

6

7

8

9

R

P

H

PPD

DAP

PTD

OPD

OTD

MPD MTD

a-N

În plus, se aplică la punctele

1

O

și 11, câte 2µ1 de soluție de probă pentru testare obținută în conformitate cu punctul 5.1 Se menține placa sub azot (3.8) până în momentul în care este developată.

5.2.2.

Developare

Se pune placa într-un tanc anterior suflat cu azot (3.8), saturat cu unul dintre cei patru solvenți (3.22) și se lasă la developat la temperatura camerei (20 la 25°C), în întuneric, până când frontul de solvent migrează cca. 15 cm față de linia de bază.

Se îndepărtează placa și se usucă sub azot (3.8) la temperatura camerei.

5.2.3.

Pulverizare

Se pulverizează placa imediat cu una dintre cele patru soluții specificate la 3.23

5.2.4

Identificare

Se compară valoarea Rf și culoarea obținută de la proba pentru testare cu acelea ale substanțelor de referință cromatografia te.

Tabelul I exemplifică valoarile Rf și culorile pentru fiecare substanță depinzând de solvent și de indicatorul folosit. Confirmarea identificării incerte poate fi uneori realizată printr-o metodă fixatoare, adăugând soluția de substanță de referință corespunzătoare la extractul de probă pentru testare.

5.2.5.

Estimare semi-cantitativă

Se compară vizual intensitatea spoturilor pentru fiecare substanță identificată la 5.2.4. cu un șir adecvat de concentrații al substanțelor de referință.

Dacă concentrația uneia sau a mai multor substanțe găsite în proba pentru testare este în exces, se diluează extractul de probă și se repetă măsurarea.

TABELI

Valori Rf și culori obținute imediat după pulverizare

Substanțe de

Solvenți de developare

Spray-uri indicatoare

referință

(3.20)

Valori Rf

Culori rezultate

(3.22.1)

(3.22.2)

(3.22.3)

(3.22.4)

Diazo (3.23.1)

Ehrlich (3.23.2)

Dimetilfenol (3.23.3)

AgNO (3.23.4)

OPD

0,62

0,60

0,30

0,57

maro pal

-

-

maro pal

MPD

0,40

0,60

0,47

0,48

maro-violet (*)

galben

maro pal

maro pal

PPD

0,20

0,50

0,30

0,48

Maro

roșu apnns (*)

violet

gn

OTD

0,60

0,60

0,53

0,60

maro(*)

oranj pal

maro pal

maro

cenușiu

MTD

0,40

0,67

0,45

0,60

maro roșiatic (*)

galben

maro

negru

PTD

0,33

0,65

0,37

0,70

Maro

oranJ

violet(*)

gn

DAP

0,07

-

o

0,05

maro(*)

oranJ

violet

maro

H

0,50

0,35

0,80

0,20

-

oranJ

violet

negru(*)

a-N

0,90

0,80

0,90

0,75

maro-oranJ

-

violet(*)

negru

p

0,37

-

0,67

0,05

maro

violet foarte pal

maro foarte pal

maro(*)

R

0,50

0,37

0,80

O,17

oranj (*)

violet pal

maro foarte pal

maro pal

OPD este indicat numai slab; solventul (3.22.3) trebuie să fie folosit pentru a-1 separa clar de OTD

2.

(*) Indică developarea celei mai bune culori.

6.

EXAMINARE PRIN CROMATOGRAFIE ÎN STRAT SUBȚIRE BIDIMENSIONALĂ

Acest procedeu de cromatografie în strat subțire necesită folosirea unor substanțe, reactivi și soluții de referință suplimentare.

6.1.

Substanțe și soluții de referință suplimentare

6.1.1.

-naftol ( -N)

6.1.2.

2-aminofenol (OAP)

6.1.3.

3-aminofenol (MAP)

6.1.4.

4-aminofenol (PAP)

6.1.5.

2-nitro-1,4-fenilendiamină (2-NPPD)

6.1.6.

4-nitro-1,2-fenilendiamină (4-NOPD)

Se prepară o soluție 0,5% (m/v) din fiecare substanță de referință suplimentară conform descrerii de la 3.21.

6.2.

Solvent de developare suplimentar

6.2.1.

Acetat de etil---ciclohexan--soluție de amoniac 25% (65 : 30 : 0,5 volumetric)

6.3.

Sistem de developare suplimentar

Se pune un vas de sticlă într-un tanc de developare pentru cromatografia în strat subțire, se adaugă cca. 2 g iod cristalizat și se acoperă vasul cu un capac potrivit.

6.4.

Cromatografiere

6.4.1.

Se trasează două linii, așa cum se arată în Figura 1, pe suprafața absorbantă a unei plăci în strat subțire (4.1.3).

6.4.2.

Sub atmosferă de azot (4.1.1), se pun 1 până la 4 µl extract (5.1) la punctul de bază 1 (Figura 1) care este la 2 cm față de cele două laturi. Cantitatea de extract depinde de intensitatea spoturilor de pe cromatogramele 5.2

6.4.3.

Se împart între punctele 2 și 3 (fig,1) coloranții de oxidare identificați sau presupuși a fi identificați la 5.2. (distanța între puncte 1,5 cm). Se pun 2 µl din fiecare soluție de referință- cu excepția DAP din care trebuie puși 6µ1. Se operează în atmosferă de azot (6.4.2)

6.4.4.

Se repetă operația de la 6.4.3. la punctele de bază 4 și 5 (Figura 1) și se păstrează placa sub atmosferă de

azot până în momentul în care este cromatografiată (distanța între puncte 1,5 cm).

6.4.5.

Se suflă cu azot tancul cromatografic (3.8) și se pune în acesta o cantitate adecvată de solvent de developare

3.22.2. Se pune placa (6.4.4) în tanc și se developează în prima direcție de eluție (Figura 1), la întuneric. Se eluează până când frontul de solvent atinge linia marcată pe placă (aproximativ 13 cm).

6.4.6.

Se scoate placa din tanc și se plasează în tancul cromatografic anterior suflat cu azot pentru evaporarea solventului de eluție pentru cel puțin 60 de minute.

6.4.7.

Cu o eprubetă gradată, se pune o cantitate adecvată de solvent de eluție (6.2) într-un tanc suflat cu azot (3.8), se pune placa rotită cu 90° în tanc (6.4.6) și se cromatografiază în a doua direcție (de asemenea în întuneric) până când frontul de solvent atinge linia desenată pe suprafața absorbentă. Se scoate placa din tanc și se evaporă solventul de eluție în aer.

6.4.8.

Se pune placa pentru 10 minute în tancul cromatografic cu vapori de iod (6.3) și se interpretează cromatograma bidimensională folosind valorile Rf și valorile culorilor ale substanțelor de referință cromatografiate în același timp (Tabelul II este un ghid al valorilor Rf și al culorilor).

Notă:

Pentru a obține colorare maximă a spoturilor se lasă cromatograma expusă în atmosferă timp de 30 minute după developare.

6.4.9.

Prezența coloranților de oxidare găsiți la 6.4.8 poate fi confirmată definitiv prin repetarea operațiilor descrise de la 6.4.1 la 6.4.8 și adăugând la punctul de bază 1 în vârful cantității de extract specificate la

6.4.2 lµl din substanțele de referință identificate la 6.4.8. Dacă nu se găsește nici un alt punct în comparație cu cromatograma obținută la 6.4.8, interpretarea cromatogramei 6.4.8 este corectă.

TABEL

II

Culoarea substanțelor de referință după cromatografiere și developare cu vapori de iod

Substanțe de referință

Culoare după developare cu vapori de iod

R

bej

p

maro

a-N

violet

-N

maro pal

H

maro-violet

5

cm

4

1,5

cm

D

i

r

e

c

13

cm

ț

i

a

1,5

cm

2

cm

2

cm

13

cm

5

cm

4.5.

Spatule de plastic

4.6.

Hârtie de filtru, l0xlO cm

5.

PROCEDEU

5.1.

Se întinde uniform o parte din probă pe sticla de ceas (4.4), stratul ce acoperă suprafața nedepășind 1 cm.

5.2.

Se udă hârtia de filtru (4.6) cu apă distilată. Se așează peste probă și se presează hârtia de filtru cu spatula de plastic (4.5)

5.3.

Se lasă un minut și se aplică pe centrul hârtiei de filtru:

-

2 picături de acid sulfuric diluat (3.1)

-

urmate de 2 picături soluție de Nitrin ® (3.4)

5.4.

După 5 -10 secunde, se îndepărtează hârtia de filtru și se examinează la lumină naturală. Prezența azotitului este indicată prin colorația purpuriu roșiatică .

Dacă conținutul de azotit este scăzut, colorația purpuriu roșiatică devine galbenă după 5 -15 secunde. Această schimbare de culoare are loc numai după 1-2 minute, atunci când cantitatea de azotit prezent este mare.

6.

OBSERVAȚIE

Intensitatea culorii purpuriu roșiatice și durata de timp înainte de modificarea în galben ne poate da o indicație asupra conținutului de azotit în amestec.

B. DETERMINARE

1.

SCOP

Metoda descrie determinarea azotitului în produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Conținut de azotit în probă, determinat conform aceastei metode, este exprimat în% masice de azotit de sodiu.

3.

PRINCIPIU

După diluarea probei în apă și limpezire, azotitul prezent este făcut să reacționeze cu sulfonilamidă și N-1- naftiletilendiamină și se măsoară densitatea optică a culorii obținute, la 538 nm.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie calitativ analitic.

4.1.

Reactivi de limpezire: acești reactivi nu pot fi folosiți la mai mult de 1 săptămână de la preparare.

4.1.1.

Reactiv Carrez I:

Se dizolvă 106 g hexacianoferat de potasiu (11) K 4 Fe(CN) 6

•

3H 2 O, în apă distilată și se diluează cu apă până la 1OOO ml.

4.1.2.

Reactiv Carrez II:

Se dizolvă 299,5 g acetat de zinc, Zn (CH 3 COO) 2

•

2H 2 O și 30 ml acid acetic glacial în apă distilată și apoi se diluează cu apă până la 1OOO ml.

4.2.

Soluție de azotit de sodiu:

Într-un balon cotat de 1000 ml se dizolvă 0,500 g azotit de sodiu în apă distilată și se diluează cu apă până la semn. Se diluează 10,0 ml din acestă soluție standard stoc până la 500 ml; 1 ml din acestă ultimă soluție

=

1O micrograme deNaNO2.

4.3.

Solutie de hidroxid de sodiu 1 N

4.4.

Solutie de clorhidrat de sulfanilamidă 0,2%

Se dizolvă 2,0 g sulfanilamidă în 800 ml apă la cald. Se răcește și se adaugă 100 ml acid clorhidric concentrat agitându-se în acest timp. Se adaugă apă până la 1OOO ml.

4.5.

Acid clorhidric 5 N

4.6.

ReactivN-1-naftil:

Această soluție trebuie preparată în ziua în care se folosește. Se dizolvă 0,1 g diclorhidrat de N-1- naftiletilendiamină în apă și se diluează cu apă până la 100 ml.

5.

APARATURĂ

5.1.

Balanță analitică

5.2.

Baloane cotate de 150, 250, 500 și 1000 ml

5.3.

Pipete gradate sau de gaze

5.4.

Cilindrii gradați de 100 ml

5.5.

Hârtie de filtru cutată, fără azotit, diametru 15 cm

5.6.

Baie de apă

5.7.

Spectofotometru cu cuvă optică de lungime de cale 1 cm

5.8.

pH-metru

5.9.

Microbiuretă, 10 ml

5.1O.

Pahare de laborator, 250 ml.

6.

PROCEDEU

6.1.

Se cântăresc cu o precizie de O,1 mg cca. 0,5 g ("m" grame) probă pentru testare omogenizată, se transferă cantitativ cu apă distilată fierbinte într-un pahar de 250 ml (5.10) și se completează cu apă distilată fierbinte până la 150 ml. Se pune paharul (5.10) în baia de apă (5.6) la 80°C pentru jumătate de oră. În această perioadă, conținutul se agită din când în când.

6.2.

Se răcește la temperatura camerei și se adaugă succesiv, sub agitare, 2 ml reactiv Carrez I (4.1.1.) și 2 ml reactiv Carrez II (4.1.2).

6.3.

Se adaugă soluție de hidroxid de sodiu lN (4.3) pentru a aduce pH-ul la 8,3 (se folosește pH-metrul (5.8)).Se transferă cantitativ conținutul într-un balon cotat de 250 ml (5.2) și se aduce la semn cu apă distilată.

6.4.

Se amestecă conținutul și se filtrează prin hârtie de filtru cutată (5.5).

6.5.

Se pune cu pipeta într-un balon cotat de 100 ml (5.2) o porțiune adecvată ("V" ml) de filtrat limpede, dar nu mai mult de 25 ml, și se adaugă apă distilată până la un volum de 60 ml.

6.6.

După amestecare, se adaugă 10,0 ml soluție hidroclorură de sulfanilamidă (4.4) și 6,0 ml de acid clorhidric 5N (4.5). Se amestecă și se lasă să stea 5 minute. Se adaugă 2,0 ml reactiv N-1-naftil (4.6), se amestecă și se lasă să stea 3 minute.Se diluează cu apă până la semn și se amestecă.

6.7.

Se prepară un test orb prin repetarea operațiilor 6.5 și 6.6 fără adaugarea reactivului N-1-naftil.

6.8.

Se măsoară (5.7) densitatea optică la 538 nm a soluției obținute la 6.6 folosind soluția oarbă (6.7) ca referință.

6.9.

Se citește de pe graficul de etalonare (6.10) conținutul de azotit de sodiu în micrograme per 100 ml de soluție ("m 1

"

micrograme) care corespunde densității optice măsurate la (6.8).

6.10.

Folosind 10 µg per ml soluție azotit de sodiu (4.2), se realizează un grafic de etalonare pentru concentrațiile

O,

20, 40, 60, 80, 100 µg de azotit de sodiu per 100 ml.

7.

CALCUL

Se calculează conținutului de azotit de sodiu din probă, în procente masice, folosind următoarea formulă:

în care:

%

NaNO

2

=

250

x m x

10- 5

x

100

=

V

1

m

V x m x 40

m

=

masa probei pentru testare, în grame, luate pentru analiză (6.1) m 1

=

conținutul de azotit de sodiu, în micrograme, găsit la 6.9

V

=

număr de mililitri de filtrat folosit pentru măsurătoare (6.5)

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de cca. 0,2 %

mim

azotit de sodiu, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,005%.

ANEXA

nr.

12

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU REZORCINOL DIN PRODUSELE PENTRU

ÎNGRIJIREA PĂRULUI

I.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea rezorcinolului în șampoane și loțiuni de păr pnn cromatografiere de gaze. Metoda este adecvată pentru concentrații de la O,1 la 2,0 % procente masice în probă.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de rezorcinol din proba pentru testare determinat conform acestei metode este exprimat în procente mas1ce.

3.

PRINCIPIU

Rezorcinolul și 3,5-dihidroxitoluenul, (5-metilrezorcinol) adăugat ca standard intern, sunt separate de probă prin cromatografiere în strat subțire. Amândoi componenții sunt izolați prin decuparea spoturilor de pe placa de strat subțire și extragerea cu metanol. În final compușii extrași sunt uscați, sililați și determinați prin cromatografiere de gaze.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Acid clorhidric 25% (mim).

4.2.

Metanol

4.3.

Etanol 96% (v/v)

4.4.

Plăci de strat subțire cu silicagel pentru cromatografie în strat subțire gata preparate (din plastic sau aluminiu) cu indicator fluorescent.

Se dezactivează după cum urmeză:se pulverizează plăcile preacoperite cu silice cu apă până se glazurează. Se lasă plăcile pulverizate să se usuce în aer la temperatura camerei pentru una până la trei ore.

Notă:

Dacă plăcile nu sunt dezactivate se pot produce pierderi de rezorcinol prin adsorbția ireversibilă pe silice.

4.5.

Solvent de developare; acetonă- cloroform - acid acetic (20: 75 : 5 volumetric)

4.6.

Soluție standard de rezorcinol; se dizolvă 400 mg rezorcinol în 100 ml etanol 96% (4.3) (I ml corespunde la 4000 µg rezorcinol).

4.7.

Soluția standard intern: se dizolvă 400 mg 3,5-dihidroxitoluen (DHT) în 100 ml etanol 96% (4.3) (I ml corespunde

la 4000 µg DHT).

4.8.

Amestec standard: într-un balon cotat de 100 ml se amestecă 10 ml soluție 4.6 și 10 ml soluție 4.7, se aduce la semn cu etanol 96% (4.3) și se amestecă (1 ml corespunde la 400 µg rezorcinol și 400 µg DHT).

4.9.

Agenți de sililare

4.9.1.

N, O-bi(trimetilsilil) trifluoroacetamidă (BSTFA)

4.9.2.

Hexametildisilazan (HMDS)

4.9.3.

Trimetilclorosilan (TMCS)

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipament uzual pentru cromatografia în strat subțire și cromatografia de gaze

5.2.

Sticlărie de laborator

6.

PROCEDEU

6.1.

Prepararea probei

6.1.1.

Într-un pahar de 150 ml se cântărește cu precizie o probă pentru testare ("m" grame) din produs care conține cca. 20 până la 50 mg rezorcinol.

6.1.2.

Se acidifică cu acid clorhidric (4.1) până când amestecul este acid (cca. 2 până la 4 ml), se adaugă 1 O

ml (40 mg DHT) soluție standard intern (4.7) și se amestecă. Se transferă cu etanol (4.3) într-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu etanol și se amestecă.

6.1.3.

Se aplică 250 µI soluție (6.1.2) pe o folie de silice dezactivată (4.4) sub formă de linie continuă de aproximativ 8 cm lungime. Trebuie avut grijă ca linia să fie cât mai subțire posibil.

6.1.4.

Se aplică 250 µI amestec standard (4.8) pe aceeași placă și în același mod (6.1.3).

6.1.5.

Se picură pe două puncte de pe linia de pornire câte 5 µI din fiecare dintre soluțiile 4.6 și 4.7 pentru a ajuta la localizare după developarea plăcii.

6.1.6.

Se developează placa într-un tanc necăptușit (nesaturat) umplut cu solvent de developare 4.5 până când fromtul de solvent a atins 12 cm de la linia de pornire; de obicei aceasta durează 45 minute. Se usucă placa în aer și se localizează zona de rezorcinol/DHT sub lumină UV (254 nm). Cei 2 componenți au aproximativ aceleași valori Rf. Se marchează benzile cu creionul la 2 mm distanță de limita întunecată exterioară a benzilor. Se îndepărtează aceste zone și se colectează adsorbantul fiecărei benzi într-un flacon de 1 O

ml.

6.1.7.

Se extrage adsorbantul conținând proba și cel ce conține amestecul standard, fiecare în modul următor:

Se adaugă 2 ml metanol (4.2) și se extrage timp de o oră sub agitare continuă. Se filtrează amestecul și se repetă extracția timp de alte 15 minute cu 2 ml metanol.

6.1.8.

Se combină extractele și se evaporează solventul prin uscare peste noapte într-un exicator cu vid umplut cu desicant adecvat. Nu se încălzește deloc.

6.1.9.

Se sililează reziduurile (6.1.8) conform 6.1.9.1 sau 6.1.9.2.

6.1.9.1.

Cu o microseringă se adaugă peste amestec 200 µl BSTFA (4.9.1) și se lasă 12 ore într-un vas închis la temperatura camerei.

6.1.9.2.

Cu o microseringă se adaugă 200 µl HMDS (4.9.2) și 100 µl TMCS (4.9.3) și se încălzește amestecul timp de 30 minute la 60°C într-un vas închis. Se răcește amestecul.

6.2.

Cromatografiere de gaze

6.2.1.

Condiții de cromatografiere

Coloana trebuie să realizeze o rezoluție, R, egală sau mai bună decât 1,5, unde:

în care:

R =

2d' (r

2

-

r

1

)

W1 - W2

r 2

ș1 r 1

=

timpii de retenție, în minute, a două picuri

W 1

și W 2

=

lățimea acelorași picuri la jumătatea înălțimii, în mm d'

=

viteza înregistratorului graficului, în mm per minut.

S-au găsit adecvate următoarele condiții pentru cromatografia de gaze și coloană:

a.)

Coloană:

material:oțel inoxidabil

lungime:200 cm diametrul intern- 3 mm

umplutură:10% OV - 17 pe Chromosorb WAW 100 până la200 mesh

b.)

Detector cu ionizare în flacără

c.)

Temperaturi:

coloană: l 85°C (izotermă) detector: 250°C injector:250°C

d.)

Gaz purtător: azot debit:45 ml/min

Pentru reglarea debitelor de hidrogen și aer se vor urma instrucțiunile producătorului.

6.2.2.

​

7.

în care:

Se injectează 1 până la 3µ1 din soluțiile obținute la 6.1.9 în cromatograful de gaze. Se efectuează 5 injectări pentru fiecare soluție (6.1.9), se măsoară suprafațele picului, se face media acestora și se calculează proporția suprafeței picului: S=suprafața picului de rezorcinol/suprafața picului DHT.

CALCUL

Concentrația de rezorcinol din probă, exprimată în % de masă (% mim), este dată de:

% rezorcinol =

4

M

S amestec standard

M

= proba pentru testare în grame (6.1.1)

S

probă

= proporția suprafeței picului medie conform 6.2.2 pentru soluția probă

S

amestec standard

= proporția suprafeței picului medie conform 6.2.2 pentru amestecul standard

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținutde rezorcinol de cca. 0,5% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,025%.

ANEXA

nr.

13

METODĂ DE. DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU METANOL FAȚĂ DE ETANOL SAU 2-PROPANOL

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează analiza prin cromatografie de gaze a metanolului în toate tipurile de produse cosmetice (inclusiv produse pulverizate ca aerosoli).

Pot fi determinate nivele relative de

O

până la 10%.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de metanol determinat conform aceastei metode este exprimat în% masice de metanol față de etanol sau 2-propanol.

3.

PRINCIPIU

Determinarea se realizează prin cromatografie de gaze.

4.

REACTIVI

Toți reactivii sunt de puritate analitică.

4.1.

Metanol

4.2.

Etanol absolut

4.3.

2-propanol

4.4.

Cloroform, liber de alcooli prin spălare cu apă

5.

APARATURĂ

5.1.

Cromatograf de gaze:

-cu detector catarometru pentru probele cu aerosoli

-cu detector cu ionizare cu flacără pentru probele non-aerosoli

5.2.

Baloane cotate, 100 ml

5.3.

Pipete, 2 ml, 20 ml,

O

până la 1 ml

5.4.

Microseringi

O

până la 100 µI și

O

până la 5 µI și (numai pentru probele cu aerosoli) seringi de gaz sub presiune cu robinet cu sertar (vezi metodă pentru prepararea probei pentru testare, Fig. 5 din Anexa nr. 3 la prezentul Ordin.)

6.

PROCEDEU

6.1.

Preparare probă

6.1.1.

Produselor pulverizate ca aerosoli li se prelevează probe conform metodei pentru prepararea probei pentru testare, pct.5 din Anexa 3 la prezentul Ordin, și apoi se analizează prin cromatografie de gaze în condițiile de la punctul 6.2.1.

6.1.2.

Produselor non-aerosoli li se prelevează probe conform Anexei nr.3 la prezentul Ordin, se diluează cu apă până la un nivel de 1 până la 2% etanol sau 2-propanol, și apoi se analizează prin cromatografie de gaze în condițiile de la punctul 6.2.2.

6.2.

Cromatografiere de gaze

6.2.1.

Pentru probele cu aerosoli se folosește detector catarometru.

6.2.1.1.

Coloana este umplută cu 10% Hallcomid M18 pe Chromosorb WAW cu 100+200 mesh.

6.2.1.2.

Coloana trebuie să realizeze o rezoluție, R, egală sau mai bună decât 1,5, unde:

în care: rl și r2

W1

și

W2

d'

R =

2d'r2 -

d'r1

W1

+

W2

=

timpii de retenție în minute pentru două picuri,

=

lățimea acelorași picuri la jumătatea înălțimii în mm,

=

viteza de înregistrare a graficului, în mm per minut.

6.2.1.3.

Următoarele condiții permit atingerea acestei rezoluții:

Coloană

material:oțel inoxodabil lungime:3,5m diametru:3 mm

Curent punte catarometru:150mA Gaz purtător:heliu

presiune:2,5 bar debit:45 ml/min.

Temperaturi:

injector: 150°C detector: l 50°C încălzitor coloană:65°C

Măsurarea suprafețelor picurilor poate fi îmbunătățită prin intergrare electronică.

6.2.2.

Pentru probele fără aerosoli

6.2.2.1.

Coloana se umple cu Chromosorb 105 sauPorapak QS și se folosește un detector cu ionizare în flacără.

6.2.2.2.

Coloana trebuie să realizeze o rezoluție, R, egală sau mai bună decât 1,5 unde:

în care:

R =

2

d' r2 -

d' r1

W1

+

W2

r 1

ș1 r 2

=

timpii de retenție în minute pentru două picuri,

w 1 ș1 w 2

=

lățimea acelorași picuri la jumătatea înălțimii în mm, d'

= viteza de înregistrare a graficului în mm per minut. 6.2.2.3.Condițiile care permit obținerea acestei rezoluții sunt:

Coloană

material:oțel inoxidabil lungime 2 m diametru:3 mm

Senzitivitate electrometru:8 x 10- 10 A Gaze:

purtător:azot

presiune:2, 1 bar debit:40 ml/min

auxiliar:hidrogen

presiune1,5 bar debit20 ml/min

Temperaturi:

injector:150°C detector:230°C

încălzitor coloană:120 la 130°C

7.

GRAFIC STANDARD

7.1.

Pentru procedeul cromatografie de gaze 6.2.1 (coloană Hallcomid Ml8) se folosesc următoarele amestecuri standard. Aceste amestecuri se prepară prin măsurare cu pipeta, dar se determină cantitatea exactă prin cântărirea imediată a pipetei sau flaconului după fiecare adăugare.

Concentrație

relativă (mim%)

Metanol (ml)

Etanol sau 2-propanol (ml)

Cloroform adăugat până la un volum de

cca. 2,5 %

0,5

20

100ml

cca. 5,0 %

1,0

20

100 ml

cca. 7,5 %

1,5

20

100ml

cca. 10,0 %

2,0

20

100ml

Se injectează 2 + 3 µI în cromatograf folosind condițiile de la 6.2.1.

Se calculează raportul suprafețelor picurilor (metanol/etanol) sau (metanol/2-propanol) pentru fiecare amestec. Se trasează graficul standard folosind:

Axa X:% metanol față de etanol sau 2-propanol

Axa Y:raport suprafețe picuri (metanol/etanol) sau (metanol/2-propanol)

7.2.

Pentru procedeul cromatografie de gaze 6.2.2 (Porapac QS sau Chromosorb 105) se folosesc următoarele amestecuri standard. Aceste amestecuri se prepară prin măsurare cu pipeta, dar se determină cantitatea exactă prin cântărirea imediată a pipetei sau flaconului după fiecare adăugare.

Concentrație relativă (mim%)

Metanol (µl)

Etanol sau 2-propanol

(ml)

Apă adăugată până la un volum de

cca. 2,5 %

50

2

100ml

cca. 5,0 %

100

2

100ml

cca. 7,5 %

150

2

100ml

cca. 10,0 %

200

2

100ml

Se injectează 2 +3 µl în cromatograffolosind condițiile de la 6.2.2.

Se calculează raportul suprafețelor picurilor (metanol/etanol) sau (metanol/2-propanol) pentru fiecare amestec. Se trasează graficul standard folosind:

Axa X: % metanol față de etanol sau 2-propanol

Axa Y: raport suprafețe picuri (metanol/etanol) sau (metanol/2-propanol)

7.3.

Graficul standard trebuie să fie o linie dreaptă.

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de metanol de 5% față de etanolul sau 2-propanol diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel nu trebuie să depășească 0,25%.

ANEXA nr. 14

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU FORMALDEHIDA LIBERĂ

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Acestă metodă este reglementată pentru identificare și două determinări în conformitate cu prezența sau absența donorilor de formaldehidă. Este aplicabilă la toate produsele cosmetice.

1.1.

Identificare

1.2.

Determinare generală prin colorimetria cu pentan-2,4-dionă

Această metodă se aplică când formaldehida este utilizată singură sau împreună cu alți conservanți care nu sunt donori de formaldehidă.

Când nu se întâlnește această situație, sau dacă rezultatul depășește concentrația maximă admisă, trebuie folosită următoarea metodă de confirmare.

1.3

Determinare în prezența donorilor de formaldehidă

În metoda menționată mai sus (1.2), în timpul procesului de derivatizare , donorii de formaldehidă se desfac și conduc la rezultate care sunt prea mari (formaldehidă combinată și polimerizată). Este necesară separarea formaldehidei libere prin cromatografia de lichide.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de formaldehidă liberă al probei determinat în conformitate cu acestă metodă este exprimat în procente de masă.

3.

IDENTIFICARE

3.1.

3.2.

3.2.1.

3.2.2.

3.2.3.

3.2.4.

3.2.5.

3.3

3.3 .1

3.3.2

Principiu

În mediu de acid sulfuric, formaldehida liberă și combinată colorează reactivul Schiffîn roz sau mov.

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică iar apa trebuie să fie demineralizată Fucsină

Sulfit de sodiu hidratat cu 7H 2

0

Acid clorhidric concentrat (d

=

1,19) Acid sulfuric, cca. IM

Reactivul Schiff"

Se cântăresc într-un pahar de laborator 100 mg fucsină (3.2.1.) și se dizolvă în 75 ml apă la 80°C. După răcire, se adaugă 2,5 g sulfit de sodiu (3.2.2.). Se completează până la 100 ml.

Se utilizează în interval de două săptămâni.

Procedeu

Într-un pahar de IO ml se cântăresc 2 g de probă.

Se adaugă două picături de acid sulfuric (3.2.4) și 2 ml de reactiv Schiff (3.2.5). Când este folosit reactivul trebuie să fie absolut incolor. Se agită și se lasă să stea cinci minute.

Dacă în interval de cinci minute se observă o tentă roz sau mov, formaldehida este prezentă în exces de 0,01 % și va fi determinată prin metoda liberă sau combinată (4) și, dacă este necesar, prin procedura (5).

4.

DETERMINARE GENERALĂ PRIN COLORIMETRIA PENTAN-2,4-DIONEI

4.1.

Principiu

Formaldehida reacționează cu pentan-2,4-diona, în prezența acetatului de amoniu, și formează 3,5-diacetil-1,4-dihidrolutidină.

Aceasta este extrasă cu 1-butanol și absorbanța extractului este măsurată la 41 O

nm.

4.2.

4.2.1.

4.2.2.

4.2.3

4.2.4.

4.2.5.

4.2.6

4.2.7

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică iar apa trebuie să fie demineralizată Acetat de amoniu anhidru

Acid acetic concentrat d/ 0

= 1,05

Pentan2,4-dionă proaspăt distilată la presiune redusă 25 mm Hg la 25° - nu trebuie să absoarbă la 410 nm I-Butanol

Acid clorhidric, O, I M Acid clorhidric, cca. O, I M Hidroxid de sodiu,

1

M

4.2.8.

4.2.9.

4.2.10

4.2.11.

4.2.12.

Soluție de amidon proaspăt preparată, în conformitate cu European Pharmacopoeia 1980, part.1-VII-1-1

Formaldehida 37 - 40 % m/v

.Soluție de iod standard, 0,05 M

Soluție de tiosulfat de sodiu standard, O,1 M

Reactiv pentan-2,4-dionă

Într-un balon cotat de I OOO ml se dizolvă:

-

150 g acetat de amoniu (4.2.1)

-

2 ml pentan-2,4-dionă (4.2.3)

(1

g/50 ml apă), ediția li-a

4.2.13.

4.2.14.

4.2.15.

4.3

4.3.1.

4.3.2.

4.3.3.

4.3.4.

4.3.5.

4.3.6.

4.4.

4.4.1.

4.4.2.

-

3 ml acid acetic (4.2.2)

Se completează cu apă până la semn (pH-ul soluției cca. 6,4)

Acest reactiv trebuie să fie proaspăt preparat

Reactiv (4.2.12) fără pentan-2,4-dionă

Standard.formaldehidă: soluție stoc

Într-un balon cotat se toarnă 5 g de formaldehidă (4.2.9) și se completeză cu apă până la 1000 ml. Se determină concentrația soluției după cum urmează:

Se iau 10,00 ml; se adaugă 25,00 ml de soluție de iod standard (4.2.10) și 10,00 ml soluție hidroxid de sodiu (4.2.7).Se lasă să stea 5 minute.

Se acidifiază cu 11,00 ml HCI (4.2.5) și se determină excesul de iod cu soluție de tiosulfat de sodiu standard (4.2.11), utilizând soluție de amidon (4.2.8) ca indicator.

1 ml de iod 0,05 M (4.2.1O) consumat este echivalent cu 1,5 mg formaldehidă;

Standard.formaldehidă: soluție diluată

Se diluează soluția stoc de formaldehidă succesiv cu 1/20 și apoi 1/100 cu apă. 1 ml din această soluție conține cca. 1 µg de formaldehidă.

Se calculează conținutul exact.

Aparatură

Aparatură standard de laborator

Filtru de separare de faze, Whatman 1 PS (sau echivalent) Centrifugă

Baie de apă, reglată la 60°C Spectrofotometru

Cuve de sticlă cu cale optică de 1 cm

Procedeu

Soluție probă

Într-un balon cotat de 100 ml se cântărește cu precizie de 0,001 g o cantitate (în g) de probă pentru testare corespunzătoare unei presupuse cantități de formaldehidă de cca. 150 µg. Se completează până la 100 ml cu apă și se amestecă (soluție S).

(Verificați pH-ul pentru a fi apropiat de 6, dacă nu, diluați cu soluție de acid clorhidric (4.2.6)) Într-un pahar Erlenmayer de 50 ml se pun:

-

10,00 ml soluție S

-

5,00 ml reactiv pentan-2,4-dionă (4.2.12)

-

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

Soluție de referință

Posibilele interferințe datorate culorii de fond a acest probei de test sunt eliminate prin utilizarea acestei soluții de referință:

Într-un pahar Erlenmayer de 50 ml se pun:

- 10,00 ml soluție S

- 5,00 ml reactiv (4.2.13)

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.3

Test orb

Într-un pahar Erlenmayer de 5,0 ml se pun:

- 5,00 ml reactiv pentan-2,4-dionă ( 4.2.12);

-apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.4.

Determinare

4.4.4.

.1. Se agită amestecurile de 4.4.1, 4.4.2 și 4.4.3. Se introduc paharele Erlenmayer

într-o baie de apă la 60°C pentru exact 10 minute. Se lasă la răcit într-o baie de apă cu gheață pentru două minute.

4.4.4.2.

Se transferă în pâlnii de separare de 50 ml conținând 10 ml de butanol (4.2.4).

Se clătește fiecare pahar cu 3 până la 5 ml de apă. Se agită puternic amestecul exact 30 secunde. Se lasă să se separe.

4.4.4.3.

Se filtrează faza de !-butanol în cuvele de măsurare (4.3.2) printr-un filtru cu separare a fazelor. Poate fi de asemenea utilizată centrifugarea (3000 gn pentru cinci minute).

4.4.4.4.

. Se măsoară absorbanța A 1

a extractului soluției probă de la 4.4.1, față de extractul soluției de referință 4.4.2., la 410 nm.

4.4.4.5.

Similar se măsoară absorbanța A 2

a extractului soluției oarbe 4.4.3 față de 1- butanol.

N.B.:

Toate aceste operații trebuie efectuate într-un interval de timp de 25 minute de când paharele Erlenmayer au fost introduse în baia de apă de 60°C.

4.4.5.

Curba de etalonare

4.4.5.1.

Într-un pahar Erlenmayer de 50 ml se pun:

-

5,00 ml de soluție standard diluată de la 4.2.15

-

5,00 ml de reactiv pentan-2,4-dionă (4.2.12)

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.5.2.

Se continuă conform descrierii de la 4.4.4 și se măsoară absorbanța față de !-butanol (4.2.4).

4.4.5.3.

Se repetă procedura cu 1O,15,20 și 25 ml soluție standard diluată (4.2.15)

4.4.5.4.

Pentru a obține valoarea de zero (corespunzătoare colorației reactivilor) se procedează ca în 4.4.4.5.

4.4.5.5.

Se construiește curba de etalonare după scăderea valorii de zero din fiecare din absorbanțele obținute în 4.4.5.1 și

4.4.5.3. Legea lui Beer este valabilă până la un conținut de 30 µg formaldehidă.

4.5.

Calcul

4.5.1.

Se scade A 2

din A 1

și se citește din curba de etalonare (4.4.5.5) catitatea C, în µg, de formaldehidă din soluția probă (4.4.1)

Se calculează conținutul de formaldehidă din probă (% m/m) cu ajutorul următoarei formule:

continut formaldehida in % =

C

4.6.

Repetabilitate

(ISO 5725)

Pentru un conținut de formaldehidă de 0,2%, diferența între rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceași probă trebuie să nu depășească 0,005% pentru determinarea prin colorimetria cu pentan-2,4-dionă.

Dacă determinarea formaldehidei libere conduce la rezultate mai mari decât concentrația maximă stipulată în Ordinul MSF nr.

1004/2000, de ex.:

(a)

între 0,005% și 0,2% pentru un produs neetichetat;

(b)

mai mare decât 0,2% în produs, etichetat sau nutrebuie să se aplice procedeul descris la punctul 5

5.

DETERMINARE ÎN PREZENȚA DONORILOR DE FORMALDEHIDĂ

5.1.

Principiu

Formaldehida separată este transformată într-un derivat lutidinic galben print-o reacție cu pentan-2,4-diona într-un reactor post-coloană și derivatul obținut este determinat prin absorbanța la 420 nm.

5.2.

Reactivi

Toți reactanții trebuie să fie de puritate analitică iar apa trebuie să fie demineralizată.

5.2.1.

Apă de puritate HPLC sau de calitate echivalentă

5.2.2.

Acetat de amoniu anhidru

5.2.3.

Acid acetic concentrat

5.2.4.

Pentan-2,4-dionă (păstrată la 4°C)

5.2.5.

Fosfat disodic anhidru

5.2.6.

Acid ortofosforic 85 % (d

=

1,7)

5.2.7.

Metanol de puritate HPLC

5.2.8.

Diclorometan

5.2.9.

Formaldehida de 37 la 40 % m/v

5.2.10.

Hidroxid de sodiu, 1 M

5.2.11.

Acid clorhidric, 1 M

5.2.12.

Acid clorhidric, 0,002 M

5.2.13.

Soluție de amidon proaspăt preparată în conformitate cu European Pharmacopoeia (vezi 4.2.8)

5.2.14.

Soluție de iod standard, 0,05 M

5.2.15.

Soluție de tiosulfat de sodiu standard,

O, 1

M

5.2.16.

Fază mobilă:

Soluție apoasă de fosfat disodic (5.2.5), 0,006 M reglată cu acid ortofosforic (5.2.6) la un pH de 2,1;

5.2.17.

Reactiv post-coloană

Într-un balon cotat de 1000 ml se dizolvă:

-

62,5 g acetat de amoniu (5.2.2)

-

7,5 ml acid acetic;

-

5 ml pentan-2,4-dionă (5.2.4)

Se completează până la 1000 ml cu apă (5.2.1). Acest reactiv se păstrează ferit de lumină.

Timp de conservare: maximum trei zile la 25°C.

Nu trebuie să se observe nici o schimbare de culoare.

5.2.18.

Standard formaldehidă: soluție stoc.

Într-un balon gradat de 1 OOO

ml se toarnă 1 O

g de formaldehidă (5.2.9) și se completează până la 1 OOO

ml cu apă. Se determină concentrația soluției în modul următor:

Se îndepărtează 5,00 ml; se adaugă 25,00 ml de soluție de iod standard (5.2.14) și 10,00 ml de soluție de hidroxid de sodiu (5.2.10).

Se lasă să stea cinci minute;

Se acidifiază cu 11,00 ml de HCI (5.2.11) și se titrează excesul de soluție de iod standard cu soluție de tiosulfat de sodiu (5.2.15), utilizând soluție de amidon ca indicator.

1 ml de soluție de iod (5.2.14) este echivalent cu 1,5 mg formaldehidă;

5.2.19.

Standard Formaldehidă: soluție diluată.

Se diluează soluția stoc la 1/100 din concentrația sa inițială în faza mobilă (5.2.16).

1 ml din această soluție conține cca. 37 mg formaldehidă. Se calculează conținutul exact.

5.3.

Aparatură

5.3.1.

Aparatură standard de laborator

5.3.2.

Pompă HPLC, nepulsatorie

5.3.3.

Pompă nepulsatorie de joasă presiune pentru reactiv (sau o a doua pompă HPLC).

5.3.4.

Injector cu ventil de injecție cu o buclă de 10 µl. Reactor post-coloană cu următoarele componente:

+ un balon cu trei gâturi de 1

I;

+ un dispozitiv de încălzire cu manta pentru balonul de 1

I;

+ două coloane Vigreux cu minimum 1 O

talere, răcite cu aer;

+ tub din oțel inoxidabil (pentru schimb de căldură) 1,6 mm -

diametru interior 0,23 mm, lungime = 400 mm,

+ tub de teflon 1,6 mm -

diametru interior 0,30 mm, lungimea 5 m ("French knitting"), vezi Anexa 1

+ un teu fără volum mort (tip Valeo sau echivalent)

+ trei racorduri fără volum mort

Sau:

Un modul post-coloană Applied Biosystems PCRS 520 sau echivalent echipat cu un reactor de 1-ml;

5.3.5.

Filtru cu membrană, dimensiunea porilor 0,45 µm.

5.3.6.

Cartuș SEP-PACR C 18

,

sau echivalent.

5.3.7.

Coloane gata preparate:

-

Bischoffhipersil RP 18 (tip NC referință C25.46 1805) (5 µm, lungime=250 mm, diametrul interior= 4,6 mm)

-

sau Dupont, Zorbax ODS

(5 µm, lungime=250 mm, diametrul interior=4,6 mm)

-

sau Phase SEP, spherisorb ODS 2

(5 µm, lungime=250 mm, diametrul interior=4,6 mm).

5.3.8.

Pre-coloană

BischoffK, hypersil RP 18 (referință Kl G 6301 1805)

(5 µm, lungime=lO mm, sau echivalent)

5.3.9.

Coloana și precoloana sunt conectate prin intermediul unui sistem Ecotube (referință A 15020508 Bischoff) sau echivalent.

5.3.1 O.

Se asamblează aparatura (5.3.5.) conform schemei bloc din Anexa 2

Conectorii de după injector trebuie să fie cât mai scurți posibil. În acest caz, tubul de oțel inoxidabil dintre ieșirea reactorului și intrarea detectorului răceaște amestecul înaintea detecției iar temperatura în detector este necunoscută dar constantă.

5.3.11.

Detector vizibil - UV.

5.3.12.

Înregistrator

5.3.13.

Centrifugă.

5.3.14.

Baie ultrasonică

5.3.15.

Agitator vibrator (vortex sau echivalent).

5.4.

Procedeu

5.4.1.

Curbă de etalonare

Aceasta este obținută prin construirea curbei înălțimilor picurilor ca funcție a concentrației standard formaldehidă: diluată. Se prepară soluțiile standard prin diluarea soluției de referință de formaldehidă (5.2.19) cu faza mobilă (5.2.16)

-

1,00 ml de soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (cca.185 µg/100 ml).

-

2,00 ml de soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (cca.370 µg/100 ml).

-

5,00 ml desoluție (5.2.19) diluată la 25,00 ml (cca.740 µg/100 ml).

-

5,00 ml de soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (cca.925 µg/100 ml).

Soluțiile standard sunt păstrate timp de o oră la temperatura laboratorului și trebuie să fie proaspăt preparate. Liniaritatea curbei de etalonare este bună pentru concentrații între 1,00 și 15,00 µg/ml.

5.4.2.

Prepararea probelor.

5.4.2.1.

Emulsii (creme, fond de ten, tuș de ochi)

Într-un flacon cu dop de 100

ml

se cântărește cu o precizie 0,001 g o cantitate de probă ptr. testare (m grame) corespunzătoare unei presupuse cantități de 100 µg formaldehidă. Se adaugă 20,00 ml diclormetan (5.2.8.) și 20,00 ml acid clorhidric (5.2.12), măsurate cu precizie. Se amestecă cu agitator vibrator (5.3.16) și prin intermediul băii ultrasonice (5.3.15). Se separă cele două faze prin centrifugare (3000 gn timp de două minute). Între timp se spală un cartuș (5.3.7) cu 2

ml

metanol (5.2.7) apoi se condiționează cu 5

ml

apă (5.2.1).

Se trec 4

ml

din faza apoasă a extractului prin cartușul pregătit, se îndepărtează primii 2

ml

și se recuperează fracția următoare.

5.4.2.2.

Loțiuni, șampoane

Într-un flacon cu dop de 100 ml se cântărește cu o precizie 0,001 g o cantitate de probă ptr. testare (m grame) corespunzătoare unei presupuse cantități de cca. 500 µg formaldehidă.Se completează până la 100

ml

cu fază mobilă (5.2.16).

Se filtrează soluția printr-un filtru (5.3.6.) și se injectează sau se trece printr-un cartuș (5.3.7.) condiționat ca mai sus

(5.4.21). Toate soluțiile trebuie injectate imediat după preparare.

5.4.3.

Condiții de cromatografiere

Debitul fazei mobile: 1 ml/min

Debitul reactivului: 0,5 ml/min

Debitul total la ieșirea din detector: 1,5 ml/min

-Volumul injectat: 10 µI

Temperatura eluției: În cazul separărilor dificile, se introduce coloana într-o baie de

gheață topită: se așteaptă ca temperatura să se stabilizeze (15 - 20 min)

Temperatura reacției post-coloană: 100 °C; Detecție: 420 nm.

N.B.:

Întregul sistem cromatografic și post-coloana trebuie spălate abundent cu apă după utilizare. Dacă sistemul nu este

folosit mai mult de două zile, acestă spălare trebuie urmată de una cu metanol (5.2.7). Înainte de recondiționarea sistemului trebuie treacută apă prin el, pentru evitarea recristalizării.

5.5.

Calcul

Emulsii: (5.4.2.1):

Conținut de formaldehidă în% (m/m):

C

x

10-

6

x

100

C

x

10-

4

5m

5m

Loțiuni, șampoane:

În acest caz formula devine:

unde:

C

x

1 o-

6

x

100

C

x

1 o-

4

rn

rn

m= masa probei de analizat, în g (5.4.2.1)

c = concentrația de formaldehidă în µg / 100 ml citită de pe curba de etalonare (5.4.1)

5.6.

Repetabilitate

(ISO 5725)

Pentru un conținut de 0,05 % formaldehidă diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceași probă nu trebuie să depășească 0,001 %.

Pentru un conținut de 0,2 % formaldehidă diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceași probă nu trebuie să depășească 0,005 %.

Anexa A

INSTRUCȚIUNI PENTRU "FRENCH KNITTING"

ACCESORII NECESARE

-

O bobină de lemn:

diametrul exterior 5 cm cu un orificiu de 1,5 cm diametru prin centru. Se introduc 4 cuie din oțel (după cum se arătă Fig. 1 și 2). Distanța dintre două cuie trebuie să fie de 1,8 cm și ele trebuie să fie la 0,5 cm de orificiu.

-

Un ac rigid (de tipul croșetei) pentru a lega tubul de teflon.

-

Un tub de teflon de 1,6 mm, având diametrul interior de 0,3 mm și lungimea 5 m.

PROCEDEU

Pentru a începe "French knitting", tubul de teflon trebuie poziționat de la partea superioară a bobinei spre partea inferioară via orificiul central (lăsând în jur de 10 cm din tub să iasă în afară la partea inferioară a bobinei, permițând lanțului să poată fi tras în timpul procesului); apoi se înfășoară tubul în jurul celor patru cuie ca în Fig. 3.

Părțile superioară și inferioară ale "French knitting" vor fi protejate cu inele metalice și șuruburi de compresiune; trebuie avut grijă să nu se spargă teflonul când se trage tare. Se înfășoară tubul în jurul fiecărui cui, pentru a doua oară și se fac " împunsături " după cum urmează:

-

cu cârligul se ridică tubul inferior peste tubul superior (vezi fig. 4). Se repetă acest proces pe fiecare dintre cele patru cuie în ordine (1,2,3,4 în sens trigonometric), până când se realizează 5 m sau lungimea dorită.

Se lasă cca. 1 O

cm din tub pentru a închide lanțul. Se poziționează tubul prin fiecare dintre cele patru bucle și se trage ușor, pentru a închide capătul lanțului.

N.B.

"French knitting" fabricată pentru reactorul post-coloană este disponibil pe piață (Supelco).

Diagrama schematică a bobinei Figura 1

E

u

8

Figura 2

Figura 3

- Primul tub

Figura 4

Al doilea tub

Pentru a forma un "ochi", se ridică tubul inferior (linia neîntreruptă) peste cel de-al doilea tub (linia întreruptă)

Figura 5

Anexa B

1

=

Pompă HPLC

2

=

Ventil de injecție

3

=

Coloană cu pre-coloană

4

= Pompă reactivi

5

= Teu fără volum mort

5'

= Teu (Vortex)

6-6'

= Racord fără volum mort

7

= "French Knitting"

7'

= Reactor

8

=

Balon de 1 litru cu trei gâturi cu apă fierbinte

9

=

Manta de încălzire

1O

=

Agent de răcire

11

=

Tub schimbător de căldură din oțel inoxidabil

12

=

Schimbător de căldură

13

= Detector vizibil-DV

14

= Modul post-coloană PCRS 520

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU DICLORMETAN ȘI PENTRU 1,1,1-TRICLORETAN

1.

2.

3.

4.

4.1.

4.2.

4.3.

4.4.

4.5.

4.6.

5.

5.1.

5.2.

5.3.

5.4.

6.

6.1.

6.2.

6.3.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

7.

7.1.

7.2

7.3.

DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea diclormetanului (clorură de metilen) și a I, 1,1-tricloretanului (metil cloroform) în toate produsele cosmetice în care este posibil să apară acești solvenți.

DEFINIȚIE

Conținutul în diclormetan și 1, 1, 1-tricloretan în probă determinat în conformitate cu aceasta metodă este exprimat în procente masice. PRINCIPIU

Metoda folosește cromatografia de gaze, cu cloroform ca standard intern. REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Cloroform (CHC1 3 )

Tetraclorură de carbon (CC1 4 )

Diclormetan (CH 2 Cb)

1,1,1-Tricloretan (CH 3

CC1 3

)

Acetonă

Azot APARATURĂ

Aparatura uzuală de laborator

Cromatograf de gaze cu detector cu conductivitate termică

Flacoane de transfer, 50 la 100 ml (vezi metoda pentru prepararea în laborator a probei pentru testare, conform punctului 5.3 din

ANEXA nr. 3

la prezentul Ordin)

Seringă cu gaz comprimat, 25 sau 50

µI

(vezi metoda pentru prepararea în laborator a probei pentru testare, conform

punctului

5.4.2.2dinANEXA nr. 3

la prezentul Ordin) PROCEDEU

Probă nepresurizată: se cântărește cu precizie într-un flacon conic cu dop. Se introduce o cantitate precis cântărită de cloroform (4.1) ca standard intern echivalentă cu cantitatea presupusă de diclormetan și

1, 1,1-tricloretan conținută în probă. Seomogenizează.

Probă presurizată: se folosește metoda pentru prepararea în laborator a probei pentru testare,

ANEXA

nr.3

la prezentul Ordin, cu următoarele completări:

După transferarea unei probe într-un flacon de transfer (5.3), în flaconul de transfer se introduce un volum de cloroform (4.1) ca standard intern echivalent cu cantitatea presupusă de diclormetan și/sau

1, 1,1-tricloretan conținută în probă. Seomogenizează.. Se clătește volumul mort al valvei cu 0,5 ml tetraclorură carbon ( 4.2). După uscare, se determină prin diferență, cu precizie, masa adăugată de standard intern.

După umplerea seringii cu probă, ștuțul seringii trebuie purjat cu azot (4.6) astfel încât să nu rămână nici un reziduu înainte de injectarea în cromatograf.

După ce este luată fiecare probă, suprafațele injectorului și a piesei de transfer trebuie să fie clătite de mai multe ori cu acetonă (4.5) (folosind o seringă hipodermică) și apoi se usucă complet cu azot (4.6).

Pentru fiecare analiză, se fac măsurătorile folosind două flacoane de transfer diferite și cinci măsurători per flacon. CONDIȚII DE CROMATOGRAFIERE

Precoloană

Tub: oțel inoxidabil Lungime: 300 mm

Diametru: 3 sau 6 mm

Umplutură: același material ce se folosește ca umplutură la coloana analitică

Coloană

Faza staționară este Hallcomid M 18 pe chromosorb. Coloana trebuie să realizeze o rezoluție "R" egală cu, sau mai bună decât 1,5 unde:

în care:

r 1 și r 2

= timpii de retenție (în minute)

W 1

și W 2

= lățimea picurilor la jumătatea înălțimii (în milimetri)

d'

=

viteza de înregistrare a graficului (milimetri per minut) Exemple de coloane ce produc rezultatele căutate:

Coloană

I

Material: tubulatură de oțel inoxidabil Lungime:

350 cm

Diametru:

3 mm

II

tubulatură de oțel inoxidabil 400 cm

6mm

Suport:

chromosorb:

WAW

WAW-DMCS-HP analiza sitei:

100-c-120 mesh

60-c-80 mesh

Fază staționară: Hallcomid M 18, 10%

Hallcomid M 18, 20%

Condițiile de temperatură pot varia în funcție de aparatură. În teste, acestea au fost setate în următorul mod:

fuMă

Temperaturi:

I

ll

coloană:

65°C

15°c

injector:

150°c

125°c

detector:

150°c

200°c

Gaz purtător:

debit de heliu:

45 ml/min

60 ml/min

presiune de intrare:

2,5 bar

2 bar

Injecție: I5 µl

I5 µl

8.

AMESTEC PENTRU STABILI REA FACTORILOR DE RĂSPUNS

Într-un flacon conic cu dop se realizează următorul amestec cântărit cu precizie: Diclormetan (4.3), 30% (m/m)

1,1,1-tricloretan (4.4), 35% (m/m)

Cloroform (4.19, 35% (m/m) 9.CALCULE

9.1.

Calculu/factorului de răspuns al substanței ''p" relativ la substanța "a" aleasă ca standard intern.

Fie prima substanță "p" , unde:

kµ

=factorul său de răspuns

mP

= masa sa în amestec

Aµ

= suprafața picului său Fie a doua substanță "a", unde:

ka

= factorul său de răspuns (considerat egal cu unitatea) Ma

= masa sa în amestec

Aa

= suprafața picului său atunci:

k =

mP

xAa

p

Ma

X AP

Ca exemple, s-au obținut următorii factorii de răspuns (pentru cloroform: k = 1):

Diclormetan:

k 1

= 0,78

±

0,03

1,1,1-triclormetan:

k 2

= 1,00

±

0,03

9.2.

Calculul concentrației în procente% (mim) de diclormetan și I, I,1-tricloretan prezente în proba de analizat:

Fie:

ma

= masa de cloroform introdus (în grame) Ms

= masa probei de analizat (în grame)

Aa

= suprafața picului cloroformului A 1

= suprafața picului diclormetanului

A 2

= suprafața picului 1,1,1-tricloretanului atunci:

rn

xA

xk

x

100 o/o(rn/rn)CH Cl

=

a

I

I

2

2

A a

xM

s

%

(rn/rn) CH3CCl3

=max

A

x

,

k2

x

100

Aa

xMS

10.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de diclormetan și/sau 1,1,1-tricloretan de 25% (mim), diferența dintre rezultatele a două determinări executate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 2,5% (m/m).

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU 8- CHINOLINOL ȘI PENTRU BIS (8

-

HIROXICHINOLIN) SULFAT

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează identificarea și determinarea cantitativă a 8-chinolinolului și a sulfatului său.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de 8-chinolinol și de sulfat de bis(8-hidroxichinolin) din probă determinat prin această metodă este exprimat în procente masice de 8-chinolinol.

3.

PRINCIPIU

3.1.

Identificare

Identificarea se face prin cromatografie în strat subțire.

3.2.

Determinare

Determinarea se realizează prin spectrofotometria la 410 nm a complexului obținut prin reacție cu soluție Fehling.

4.

REACTANȚI

Toți reactanții trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

8-chinolinol

4.2.

Benzen. Din cauza toxicității sale se lucrează cu mare atenție.

4.3.

Cloroform

4.4.

Soluție apoasă de hidroxid de sodiu, 50% (m/m)

4.5.

Sulfat de cupru pentahidratat

4.6.

Tartrat de sodiu și potasiu

4.7.

Acid clorhidric M

4.8.

Acid sulfuric 0,5M

4.9.

Soluție de hidroxid de sodiu M

4.10.

Etanol

4.11.

I-butanol

4.12.

Acid acetic glacial

4.13.

Acid clorhidric

O,

I

4.14.

"Celită 545" sau echivalent

4.15.

Soluții standard.

4.15.1.

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc 100 mg 8-chinolinol (4.1). Se dizolvă în puțin acid sulfuric (4.8). Se umple până la semn cu acid sulfuric (4.8).

4.15.2.

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc 100 mg 8-chinolinol (4.1).Se dizolvă în etanol (4.10). Se completează până la semn cu etanol (4.10) și se amestecă.

4.16.

Soluție Fehling.

Soluția A

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc 7 g de sulfat de cupru pentahidratat (4.5). Se dizolvă în puțină apă. Se completează până la semn cu apă și se amestecă.

Soluția B

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc 35 g de tartrat de sodiu și potasiu (4.6). Se dizolvă în 50 ml de apă. Se adaugă 20 ml hidroxid de sodiu (4.4). Se aduce la semn cu apă și se amestecă. Imediat înainte de folosire, într-un balon cotat de 100 ml, se pun cu pipeta 10 ml de soluție A și 10 ml de soluție B. Se aduce la semn și se amestecă.

4.17.

Solvenți de eluție pentru cromatografia în strat subțire

I :

1-butanol (4.11) / acid acetic (4.12) / apă (80 : 20 : 20; v/v/v)

II :

Cloroform (4.13) / acid acetic (4.12) (95 : 5; v/v).

4.18.

2,6-dicloro-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienonă, 1% (m/v) soluție în etanol (4.1O).

4.19.

Carbonat de sodiu, 1% (m/v) soluție în apă.

4.20.

Etanol (4.10), 30% (v/v) soluție în apă.

4.21.

Etilendiaminotetraacetat dibazic de disodiu, 5% (m/v) soluție în apă.

4.22.

Soluție tampon, pH 7

Într-un balon cotat de I I se cântăresc 27 g ortofosfat dibazic de potasiu anhidru și 70 g ortofosfat monobazic de dipotasiu trihidratat. Se aduce la semn cu apă.

4.23.

Prepararea plăcii de strat subțire

Sunt plăci pregătite cu o grosime de 0,25 mm (de ex.: Merck Kieselgel 60 sau echivalent). Înainte de folosire, se pulverizează 10 ml de reactiv (4.21) și se usucă la 80°C.

5.

APARATURĂ

5.1.

Balon cu fund rotund și gât rodat de 100 ml

5.2.

Baloane cotate

5.3.

Pipete gradate, 10 și 5 ml

5.4.

Pipete cu bulă (rezervor), 20, 15, 10 și 5 ml

5.5.

Pâlnii de separare, 100, 50 și 25 ml

5.6.

Hârtie de filtru cutată, diametru 90 mm

5.7.

Evaporator rotativ

5.8.

Condensator de reflux cu gât rodat

5.9.

Spectofotometru

5.1O.

Cuve optice cu Iungime de cale de 1O mm

5.11.

Fierbător cu agitator

5.12.

Dimensiunile coloanei cromatografice de sticlă: 160 mm lungime cu un diametru de 8 mm, o gâtuire la capătul de jos conținând un dop de vată de sticlă și un adaptor la capătul de sus pentru aplicarea presiunii.

6.

PROCEDEU

6.1.

Identificare

6.1.1.

Probe lichide

6.1.1.1

pH-ul porțiunii probei de testat se reglează la 7,5 și 1O µI se spotulează pe linia de start a unei plăci de strat subțire pretratate de silicagel (4.23).

6.1.1.2

1O și 30 µI soluție standard (4.15.2) se picură pe încă două puncte pe linia de start, după care placa este developată în unul dintre cei doi eluenți (4.17).

6.1.1.3

Când frontul de solvent a avansat 150 mm, placa se usucă la l 10°C (15 minute). Sub o lampă UV (366 nm) spoturile de 8-chinolinol prezintă fluorescență galbenă.

6.1.1.4

Se pulverizează placa cu soluție de carbonat de sodiu (4.19). Se usucă și se pulverizează cu soluție 2,6-dicloro-4-(clorimino)ciclohexa-2,5-dienonă (4.18). 8-chinolinolul devine vizibil ca un spot albastru.

6.1.2.

Probe solide sau creme

6.1.2.1

Se dispersează 1 g de probă în 5 ml soluție tampon (4.22). Apoi se transferă cu 10 ml cloroform (4.3) într-o pâlnie de separare și se agită. După separarea stratului de cloroform se extrage încă de două ori stratul apos cu 10 ml de cloroform (4.3). Extractele de cloroform filtrat și combinat se evaporă până aproape de uscare într-un balon cu fundul rotund de 100 ml (5.1) pe un evaporator rotativ (5.7). Se dizolvă reziduul în 2 ml de cloroform (4.3) și se picură 10 și 30 µl din soluția obținută pe placa de strat subțire de silicagel (4.23) conform metodei descrisă mai sus la 6.1.1.1.

6.1.2.2

Se aplică 10 și 30 µl de soluție standard (4.15.2) pe placă și se continuă așa cum s-a descris de la

6.1.1.2. până la 6.1.1.4.

6.2.

Determinare

6.2.1.

Probe lichide

6.2.1.1

Se cântăresc 5 g de probă într-un balon cu fund rotund de 100 ml. Se adaugă 1 ml soluție de acid sulfuric (4.8) și se evaporă amestecul până aproape de uscare, la presiune redusă și 50°C.

6.2.1.2

Se dizolvă acest reziduu în 20 ml apă caldă. Se transferă într-un balon cotat de 100 ml. Se clătește de trei ori cu 20 ml de apă. Se completează cu apă până la 100 ml și se amestecă.

6.2.1.3

Se pun cu pipeta 5 ml din această soluție într-o pâlnie de separare de 50 ml (5.5). Se adaugă 10 ml soluție Fehling (4.16). Se extrage complexul 8-chinolinol cupru [cupru oxină (ISO)] obținut cu de trei ori câte 8 ml de cloroform (4.3).

6.2.1.4

Se filtrează și se colectează stratul de cloroform într-un balon cotat de 25 ml (5.2). Se aduce la semn cu cloroform (4.3) și se agită vasul. Se măsoară densitatea optică a soluției galbene fată de cloroform la 41 O

nm.

6.2.2.

Probe solide sau creme

6.2.2.1

Într-un balon cu fund rotund de 100 ml se cântăresc 0,500 g probă (4.1). Se adaugă 30 ml benzen (4.2) și 20 ml acid clorhidric (4.7). Se fierbe conținutul vasului la reflux, cu amestecare, timp de 30 minute.

6.2.2.2

Se transferă conținutul vasului într-o pâlnie de separare de 100 ml (5.5). Se clătește cu 5 ml de 1

N

HCI (4.7). Se transferă faza apoasă într-un balon cu fund rotund (5.1) și se spală faza de benzen cu 5 ml de acid clorhidric (4.7).

6.2.2.3

În cazul emulsiilor care stânjenesc tratarea mai departe, se amestecă 0,500 g probă cu 2 g Celită 545 (4.14) pentru a forma o pudră liber curgătoare. Se transferă amestecul în porțiuni mici într-o coloană cromatografică de sticlă (5.12).

După fiecare adăugare, se îndeasă umplutura coloanei. De îndată ce tot amestecul a fost transferat în coloană se eluează cu acid clorhidric (4.13) astfel încât 10 ml de eluat este obținut în circa 10 minute (dacă este necesar, această eluție poate fi realizată sub o ușoară presiune de azot). În timpul eluției trebuie avut grijă ca tot timpul să existe acid clorhidric peste umplutura coloanei. Primii 1O ml de eluat vor fi tratați mai departe conform 6.2.2.4.

6.2.2.4

Se evaporă fazele apoase colectate (6.2.2.2) sau eluatul (6.2.2.3) aproape până de uscare într-un evaporator rotativ la presiune redusă.

6.2.2.5

Se dizolvă reziduul în 6 ml soluție hidroxid de sodiu (4.9). Se adaugă 20 ml soluție Fehling (4.16) și se transferă conținutul balonului într-o pâlnie de separare de 50 ml (5.5). Se clătește vasul cu 8 ml de cloroform (4.3). Se agită și se filtrează faza de cloroform într-un balon cotat de 50 ml.

Se repetă extracția de trei ori cu 8 ml de cloroform (4.3). Se filtrează faza de cloroform și se colectează într-un balon cotat de 50 ml. Se completează până la semn cu cloroform (4.3) și se agită. Se măsoară densitatea optică a soluției galbene față de cloroform la 410 nm (4. 3).

7.

CURBA STANDARD

În patru baloane cu fund rotund de 100 ml (5.1), fiecare conținând 3 ml soluție apoasă de etanol 30% (4.20) se pun cu pipeta 5, 10, 15 și 20 ml soluție standard (4.15.1) corespunzând la 5, 10, 15 și 20 mg de 8-chinolinol. Se

procedează conform 6.2.1.

8.

CALCUL

8.1.

Probe pentru testare lichide.

unde:

continut 8-chinolinol (in % (m/m))

a

= -

X

100

m

a

= miligrame de 8-chinolinol pe curba standard (7)

m

= masa (în miligrame) a probei pentru testare (6.2.1.1)

8.2.

Probe pentru testare solide sau creme

continut 8- chinolinol (in % (m / m)) =

28

x 100

m

unde:

a

= miligrame de 8-chinolinol pe curba standard (7).

m

= masa (în miligrame) a probei pentru testare(6.2.2.l)

9.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de circa 0,3 % 8-chinolinol, diferența dintre rezultatele a două determinări afectuate pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,02%.

ANEXA nr. 17

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU AMONIAC LIBER

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează determinarea amoniacului liber din produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de amoniac din probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente masice de amoniac.

3.

PRINCIPIU

Se adaugă soluție de clorură de bariu la o probă pentru testare de produs cosmetic diluată într-un mediu de soluție apoasă de metanol. Precipitatul care se poate forma se filtrează sau se centrifughează. Acest procedeu evită pierderile de amoniac, în timpul distilării cu abur, de la anumite săruri de amoniu cum ar fi carbonatul și carbonații bazici precum și al acizilor grași, cu excepția acetatului de amoniu.

Amoniacul se distilează cu abur din filtrat sau supernatant și se determină prin titrare potențiometrică sau altă gen de titrare.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică

4.1.

Metanol

4.2.

Clorură de bariu dihidrată, soluție 25% (m/v)

4.3.

Acid ortoboric, soluție 4% (m/v)

4.4.

Acid sulfuric, soluție standard 0,25M

4.5.

Lichid anti-spumant

4.6.

Hidroxid de sodiu, soluție standard 0,5M

4.7.

Indicator, dacă este necesar: se amestecă 5 ml soluție roșu de metil 0,1% (m/v) în etanol cu 2 ml soluție albastru de metilen O,1 % (m/v) în apă.

5.

APARATURĂ

5.1.

Aparatură uzuală de laborator

5.2.

Centrifugă cu flacoane cu dop de 100 ml

5.3.

Aparatură de distilare cu abur

5.4.

Potențiometru

5.5.

Electrod de sticlă indicator și electrod de referință diclorură de dimercur (calomel)

6.

PROCEDEU

6.1.

Într-un balon cotat de 100 ml se cântărește o cantitate (m) de probă pentru testare corespunzătoare unui maximum de 150 mg de amoniac.

6.2.

Se adaugă 1O ml apă, 10 ml metanol (4.1) și 10 ml soluție clorură de bariu (4.2). Se aduce la semn cu metanol (4.1).

6.3.

Se amestecă și se lasă să stea peste noapte în frigider (5°C).

6.4.

Apoi se filtrează sau se centrifughează soluția încă rece în eprubete închise pentru 1O minute, astfel încât să se obțină un strat de filtrat sau supernatant clar.

6.5.

Se pun cu pipeta 40 ml din acestă soluție clară în aparatura de distilare cu abur (5.3), urmat de 0,5 ml de lichid anti-spumant (4.5), acolo unde este necesar.

6.6.

Se distilează și se colectează 200 ml de distilat într-un pahar de 250 ml conținând 10 ml acid sulfuric standard (4.4) și O,1 ml indicator (4.7).

6.7.

Se retitrează excesul de acid cu soluție standard de hidroxid de sodiu (4.6).

6.8.

N.B.:

Pentru determinarea potențiometrică, se colectează 200 ml de distilat într-un pahar de 250 ml conținând 25 ml soluție acid ortoboric (4.3) și se titrează cu acid sulfuric standard (4.4), înregistrând curba de neutralizare.

7.

CALCUL

7.1.

Calcul în cazul retitrării

Fie:

V1 M1 M2

m

atunci:

= volumul (în mililitrii) de soluție de hidroxid de sodiu (4.6) folosită

= molaritatea sa reală (4.6).

= factorul de molaritate reală al soluției de acid sulfuric (4.4).

= masa (în miligrame) probei pentru testare (6.1) luate

7.2.

Calcul în cazul titrării potențiometrice directe

Fie:

Ol

•

(

I

)

(20M2 - V1M1)

X

17

X

100

=

(20M

-

V M

)

x 4250

V2

,o

amoniac m m =

0,4 m

2

1

1

m

volumul (în mililitrii) de soluție de acid sulfuric (4.4) folosită

M 2

= molaritatea sa reală (4.4).

m

= masa (în miligrame)probei pentru testare (6.1) luate atunci:

%

amoniac (m/m)

=

V2

X

M2

X

17

X

100

0,4 m

8.

REPET ABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de circa 6% amoniac, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,6%.

ANEXA nr. 18

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU NITROMETAN

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă este reglementată pentru identificarea și determinarea nitrometanului până la cca. 0,3%, conținut în produsele cosmetice din ambalaje presurizate, pulverizate ca aerosoli .

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de nitrometan din probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente mas1ce de nitrometan, din totalul conținutului pulverizatorului de aerosoli.

3.

PRINCIPIU

Nitrometanul este identificat prin reacție de culoare. Nitrometanul este determinat prin cromatografie de gaze după adăugarea unui standard intern.

4.

IDENTIFICARE

4.1.

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.1.

Hidroxid de sodiu, soluție 0,5M

4.1.2.

Reactiv Folin

Se dizolvă O,1 g 3,4-dihidro-3,4-dioxonaftalină-l-sulfonat de sodiu în apă și se diluează până la 100 ml.

4.2.

Procedeu

La 1 ml probă se adaugă 1O ml de 4.1.1. și 1 ml de 4.1.2. Prezența nitrometanului este indicată printr-o colorare violetă.

5.

DETERMINARE

5.1.

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

5.1.1.

Cloroform (standard intern 1)

5.1.2.

2,4-dimetilheptan (standard intern 2)

5.1.3.

Etanol 95%

5.1.4.

Nitrometan

5.1.5.

Soluție de referință de cloroform

Într-un balon cotat de 25 ml căruia i s-a luat tara, se introduc circa 650 mg cloroform (5.1.1). Se recântărește cu precizie vasul și conținutul. Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3). Se cântărește și se calculează procentele masice de cloroform în acestă soluție.

5.1.6.

Soluție de referință de 2,4-dimetilheptan.

Se realizează similar cu soluția de referință de cloroform, dar cântărind 270 mg de

2,4-dimetilheptan (5.1.2) într­ un balon cotat de 25 ml.

5.2.

Aparatură

5.2.1.

Cromatograf de gaze cu detector cu ionizare în flacără

5.2.2.

Aparatură de prelevare a probelor de aerosoli (flacon de transfer, conectori de microseringi), conform metodei de preparare în laborator a probelor pentru testare,

Anexa 3

la prezentul Ordin.

5.2.3.

Aparatură uzuală de laborator

5.3.

Procedeu

5.3.1.

Prepararea probei

Într-un flacon de transfer tarat de 100 ml, degazat conform procedeului descris la punctul 5.4., din

Anexa 3

la prezentul Ordin, se introduc circa 5 ml din una dintre soluțiile standard intern (5.1.5. sau 5.1.6.). Se folosește o seringă de sticlă de 1 O

sau 20 ml, fără ac, adaptată la piesa de transfer urmând tehnica descrisă la paragraful 5 al Anexei 3 la prezentul Ordin. Se recântărește pentru a determina cantitatea introdusă. Folosind aceeași tehnică, se transferă în acest flacon cca. 50 g din conținutul probei de produs pulverizat ca aerosoli. Din nou se recântărește pentru a determina cantitatea de probă transferată. Se omogenizează.

Se injecteată 10 µl folosind microseringa specificată (5.2.2.). Se efectuează cinci injectări.

5.3.2.

Prepararea standardului

Într-un balon cotat de 50 ml se cântăresc cu precizie cca. 500 mg nitrometan (5.1.4) și, sau 500 mg cloroform (5.1.1) sau 210 mg 2,4-dimetilheptan (5.1.2). Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3). Se amestecă bine. Se pun 5 ml din această soluție într-un balon cotat de 20 ml. Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3).

Se injectează 10 µl cu microseringa specificată(5.2.2). Se efectuează cinci injectări.

5.3.3.

Condiții pentru cromatografia de gaze

5.3.3.1

Coloană

Coloana este alcătuită din două părți, prima conținând ftalat didecilic pe Gaz Chrom Q ca umplutură, a doua având Ucon 50 HB 280X pe Gaz Chrom Q ca umplutură. Coloana combinată astfel pregătită trebuie să producă o rezoluție "R" egală cu, sau mai bună decât, 1,5, unde:

R

=

2

d'

(r2-

r1)

W1+W2

fie:

r 1

și r 2

= timpii de retenție (în minute).

W 1

și W 2

=

lățimea picului la jumătatea înălțimii (în milimetri). d' = viteza de înregistrare a graficului (în milimetrii per minut). Rezoluția cerută se realizează cu următoarele două părți:

Coloana A:

Material: oțel inoxidabil Lungime: 1,5 m Diametru : 3 mm

Umplutură: 20% ftalat didecilic pe Gaz Chrom Q (100 la 120 ochiuri)

Coloana B:

Material: oțel inoxidabil Lungime: 1,5 m Diametru : 3 mm

Umplutură: 20% Ucon 50 HB 280X pe Gaz Crom Q (100 la 120 ochiuri)

5.3.3.2

Detector

O setare adecvată a sensibilității pentru electrometrul detectorului cu ionizare în flacără este 8 x 10· 10 A.

5.3.3.3

Condiții de temperatură

S-au găsit următoarele condiții adecvate:

Injector: 150°C Detector: 150°C

Coloană: între 50 și 80°C depinzând de coloanele individuale și de aparatură.

5.3.3.4

Alimentări cu gaz adecvat Gaz purtător: azot Presiune: 2,1 bar

Debit: 40 ml/min

Alimentări detector: conform specificațiilor fabricantului detectorului.

6.

CALCULE

6.1.

Factorul de răspuns al nitrometanului, calculat cu referire la standardul intern folosit

Dacă "n" reprezintă nitrometanul:

fie:

kn

=

factorul său de răspuns

m' n

= masa sa (în grame) în amestec

S' n

= aria picului său

Dacă "c" reprezintă standardul intern, cloroform sau 2,4 dimetilheptan: fie:

mc I

S' C

atunci:

= masa sa (în grame) în amestec

= aria picului său

m'

S'

n

X

_c_

m'c

S'n

(kn este o funcție de aparatură).

6.2.

Concentrația nitrometanului în probă

Dacă "n" reprezintă nitrometanul:

fie:

kn

= factorul său de răspuns

Sn

= aria picului său

Dacă "c" reprezintă standardul intern, cloroform sau 2,4-dimetilheptan:

fie:

mc

=

masa sa (în grame) în amestec Se

=

aria picului său

M

=

masa (în grame) de aerosol transferat,

atunci procentul% (m/m) de nitrometan în probă este:

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de nitrometan de circa 0,3% (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,03% (mim)

ANEXA nr. 19

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ACID MERCAPTOACETIC DIN PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI ȘI DIN DEPILATOARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru identificarea și determinarea acidului mercaptoacetic din produsele pentru ondularea părului, pentru întinderea părului și pentru depilare în care pot fi prezenți și alți agenți de reducere.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de acid mercaptoacetic în probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente masice de acid mercaptoacetic.

3.

PRINCIPIU

Acidul mercaptoacetic se identifică prin teste în picătură și prin cromatografie în strat subțire și se determină prin iodometrie sau cromatografie de gaze.

4.

IDENTIFICARE

4.1.

Identificare prin teste în picătură

4.1.1.

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.1.1

Hârtie cu diacetat de plumb.

4.1.1.2

Soluție acid clorhidric (un volum acid clorhidric concentrat plus un volum apă)

4.1.2.

Procedeu

4.1.2.1

Identificarea acidului mercaptoacetic prin reacție de culoare cu diacetat de plumb

Se pune o picătură de probă pentru testare pe hârtia cu diacetat de plumb (4.1.1.1). Dacă apare o culoare galben intens, probabil este prezent acidul mercaptoacetic.

Sensibilitate: 0,5%.

4.1.2.2

Caracterizarea sulfurilor anorganice prin formarea hidrogenului sulfurat la acidifiere

4.1.2.3

4.2.

4.2.1.

4.2.1.1

4.2.1.2

4.2.1.3

4.2.1.4

4.2.1.5

4.2.1.6

4.2.1.7

4.2.1.8

4.2.1.9

4.2.1.10

4.2.1.11

4.2.1.12

4.2.1.13

4.2.1.14

4.2.1.15

4.2.1.16

4.2.1.16.1

4.2.1.16.2

4.2.1.17

4.2.1.17.1

4.2.1.17.2

4.2.1.17.3.

4.2.1.17.4.

Într-o eprubetă se introduc câteva miligrame de probă pentru testare. Se adaugă 2 ml apă distilată și 1 ml de acid clorhidric (4.1.1.2). Se eliberează hidrogen sulfurat, recunoscut după miros, și pe hârtia cu diacetat de plumb se formează un precipitat negru de sulfură de plumb.(4.1.1.1)

Sensibilitate: 50 ppm.

Caracterizarea sulfurilor prin formarea dioxidului de sulfla acidifiere.

Se procedează conform descrierii de la 4.1.2.2. Se aduce la fierbere. Dioxidul de sulf se recunoaște după miros și prin proprietățile sale reducătoare în raport, de exemplu, cu ionii de permanganat.

Identificare prin cromatografie în strat subțire Reactivi

Toți reactivii, exceptându-i pe cei pentru care se specifică neobligativitatea, trebuie să fie de puritate analitică. Acid mercaptoacetic (acid tioglicolic), puritate minimă determinată prin iodometrie 98%

Acid 2,2'-ditiodiacetic, puritate minimă determinată prin iodometrie 99%

Acid 2-mercaptopropionic (acid tiolactic), puritate minimă determinată prin iodometrie 95% Acid 3-metcaptopropionic, puritate minimă determinată prin iodometrie 98%

3-

mercaptopropan-1,2-diol (1-tioglicerol), puritate minimă determinată prin iodometrie 98% Plăci de strat subțire, silicagel, gata preparate, 0,25 mm grosime

Plăci de strat subțire, oxid de aluminiu, Merck F 254 E sau echivalent Acid clorhidric concentrat, d 4

20

= 1,19 g/ml

Acetat de etil Cloroform

Eter diizopropilic Tetraclorură de carbon. Acid acetic glacial

Iodură de potasiu, soluție în apă 1% (m/v) Tetraclorură de platină, soluție în apă O,1% (m/v) Solvenți de eluție

Acetat de etil (4.2.1.9), cloroform (4.2.1.10), eter diizopropilic (4.2.1.11), acid acetic (4.2.1.13) (20: 20: 10:

10, în volume)

Cloroform (4.2.1.10.), acid acetic (4.2.1.13) (90: 20, în volume) Reactivi de detectare

Se amestecă, imediat înainte de folosire, volume egale de soluție (4.2.1.14) și soluție (4.2.1.15). Soluție de brom, 5% (m/v);

Se dizolvă 5 g brom în 100 ml tetraclorură de carbon (4.2.1.12). Soluție de fluoresceină, O,1 % (m/v);

Se dizolvă 100 mg fluoresceină în 100 ml etanol Heptamolibdat de hexaamoniu, soluție în apă 10% (m/v).

4.2.1.18.

Soluții etalon

4.2.1.18.3.

Acid mercaptoacetic (4.2.1.1), soluție în apă 0,4% (m/v). 4.2.1.18.4.

Acid ditiodiacetic (4.2.1.2), soluție în apă 0,4% (m/v)

4.2.1.18.5.

Acid 2-mercaptopropionic (4.2.1.3), soluție în apă 0,4% (m/v)

4.2.1.18.6.

Acid 3-mercaptopropionic (4.2.1.4), soluție în apă 0,4% (m/v)

4.2.1.18.7.

3-mercaptopropan-1,2 diol (4.2.1.5), soluție în apă 0,4% (m/v)

4.2.2.

Aparatură

Aparatură uzuală pentru cromatografia în strat subțire.

4.2.3.

Procedeu

4.2.3.1

Tratamentul probelor

Se acidulează până la pH 1 cu câteva picături de acid clorhidric (4.2.1.8) și se filtrează dacă este necesar.

În anumite cazuri poate fi indicată diluarea probei. În acest caz, se acidifiază cu acid clorhidric înainte de diluare.

4.2.3.2

Eluție

Se pune pe placă 1 µl soluție de probă (4.2.3.1.) și câte un litru din fiecare dintre cele cinci soluții etalon (4.2.1.18). Se usucă cu grijă în curent ușor de azot și se eluează placa cu solvenți (4.2.1.16.1 sau 4.2.1.16.2). Se usucă placa cât se poate de repede pentru a minimiza oxidarea tiolilor.

4.2.3.3

Detectare

Se pulverizează placa cu

unul dintre cei trei reactivi (4.2.1.17.1, 4.2.1.17.3 sau 4.2.1.17.4). Dacă placa se pulverizează cu reactiv (4.2.1.17.3), se tratează mai departe cu vapori de brom (de ex. într-un rezervor conținând un mic pahar de reactiv) până când spoturile devin vizibile. Detectarea cu pulverizare de reactiv (4.2.1.17.4) va fi satisfăcătoare numai dacă timpul de uscare pentru stratul subțire nu a depășit 30 minute.

4.2.3.4

Interpretare

Se compară valorile Rf și culoarea soluțiilor etalon cu cele ale standardelor. Valorile medii Rf date mai jos ca ghid informativ au numai valoare de comparație. Ele depind de:

-

starea de activare a stratului subțire în momentul cromatografierii

-

temperatura în rezervorul cromatografic.

Exemple de valori Rf obținute pe un strat de silicagel

Solvenți de eluție

4.2.1.16.1

4.2.1.16.2

Acid mercaptoacetic

0,25

0,80

Acid 2-mercaptopropionic

0,40

0,95

Acid 2,2'-ditiodiacetic

0,00

0,35

Acid 3-mercaptopropionic

0,45

0,95

3-mercaptopropan-1,2,-diol

0,45

0,35

5.

DETERMINARE :

Determinarea acidului mercaptoacetic trebuie realizată pe un produs nefolosit din recipiente proaspăt deschise, pentru a preveni oxidarea.

Determinarea trebuie să înceapă întotdeauna cu procedeul iodometric.

5.1.

Iodometrie

5.1.1.

Principiu

Determinarea se realizează prin oxidarea grupării "-SH" cu iod într-un mediu acid conform ecuației: 2 HOOC - CH 2 SH + 1 2

(HOOC - CH 2

-

S) 2

+ 21 +

2W

5.1.2.

Reactivi

Iod, soluție standard 0,05 M

5.1.3.

Aparatură

Echipament obișnuit de laborator

5.1.4.

Procedeu

Se cântărește cu precizie o cantitate între 0,5 și

1

g probă într-un flacon conic cu capac de 150 ml conținând 50 ml apă distilată. Se adaugă 5 ml acid clorhidric (4.1.1.2) (pH-ul soluției cca. O) și se titrează cu soluție de iod (5.1.2) până la apariția unei culorii galbene. Dacă se dorește se poate folosi un indicator (de ex. soluție de amidon sau tetraclorură de carbon).

5.1.5.

Calcul

Conținutul de acid mercaptoacetic se calculează cu formula :

%(mim)=

92x n x

100

l000x l0x m

0,92n

m

unde:

m

= masa (în grame )a probei pentru testare

n

=

volumul soluției de iod (5.1.2) folosită

5.1.6.

Observații

Dacă rezultatul, calculat ca acid mercaptoacetic, este

O,

1 % sau mult sub concentrația maximă autorizată, nu este necesară continuarea determinărilor.

Dacă rezultatul este egal cu sau peste concentrația maximă admisă, și identificarea a arătat prezența unor agenți de reducere, este necesară realizarea unei determinări prin cromatografie de gaze.

5.2.

Cromatografiere de gaze

5.2.1.

Principiu

Acidul mercaptoacetic se separă din excipient prin precipitare cu soluție de diacetat de cadmiu. După metilare cu diazometan, preparat

in situ

sau anterior într-o soluție de dietileter, derivatul metilic al acidului mercaptoacetic este măsurat prin cromatografie de gaz/lichid, octanoatul de metil fiind folosit ca standard intern.

5.2.2.

Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

5.2.2.1.

Acid mercaptoacetic, 98%

5.2.2.2.

Acid clorhidric,d/ 0

=

1, 19 g/ml

5.2.2.3.

Metanol

5.2.2.4.

Diacetat de cadmiu dihidratat, soluție în apă 10% (m/v)

5.2.2.5.

Octanoat de metil, soluție în metanol 2% (m/v)

5.2.2.6.

Soluție tampon de acetat (pH 5) Acetat de sodiu trihidratat, 77 g Acid acetic (glacial), 27,5 g

Apă demineralizată până la un volum final de I litru

5.2.2.7.

Acid clorhidric, soluție în metanol 3M (5.2.2.3), proaspăt preparat

5.2.2.8.

l-metil-3-nitro-1-nitrozoguanidină

5.2.2.9.

Hidroxid de sodiu, soluție 5 M

5.2.2.10.

Iod, soluție standard 0,05 M

5.2.2.11.

Dietileter

5.2.2.12.

Soluție diazometan preparată din N-metil-N-nitrozotoluen-4-sulfonamidă (Fieser, Reagents for Organic Synthesis (Wiley), 1967)

Soluția obținută conține cca. 1,5 g diazometan în 100 ml dietileter. Diazometanul fiind un gaz toxic și foarte instabil, toate experimentele trebuie efectuate sub o hotă puternică și trebuie să se evite folosirea aparaturii de sticlă rodată (pentru acest scop există truse speciale).

5.2.3.

Aparatură

5.2.3.1.

Aparatură obișnuită de laborator

5.2.3.2.

Aparatură pentru prepararea diazometanului

in situ

(vezi Fales, H.M., Jaouni, T.M. și Babashak, J.F. Analyt. Chem. 1973, 45, 2302)

5.2.3.3.

Aparatură pentru pregătirea avansată a diazometanului (Fiesen).

5.2.4.

Prepararea probei

Într-o eprubetă de centrifugare de 50 ml se cântărește precis o cantitate suficientă de probă pentru a rezulta o presupusă cantitate de 50 până la 70 mg acid mercaptoacetic. Se acidulează cu câteva picături de acid clorhidric (5.2.2.2.) pentru a obține un pH de cca. 3.

Se adaugă 5 ml apă demineralizată și 10 ml soluție tampon de acetat (5.2.2.6)

Se verifică cu hârtie de pH dacă valoarea pH-ului este cca. 5. Apoi se adaugă 5 ml solu e de diacetat de cadmiu (5.2.2.4).

Se așteaptă 1O minute și apoi se centrifughează pentru cel puțin 15 minute la 4000 g. Se elimină supernatantul lichid care poate conține o grăsime insolubilă (în cazul produselor cremă). Această grăsime nu poate fi confundată cu tiolii care colectează într-o masă compactă la fundul eprubetei. Se verifică ca nici o precipitare să nu se producă la adăugarea câtorva picături de soluție de diacetat de cadmiu (5.2.2.4.) la supematant.

Acolo unde identificarea anterioară nu a relevat alți agenți reducători în afară de tioli, se verifică iodometric dacă tiolul prezent în lichidul supematant nu depășește 6 până la 8% din cantitatea inițială.

Se introduc 10 ml de metanol (5.2.2.3.) într-o eprubetă de centrifugare conținând precipitatul și se dispersează fin precipitatul cu o tijă agitatoare. Se centrifughează din nou pentru cel puțin 15 minute la 4000g. Se scurge supematantul și se verifică absența tiolilor.

Se spală precipitatul a doua oară urmând accelași procedeu. Încâ folosind aceiași eprubetă de centrifugă, se adaugă:

-

2 ml soluție octaonat de metil (5.2.2.5),

-

5 ml de acid clorhidric în metanol (5.2.2.7).

Se dizolvă complet tiolii (din excipient poate persista puțină materie insolubilă). Aceasta este soluția "S".

Cu o porțiune din această soluție, se verifică iodometric dacă conținutul de tioli este de cel puțin 90% din cel obținut la 5.1.

5.2.5.

Metilare

Metilarea se realizează ori prin preparare

in situ

(5.2.5.1) ori cu soluție de diazometanpreparată anterior (5.2.5.2.)

5.2.5.1

Metilare

in situ

În aparatura de metilare (5.2.3.2) conținând 1 ml de eter (5.2.2.11) se introduc 50 µI soluție "S" și se metilează prin metoda (5.2.3.2) cu cca. 300 mg de l-metil-3-nitro-l-nitrozoguanidină (5.2.2.8). După 15 minute (soluția de eter trebuie să fie galbenă pentru a indica excesul de diazometan) se transferă soluția de probă într-un flacon de 2 ml având un dop etanș. Se depozitează în frigider peste noapte. Se metilează două probe simultan.

5.2.5.2.

Metilare cu soluție de diazometan preparată anterior

Într-un flacon cu dop de 5 ml se introduc 1 ml soluție de diazometan (5.2.2.12), apoi 50 µl soluție "S". Se lasă în frigider peste noapte.

5.2.6.

Preparare standard

Se prepară o soluție standard de acid mercaptoacetic (5.2.2.1) de concentrație cunoscută conținând cca. 60 mg acid mercaptoacetic pur (5.2.2.1) la 2 ml.

Aceasta este soluția "E".

Se precipită, determină și metilează conform 5.2.4 și 5.2.5.

5.2.7.

Condiții pentru cromatografia de gaze

5.2.7.1.

Coloană Tip: oțel inoxidabil Lungime: 2 m Diametru: 3mm

5.2.7.2.

Umplutură

2% ftalat de didecil /chromosorb, WAW 80 la 100mesh.

5.2.7.3.

Detector

Ionizare în flacără. O setare adecvată a sensibilității electrometrului detectorului cu ionizare cu flacără este 8 x 1O

-IO

A.

5.2.7.4.

Alimentări cu gaz

Gaz purtător: azot presiune: 2,2 bar

debit: 35 ml/min

Gaz auxiliar: hidrogen presiune: 1,8 bar debit:15 ml/min

Alimentare-detector: conform celor specificate de producătorii instrumentului

5.2.7.5.

Condiții de temperatură Injector: 200 °C

Detector: 200 °C Coloană: 90°C

5.2.7.6.

Viteza de înregistrare a graficului 5 mm/min.

5.2.7.7.

Cantitate injectată

3µ1. Se realizează cinci injectări.

Condițiile cromatografiei sunt date informativ. Ele permit realizarea unei rezoluții "R" egală sau mai bună decât 1,5, unde:

fie:

r 1

și r 2

timpii de retenție (în minute) pentru cele două picuri W 1

și W 2 = lățimile picurilor la jumătatea înălțimii (în milimetri)

d'

= viteza de înregistrare a graficului (în milimetrii per minut)

Se recomandă ca procesul de cromatografiere să se termine prin reglarea temperaturii de la 90 la 150°C cu o rată de 10°C pe minut pentru a elimina substanțele care sunt susceptibile a interfera cu măsurătorile ulterioare.

5.2.8.

Calcul

5.2.8.1.

Coeficientul de proporționalitate pentru acidul mercaptoacetic

Acesta se calculează față de octanoatul de metil pe baza unui amestec standard. Dacă "t" reprezintă acidul mercaptoacetic:

fie:

kt

= factorul său de răspuns

m't

= masa sa (în miligrame) în amestec S't

= aria picului său

Dacă "c" reprezintă octanoatul de metil: fie:

m' C

S' C

atunci:

= masa sa (în miligrame) în amestec

= aria picului său

k =

m\

X

S'c

C

l

1

m'

S'

Acest coeficient variază funcție de aparatura folosită.

5.2.8.2.

Concentrația de acid mercaptoacetic prezent în probă Dacă "t" reprezintă acidul mercaptoacetic:

fie:

kt

= factorul său de răspuns

St

= aria picului său

Dacă "c" reprezintă octanoatul de metil:

fie:

mc

= masa sa (în miligrame) în amestec Se

= aria picului său

M

= masa (în miligrame) a porțiunii de testare inițială

atunci procentul% (m/m) de acid mercaptoacetic prezent în probă este:

6.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de acid mercaptoacetic de 8% (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,8% (m/m).

ANEXA nr. 20

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMNARE CANTITATIVĂ PENTRU HEXACLOROFEN

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru identificare hexaclorfen din produsele cosmetice.

2.

PRINCIPIU

Hexaclorofenul din probă este extras cu acetat de etil și identificat prin cromatografie în strat subțire.(C.S.S.)

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid sulfuric, soluție 4 M

3.2.

Celită AW.

3.3.

Acetat de etil

3.4.

Solvent de eluție: Benzen conținând 1% (v/v) acid acetic glacial.

3.5.

Agent de vizualizare I:

Soluție Rodamină B: se dizolvă 100 mg Rodamină B într-un amestec de 150 ml dietileter, 70 ml etanol absolut și 16 ml apă.

3.6.

Agent de vizualizare II:

Soluție 2,6-dibromo-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienonă: se dizolvă 400 mg de 2,6-dibromo-4-(cioroimino) ciclohexa-2,5-dienonă în 100 ml metanol (zilnic proaspăt preparat).

Soluție carbonat de sodiu: se dizolvă 1O g carbonat de sodiu în 100 ml de apă demineralizată.

3.7.

Soluție etalon:

Hexaclorafen, soluție 0,05% (m/v) în acetat de etil.

4.

APARATURĂ

4.1.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire Kiesel gel 254,200 x 200 mm (sau echivalent)

4.2.

Echipament uzual pentru cromatografia în strat subțire

4.3.

Baie termostatată la 26°C pentru tancul cromatografic

5.

PREPARAREA PROBEI PENTRU TESTARE

5.1.

Se amestecă foarte bine 1 gram probă omogenizată cu 1 gram Celită AW (3.2) și 1 ml acid sulfuric (3.1)

5.2.

Se usucă la 100°C pentru 2 ore.

5.3.

Se răcește și se mărunțește fin reziduul uscat.

5.4.

Se extrage de două ori cu câte 10 ml acetat de etil (3.3), se centrifughează după fiecare extracție și se combină straturile de acetat de etil.

5.5.

Se evaporă la 60°C.

5.6.

Se dizolvă reziduul în 2 ml acetat de etil (3.3).

6.

PROCEDEU

6.1.

Se pun 2 µl soluție probă de testat (5.6) și 2 µl soluție etalon (3.7) pe placa de cromatografie în strat subțire (4.1)

6.2.

Se saturează tancul (4.3) cu solvent de eluție (3.4).

6.3.

Se pune placa CSS în tanc și se eluează până la 150 mm.

6.4.

Se scoate placa CSS și se usucă într-un cuptor ventilat la o temperatură de cca. 105°C.

6.5.

Vizualizare

Spoturile de hexaclorofen de pe placă se vizualizează conform indicațiilor 6.5.1 sau 6.5.2.

6.5.1.

Se pulverizează uniform pe placă agent de vizualizare I (3.5). După 30 minute se examinează placa la lumină UV 254 nm.

6.5.2.

Se pulverizează uniform pe placă soluția de 2,6-dibromo-4-(cioroimino)ciclohexa-2,5-dienonă, agent de vizualizare II (3.6). Ulterior se pulverizează placa cu soluție de carbonat de sodiu (3.6). Se examinează placa la lumina zilei după 1O minute de uscare la temperatura camerei.

7.

INTERPRETARE

7.1.

Vizualizare agent I (3.5):

Hexaclorofenul este indicat de un spot albăstrui pe un fond fluorescent galben-portocaliu și are o valoare Rf de aproximativ 0,5.

7.2.

Vizualizare agent

li

(3.6)

Hexaclorofenul este indicat de un spot azuriu spre turcoaz pe un fond alb și are o valoare Rf de aproximativ 0,5.

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICAȚIE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinare hexaclorfen din produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de hexaclorofen în probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente mas1ce de hexaclorofen.

3.

PRINCIPIU

Hexaclorofenul este determinat, după conversia la derivat metilat, prin cromografie de gaze cu detector cu captură de electroni.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

4.2.

4.3.

4.4.

4.5.

4.6.

4.7.

4.8.

4.9.

4.10.

4.11.

4.12.

4.13.

4.14.

4.15.

4.16.

5.

5.1.

5.2.

5.3.

6.

6.1.

6.1.1.

6.1.2.

6.2

Acetat de etil

N-metil-N-nitrozo-p-toluensulfonamidă (diazald) Dietileter

Metanol

Carbitol: 2-(2-etoxietoxi)etanol Acid formic

Hidroxid de potasiu, soluție apoasă 50% (mim) (zilnic proaspăt preparată) Hexan pentru spectroscopie

Bromclorofen (standard nr. l)

4,4',6,6'-tetracloro-2,2'-tiodifenol (standard nr.2) 2,4,4'-tricloro-2-hidroxi-difenileter (standard nr.3) Acetonă

Acid sulfuric 4M CelităAW

Acid formic/acetat de etil, soluție 10% (v/v) Hexaclorofen

APARATURĂ

Sticlărie uzuală de laborator

Miniaparatură pentru prepararea diazometanului (Analyt.Chem.1973, 45,2302-2) Cromatograf de gaze echipat cu un detector cu captură de electroni cu sursă 63 Ni PROCEDEU

Preparare soluție standard

Standardul este ales astfel încât să nu interfereze cu nici o substanță conținută în excipient produsului de analizat. De obicei standardul nr. I este cel mai adecvat (4.9)

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 50 mg standard nr.1,2 sau 3 (4.9, 4.1 O

sau 4.11) și 50 mg de hexaclorofen (4.16). Se aduce la semn cu acetat de etil (4.1) (soluție A). Se diluează 10 ml soluție A cu acetat de etil (4.1) până la 100 ml. (soluție B)

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 50 mg d standard nr. l, 2 sau 3 (4.9 , 4.10 sau 4.11). Se aduce la semn cu acetat de etil (4.1) (soluție C).

Preparare probă

Se cântărește cu precizie lg probă omogenizată și se amestecă foarte bine cu 1 ml acid sulfuric (4.13), 15 ml acetonă (4.12) și 8 g Celită AW (4.14). Se usucă amestecul la aer pe o baie de abur timp de 30 minute, apoi se usucă o oră și jumătate într-un cuptor cu ventilație. Se răcește, se mărunțește fin reziduul și se transferă într­ o coloană de sticlă.

Se eluează cu acetat de etil (4.1) și se colectează 100 ml. Se adaugă 2 ml soluție standard intern (soluție C) (6.1.2).

Obs:deoarece există un domeniu larg de tipuri de produse în care hexaclorofenul poate fi prezent, este important ca mai întâi să se verifice extragerea hexaclorofenului din

probă prin

acest

procedeu

înainte

de înregistrarea rezultatelor. Dacă extragerile sunt mici, modificările, cum ar fi schimbarea solventului (benzen în loc de acetat de

etil) etc., pot fi introduse cu acordul părților interesate.

6.3

Metilare probă

Se răcesc toți reactivii și aparatura între O și 4°C timp de două ore. În compartimentul exterior al aparaturii de diazometan se pun 1,2 ml soluție obținută la 6.2. și 0,1 ml metanol (4.4.). Se pun circa 200 mg diazald (4.2) în rezervorul central, se adaugă 1 ml carbitol (4.5) și 1 ml dietileter (4.3) și se dizolvă. Se asamblează aparatul, se imersează pe jumătate într-o baie la 0°C și se introduc cu seringa cam 1 ml soluție hidroxid de potasiu răcită (4.7) în rezervorul central. Se asigură persistența culorii galbene obținută prin formarea diazometanului. Dacă culoarrea galbenă nu persistă, se repetă metilarea cu alte 200 mg de diazald (4.2).

Obs:persistența colorației galbene indică un exces de diazometan, care este necesar pentru a asigura o metilare completă a probei.

Aparatul se îndepărtează din baie după 15 minute apoi se lasă închis la temperatură ambiantă timp de 12 ore. Se deschide aparatul, se tratează excesul de diazometan prin adăugarea câtorva picături de soluție acid formic în acetat de etil (4.15) 10% (v/v) și se transferă soluția organică într-un balon cotat de 25 ml. Se aduce la semn cu hexan (4.8).

Se injectează 1,5 µI din această soluție în cromatograf.

6.4.

Metilarea standardului

Se răcesc reactivii și aparatura între O și 4°C timp de două ore. Se introduc în compartimentul extern al aparaturii de diazometan următoarele:

0,2 ml soluție B (6.1.1)

1 ml acetat de etil (4.1)

0,1 ml metanol (4.4).

Se continuă metilarea conforn descrierii de la 6.3. Se injectează în cromatograf 1,5 µl din soluția rezultată.

7.

CROMATOGRAFIERE DE GAZE

Coloana trebuie să realizeze o rezoluție "R" egală sau mai bună decât 1,5, unde:

R = 2

d'

(r2

- r1)

W1

+

W2

r 1

și r 2

timpii

de retenție (în minute) W I

și W 2

lățimea picurilor la jumătatea înălțimii (în milimetri)

d

viteza de înregistrare a graficului (în milimetrii per minut) Următoarele condiții au fost găsite adecvate pentru cromatografia de gaze: Coloană: oțel inoxidabil

Lungime: 1,7 m

Diametru: 3 mm

Suport:

chromosorb: WAW

analiza sitei: 80 la 100 mesh

Fază staționară: 10% OV 17

Temperaturi: coloană: 280°C injector: 280°C detector: 280°C

Gaz purtător: azot fără oxigen Presiune:2,3 bar

Debit: 30 ml/min.

8.

CALCUL

8.1.

Coeficient de proporționalitate al hexaclorofenului

Acesta este calculat față de standardele alese, în legătură cu amestecul standard. Fie:

h

= hexaclorofenul

kh m\

A\

s

m's

A's

atunci:

= coeficientul său de proporționalitate

= masa sa (în grame) în amestec

= aria picului său

= standardul ales

=

masa sa (în grame) în amestec

=

aria picului standardului

m' h X

A' s

m\

A\

8.2

Cantitatea de hexaclorofen în probă

Fie:

h

= hexaclorofenul

kh

= coeficientul său de proporționalitate Ah

= aria picului său

s

=

standardul ales

ms

=

masa sa (în grame) în amestec As

=

aria picului său

M

=

masa (în grame) de probă pentru testare luată

atunci procentul% (m/m) de hexaclorofen din probă este:

9.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de hexaclorofen de O,1 % (m/m), diferența dintre rezultatele

a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,005% (m/m).

ANEXA nr .21

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU TOSILCLORAMIDĂ DE SODIU (CLORAMINA-T)

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este

metoda reglementată pentru determinarea cantitativă pnn cromatografie în strat subțire a tosilcloramidei de sodiu (cloramină-T) în produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de cloramină-T din probă, determinat conform acestei metode, este exprimat ca procentaj masic (m/m).

3.

PRINCIPIU

Cloramina-Teste hidrolizată complet la 4-toluensulfonamidă prin fierbere cu acid clorhidric.

Cantitatea de 4-toluensulfonamidă formată este determinată foto-densiometric prin cromatografie în strat subțire. Cantitatea de 4-toluensulfonamidă formată se determină foto-densiometric prin cromatografie în strat subțire.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Tosilcloramină de sodiu (cloramină-T)

4.2.

Soluție standard de 4-toluensulfonamidă: 50 mg de 4-toluensulfonamidă în 100 ml etanol (4.5)

4.3.

Acid clorhidric, 37% (mim), d/ 0

=

1,18 g/ml.

4.4.

Dietileter

4.5.

Etanol, 96% (v/v)

4.6.

Solvent de developare

4.6.1.

I-butanol

I

etanol (4.5)

I

apă (40 : 4 : 9; v/v/v), sau

4.6.2.

cloroform/ acetonă (6 : 4; v/v).

4.7.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire gata pregătite, silicagel 60, fără indicator fluorescent.

4.8.

Permanganat de potasiu

4.9.

Acid clorhidric, 15% (mim).

4.10.

Reactiv pulverizat: 2-toluidină, soluție în etanol

1 % (mlv) (4.5)

5.

APARATURĂ

5.1.

Aparatură uzuală de laborator

5.2.

Echipament uzual pentru cromatografie în strat subțire

5.3.

Fotodensitometru.

6.

PROCEDEU

6.1.

Hidroliză

Se cântărește cu precizie într-un balon cu fund rotund de 50 ml cca. lg de probă ("m"). Se adaugă 5 ml apă și 5 ml acid clorhidric (4.3.) și se fierbe o oră folosind un condensator de reflux. Se transferă imediat suspensia fierbinte cu apă într-un balon gradat de 50 ml. Se lasă să se răcească și se completează până la semn cu apă. Se centrifughează la cel puțin 3000 rpm pentru 5 minute și se trece lichidul supernatant printr-un filtru.

6.2.

Extracție

6.2.1.

Se iau 30 ml filtrat și se extrage de trei ori cu 15

ml

dietileter (4.4). Dacă este necesar se usucă fazele eterice și se colectează acestea într-un balon cotat de 50 ml. Se aduce la semn cu dietileter. (4.4).

6.2.2.

Se iau 25

ml

extract eteric uscat și se evaporă până la uscare totală într-un curent de azot. Se redizolvă reziduul cu 1

ml

etanol (4.5).

6.3.

Cromatografie în strat subțire

6.3.1.

Se picură 20 µl reziduu etanolic (6.2) pe o placă de cromatografie în strat subțire (4.7). În același timp și în același mod se picură 8, 12, 16 și 20 µl de soluție standard de

4-toluensulfonamidă (4.2).

6.3.2.

Apoi se lasă la developare cca. 150 mm în solvent de developare (4.6.1 sau 4.6.2).

6.3.3.

După evaporarea completă a solventului de developare, se pune placa pentru două sau trei minute într-o atmosferă de vapori de clor, care este produsă turnând 100 ml acid clorhidric (4.9) peste cca. 2 g permanganat de potasiu (4.8) într-un vas închis. Se îndepărtează excesul de clor prin încălzirea plăcii la 100°C timp de cinci minute. Apoi se pulverizează placa cu reactiv (4.1O).

6.4.

Măsurare

După aproximativ o oră, se măsoară spoturile violete prin intermediul unui fotodensitometru la 525 nm.

6.5.

Trasarea curbelor de etalonare

Se trasează valorile înălțimii picului maxim descoperite pentru cele 4 spoturi de 4-toluensulfonamidă față de cantitățile corespondente de 4 -toluensulfonamidă (adică 4, 6, 8, IOµg 4-toluensulfonamidă /spot)

7.

NOTĂ

Metoda poate fi controlată prin folosirea unei soluție de 0,1 sau 0,2% (mlv) cloramină-T (4.1) tratată în același mod ca proba (6).

8.

CALCUL

Conținutul de cloramină-T din probă, exprimat ca procentaj masic, se calculează astfel:

% (m Im) tosilcloramida de sodiu =

1,33

X

a

60xm

unde:

1,33

=

factor de conversie 4-toluensulfonamidă- cloramină-T

a

=

cantitatea (în µg) de 4-toluensulfonamidă în probă citită de pe curbele de etalonare m

= masa (în grame) a probei luate în analiză

9.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de cloramină-T de cca. 0,2 % (mim) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,03% (mim).

ANEXA nr. 22

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU FLUORUL TOTAL DIN PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA DINȚILOR

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea fluorului total în pastele de dinți. Este adecvată pentru concentrații care nu depășesc 0,25%.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de fluor din probă determinat conform acestei metode este exprimat ca procentaj masic.

3.

PRINCIPIU

Determinarea este realizată prin cromatografie de gaze. Fluorul din compusii conținând fluor este convertit la trietilfluorsilan (TEFS) prin reacție directă cu clortrietilsilan (TECS) în soluție acidă și simultan extras cu xilen conținând ciclohexan ca standard intern.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de putitate analitică.

4.1.

Fluorură de sodiu, uscată la 120°C la masă constantă.

4.2.

Apă, dublu distilată, sau de calitate echivalentă.

4.3.

Acid clorhidric, d/ 0

=

1,19 g/ml

4.4.

Ciclohexan (CH)

4.5.

Xilen fără vârfuri în cromatogramă anterioare vârfului solventului când se cromatografiază în aceleași condiții ca și proba (6.1). Dacă este necesar se purifică prin distilare.

4.6.

Clortrietilsilan (TECS Merck sau un echivalent).

4.7.

Soluții standard de fluor

4.7.1.

Soluție stoc, 0,250 mg F- /ml. Se cântăresc cu precizie 138,1 mg fluorură de sodiu (4.1) și se dizolvă în apă (4.2). Se transferă soluția cantitativ într-un balon cotat de 250 ml (5.5). Se diluează până la semn cu apă (4.2) și se amestecă.

4.7.2.

Soluție stoc diluată, 0,050mg F- /ml. Se transferă cu pipeta 20 ml din soluția stoc (4.7.1) într-un balon cotat de 100 ml (5.5). Se diluează până la semn cu apă (4.2) și se amestecă.

4.8.

Soluție standard intern

Se amestecă 1 ml ciclohexan (4.4) cu 5 ml xilen (4.5).

4.9.

Clortrietilxilan /soluție standard intern

Se transferă, cu pipeta (5.7), 0,6 ml TECS (4.6) și

O, 12 ml soluție standard intern (4.8) într-un balon cotat de 10ml. Se diluează cu xilen (4.5) până la semn și se amestecă. Se prepară proaspăt zilnic.

4.10.

Acid percloric, 70% (mlv)

4.11.

Acid percloric, 20% (mlv) în apă (4.2)

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipament standard de laborator

5.2.

Cromatograf de gaze cu un detector cu ionizare în flacără.

5.3.

Amestecător turbionar Vortex sau echivalent.

5.4.

Buhler, vibrator, tip SMB 1

sau echivalent.

5.5.

Baloane cotate, 100 și 250 ml, din polipropilenă.

5.6.

Eprubete de centrifugă (sticlă); 20 ml cu capac filetat teflonat, Sovirel tip 611-56 sau echivalent. Se curăță eprubetele și dopurile prin plasare în acid percloric (4.11) câteva ore, urmată de cinci clătiri ulterioare cu apă (4.2) și în final usucare la 100 °c.

5.7.

Pipete, reglabile pentru distribuirea de volume între 50 și 200 µI, cu vârfuri de plastic detașabile.

5.8.

Aparatură de distilare, echipată cu coloană Schneider cu trei bule sau o coloană echivalentă Vigreux.

6.

PROCEDEU

6.1.

Analiză probă

6.1.1.

Se selectează un tub de pastă de dinți nedeschis anterior, se deschide și se îndepărtează tot conținutul. Se transferă într-un recipient de plastic, se amestecă temeinic și se păstrează în condiții care nu permit deteriorarea.

6.1.2.

Se cântăresc cu precizie 150 mg ("m") de probă într-o eprubetă de cetrifugare (5.6), se adaugă 5 ml apă (4.2) și se omogenizează (5.3).

6.1.3.

Se adaugă 1ml xilen (4.5).

6.1.4.

Se adaugă cu picătura 5 ml acid clorhidric (4.3) și se omogenizează (5.3).

6.1.5.

Se adaugă, cu pipeta, 0,5 ml clorotrietilsilan / soluție standard internă (4.9) într-o eprubetă de centrifugă (5.6).

6.1.6.

Se închide eprubeta cu un dop filetat (5.6) și se amestecă temeinic timp de 45 minute pe un vibrator (5.4.) setat la 150 mișcări per minut.

6.1.7

Se centrifughează 1 O

minute la o asemenea viteză încât să se producă o

separare netă a fazelor, se deschide eprubeta, se scoate stratul organic și se injectează 3 µl din faza de organică în coloana cromatografului de gaze (5.2).

Observație:

Durează cca. 20 de minute pentru ca toți componenții să fie eluați.

6.1.8.

Se repetă injectarea, se calculează raportul suprafeței de pick mediu

(ArnFs/Aett) și se citește cantitatea corespunzătoare de fluor (în miligrame ("ml")) de pe curba de etalonare (6.3)

6.1.9

Se calculează conținutul de fluor total din probă (în procente masice de fluor) după cum este indicat la paragraful 7.

6.2.

Condiții de cromatografiere

6.2.1.

Coloana: oțel inoxidabil

Lungime: 1,8 m

Diametru: 3 mm Suport: Gaschrom 80 până la 100 mesh.

Fază staționară: ulei siliconic DC 200 sau echivalent, 20%. Se condiționează coloana peste noapte la 100°C (debit de gaz purtător la 25 ml azot per minut) și se repetă în fiecare noapte. După fiecare 4 sau 5 injectări se recondiționează coloana prin încălzire pentru 30 minute la 100°C.

Temperaturi:

coloană: 70°C injector: 150°C detector: 250°C

Debit de gaz purtător: 35 ml azot per minut.

6.3.

Curba de etalonare

6.3.1.

Se pun cu pipeta în șase eprubete de centrifugă (5.6)

O,

1, 2, 3, 4 și 5 ml soluție standard de fluor diluată (4.7.2). Se aduce la un volum de 5 ml cu apă (4.2).

6.3.2.

Se procedează conform descrierii de la 6.1.3 până la 6.1.6 inclusiv.

6.3.3.

Se injectează 3 µl de faza organică în coloana cromatografului de gaze (5.2.)

6.3.4.

Se repetă injectarea și se calculează raportul vârfului mediu (ArEFs/Aett)-

6.3.5.

Se trasează curba de etalonare corelând masa de fluor (în miligrame) în soluțiile standard (6.3.1) și raportul suprafeței de vârf Arnps/Aett măsurat în condițiile 6.3.4.. Se unesc punctele graficului cu linia dreaptă interpolată cel mai bine calculată prin analiză de regresie.

7.

CALCUL

Concentrația conținutului de fluor total din probă (în procente masice de fluor)(% (mim) F) este dată de:

% F = m 1

x 100 %

m

unde:

m

= proba pentru testare (în miligrame) (6.1.2)

m 1

= cantitatea de F (în miligrame) citită de pe curba de etalonare (6.1.8)

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de fluor de cca.

O, 15% (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească în valoare absolută de 0,012% (m/m).

ANEXA nr. 23

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU COMPUȘII ORGANO-MERCURICI

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda descrisă mai jos este reglementată pentru a fi utilizată la

identificarea și determinarea derivaților organomercurici introduși cu rol de conservanți în produsele cosmetice pentru ochi. Este aplicabilă tiomersalului ( denumire INN) (2-(etilmercur)benzoat de sodiu) și fenilmercurului și sărurilor sale.

A.

IDENTIFICARE

PRINCIPIU

Compușii organomercunc1 sunt combinați cu 1,5-difenil-3-tiocarbazonă. După extracția

ditizonatului cu tetraclorură de carbon, silicagel, se realizează cromatografia în strat subțire. Spoturile de ditizonați apar colorate oranJ.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

2.1.

Acid sulfuric, 25% (v/v)

2.2.

1,5-difenil-3- tiocarbazonă (ditizonă): 0,8 mg în 100 ml tetraclorură de carbon (2.4)

2.3.

Azot

2.4.

Tetraclorură de carbon

2.5.

Solvent de developare: hexan/ acetonă, 90: 10 (v/v)

2.6.

Soluție standard, 0,001% în apă, de:

2-(etilmercur)benzoat de sodiu

clorură de etilmercur sau clorură de metilmercur nitrat de fenilmercur sau acetat de fenilmercur diclorură de mercur sau diacetat de mercur

2.7.

Plăcuțe cu silicagel gata preparate (de ex. Merck 5721 sau echivalent)

2.8.

Clorură de sodiu APARATURĂ

3.1.

Echipament normal de laborator

3.2.

Aparatură normală pentru cromatografie în strat subțire (CSS)

3.3.

Filtru separator de faze PROCEDEU

4.1.

Extracție

4.1.1.

Se diluează 1 g probă într-o eprubetă de centrifugă prin titrare cu 20 ml apă distilată. Se obține dispersia maximă și se încălzește la 60°C pe baie de apă. Se adaugă 4 g clorură de sodiu (2.8). Se agită. Se lasă să se răcească.

4.1.2.

Se centrifughează cel puțin 20 minute la 4500 rot/minut pentru a separa cea mai mare parte a solidului de lichid. Se filtrează printr-o pâlnie de separare și se adaugă 0,25 ml soluție de acid sulfuric (2.1).

4.1.3.

Se extrage de mai multe ori cu 2 sau 3 ml soluție de ditizonă (2.2) până când ultima fază organică rămâne verde.

4.1.4.

Se filtrează secvențial fiecare fază organică printr-un filtru separator de faze (3.3).

4.1.5.

Se evaporă până la uscare totală într-un curent de azot (2.3).

4.1.6.

Se dizolvă cu 0,5 ml de tetraclorură de carbon (2.4.). Se folosește această soluție imediat, conform 4.2.1.

4.2.

Separare și identificare

4.2.1.

Se pun imediat 50 µI soluție de tetraclorură de carbon obținută la 4.1.6 pe o placă cu silicagel (2.7). Se tratează simultan 1 O

ml soluție standard (2.6) ca la 4.1. și se pun 50 µI din soluția obținută la 4.1.6. pe aceeași placă.

4.2.2.

Se pune placa în solvent (2.5) și se lasă până acesta avansează 150 mm. Compușii organomercurici apar ca spoturi colorate a căror culoare este stabilă, dacă placa este acoperită cu o placă de sticlă imediat după evaporarea solventului.

Ca exemplu, s-au obținut următoarele valori Rf:

Rf

Culoare

Tiomersal

0,33

oranJ

Clorură de etilmercur

0,29

oranJ

Clorură de metilmercur

0,29

oranJ

Săruri fenilmercurice

0,21

oranJ

Săruri mercurice (II)

0,10

oranJ

Diacetat de mercur

0,10

oranJ

1,5-difenil-3-tiocarbazonă

0,09

roz

B.

DETERMINARE

1.

DEFINIȚIE

Conținutul de compuși organomercurici determinat prin această metodă este exprimat în procente de masă (m/m) ca mercur în probă.

2.

PRINCIPIU

Metoda constă în măsurarea cantității totale de mercur prezent. Este de aceea necesar a ne asigura că nu este prezent mercur într-o stare anorganică și să fie identificat derivatul organomercuric conținut în probă. După mineralizare, mercurul eliberat este măsurat prin absorbție atomică fără flacără.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid azotic concentrat, d/ 0

=

1,41 g/ml

3.2.

Acid sulfuric concentrat d/ 0

=

1,84 g/ml.

3.3.

Apă redistilată

3.4.

Permanganat de potasiu, soluție 7% (m/v)

3.5.

Clorură de hidroxilamoniu, soluție 1,5% (m/v)

3.6.

Peroxodisulfat dipotasic, soluție 5% (m/v)

3.7.

Diclorură de staniu, soluție 10% (m/v)

3.8.

Acid clorhidric concentrat, d/ 0

=

1,18 g/ml.

3.9.

Diclorură de paladiu impregnată pe vată de sticlă, 1% (m/m).

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Aparatură pentru determinarea mercurului prin absorbție atomică fără flacără (tehnica vaporilor reci) incluzând sticlăria necesară. Lungimea de cale a cuvei cel puțin 100 mm.

5.

PROCEDEU

Se iau toate măsurile normale de protecție pentru analiza urmelor de mercur.

5.1.

Separare

5.1.1.

Se cântăresc cu precizie 150 mg probă ("m"). Se adaugă 10 ml acid azotic (3.1.) și se lasă pentru 3 ore într-un flacon etanș pus într-o baie de apă la 55°C, agitându-l la intervale regulate. În același timp, se realizează un test orb pe reactivi.

5.1.2.

După răcire, se adaugă 1 O

ml acid sulfuric (3.2.) și se lasă din nou în baia de apă la 55°C timp de 30 minute

5.1.3.

Se pune flaconul într-o baie de gheață și se adaugă cu grijă 20 ml apă (3.3).

5.1.4.

Se adaugă o porțiune de 2 ml soluție permanganat de potasiu 7% (3.4) până când soluția rămane colorată. Se pune din nou în baia de apă la 55°C pentru încă 15 minute.

5.1.5.

Se adaugă 4 ml soluție peroxodisulfat de dipotasiu (3.6). Se continuă încălzirea în baie de apă la 55 °C pentru 30 minute

5.1.6.

Se lasă la răcit și se transferă conținutul flaconului într-un balon cotat de 100 ml. Se clătește vasul cu 5 ml clorură de hidroxilamoniu (3.5) și apoi se clătește de patru ori cu 10 ml apă (3.3). Soluția trebuie să fie complet decolorată. Se aduce la semn cu apă (3.3).

5.2.

Determinare

5.2.1.

Se pun 10 ml soluție test (5.1.6) într-un vas de sticlă pentru determinarea mercurului în vapori reci (4.2). Se diluează cu 100 ml apă (3.3) și consecutiv cu 5 ml acid sulfuric (3.2) și 5 ml soluție diclorură de staniu (3.7). Se amestecă după fiecare adăugare. Se așteaptă 30 de secunde pentru reducerea tuturor ioniilor de mercur la stare metalică și se face o citire ("n").

5.2.2.

6.

Se pune vată de sticlă impregnată cu diclorură de paladiu (3.9) între vasul de reducere a mercurului și cuva de curgere a instrumentului (4.2). Se repetă 5.2.1. și se înregistrează citirea. Dacă citirea nu este zero, mineralizarea nu a fost completă și analiza trebuie repetată.

CALCUL

Fie:

m

=

masa (în miligrame) a probei pentru testare

n

=

cantitatea de mercur (în µg) citită pe instrument

Cantitatea de mercur, exprimată ca mercur, în procente de masă, se calculează cu formula:

% mercur =

n

m

7.

NOTE

7.1

Pentru îmbunătățirea mineralizării poate fi necesar să se înceapă prin diluarea probei.

7.2

Dacă absorbția mercurului pe substrat este suspectabilă, trebuie făcută o determinare cantitativă prin metoda adaosurilor standard.

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

În cazul unei concentrații de mercur de 0,007%, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe acceși probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,00035%

ANEXA nr. 24

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU SULFURI ALCALINE ȘI

ALCALINO- PĂMÂNTOASE

1.

​

2.

3.

4.

4.1.

4.2.

4.3.

4.4.

4.5.

4.6.

4.7.

4.8.

4.9.

5.

5.1.

5.2.

5.3.

5.4.

6.

6.1.

6.1.1.

6.1.2.

6.1.3.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea sulfurilor prezente în produsele cosmetice. Prezența tiolilor sau a altor agenți reducători (inclusiv sulfiții) nu interferează.

DEFINIȚIE

Concentrația sulfurilor determinată prin această metodă se exprimă ca procente masice de sulf. PRINCIPIU

După acidifierea mediului, hidrogenul sulfurat este antrenat într-un curent de azot și apoi fixat sub formă de sulfură de cadmiu. Aceasta se filtrează și se clătește și apoi este determinată iodometric.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Acid clorhidric concentrat, d/ 0

=

1,19 g/ml.

Tiosulfat de sodiu, soluție standard O,1 M Iod, soluție standard 0,05 M

Sulfură disodică Diacetat de cadmiu

Amoniac concentrat, d/ 0

=

0,90 g/ml.

Soluția amoniacală de diacetat de cadmiu: se dizolvă 10 g diacetat de cadmiu (4.5) în cca. 50 ml apă. Se adaugă amoniac (4.6) până când precipitatul se redizolvă (de ex. aproximativ 20 ml). Se aduce la 100 ml cu apă.

Azot

Soluție de amoniac M APARATURĂ

Echipament uzual de laborator

Balon cu fund rotund și trei gâturi rodate standard de 100ml

Două flacoane conice de 150 ml cu gât rodat, echipate cu un dispozitiv alcătuit dintr-o tub plonjor și o țeavă de ieșire laterală pentru eliminarea gazelor antrenate.

Pâlnie cu tijă lungă

PROCEDEU

Antrenarea sulfurilor

Se ia o probă pentru testare care nu a fost deschisă anterior. Se cântărește cu precizie în balonul cu fund rotund (5.2) o cantitate ("m") (exprimată în grame) de produs corespunzând la nu mai mult de 30 mg ioni sulfură (5.2). Se adaugă 60 ml apă și 2 picături lichid antispumant .

Se transferă 50 ml soluție (4.7) în fiecare dintre cele două flacoane conice (5.3.)

Se fixează pâlnia picurătoare, tubul plonjor și țeava de ieșire pe balonul cu fund rotund (5.2). Se conectează țeava de ieșire la flacoanele conice (5.3) montate în serie prin intermediul unor țevi de PVC.

6.1.4.

6.1.5.

6.1.6.

6.1.7.

6.1.8.

6.2.

6.2.1.

6.2.2.

6.2.3.

6.2.4.

6.2.5.

7.

N

B: Aparatul de antrenare trebuie să fie treacă de următorul test de etanșeitate: simulând condițiile de testare, se înlocuiește produsul care urmează să fie determinat în 10 ml soluție de sufură (preparată la 4.4) conținând "X mg" de sulfură (determinată iodometric).Fie "Y" numărul de miligrame de sulfură găsit la sfârșitul acestei operații. Diferența dintre cantitatea "X" și cantitatea "Y" nu trebuie să depășească 3%.

Se trece curent de azot (4.8) prin interior timp de 15 minute, cu un debit de două bule pe secundă, în vederea eliminării aerului conținut în balonul cu fund rotund (5.2.)

Se încălzește balonul cu fund rotund la 85

±

5°C.

Se oprește curentul de azot (4.8) și se adaugă 40 ml de acid clorhidric (4.1) picătură cu picătură.

Se pornește din nou curentul de azot (4.8) atunci când aproape tot acidul a fost transferat, lăsând un pat de lichid minim pentru a preveni scăpările de hidrogen sulfurat.

Se oprește încălzirea după 30 minute. Se lasă flaconul (5.2)să se răcească și se continuă trecerea curentului de azot (4.8) prin interior pentru cel puțin o oră și jumătate.

Titrare

Se filtrează sulfura de cadmiu printr-o pâlnie cu tijă lungă (5.4).

Se clătesc flacoanele conice (5.3) mai întâi cu soluție amoniacală (4.9) și se toarnă în filtru. Apoi se clătește cu apă distilată și se folosește apa pentru a spăla precipitatul reținut de filtru.

Se completează apa de spălare a precipitatului cu 100 ml apă.

Se pune hârtie de filtru în primul flacon conic care conține precipitatul. Se adaugă 25 ml ("n 1

")

soluție de iod (4.3), cca. 20 ml acid clorhidric (4.1) și 50 ml apă distilată.

Se determină excesul de iod folosind soluție de tiosulfat de sodiu ("n 2

")

(4.2). CALCUL

Conținutul de sulfură al probei, exprimat ca sulf, în procente masice, se calculează cu următoarea formulă:

% sulfura

32(n

1 x 1

-

n 2 x 2 )

20m

unde:

n 1

= numărul (în mililitrii) de soluție standard de iod (4.3) folosit x 1

= molaritatea acestei soluții

n 2

= numărul (în mililitrii) de soluție standard de tiosulfat de sodiu (4.2) x 2

=

molaritatea acestei soluții

m

=

masa (în grame) a probei pentru testare

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de sulfură de cca 2% (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,2 % (mim).

ANEXA nr.25

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU

a-

MONO GLICERIL 4-AMINOBENZOAT

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează identificarea alfa - mono (gliceril 4-aminobenzoatului și identificarea etil 4- aminobenzoatul (benzocaină : INN) ce poate fi prezent ca impuritate.

2.

PRINCIPIU

Această identificare este făcută prin cromotografie în strat subțire pe silicagel cu un indicator de fluorescență și detecția grupului de amine primare libere prin formarea de unui colorant diazo pe placă.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Amestec solvent: ciclohexan/ 2-propanol / diclormetan stabilizat 48 / 64 / 9 (v/v/v).

3.2.

Solvent de developare: gazolină (40-60) /benzen/ acetonă/ soluție hidroxid de amoniu (NH 3

minim 25%): 35

I

35

I

35

I

1 (v/v/v/v).

3.3.

Soluție de developare:

(a)

azotit de sodiu: lg în 100 ml acid clorhidric lM (preparat imediat înainte de folosire).

(b)

2-naftol: 0,2 g în 100 ml de hidroxid de potasiu lM

3.4.

Soluții standard:

alfa-monogliceril 4-aminobenzoat: 0,05g în 100 ml solvent amestecat 3.1 etil 4-aminobenzoat: 0,05g în 100 ml solvent amestecat 3.1

3.5.

Plăci cu silicagel 60 F254, 0,25 mm grosime, 200 mm x 200 mm

4.

APARATURĂ

4.1.

Aparatura uzuală pentru cromatografie în strat subțire

4.2.

Vibrator ultrasonic.

4.3.

Filtru Millipore FH 0,5 µm ori echivalent

5.

PROCEDEU

5.1.

Prepararea probei

Se cântăresc 1,5 g produs de analizat într-un balon cotat cu dop de 1 O

ml. Se aduce la semn cu solvent (3.1). Se închide și se lasă pentru o oră la temperatura camerei în într-un vibrator ultrasonic (4.2). Se filtrează printr-un filtru Millipore (4,3), și se folosește filtratul pentru cromotagrafiere.

5.2.

Cromatografiere în strat subțire

Se pipetează pe placă (3.5) câte 10 µl soluție probă (5.1) și din fiecare soluție standard (3.4).

Se developează cromatograma până la o înălțime de 150 mm într-un tanc saturat anterior cu solvent 3.2. Se lasă placa să se usuce la temperatură ambiantă.

5.3.

Developare

5.3.1.

Se observă placa în lumină UV la 254 nm.

5.3.2.

Se pulverizează placa complet uscată cu soluție 3.3 (a).

Se lasă să se usuce la temperatura camerei pentru 1 minut și imediat se pulverizează cu soluție 3.3. Se usucă placa într-o etuvă la 60°C. Spoturile ce apar au o culoare oranj. Alfa-monoglicerii 4-aminobenzoat: Rf

0.07; etil 4- aminobenzonat: Rf 0,5.

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează determinarea alfa monogliceril-(4-aminobenzoatul)ului. Se determină de asemenea etil-4-aminobezoatul. Nu se poate determina mai mult de 5% (mim) alfa-mono-gliceril 4-aminobenzoat și mai mult de 1% (mim) etil- 4-aminobenzoat.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de alfa-mono-gliceril 4-aminobenzoat și de etil- 4-aminobenzoat măsurat prin această metodă este exprimat în procente masice (%

mim)

de produs.

3.

PRINCIPIU

Produsul de analizat este suspendat în metanol și după un tratament adecvat al probei este determinat pnn cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC).

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și trebuie să fie adecvați pentru HPLC.

4.1.

Metanol

4.2.

Ortofosfat diacid de potasiu (KH 2 PO 4

)

4.3.

Diacetat de zinc (Zn (CH 3 COO) 2

•

2H 2 O

4.4.

Acid acetic (d/ 0

= 1,05)

4.5.

Hexacianoferat de tetrapotasiu (Ki(Fe(CN) 6

) •

3H 2 O)

4.6.

Etil 4-hidroxibenzoat

4.7.

Alfa monogliceril 4-aminobenzoat

4.8.

Etil 4-aminobenzoat

4.9.

Soluție tampon de fosfat (0,02M): se dizolvă 2,72 g ortofosfat diacid de potasiu (4.2) într-un litru de apă

4.10.

Eluent: soluțietampondefosfat(4,9)/metanol(4.l) 61 /39 (v/v)

Compoziția fazei mobile poate fi schimbată în scopul de a obține un factor de resoluție R2l ,5.

R

= 2d'

R2

-R1

W1

+

W2

unde:

R 1

și R 2

= timpii de retenție, în minute, ai picurilor

W I

și W 2

= lățimea picurilor la jumătatea înălțimii, în milimetrii

d'

= viteza de înregistrare a graficului, în milimetri per minut

4.11.

Soluție stoc de alfamonogliceril 4-aminobenzoat: într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 40 mg alfamonogliceril 4-aminobenzoat. Se dizolvă în 40 ml metanol (4.1). Se aduce la semn cu soluție tampon (4.9) și se amestecă.

4.12.

Soluție stoc de etil 4-aminobenzoat: într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 40 mg etil 4- aminobenzoat. Se dizolvă în 40 ml metanol (4.1). Se aduce la semn cu soluție tampon (4.9) și se amestecă.

4.13.

Soluție standard intern: într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 5 mg etil 4-hidroxibenzoat. Se dizolvă în 40 ml metanol (4.1). Se aduce la semn cu soluție tampon (4.9) și se amestecă.

4.14.

Soluții standard: se prepară patru soluții standard prin dizolvarea în 100 ml eluent (4.10) conform tabelului de mai

JOS:

Alfa monogliceril 4-aminobenzoat

Etil 4-aminobenzoat

Etil 4-hidroxibenzoat

µg/ml (*)

ml(4.11)

µg/ml (*)

ml (4.12)

µg/ml (*)

ml(4.13)

I

8

2

8

2

50

10

II

16

4

12

3

50

10

III

24

6

16

4

50

10

IV

40

10

20

5

50

10

(!)Aceste valori sunt date ca o indicație și corespund la mase exacte din 4.11, 4.12 și 4.13.

NB:

aceste

soluții

pot

fi

preparate

în

moduri

diferite.

4.15

.Soluție Carrez I: se dizolvă 26,5 g de hexacianoferat de tetrapotasiu (4.5) în apă și se aduce la volum de 250 ml.

4.16. Soluție Carrez II: se dizolvă 54,9 g de diacetat de zinc (4.3) și 7,5 ml acid acetic (4.4) în apă și se aduce la volum de 250 ml.

4.17 .Merck Lichrosorb RP-18, sau echivalent, cu dimensiunea medie a particulelor 5 µm.

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipamenet uzual de laborator.

5.2.

Echipament pentru cromatografia de înaltă performanță cu detector UV cu lungime de undă variabilă și cameră termostatată setată la 45°C.

5.3.

Coloană de oțel inoxidabil: lungime 250 mm, diametru interior 4,6 mm; umplutură Lichrosorb RP-18 (4.17).

5.4.

Baie ultrasonică.

6.

PROCEDEU

6.1.

Preparare probă

6.1.1.

Se cântărește cu precizie 1g de probă într-un pahar de 100 ml și se adaugă 1O ml metanol (4.1).

6.1.2.

Se pune paharul în baia ultrasonică (5.4) timp 20 de minute pentru a se obține o suspensie. Se transferă cantitativ suspensia astfel obținută într-un balon cotat de 100 ml cu nu mai mult de 75 ml de eluant (4.1O).

Se adăugă succesiv 1 ml soluție Carrez

I (4.15) și 1 ml soluție Carrez

li ( 4.16) și se amestecă după fiecare adăugare. Se aduce la semn cu eluant (4.10),se reamestecă și se filtrează printr-o hârtie de filtru cutată.

6.1.3.

Se pipetează 3,0 ml din filtratul obținut la 6.1.2. și 5,0 ml soluție standard intern (4.13) într-un balon cotat de 50 ml. Se aduce la semn cu eluant (4.10) de și se amestecă. Se folosește soluția astfel obținută pentru realizarea analizei cromatografice descrisă la 6.2.

6.2.

Cromatografiere

6.2.1.

Se reglează debitul fazei mobile (4.1O) la 1,2 ml/min și se setează temperatura coloanei la 45°C.

6.2.2.

Se setează detectorul (5.2) la 274 nm.

6.2.3.

Cu o microseringă se injectează cel puțin de două ori 20 µl de soluție (6.1.3) în cromatografși se măsoară suprafața picului.

6.3.

Curba de etalonare

6.3.1.

Se injectează 20 µl din fiecare dintre soluțiile standard (4.1.4) și se măsoară suprafața picului.

6.3.2.

Pentru fiecare concentrație se calculează raportul dintre suprafețele vârfurilor pentru alfamonogliceril 4- aminobenzoat și suprafețele vârfurilor pentru standardul intern.

Se trasează acest raport pe abscisă iar pe ordonată raportul maselor corespunzătoare.

6.3.3.

Se procedează în același mod pentru etil 4-hidroxibenzoat.

7.

CALCUL

7.1.

Din curba de etalonare obținută la 6.3. se citesc raporturile de mase (RPl, RP2), corespunzând cu raporturile dintre suprafețele picurilor calculate la 6.2.3, unde:

RPl

= masă alfamonogliceril 4-aminobenzoat / masă etil 4-hidroxibenzoat RP2

= masă etil 4-aminobenzoat / masă etil 4-hidroxibenzoat

7.2.

Din raportul de mase obținute în acest mod se calculează conținutul de alfamonogliceril 4-aminobeanzoat și respectiv etil 4-aminobenzoat, ca procente masice (% mim) cu ajutorul formulelor:

Rp % (m / m) alfa - monogliceril 4 - aminobenzoat

=

RP1 x

9

6p

RP % (m / m) etil 4 - aminobenzoat = RP2 x

9

6p

q

=

cantitatea de etil 4-aminobenzoat (standard intern) cântărită, în miligrame, în 4.12 p

=

cantitatea de probă, în grame, cântărită în 6.1.1

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

8.1

Pentru un conținut de 5% (mim) alfamonogliceril 4-aminobenzoat, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,25%.

Pentru un conținut de 1% (m/m) etil 4-aminobenzoat, diferența dintre rezultatele a douădeterminări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească

O, 10%.

9.

NOTE

9.1.

Înainte de efectuarea unei analize, se verifică dacă proba conține substanțe care ar fi pasibile să se suprapună pe cromatogramă peste picul standardului intern (etil 4-aminobenzoat).

9.2.

Pentru a verifica absența oricărei interferențe, se repetă determinarea prin schimbarea proporției de metanol în faza mobilă cu 10% relativ .

ANEXA

nr.

26

METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU CLORBUTANOL

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea clorbutanolului ( denumire conform INN) la o concentrație maximă de 0,5% (m/m) în orice produs cosmetic, cu excepția aerosolilor.

2.

DEFINIȚIE

Conținutul de clorbutanol măsurat prin această metodă este exprimat în procente masice % (m/m) de produs.

3.

PRINCIPIU

După un tratament adecvat al produsului de analizat determinarea este realizată prin cromatografie de gaze folosind 2,2,2-tricloretanol ca standard intern.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

4.1.

Clorbutanol (1,1,1-triclor-2-metilpropan-2-ol)

4.2.

2,2,2-tricloretanol

4.3.

Etanol absolut

4.4.

Soluție standard de clorbutanol: 0,025g în 100 ml etanol (4.3) (m/v)

4.5.

Soluție standard de 2,2,2-tricloretanol: 4 mg în 100 ml etanol (4.3) (m/v)

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipament uzual de laborator.

5.2.

Cromatograf de gaze cu detector cu electroni, Ni 63.

6.

PROCEDEU

6.1.

Preparare probă

Se cântărește cu precizie între O,1 și 0,3 g ("p"g) de probă. Se pune într-un balon cotat de 100 ml. Se dizolvă în etanol (4.3), se adaugă 1ml soluție standard intern (4.5) și se aduce la semn cu etanol (4.3).

6.2.

Condiții pentru cromatografia de gaze

6.2.1.

Condițiile de operare trebuie să realizeze un factor de rezoluție R2l ,5:

unde:

R 1

și R 2

=

timpii de retenție, în minute, ai picurilor

W 1

și W 2

=

lățimea picurilor la jumătatea înălțimii, în milimetrii

d'

=

viteza de înregistrare a graficului, în milimetrii per minut

6.2.2.

Ca exemple, următoarele condiții de operare fumizează rezoluția necesară:

Coloană

I

II

Material

Sticlă

Oțel inoxidabil

Lungime

1,80 m

3m

Diametru

3mm

3mm

Fază staționară

10% Carbolax 20 M TPA pe

5% OV 17 pe Chromosorb

Gaschrom Q 80-100 mesh

WAW DMCS 80-100 mesh

Conditionare

2 la 3 zile la 190 °C

Temperaturi:

- injector

200°c

150°C

- coloană

150°C

100°c

- detector

200°c

150°C

Gaz purtător

Azot

Argon

I

metan (95 / 5 v/v)

Debit

35 ml/min

35 ml/min

6.3.

Curbă standard

Folosind 5 baloane cotate de 100 ml, se adaugă 1 ml soluție standard (4.5) și respectiv 0,2, 0,3, 0,4, 0,5 și 0,6 ml soluție 4.4, se aduce la semn cu etanol (4.3) și se amestecă. Se injectează 1 µI din fiecare din aceste soluții în cromatograf în conformitate cu condițiile de operare descrise în 6.2.2. și se construiește o curbă de etalonare prin trasarea pe abscisă a raportului dintre masa de clorbutanol și cea de 2,2,2-tricloretanol și pe ordonată raportul suprafețelor picurilor corespondente.

6.4.

Se injectează 1 µl soluție obținută la 6.1. și se procedează în conformitate cu condițiile descrise la 6.2.2.

7.

CALCUL

7.3.

Se calculează de pe curba standard (6.3) cantitatea "a" exprimată ca µg de clorbutanol, în soluția 6.1

7.4.

Conținutul de clorbutanol în probă este calculat folosind următoarea formulă:

% clorbutanol (m / m) =

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

a

X

10

2

p

X

10

6

=

a

p

X

10 4

Pentru un conținut de clorbutanol de 0,5% (m/m) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie sp depășească 0,01%.

ANEXA

nr.

27

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU CHININĂ ÎN PRODUSELE PENTRU

ÎNGRIJIREA PĂRULUI

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru identificarea și determinarea cantitativă a chininei în șampoane și loțiunile pentru păr.

2.

PRINCIPIU

Identificarea este realizată prin cromatografie în strat subțire pe silicagel. Detecția chininei este realizată prin fluorescența albastră a chininei în condiții acide la 360 nm.

Pentru confirmare ulterioară, fluorescența poate fi eliminată prin vapori de brom, și vaporii de amoniac vor determina apariția unei fluorescențe gălbui.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Plăci cu silicagel, fără indicatori fluorescenți, 0,25 mm grosime, 200 mm x 200 mm.

3.2.

Solvent de developare: toluen/ dietileter /diclormetan/ dietilamină 20 / 20 / 20 / 8 (v/v/v/v)

3.3.

Metanol

3.4.

Acid sulfuric (96%; d/ 0

=1,84)

3.5.

Dietileter

3.6.

Agent de developare: se adaugă cu grijă 5 de acid sulfuric (3.4) la 95 ml dietileter (3.5) într-un recipient răcit.

3.7.

Brom

3.8.

Soluție hidroxid de amoniu (28%; d/ 0

= 0,90)

3.9.

Chinină, anhidră

3.10.

Soluție standard: se cântăresc cu precizie 100,0 mg chinină anhidră (3.9) într-un balon cotat și se dizolvă în 100 mg metanol (3.3).

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual pentru cromotografie în strat subțire.

4.2.

Baie ultrasonică.

4.3.

Filtru Millipore, FH 0,5 µm sau echivalent cu echipament de filtrare adecvat.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Într-un balon cotat de 100 ml se cântărește cu precizie o cantitate de probă ce poate conține cca. I 00 mg chinină, se dizolvă și se aduce la semn cu metanol.

Se astupă balonul și se lasă pentru o oră la temperatura camerei într-un vibrator ultrasonic. Se filtrează și se folosește filtratul pentru cromatografie.

5.2.

Cromatografiere în strat subțire

Se pipetează 1,0 µl soluție standard (3.10) și 1,0

µl

soluție probă (5.1) pe placa cu silicagel (3.1). Se developează cromatograma pe o distanță de 150 mm folosind solvent 3.2 într-un tanc saturat anterior cu solvent (3.2).

5.3.

Developare

5.3.1.

Se usucă placa la temperatura camerei

5.3.2.

Se pulverizează cu reactivul 3.6.

5.3.3.

Se lasă placa la uscat pentru o oră la temperatura camerei.

5.3.4.

Se observă în lumina unei lampi UV reglată la o lungime de undă de 360 nm. Chinina apare ca un spot fluorescent albastru intens.

Ca exemplu tabelul de mai jos indică valorile Rf ale principalilor alcaloizi derivați din chinină când se developează cu solvent 3.2.

Alcaloid

Rf

Chinină

0,20

Chinidină

0,29

Cinconină

0,33

Cinconidină

0,27

Hidrochinidină

O, 17

5.3.5.

Pentru confirmarea ulterioară a prezenței chininei, placa este expusă pentru cca. o oră la vapori de brom (3.7). Fluorescența dispare. Când aceași placă este expusă la vapori de amoniac (3.8), spoturile reapar cu o culoare maro, și când placa este examinată din nou sub lumină UV la 360 nm se poate observa o fluorescență gălbuie.

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea chininei. Poate fi utilizată pentru a determina concentrația maximă admisă de 0,5% (mim) în șampoane și 0,2 % în loțiunile pentru păr.

2

DEFINIȚIE

Conținutul de chinină determinat prin această metodă este exprimat în procente masice (%

mim)

de produs.

3

PRINCIPIU

După un tratament adecvat al produsului de analizat, determinarea este realizată prin cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC)

4

4.1

4.2.

4.3

4.4

4.5.

4.6

4.7

4.8.

4.9.

4.10.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și adecvați HPLC.

.Acetonitril

Fosfat diacid de potasiu (KH 2 PO 4

)

.Acid ortofosforic (85%; d/ 0

= 1,7)

.Bromură de tetrametilamoniu Chinină, anhidră

.Metanol

.Soluție acid ortofosforic (0,1 M): se cântăresc 11,53 g acid ortofosforic (4.3) și se dizolvă în 1 OOO ml apă într-un balon cotat.

Soluție fosfat diacid de potasiu (O,1 M): se cântăresc 13,6 g fosfat diacid de potasiu (4.2) și se dizolvă în 1 OOO ml apă într-un balon cotat.

Soluție bromură de tetrametilamoniu: se dizolvă 15,40 g bromură de tetrametilamoniu în 1 OOO ml apă într-un balon cotat.

Eluent: acid ortofosforic (4.7) / fosfat diacid de potasiu (4.8) / bromură de tetrametilamoniu (4.9) /apă/ acetonitril (4.1) 10 / 50 / 100 / 340 / 90

(v/v/v/v/v)

Compoziția acestei faze mobile poate fi schimbată în scopul de a obține un factor de rezoluție R21,5

unde:

R 1

și R 2

=

timpii de retenție, în minute, ai picurilor

W 1

și W 2

=

lățimea picului la jumătate înălțimii, în milimetrii

d'

=

viteza de înregistrare a graficului, în milimetrii per minut

4.11

.Silice tratată cu octadecilsilan (10µm)

4.12

.Soluții standard: într-un set de baloane cotate de 100ml se cântăresc cu precizie cca. 5,0, 10,0, 15,0 și respectiv 20,0 mg chinină anhidridă (4.5). Se aduce la semn cu metanol (4.6) și se agită conținutul baloanelor până la dizolvarea chininei. Se filtrează fiecare probă printr-un filtru de 0,5 µm.

5.

APARATURĂ

%0.1

Echipament uzual de laborator.

%0.2

Baie ultrasonică.

5.3.

Echipament pentru cromatografie de lichid de înaltă performanță, cu detector cu lungime de undă variabilă.

5.4.

Coloană: lungime 250 mm; diametru interior 4,6 mm; umplutură silice (4.11).

5.5.

Filtru Millipore FH 0,5 µm, sau echivalent, cu aparatură de filtrare adecvată.

6.

PROCEDEU

6.1

Preparare probă

Într-un balon cotat de 100 ml se cântărește cu precizie o cantitate suficientă de produs pentru a conține 10,0 mg chinină anhidră, se adaugă 20 ml metanol (4.6) și se pune balonul într-o baie ultrasonică (5.2) pentru 20 minute. Se aduce la semn cu metanol (4.6). Se amestecă soluția și apoi se filtrează o porțiune (5.5).

6.2

Cromatografiere

Debit: 1,0 ml/min.

Lungime de undă pentru detector (5.3): 332 nm. Volum de injectare: 10 µl din soluția filtrată (6.1) Măsurare: suprafața picului.

6.3.

Curbă de etalonare

Se injectează de cel puțin 3 ori 10,0 µl din fiecare soluție de referință (4.12), se măsoară suprafața picurilor și se calculează suprafața medie pentru fiecare concentrație.

Se realizează curba de etalonare și se verifică ca aceasta să fie rectilinie.

7.

CALCUL

7.1.

Din curba de etalonare (6.3) se determină cantitatea în µg de chinină anhidră prezentă în volumul injectat (6.2)

7.2.

Concentrația de chinină anhidră în probă, ca procentaj masic (% m/m), este obținută utilizând formula următoare:

% (m

Im)

chinina anhidra = _§_

A

unde:

B

este cantitatea, în micrograme, de chinină anhidră determinată în cei 1 O

µI de soluție filtrată (6.1) A

este masa probei, în grame (6.1)

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de chinină anhidră de 0,5 % (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,02%.

Pentru un conținut de chinină anhidră de 0,2 % (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,01%.

ANEXA

nr.

28

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU SULFIȚI ANORGANICI ȘI SULFIȚI

ACIZI

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează identificarea și determinarea a sulfiților anorganici și sulfiților acizi în produsele cosmetice. Este aplicabilă numai produselor care au o fază apoasă sau alcoolică și pentru concentrații de până la 0,2% dioxid de sulf.

A.

IDENTIFICARE

1.

PRINCIPIU

Proba se încălzește în acid clorhidric și dioxidul de sulf care se eliberează este identificat prin mirosul său sau prin efectul său asupra hârtiei indicatoare.

2.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

2.1.

Acid clorhidric (4M).

2.2.

Hârtie iod-amidonată (iodat de poatsiu) ori echivalent.

3.

APARATURĂ

3.1.

Echipament uzual de laborator.

3.2.

Flacon (25 ml) echipat cu un condensator de reflux scurt.

4.

PROCEDEU

4.1.

Se pun cca. 2,5 g probă în flacon (3.2) cu 10 ml de acid clorhdric (2.1)

4.2.

Se amestecă și se încălzește lpână a fierbere.

4.3.

Se testează emisia de dioxid de sulf prin miros sau cu hârtie indicatoare (2.2).

B.

DETERMINARE

1.

DEFINIȚIE

Conținutul de sulfit sau sulfit acid în probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente masice de dioxid de sulf.

2.

PRINCIPIU

După acidifierea probei, dioxidul de sulf eliberat este distilat într-o soluție de apă oxigenată. Acidul sulfuric format este titrat cu o soluție de hidroxid de sodiu standardizată.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Apa oxigenată 0,2% (m/v). Se prepară zilnic.

3.2.

Acid ortofosforic (d/ 5

=

1,75)

3.3.

Metanol

3.4.

Soluție standardizată de hidroxid de sodiu (0,01 M)

3.5.

Azot

3.6.

Indicator: amestec

1

:

1 (v/v) de roșu de metil (0,03% m/v în etanol) și albastru de metilen (0,05% m/v în etanol). Se filtrează soluția.

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Aparatură de distilare (vezi figura).

5.

PROCEDEU

5.1.

În balonul de distilare A (vezi figura) se cântăresc cu precizie cca. 2,5 g probă.

5.2.

Se adaugă 60 ml apă și 50 ml metanol (3.3) și se amestecă.

5.3.

Se pun 10 ml apă oxigenată (3.1), 60 ml apă și câteva picături de indicator (3.6) în colectorul de distilare D (vezi figura). Se adaugăi căteva picături de hidroxid de sodiu (3.4) până la virarea în verde a indicatorului.

5.4.

Se repetă 5.3. pentru flaconul de spălare E (vezi figura)

5.5.

Se asamblează aparatura și se reglează debitul de azot (3.5) la circa 60 bule per minut.

5.6.

Se pun 15 ml acid ortofosforic (3.2) din pâlnie în balonul de distilare A.

5.7.

Se încălzește rapid până la fierbere și apoi se fierbe ușor la foc mic pe o perioadă totală de 30 minute;

5.8.

Se detașează colectorul de distilare D. Se clătește tubul și apoi se titrează soluție de hidroxid de sodiu (3.4) până la virarea în verde a indicatorului (3.6)

6.

CALCUL

Se calculează conținutul de sulfit sau sulfit acid, în procente masice, cu formula:

% m

Im

dioxid de sulf =

3

2

unde:

M

= concentrație molară a soluției de hidroxid de sodiu

•

MV

m

V

= volum de hidroxid de sodiu (3.4) necesar pentru titrare (5.8), în mililitri m

= masa probei (5.1), în grame.

7

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de 0,2%

mim

dioxid de sulf diferența dintre două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să fie mai mare de 0,006%.

Aparatura de distilare a dioxidului de sulf în conformitate cu Tanner

Toate dimensiunile sunt în mm.

o

IO

N

" <O '

ANEXA nr. 29

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU CLORAȚI Al METALELOR ALCALINE

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează identificarea și determinarea cloraților metalelor alcaline în pastele de dinți și alte produse cosmetice.

A.

IDENTIFICARE

1.

PRINCIPIU

Clorații sunt separați de alți halogenați prin cromatografie în strat subțire și identificați prin oxidarea iodurii cu formare de iod.

2.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

2.1.

Soluții de referință: soluții apoase de clorat, bromat și iodat de potasiu (0,2% m/v) proaspăt preparate.

2.2.

Solvent de developare: soluție amoniacală (28% m/v) /acetonă/ butanol (60 / 130 / 30 v/v/v)

2.3.

Iodură de potasiu, soluție apoasă (5% m/v)

2.4.

Soluție de amidon (1 la 5% m/v)

2.5.

Acid clorhidric (lM)

2.6.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire cu celuloză, gata preparate (0,25 mm)

3.

APARATURĂ

Echipament normal pentru cromatografia în strat subțire.

4.

PROCEDEU

4.1.

Se extrage circa 1g de probă cu apă, se filtrează și diluează la cca. 25 ml.

4.2.

Se pipetează 2 µl de soluție (4.1) pe placă (2.6) împreună cu 2 µl porțiuni din fiecare din cele trei soluții de referință (2.1).

4.3.

Se pune placa într-un tanc și se developează prin cromatografie ascendentă circa trei sferturi din lungimea plăci (2.6) cu solvent 2.2.

4.4.

Se scoate din tanc și se lasă să se evaporeze solventul (NB: aceasta poate dura până la 2 ore)

4.5.

Se pulverizează placa cu iodură de potasiu (2.3) și se lasă la uscat pentru cca. 5 minute

4.6.

Se pulverizează placa cu soluție de amidon (2.4) și se lasă la uscat pentru cca. 5 minute

4.7.

Se pulverizează placa cu acid clorhidric (2.5)

5.

EVALUARE

Halogenați

Rf

Iodat

0-c-0,2

Bromat

0,5 -c- 0,6

Clorat

0,7 -c- 0,8

Dacă cloratul este prezent ,un spot albastru (posibil un spot maro) va apărea după o jumătate de oră cu o valoare Rf

de aproximativ 0 - ,7 ' p - ân - ă

- la , 0 ,8.

---'------- -------------

Trebuie remarcat faptul că bromații și iodații dau reacție imediată. Trebuie avut grijă a nu se confunda spoturile de la bromați și clorați.

B.

DETERMINARE

1.

DEFINIȚIE

Conținutul de clorat din probă determinat conform acestei metode este exprimat în procente masice de clorat.

2.

PRINCIPIU

Cloratul este redus de pulberea de zinc în condiții acide. Clorura formată este măsurată prin titrare potențiometrică folosind o soluție de nitrat de argint. O determinare similară înainte reducerii permite determinarea posibilei prezențe a halogenurilor.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid acetic, 80% (m/m)

3.2.

Pulbere de zinc

3.3.

Soluție standard de azotat de argint (O,1 M)

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Potențiometru echipat cu electrod indicator de argint.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Într-o eprubetă pentru centrifugă se cântărește cu precizie o cantitate "m" de aproximativ 2 g. Se adaugă cca. 15 ml acid acetic (3.1) și se amestecă cu grijă. Se așteaptă 30 minute și se centrifughează 15 minute la 2000 rot/min. Se transferă soluția supematantă într-un balon cotat de 50 ml. Se repetă centrifugarea de două ori prin adăugarea a 15 ml acid acetic (3.1) la reziduu. Se colectează soluția conținând clorat în același balon cotat. Se aduce la semn cu acid acetic (3.1).

5.2.

Reducere clorat

Se iau 20 ml soluție 5.1. și se adaugă 0,6 g pulbere de zinc (3.2). Se aduce la fierbere într-un balon echipat cu un tub condensator. După 30 minute de fierbere, se răcește și se filtrează. Se clătește balonul cu apă. Se filtrează și se reunește filtratul cu apele de clătire.

5.3.

Determinare clorură

Se titrează 20 ml soluție 5.2. cu azotat de argint (3.3.) prin folosirea potențiometrului (4.2). Se titrează în același mod 20 ml soluție 5.1. cu azotat de argint (5.3)

NB:

Dacă produsul conține derivați de brom sau iod care pot elibera bromuri sau ioduri după reducere, curba de titrare va avea mai multe puncte de inflexiune. În acest caz volumul soluției titrate (3.3) corespunzând clorurii este diferența dintre ultimul și penultimul punct de inflexiune.

6.

CALCUL

Conținutul de clorat al probei(% m/m) este calculat cu formula:

unde:

Clorat (Clo- 3

) % m / m =

20,9 (V - V') M

m

V

=

volumul în mililitrii, de soluție de azotat de argint (3.3) folosit la titrarea soluției 5.2

V'

=

volum în mililitrii, de soluție de azotat de argint (3.3) folosit la titrarea a 20 ml de soluție 5.1

M

=

molalitatea soluției standard de azotat de argint (3.3) m

=

masa probei, în grame.

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de clorat de 3 până la 5%

mim,

diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășiească 0,07%

mim.

ANEXA nr. 30

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU IODAT DE SODIU

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează procedeul de identificare și determinare a compoziției chimice a produselor cosmetice conținând iodat de sodiu.

A.

IDENTIFICARE

1.

PRINCIPIU

Iodatul de sodiu este separat de alți halogenați prin cromatografie în strat subțire și identificat prin oxidarea iodurii cu formare de iod.

2.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

2.1.

Soluții de referință: soluții apoase de clorat, bromat și iodat de potasiu (O,1% m/v) proaspăt preparate.

2.2.

Solvent de developare: soluție amoniacală 28% (m/v) /acetona/ butanol (60 / 130 / 30 v/v/v)

2.3.

Soluție apoasă de iodură de potasiu (5% m/v)

2.4.

Soluție de amidon (1până la 5% m/v)

2.5.

Acid clorhidric (1M)

3.

APARATURĂ

3.1.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire cu celuloză (0,25 mm) gata preparate.

3.2.

Echipament normal pentru crtomatografie în strat subțire.

4.

PROCEDEU

4.1.

Se extrage cca. 1 g de probă cu apă, se filtrează și se diluează la cca. 1 O

ml.

4.2.

Se pipetează 2 µI din această soluției pe linia de bază a plăcii (3.1) împreună cu 2 µI porțiuni din fiecare dintre cele trei soluții de referintă.

4.3.

Se pune placa într-un tanc și se developează prin cromatografie ascendentă circa trei sferturi din lungimea plăcii (2.6) cu solvent (2.2).

4.4.

Se îndepărtează placa din tanc și se lasă să se evapore solventul la temperatura ambiantă

(NB:

aceasta poate dura până la două ore)

4.5.

Se pulverizează placa cu iodură de potasiu (2.3) și se lasă să se usuce cca. de 5 minute.

4.6.

Se pulverizează placa cu soluție de amidon (2.4) și se lasă să se usuce cca. de 5 minute

4.7.

În final se pulverizează cu acid clorhidric (2.5)

5.

EVALUARE

Dacă iodatul este prezent un spot albastru (culoarea poate fi maro sau poate deveni maro dacă stă) va apărea imediat cu o valoare Rf de aproximativ

O

până la 0,2.

Trebuie remarcat că bromații dau reacții imediate la valori Rf de aproximativ 0,5 până la 0,6 iar clorații, după cca. 30 minute, la valori Rf de 0,7 respectiv 0,8.

B.

DETERMINARE

1.

DEFINIȚIE

Conținutul de iodat de sodiu determinat conform acestei metode este exprimat ca procent masic de iodat de sodiu.

2.

PRINCIPIU

Iodatul de sodiu se dizolvă în apă și este determinat prin intermediul cromatografiei de lichid de înaltă performanță, folosind o coloană Cl 8 cu fază inversă și o coloană cu schimbător de anioni înseriate.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și în special adecvați cromatografiei de lichide de înaltă performanță (HPLC).

3.1.

Acid clorhidric (4M)

3.2.

Sulfit de sodiu apos, 5% m/v

3.3.

Soluție stoc iodat de sodiu: se prepară o soluție stoc conținând 50 mg iodat de sodiu per 100 ml apă.

3.4.

Ortofosfat diacid de potasiu

3.5.

Ortofosfat acid de disodiu • 2H 2

0

3.6.

Fază mobilă HPLC: se dizolvă 3,88 g ortofosfat diacid de potasiu (3.4) și 1,19 g ortofosfat acid de disoidiu • 2 H 2

0

(3.5) într-un litru de apă.

pH-ul soluției rezultate este 6,2.

3.7.

Hârtie indicatoare universală, pH 1-11.

4.

APARATURĂ

4.1.

Aparatură de laborator obișnuită.

4.2.

Hârtie de filtru circulară, diametru 110 mm, Schleicher și Schull Nr. 575, sau echivalent.

4.3.

Cromatograf de lichid de înaltă performanță cu detector cu lungime de undă variabilă.

4.4.

Coloane: lungime 120 mm; diametru interior: 4,6 mm; număr: două conectate în serie; prima coloană- NecleosilR 5 Cl 8 sau echivalent; a doua colană - VydacȘ -301-SB sau echivalent

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

5.1.1.

Probefluide (șampoane)

Se cântărește cu precizie o probă pentru testare de aproximativ 1,0 g probă într-un cilindru gradat cu dop de sticlă sau un balon cotat.

Se aduce la semn cu apă și se amestecă. Dacă este necesar, se filtrează soluția.

Se determină iodatul din soluție prin intermediul HPLC conform descrierii din secțiune 5.2.

5.1.2.

Probe solide (săpunuri)

Se ia o cotă parte din probă și se cântărește cu precizie o probă pentru testare de cca. 1,0 g într-un cilindru gradat cu dop de sticlă. Se umple până la 50 ml cu apă și se agită puternic timp de un minut. Se centrufughează și se filtrează prin hârtie de filtru (4.1) sau se lasă amestecul să stea pentru cel puțin o noapte.

5.2.

Cromatografiere

Debit:1 ml/min.

Lungime de undă a detectorului (4.2): 210 nm Volum de injectare: 10

µl.

Măsurare : suprafața picului

5.3.

Etalonare

În baloane cotate de 50 ml se pipetează cu pipeta 1,0, 2,0, 5,0, 10,0, și 20,0 ml soluție stoc de iodat de sodiu (3,3). Se aduce la semn cu apă și se amestecă.

Soluțiile astfel obținute conțin 0,01, 0,02, 0,05, O, 1 O, și respectiv 0,20 mg iodat de sodiu per mililitru.

Se injectează o porțiune de 10 µI din fiecare soluție standard de iodat în cromatograful de lichide (4.2) și se obține o cromatogramă. Se determină suprafața picului pentru iodat și se trasează o curbă prin relaționarea suprafaței picului cu concentrația de iodat de sodiu.

6.

CALCUL

Se calculează conținutul de iodat de sodiu, în procente masice (%

mim),

folosind formula:

% (m

Im)

iodat de sodiu =

10 m

unde:

m

este masa, în grame, a probei de testare (5.1)

V

este volumul total a soluției probă, în mililitrii, obținută conform descrierii de la 5.1

c

este este concentrația, în miligrame per milimetru iodat de sodiu, obținută din curba de etalonare (5.3).

7.

REPETABILIATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de iodat de sodiu de O,1% (m/m) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășescă 0,002%.

.8.

CONFIRMARE

8.1.

Principiu

Într-o soluție acidifiată a unui produs cosmetic, iodatul (10 3 -) este redus la iod (I-) cu sulfit și soluția rezultată se investighează prin intermediul HPLC. Dacă un pic având un timp de retenție corespunzător timpului de retenție al iodatului dispare după tratament cu sulfit, picul original poate fi cel mai probabil atribuit iodatului.

8.2.

Procedeu

Într-un balon cotat se pipetează o porțiune de 5 ml din soluția probă obținută conform descrierii de la punctul 5.I.Se ajustează pH-ul soluției la valoarea 3 ori mai mică cu acid clorhidric (3.1); hârtie indicatoare universală (3.7).

Se adaugă 3 picături de soluție de sulfit de sodiu (3.2) și se amestecă.

Se injectează o porțiune de 10 µI de soluție în cromatograful de lichid (4.2)

Se compară această cromatogramă cu cromatograma obținută conform descrierii de la punctul 5 pentru aceeași probă.

ANEXA nr. 31

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU AZOTATUL DE ARGINT ÎN PRODUSELE COSMETICE

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE.

Această metodă reglementează identificarea azotatului de argint, ca argint, în produsele cosmetice apoase.

2.

PRINCIPIU

Argintul este identificat prin precipitatul alb caracteristic format cu ionii de clorură.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Soluție acid clorhidric, 2M

3.1.1.

Soluție amoniacală: se diluează soluția concentrată de hidroxid de amoniu(d 20

=0,88 g/ml) cu o cantitate egală de apă și se amestecă.

3.2.

Soluție acid azotic, 2M

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Centrifugă

5.

PROCEDEU

5.1.

Intr-o eprubetă pentru centifugă se adaugă, la aproximativ 1 g de probă, soluție de acid clorhidric 2M (3.1), cu picătura, până la precipitarea completă; se amestecă și se centrifughează.

5.2.

Se elimină lichidul supematant și se spală precipitatul o singură dată cu cinci picături de apă rece. Se aruncă apele de spălare.

5.3.

Se adaugă în eprubeta pentru centrifugă o cantitate de apă egală cu cantitatea de precipitat. Se încălzește până la fierbere și se agită.

5.4.

Se centrifughează fiebinte; se elimină lichidul supernatant.

5.5.

Precipitatului i se adaugă câteva picături de soluție amoniacală (3.2); se amestecă și centrifughează.

5.6.

Pe o lamelă de sticlă la o picătură de lichid supernatant se adaugă câteva picături de soluție acid azotic 2M (3.3).

5.7.

Un precipitat alb indică prezența argintului.

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea azotatului de argint ca argint în produsele cosmetice folosite pentru vopsirea genelor și sprâncenelor.

2.

PRINCIPIU

Argintul este determinat în produs prin spectrometrie de absorbție atomică.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să aibă puritate analitică.

3.1.

Soluție acid azotic, 0,02 M.

3.2.

Soluții standard de argint

3.2.1.

Soluție standard de argint stoc, 1000 µg/ml în soluție acid azotic 0,5 M ("SpectrosoL" sau echivalent)

3.2.2.

Soluție standard de argint, 100 µg/ml; se pipetează cu 10 ml soluție standard de argint stoc (3.2.1) într-un balon cotat de 100 ml. Se aduce la semn cu soluție acid azotic 0,02M (3.1) și se omogenizează. Această soluție standard trebuie proaspăt preparată și depozitată într-un flacon de sticlă de culoare închisă.

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator.

4.2.

Spectrofotometru de absorbție atomică echipat cu lampă cu catod tubular de argint.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Se cântărește cu precizie O, 1

g ("m" grame) de probă omogenă de produs. Se transferă cantitativ într-un balon cotat de l litru și se aduce la semn cu soluție acid azotic 0,02M (3.1) și se omogenizează.

5.2.

Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică Flacără: aer - acetilenă.

Lungime de undă: 338,3 nm.

Corecție.fond: da

Stare combustibil: sărac; pentru absorbanță maximă, va fi necesară optimizarea înălțimii arzătorului și a stărilor combustibilului.

5.3.

Etalonare

5.3.1.

Într-o serie de baloane cotate de 100 ml se pipetează 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și 5,0 ml de soluție standard de argint (3.2.2). Se aduce la semn cu soluție acid azotic 0,02M (3.1) și se omogenizează. Aceste soluții conțin 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și respectiv 5,0 µg argint per mililitru.

5.3.2.

Se măsoară absorbanța soluției de acid azotic 0,02M și se folosește valoarea obținută drept concentrație de argint zero pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța fiecarui standard de etalonare argint (5.3.1). Se trasează o curbă de etalonare prin punerea în relație a valorilor absorbanței cu concentrația de argint.

5.4.

Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1). De pe curba de etalonare se citește concentrația de argint corespunzătoare valorii absorbțanței obținute pentru soluția probă (calibrare).

6.

CALCUL

Se calculează conținutul de azotat de argint al probei, în procente masice (%

mim),

folosind următoarea formulă:

.

1 5748xc

%

(m

Im)

azotat de argint=-'---

10 x m

m

= masa în grame a probei în analiză (5.1)

c

= concentrația de argint în soluția probă (5.1), în micrograme per

mililitru,

obținută de pe curba de etalonare .

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de azotat de argint de 4% (mim) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel din aceiași probă nu trebuie să depășească 0,05% (mim).

ANEXA nr. 32

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU BISULFURA DE SELENIU DIN

PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru identificarea bisulfurii de seleniu ca seleniu în șampoanele antimătreață.

2.

PRINCIPIU

Seleniul este identificat prin culoarea caracteristică galben spre oranj produsă la reacția cu uree și iodură de potasiu.

3.

REACTIVI

Toți reactanții trebuie să aibă puritate analitică.

3.1.

Acid azotic, concentrat (d 20

= 1,42 g/ml).

3.2.

Uree

3.3.

Soluție iodură de potasiu, 10% (mlv): se dizolvă 10 g iodură de potasiu în 100 ml apă.

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator.

4.2.

Tub de mineralizare, capacitate 100 ml.

4.3.

Autoclavă cu bloc-încălzit.

4.4.

Hârtie de filtru (Whatman No 42 sau echivalent) sau filtru cu membrană 0,45 µm.

5.

PROCEDEU

5.1.

Într-un tub de mineralizare (4.2), peste cca. 1 g de șampon se adaugă 2,5 ml de acid azotic concentrat (3.1) și se lasă la 150°C timp de 30 minute într-o autoclavă cu bloc-încălzit (4.3).

5.2.

Se diluează proba astfel pregătită, cu apă până la 25 ml, și se filtrează prin hârtie de filtru sau filtru cu membrană 0,45 µm (4.4).

5.3.

La 2,5 ml de filtrat se adaugă 5 ml apă, 2,5 g uree (3.2) și se fierbe. Se răcește și adaugă 1 ml de soluție iodură de potasiu (3.3).

5.4.

O culoare galben spre oranj care se închide rapid în timp indică prezența seleniului.

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementată pentru determinarea disulfurii de seleniu ca seleniu în șampoanele antimătrează conținând până la 4,5% (m/m) disulfură de seleniu.

2.

PRINCIPIU

Proba este tratată cu acid azotic și seleniul din extrasul rezultat se determină cu ajutorul spectrometriei de absorbție atomică.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să aibă puritate analitică

3.1.

Acid azotic, concentrat (d 20

= 1,42 g/ml).

3.2.

Soluție acid azotic, 5% (v/v): într-un pahar se adaugă 50 ml acid azotic concentrat (3.1) la 500 ml apă, amestecând continuu. Se transferă această soluție într-un balon cotat de 1 litru și se aduce la semn cu apă.

3.3.

Soluție standard de seleniu stoc, lO00µg/ml în soluție de acid azotic 0,5 M ("SpectrosoL" sau echivalent).

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Tub de mineralizare( dezagregare), capacitate 100 ml.

4.3.

Autoclavă cu bloc-încălzit.

4.4.

Hârtie de filtru (Whatman No. 42 sau echivalent) sau filtru cu membrană 0,45 µm.

4.5.

Spectofotometru de absorbție atomică echipat cu lampă cu catod tubular de seleniu.

5.

PROCEDEU

5.I .

Preparare probă

5.1.1.

Se cântărește cu precizie cca. 0,2 g ("m" grame) de probă omogenă de șampon

într-un tub de mineralizare (4.2).

5.1.2.

Se adaugă 5 ml de acid azotic concentrat (3.1) și se lasă la 150°C timp de o oră într-o autoclavă cu bloc-încălzit (4.3).

5.1.3.

Se lasă soluția să se răcească și se diluează până la 100 ml cu apă. Se filtrează prin hârtie de filtru sau prin filtru cu membrană 0,45 µm (4.4) și se reține soluția filtrată pentru determinare.

5.2.

Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică

Flacără: aer - acetilenă.

Lungime de undă: 196,0 nm.

Corecție fond: da

Stare combustibil: sărac; pentru absorbanță maximă, va fi necesară optimizarea înălțimii arzătorului și a stărilor combustibil ului.

5.3.

Etalonare

5.3.1.

Într-o serie de baloane cotate de 100 ml se pipetează 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și 5,0 ml de soluție standard de seleniu stoc (3.3). Se aduce la semn cu soluție acid azotic 5% (v/v) (3.3) și se amestecă. Aceste soluții conțin 10, 20, 30, 40 și respectiv 50 µg seleniu per mililitru.

5.3.2.

Se măsoară absorbanța unei soluții de acid azotic 5% (v/v) (3.2) și se folosește valoarea obținută drept concentrație de seleniu zero, pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța pentru fiecare standard de etalonare seleniu (5.3.1). Se trasează curba de etalonare prin punerea în relație a valorilor absorbanței cu concentrația seleniului.

5.4

.Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1.3). De pe curba de etalonare se citeșteconcentrația de seleniu corespunzătoare valorii absorbanței obținute pentru soluția probă.

6.

CALCUL

•

x c

Se calculează conținutul de disulfură de seleniu din probă, în procente masice (%

mim),

folosind formula:

bisulfura de seleniu=

% (m

Im)

1

812

100xm

m

= masa în grame a probei în analiză (5.1.1)

c

= concentrația seleniului în soluția probă (5.1.3), în micrograme per mililitru, obținută de pe curba de etalonare.

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de disulfură de seleniu de 1% (m/m) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,05% (m/m).

ANEXA

nr.

33

METODA DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU BARIUL SOLUBIL ȘI PENTRU STRONȚIUL SOLUBIL DIN BAZELE NUANȚATOARE

(

DIN PIGMENȚI SUB FORMĂ DE SĂRURI SAU LACURI)

A.

DETERMINAREA BARIULUI SOLUBIL I .SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează procedeul pentru extragerea și determinarea bariului solubil din pigmenți în formă de săruri sau lacuri.

2.

PRINCIPIU

Pigmentul este extras cu soluție de acid clorhidric 0,07 M în condiții definite și cantitatea de bariu din extractant se determină prin spectrometrie de absorbție atomică.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Etanol, absolut

3.2.

Soluție acid clorhidric, 0,07M.

3.3.

Soluție acid clorhidric, 0,5M.

3.4.

Soluție clorură de potasiu, 8% (mim): se dizolvă 16 g clorură de potasiu în 200 ml soluție acid clorhidric 0,07M (3.2).

3.5.

Soluții standard de bariu

3.5.1.

Soluție standard de bariu stoc, 1000 µg/ml în soluție acid azotic 0,5M ("SpectrosoL" sau echivalent)

3.5.2.

Soluție standard de bariu, 200 µg/ml: se pipeteză 20 ml soluție standard de bariu stoc (3.5.1) într-un balon cotat de 100 ml. Se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se amestecă.

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

pH-metru cu precizie de

±

0,02 unități

4.3.

Vibrator de flacon acționat din încheitura mâinii.

4.4.

Filtru cu membrană cu dimensiunea porilor de 0,45 µm.

4.5.

Spectrofotometru de absorbție atomică cu lampă cu catod tubular de bariu. 5.PROCEDEU

5.1.

5.1.1.

5.1.2.

5.1.3.

5.1.4.

5.1.5.

5.1.6.

5.2.

5.3.

5.3.1.

5.3.2.

5.4.

6.

Preparare probă

Într-un flacon conic se cântărește cu precizie cca. 0,5 g pigment ("m" grame). Nu se va folosi un flacon cu o capacitate mai mică de 150 ml pentru a se asigura un volum suficient pentru agitarea eficientă a acestuia.

Se adaugă cu pipeta 1,0 ml etanol (3.1) și se rotește flaconul pentru a asigura umezirea completă a pigmentului. Se adaugă dintr-o biuretă cantitatea exactă de soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) necesară pentru a rezulta un raport volum de acid la cantitate de pigment de exact 50 mililitrii per gram. Fie V ml volumul total de extractant inclusiv etanolul. Se agită vasul timp de cinci secunde pentru a asigura o omogenizare completă a conținutului.

Folosind un pH-metru (4.2) se măsoară pH-ul suspensiei rezultate și, dacă este peste 1,5, se adaugă cu picătura soluție acid clorhidric 0,5M (3.3) până la o valoarea cuprinsă între 1,4 -c-l,5.

Se astupă flaconul și se agită imediat timp de 60 minute folosind vibratorul (4.3). Vibratorul trebuie să fie operat la o viteză suficient de mare pentru a produce o spumă. Se filtrează prin filtru cu membrană de 0,45 µm (4.4) și se colectează filtratul. Nu se centrifughează extractul înainte de filtrare. Se pipetează 5,0 ml de filtrat într-un balon cotat de 50 ml; se aduce la semn cu soluție de acid clorhidric 0,07M (3.2) și se omogenizează. Această soluție se folosește de asemenea pentru determinarea stronțiului (capitolul B).

Într-un balon cotat de 100 ml se pipetează 5 ml soluție clorură de potasiu (3.4) și o porțiune (W 8

a

ml) de filtrat diluat (5.1.4) pentru a rezulta o concentrație necesară între 3 și 1

O

µg bariu per mililitru (o porțiune de 10 ml ar fi un punct de început satisfăcător). Se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se omogenizează.

Se determină concentrația în bariu a soluției (5.1.5) prin spectrometrie de absorbție atomică, în aceeași zi. Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică

Flacără: oxid azotos/acetilenă.

Lungime de undă: 553,5 nm.

Corecție de fond: nu.

Stare combustibil: sărac; pentru absorbanță maximă va fi necesară optimizarea înălțimii arzătorului și a stărilor combustibilului.

Etalonare

Într-o serie de baloane cotate de 100 ml se pipetează 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și 5,0 ml soluție standard de bariu (3.5.2). În fiecare balon se pipetează 5 ml soluție clorură de potasiu (3.4); se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se omogenizează. Aceaste soluții conțin 2,0, 4,0, 6,0, 8,0 și respectiv 10,0 µg bariu per mililitru.

Similar se prepară o soluție oarbă omițând soluția standard de bariu.

Se măsoară absorbanța soluției oarbe (5.3.1) și se folosește valoarea obținută drept concentrație de bariu zero pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța fiecărui standard de etalonare bariu (5.3.1). Se trasează curba de etalonare prin punerea în relație a valorilor absorbanței cu concentrația de bariu.

Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1.5). De pe curba de etalonare se citește concentrația bariului corespunzând valorii absorbanței obținute pentru soluția probă.

CALCUL

Conținutul de bariu solubil (%

mim)

al pigmentului este dat de formula:

% ( m Im) bariu solubil=

c x V

10 W 8

a

X

m

m

= masa în grame a probei luate în analiză (5.1.1)

C

etalonare.

concentrația de bariu în soluția probă (5.1.5), în micrograme per mililitru, obținută de pe curba de

V

= volumul total de extractant în mililitrii (5.1.2)

W 8

a

= volumul de extract, în mililitrii, considerat la 5.1.5.

7.

REPETABILITATE

Pentru un conținut de bariu solubil de 2% (mim), cea mai bine estimată repetabilitate (ISO 5725) pentru această metodă este de 0,3%.

8.

OBSERVAȚII

8.1.1.

În anumite condiții absorbanța bariului poate fi crescută de prezența calciului. Aceasta poate fi contracarată prin adăugarea ionului de magneziu la o concentrație de 5g per litru ("Magnesium as modifier for determination ofbarium by flame atomic emission spectrometry" Jerrow, M.

et al., Analytical Proceedings,

1991, 28, 40).

8.1.2.

Folosirea spectrometriei de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv este permisă ca o alternativă la spectrometria de absorbție atomică în flacără.

B.

DETERMINAREA STRONȚIULUI SOLUBIL

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează procedeul pentru extragerea și determinarea stronțiului solubil din pigmenți în formă de săruri sau lacuri.

2.

PRINCIPIU.

Pigmentul este extras cu soluție acid clorhidric 0,07M în condiții definite și cantitatea de stronțiu în extractant este determinată prin spectrometrie de absorbție atomică.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să aibă puritate analitică.

3.1.

Etanol, absolut

3.2.

Soluție acid clorhidric 0,07M

3.3.

Soluție clorură de potasiu 8% (m/v): se dizolvă 16 g clorură de potasiu în 200 ml soluție acid clorhidric 0,07M (3.2)

3.4.

Soluții standard de stronțiu

3.4.1.

Soluție standard de stronțiu stoc, 1OOO µg/ml în soluție acid azotic 0,5M ("SpectrosoL"

sau echivalent).

3.4.2.

Soluție standard de stronțiu, 100 µg /ml: se pipetează 10,0 ml soluție standard de stronțiu stoc (3.4.1) într-un balon cotat de 100 ml. Se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se amestecă.

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Filtru cu membrană cu dimensiunea porilor de 0,45 µm

4.3.

Spectrofotometru de absorbție atomică echipat cu lampă cu catod tubular de stronțiu.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Solupa preparată la A.5.1.4. se folosește pentru a determina conpnutul de stronpu solubil.

5.1.1.

Într-un balon cotat de 100 ml. se pipetează 5 ml soluție clorură de potasiu (3.3) și o porțiune de filtrat diluat (W sr

ml) (A.5.1.4.) pentru o rezulta o concentrație între 2 și 5 µg de stronțiu per mililitru (o porțiune de 25 ml ar fi un punct se început satisfăcător). Se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se omogenizează.

5.1.2.

Se determină concentrația de stronțiu a soluției (5.1.1) prin spectrometrie de absorbție atomică, în aceeași zi.

5.2.

Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică

Flacără: oxid azotos/acetilenă.

Lungime de undă: 460,7 nm.

Corecție de fond: nu

Stare combustibil: sărac; pentru o absorbanță maximă va fi necesară optimizarea înălțimii arzătorului și a stărilor combustibilului.

5.3.

Etalonare

5.3.1.

Într-o serie de baloane cotate de 100 ml se pipetează 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și 5,0 ml soluție standard de stronțiu (3.4.2). În fiecare balon se pipetează 5 ml soluție clorură de potasiu (3.3); se aduce la semn cu soluție acid clorhidric 0,07M (3.2) și se omogenizează. Aceaste soluții conțin 1,0, 2,0, 3,0, 4,0 și respectiv 5,0 µg stronțiu per mililitru. Similar se prepară o soluție blanck "oarbă" omițând soluția standard de stronțiu.

5.3.2.

Se măsoară absorbanța soluției blanck "oarbe" (5.3.1) și se folosește valoarea obținută drept concentrație de stronțiu zero pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța fiecărui standard de etalonare stronțiu (5.3.1). Se trasează curba de etalonare punând în relație valorile absorbanței cu concentrația de stronțiu.

5.4.

Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1.1). De pe curba de etalonare se citește concentrația de stronțiu corespunzătoare valorii absorbanței obținute pentru soluția probă.

6.

CALCUL

Conținutul de stronțiu solubil% (m/m) al pigmentului, este dat de formula:

cxV

% strontiu solubil = -----

10 W 8

r

xm

m

= masa în grame a probei pentru testare (A.5.1.1)

c

= concentrația de stronțiu în soluția probă (5.1.1), în micrograme per mililitru, obținută din curba de etalonare

V

= volumul de extractant în mililitrii (A.5.1.2).

Ws,

= volum de extract, în mililitrii, considerat la 5.1.1.

7.

REPETABILITATE

Pentru un conținut de stronțiu solubil de 0,6% (mim), cea mai bine estimată repetabilitate (ISO 5725) pentru această metodă este de 0,09%.

8.

OBSERVAȚIE

Folosirea spectrometriei de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv este permisă ca o alternativă la spectrometria de absorbție atomică în flacără.

ANEXA nr. 34

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ALCOOLUL BENZILIC ÎN PRODUSELE COSMETICE

A.

IDENTIFICARE

1.

2.

3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

3.8.

4.

4.1.

4.2.

4.3.

4.4.

5.

5.

1.

5.2.

%0.2.1.

%0.2.2.

%0.2.3.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează identificarea alcoolului benzilic în produsele cosmetice. PRINCIPIU

Alcoolul benzilic este identificat prin intermediul cromatografiei în strat subțire pe plăci cu silicagel.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Alcool benzilic

Cloroform Etanol absolut n-Pentan

Solvent de developare: dietileter

Soluție standard de alcool benzilic: se cântăresc O,1 g alcool benzilic (3.1) într-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu etanol (3.3) și se omogenizează.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire, din sticlă, 100 x 200 mm sau 200 x 100 mm, acoperite cu un start de silicagel 60 F 254

de 0,25 mm

Agent de vizualizare: acid 12-molibdofosforic, 10% (m/v) în etanol (3.3). APARATURĂ

Echipament uzual de laborator

Tanc de cromatografiere, cameră cu dublu compartiment, dimensiuni de gabarit de cca. 80 mm x 230 x 240mm. Hârtie pentru cromatografiere: Whatman sau echivalent.

Lampă de ultraviolet, lungime de undă 254 nm. PROCEDEU

Preparare probă

Se cântărește 1 g de produs de analizat într-un balon cotat de 100 ml. Se adaugă

3 ml cloroform (3.2) și se agită puternic până produsul s-a dispersat. Se aduce la semn cu etanol (3.3) și se agită puternic pentru a produce o soluție clară sau aproape clară.

Cromatografie în strat subțire

Se saturează tancul de cromatografiere (4.2) cu n-pentan (3.4) astfel: se căptușește cu hârtie pentru cromatografie (4.3) peretele camerei adiacent compartimentului din spate, asigurându-se ca marginea inferioară a hârtiei să fie în compartiment. Se transferă 25 ml n-pentan (3.4) în compartimentul din spate prin turnarea acestui solvent peste suprafața expusă a hârtiei pentru cromatografie care căptușește tancul. Se repune imediat capacul și se lasă vasul să stea timp de 15 minute.

Se pun 10 µl de soluție probă (5.1) și 10 µl soluție standard de alcool benzilic (3.6) în puncte adecvate pe linia de start a plăcii pentru cromatografie în strat subțire (3.7). Se lasă să se usuce.

Se pipetează 10 ml dietileter (3.5) în compartimentul din față al tancului și imediat după aceea se pune placa (5.2.2) în același compartiment. Se repune repede capacul tancului, și se developează placa pe o distanță de 150 mm. Se scoate placa din tancul de cromatografiere și se lasă să se usuce la temperatura camerei.

%0.2.4.

Se observă placa (5.2.3) în lumină ultravioletă și se marchează poziția spoturilor violete. Se pulverizează placa cu agent de vizualizare (3.8) și apoi se încălzește placa la 120°C timp de 15 minute. Alcoolul benzilic apare ca un spot albastru închis.

%0.2.5.

Se calculează valoarea Rf obținută pentru soluția standard de alcool benzilic. Un spot albastru cu aceiași valoare Rf obținut din soluția probă indică prezența alcoolului benzilic.

Limită de detecție: O,1µg alcool benziiic.

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE.

B.

DETERMINARE

Această metodă reglementează determinarea cantitativă a alcoolului benzilic în produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Cantitatea de alcool benzilic determinată prin această metodă este exprimat în procente masice (%

mim).

3.

PRINCIPIU

Proba este extrasă cu metanol și cantitatea de alcool benzilic din extract este determinată prin cromatografie de lichid de înaltă performanță (HPLC).

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și să fie adecvați pentru HPLC.

4.1.

Metanol

4.2.

4-Etoxifenol

4.3.

Alcool benzilic

4.4.

Fază mobilă: metanol (4.1)/ apă (45 : 55; v/v).

4.5.

Soluție stoc alcool benzilic: se cântărește cu precizie cca. 0,lg alcool benzilic (4.3) într-un balon cotat de 100 ml. Se aduce la semn cu metanol (4.1) și se omogenizează.

4.6.

Soluție stoc standard intern: se cântăresc cu precizie circa O,lg de 4-etoxifenol (4.2)

într-un balon cotat de 100 ml. Se aduce la semn cu metanol (4.1) și se omogenizează.

4.7.

Soluții standard: într-o serie de baloane cotate de 25 ml se pipetează cantități de soluție stoc alcool benzilic (4.5) și soluție stoc standard intern (4.6) conform tabelului de mai jos. Se aduce la semn cu metanol (4.1) și se omogenizează.

Soluție standard

Concentrație alcool benzilic

Concentrație 4-etoxifenol

ml (4.5) adăugați

µg /ml(*)

ml (4.6) adăugați

µg /ml(*)

I

0,5

20

2,0

80

II

1,0

40

2,0

80

III

2,0

80

2,0

80

IV

3,0

120

2,0

80

V

5,0

200

2,0

80

(*) Aceste valori sunt date ca indicație și corespund concentrațiilor de soluțiil standard preparate folosind soluții de alcool benzilic (4.5) și de 4-etoxifenol (4.6) care conțin exact

O,1 % alcool benzilic (m/v)

și respectiv

exact O,1% 4-etoxifenol (m/v)

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipament uzual de laborator

5.2.

Echipament pentru cromatografie de înaltă performanță cu detector UV cu lungime de undă variabilă și buclă de injecție 10 µl.

5.3.

Coloană analitică: coloană de oțel inoxidabil 250 mm x 4,6 mm umplută cu Spherisorb ODS 5 µm, sau echivalent.

5.4.

Baie de apă

5.5.

Baie ultrasonică

5.6.

Centrifugă

5.7.

Eprubete pentru centrifugă, capacitate 15 ml

6.

PROCEDEU

6.1.

Preparare probă

6.1.1.

Se cântărește cu precizie cca. 0,1 g ("m" grame) de probă într-o eprubetă pentru centrifugă (5.7) și se adaugă 5 ml de metanol 84.1).

6.1.2.

Se încălzește timp de 10 minute într-o baie de apă (5.4) menținută la 50°C, apoi se pune eprubeta într-o baie ultrasonică până când proba este complet dispersată.

6.1.3.

Se răcește, apoi se centrifughează la 3500 rot/min, timp de cinci minute.

6.1.4.

Se transferă lichidul supematant într-un balon cotat de 25 ml.

6.1.5.

Se re-extrage proba cu încă 5 ml metanol (4.1). Se combină extractele într-un balon cotat de 25 ml.

6.1.6.

Se pipetează 2,0 ml soluție stoc standard intern (4.6) într-un balon cotat de 25 ml. Se aduce la semn cu metanol (4.1) și se amestecă. Această soluție este folosită la etapa de determinare a analizei descrise la 6.4.

6.2.

Crom a to grafi ere

6.2.1.

Se montează echipamentul pentru cromatografie de lichid de înaltă performanță (5.2) în modul uzual. Se reglează debitul fazei mobile (4.4) la 2,0 ml per minut.

6.2.2.

Se setează lungimea de undă a detectorului UV la 21 O

nm.

6.3.

Etalonare

6.3.1.

Se injectează 10 µI din fiecare soluție standard alcool benziiic (4.7) și se măsoară suprafețele vârfurilor pentru alcool benzilic și respectiv 4-etoxifenol.

6.3.2.

Pentru fiecare soluție standard alcool benzilic (4.7) se calculează raportul suprafațelor vârfurilor alcoolului benzilic față de 4-etoxifenol. Se trasează curba de etalonare folosind aceste rapoarte pe ordonată și concentrațiile corespondente de alcool benzilic în µg per mililitru pe abscisă.

6.4.

Determinare

6.4.1.

Se injectează 10 µl soluție probă (6.1.6) și se măsoară suprafețele vârfurilor alcoolului benzilic și respectiv 4- etoxifenolului. Se calculează raportul suprafațelor vârfurilor alcoolului benzilic față de 4-etoxifenol. Se repetă acest proces cu porțiuni ulterioare de 10 µl soluție probă până se obțin valori suficiente.

6.4.2.

De pe curba de etalonare (6.3.2) se citește concentrația de alcool benzilic corespunzătoare raportului suprafațelor vârfurilor alcoolului benzilic față de 4-etoxifenol.

7.

CALCUL

Se calculează conținutul de alcool benzilic în probă, ca procent masic, folosind formula:

% (m Im) alcool benzilic =

c

400xm

m

= masa în grame a probei luată în analiză (6.1.1)

c

= concentrația de alcool benzilic în soluția probă (6.1.6), în micrograme per mililitru, obținută de pe curba de etalonare.

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de alcool benzilic de 1% (mim), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă, nu trebuie să depășească

O, 1%.

ANEXA

nr.

35

METODĂ DE IDENTIFICARE PENTRU ZIRCONIU ȘI METODĂ DE DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ZIRCONIU, ALUMINIU ȘI CLOR DIN ANTIPERSPIRANTE NON-AEROSOLICE

Metoda cuprinde cinci capitole:

A.

Idenficarea zirconiului

B.

Determinarea zirconiului

C.

Determinarea aluminiului

D.

Determinarea clorului

E.

Calcularea raportului între atomii de aluminiu ș1 atomii de zlfcornu, ș1 a raportului între atomii de aluminiu plus zirconiu și atomii de clor.

A.

IDENTIFICAREA ZIRCONIULUI

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICAȚIE

Metoda reglementează identificarea zirconiului în produsele cosmetice tip antiperspirant non-aerosol. Nu există metode stabilite pentru identificarea complexului hidroxiclorură de aluminiu și zirconiu [AlxZr(OH)y Cl, nH 2

0].

2.

PRINCIPIU

Zirconiul este identificat prin precipitatul caracteristic roșu-violet pe care îl formează cu alizarin roșu S în condiții puternic acide.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid clorhidric, concentrat (d 20

= 1,18 g/ml)

3.2.

alizarin roșu S soluție (CI. 58005): soluție apoasă 2% (m/v) de alizarin sulfonat de sodiu

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

5.

PROCEDEU

5.1.

Într-o eprubetă se adaugă 2 ml apă la cca. 1 g de probă. Se astupă și se agită.

5.2.

Se adaugă trei picături de soluție alizarin roșu S (3.2) urmată de 2 ml acid clorhidric concentrat (3.1). Se astupă și se agită.

5.3.

Se lasă să stea cca. 2 minute.

5.4.

O soluție supranatantă colorată roșu-violet și precipitat indică prezența zirconiului.

B.

DETERMINAREA ZIRCONIULUI

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează determinarea zirconiului în complecșii hidroxiclorurii de aluminiu și zirconiu până la o concentrapie de 7,5% (m/m) zirconiu în antiperspiranții non-aerosolici.

2.

PRINCIPIU

Zirconiul este extras din produs în condiții acide și determinat prin spectrometrie de absorbție atomică în flacără.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid clorhidric, concentrat (d 20

= 1,18 g/ml)

3.2.

Soluție acid clorhidric, 10% (v/v): într-un pahar se adaugă 100 ml acid clorhidric concentrat (3.1) la 500 ml de apă, amestacând continuu. Se aduce această soluție într-un balon cotat de un litru și se adaugă apă până la semn.

3.3.

Soluție standard de zirconiu stoc, 1000 µg/ml în solupie acid clorhidric 0,5 M ("SpectrosoL" sau echivalent).

3.4.

Reactiv clorură de aluminiu (hidratată) [A1Cl 3

•

6H 2

0]:

se dizolvă 22,6 g clorură de aluminiu hexahidratată în 250 ml soluție acid clorhidric 10 % (v/v) (3.2).

3.5.

Reactiv clorură de amoniu: se dizolvă 5,0 g clorură de amoniu în 250 ml soluție acid clorhidric 10 % (v/v) (3.2).

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Agitator magnetic prevăzut cu încălzire sau plită electrică prevăzută cu agitator magnetic

4.3.

Hârtie de filtru (Whatman nr. 41 sau echivalent)

4.4.

Spectrofotometru de absorbție atomica echipat cu lampă cu catod tubular de zirconiu.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

5.1.1.

Se cântărește cu precizie cca. 1,0 g ("m" grame) de probă omogenă de produs într-un pahar de 150 ml. Se adaugă 40 ml apă și 10 ml acid clorhidric concentrat (3.1).

5.1.2.

Se pune paharul pe agitatorul magnetic prevăzut cu încălzire(4.2). Se pornește agitarea și se încălzește până la fierbere. Pentru a preveni evaporarea rapidă se pune peste pahar o sticlă de ceas. Se fierbe cinci minute, se ia paharul de pe plita de încălzire și se răcește la temperatura camerei.

5.1.3.

Se filtrează conținutul paharului folosind hârtie de filtru (4.3), într-un balon cotat de 100 ml. Se clătește paharul cu două porții a câte 1 O

ml apă și se adaugă apele de clătire după filtrare în balon. Se adaugă apă până la semn și se omogenizează. Aceasta soluție se folosește de asemenea pentru determinarea aluminiului (Partea C).

5.1.4.

Într-un balon cotat de 50 ml se pipetează 20,00 ml din soluția probă (5.3.1), 5,00 ml de reactiv clorură de aluminiu (3.4), și 5,00 ml de reactiv clorură de amoniu (3.5). Se aduce la semn prin adăugarea unei soluții de acid clorhidric 10% (v/v) (3.2) și se omogenizează.

5.2.

Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică Flacără: oxid azotos/acetilenă

Lungime de undă: 360,1 nm Corecție fond: nu

Stare combustibil: bogat; pentru o absorbanță maximă, este necesară optimizarea înălțimii arzătorului ș1 stărilor combustibilului

5.3.

Etalonare

5.3.1.

Într-o serie de baloane cotate de 50 ml se transferă cu pipeta 5,00, 10,00, 15,00, 20,00, 25,00 ml de soluție standard de zirconiu stoc (3.3). În fiecare balon se pipetează 5,00 ml reactiv clorură de aluminiu (3.4) și 5,00 ml reactiv clorură de amoniu (3.5). Se aduce la semn cu soluție de acid clorhidric 10 % (v/v) (3.2) și se amestecă. Aceste soluții conțin 100, 200, 300, 400 și respectiv 500 µg de zirconiu per mililitru.

În mod similar, se prepară o soluție oarbă omițând soluția standard de zirconiu.

5.3.2.

Se măsoară absorbanța soluției oarbe (5.3.1) și se folosește valoarea obținută drept concentrapie de zirconiu zero pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța fiecărui standard de etalonare de zirconiu (5.3.1). Se trasează curba de etalonare prin punerea în relație a valorilor absorbanței cu concentrația de zirconiu.

5.4.

Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1.4). De pe curba de etalonare se citește concentrația de z1rcomu corespunzătoare valorii absorbanței obținute pentru soluția probă.

6.

CALCUL

Folosind formula următoare, se calculează conținutul de zirconiu din probă, în procente masice:

% (m

Im)

zirconiu=

c

40xm

în care:

m

= masa în grame a probei pentru testare (5.1.1)

c

= concentrația de zirconiu în soluția probă (5.1.4), în micrograme per mililitru, obținută din curba de etalonare.

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de zirconiu de 3,00% (mim), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,10% (mim).

8.

OBSERVAȚIE

Folosirea spectrometriei de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv, este permisă ca o alternativă la spectrometria de absobție atomică în flacără.

C.

DETERMINAREA ALUMINIULUI

1.

2.

3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

4.

4.1.

4.2.

5.

5.1.

5.1.1.

5.2.

5.3.

5.3.1.

5.3.2.

5.4.

6.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează determinarea aluminiului prezent în complecșii hidroxiclorurii de aluminiu și zirconiu până la o concentrație a aluminiului în antiperspiranții non-aerosolici de 12% (mim).

PRINCIPIU

Aluminiul este extras din produs în condiții acide și determinat prin spectrometrie de absorbție atomică în flacără. REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Acid clorhidric, concentrat (d 20

= 1,18 g/ml)

Soluție acid clorhidric, 1% (v/v): într-un pahar se adaugă 10 ml acid clorhidric concentrat (3.1) la 500 ml de apă, amestecând continuu. Se transferă această soluție într-un balon cotat de un litru și se adaugă apă până la semn.

Soluție standard de aluminiu stoc, 1 OOO

µg/ml în soluție acid azotic 0,5

M

("SpectrosoL" sau echivalent). Reactiv clorură de potasiu: se dizolvă 10,0 g clorură de potasiu în 250 ml soluție acid clorhidric 1% (v/v) (3.2). APARATURĂ

Echipament uzual de laborator

Spectrofotometru de absorbție atomică echipat cu lampă cu catod tubular de aluminiu PROCEDEU

Preparare probă

Soluția preparată la B.5.1..3 se folosește pentru determinarea conținutului de aluminiu.

Într-un balon cotat de 100 ml se pipetează 5,00 ml din soluția probă (B.5.3.1) și 10,00 ml de reactiv clorură de potasiu (3.4). Se aduce la semn prin adăugarea unei soluții 1 % (v/v) acid clorhidric (3.2) și se omogenizează.

Condiții pentru spectrometria de absorbție atomică

Flacără: oxid azotos/acetilenă Lungime de undă: 309,3 nm Corecție de fond: nu

Starea combustibilului: bogat; pentru o absorbanță maximă, este necesară optimizarea înălțimii arzătorului și stărilor combustibilului

Etalonare

Într-o serie de baloane cotate de 100 ml se pipetează 1,00, 2,00, 3,00, 4,00 și 5,00 ml soluție standard de aluminiu stoc (3.3). În fiecare balon se pipetează 10,00 ml reactiv clorură de potasiu (3.4). Se aduce la semn cu soluție de acid clorhidric (3.2) 1 % (v/v) și se omogenizează. Aceste soluții conțin 10, 20, 30, 40 și respectiv 50 µg aluminiu per mililitru.

În mod similar, se prepară o soluție oarbă omițând soluția standard de aluminiu.

Se măsoară absorbanța soluției oarbe (5.3.1) și se folosește valoarea obținută drept concentrație zero de aluminiu pentru curba de etalonare. Se măsoară absorbanța fiecărui standard de etalonare aluminiu (5.3.1). Se trasează curba de etalonare prin punerea în relație a valorilor absorbanței cu concentrația de aluminiu.

Determinare

Se măsoară absorbanța soluției probă (5.1.4). De pe curba de etalonare se citește concentrația de aluminiu corespunzătoare valorii absorbanței obținute pentru soluția probă.

CALCUL

Folosind formula următoare, se calculează conținutul de aluminiu din probă:

%

(m

Im)

aluminiu= _c_

Sxm

în care:

m

= masa în grame a probei luate în analiză (B.5.1.1)

c

= concentrația de aluminiu în soluția probă (5.1.4), în micrograme per mililitru, obținută de pe curba de etalonare.

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de aluminiu de 3,50% (mim), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,10% (mim).

8.

OBSERVAȚII

Folosirea spectrometriei de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv, este permisă ca o alternativă la spectrometria de absobție atomică în flacără.

D.

DETERMINAREA CLORULUI

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează determinarea clorului prezent ca ion de clorură în complecșii hidroxicloruri de aluminiu și zirconiu în antiperspirantele non-aerosolice.

2.

PRINCIPIU

Ionul clorură din produs este determinat prin titrare potențiometrică cu soluție de azotat de argint standard.

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică.

3.1.

Acid azotic, concentrat (d 20

= 1,42 g/ml)

3.2.

Soluție acid azotic, 5% (v/v): într-un pahar se adaugă 25 ml acid azotic concentrat (3.1) la 250 ml de apă, amestecând continuu. Se aduce această soluție într-un balon cotat de un litru și se adaugă apă până la semn.

3.3.

Acetonă

3.4.

Azotat de argint, soluție volumetrică 0,1 M ("AnalaR" sau echivalent)

4.

APARATURĂ

4.1.

Echipament uzual de laborator

4.2.

Agitator magnetic cu încălzire

4.3.

Electrod de argint

4.4.

Electrod de referință de calomel

4.5.

pH-metru/milivoltmetru adecvat titrării potențiometrice

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

5.1.1.

Într-un pahar de 250 ml se cântăresc cu precizie cca. 1,0 g ("m" grame) de probă omogenă de produs. Se adaugă 80 ml apă și 20 ml soluție acid azotic 5 % (v/v) (3.2).

5.1.2.

Se pune paharul pe agitatorul magnetic cu încălzire(4.2). Se pornește amestecarea și se încălzește până la fierbere. Pentru a preveni uscarea rapidă se pune peste pahar o sticlă de ceas. Se fierbe cinci minute, se ia paharul de pe încălzitor și se răcește la temperatura camerei.

5.1.3.

Se adaugă 10 ml acetonă (3.3), se scufundă electrozii (4.3 și 4.4) în solupie și se pornește amestecarea. Se titrează potențiometric cu soluție de azotat de argint

O, 1 M (3.4) și se trasează o curbă diferențială pentru a determina punctul final ("V" ml).

6.

CALCUL

Folosind formula următoare, se calculează conținutul de clor din probă, în procente masice:

% (m

I

m) clor =

0,3545 x V

m

în care:

m

=

masa în grame a probei pentru testare (5.1.1)

V

=

volumul de azotat de argint O, I M, în mililitri, titrat la punctul final

7.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un conținut de clor de 4,00% (m/m), diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească

O, 10% (m/m).

E.

CALCULAREA RAPORTULUI ATOMILOR DE ALUMINIU LA ATOMII DE ZIRCONIU, ȘI A ATOMILOR DE ALUMINIU PLUS ZIRCONIU LA ATOMII DE CLOR.

1.

CALCULAREA RAPORTULUI ATOMILOR DE ALUMINIU LA ATOMII DE ZIRCONIU

Pentru calcularea raportului Al : Zr se folosește formula:

raport Al : Zr

=

Al

%

(m / m) x 91,22

Zr

%

(m

Im)

x 26,98

2.

CALCULAREA RAPORTULUI ATOMILOR DE ALUMINIU PLUS ZIRCONIU LA ATOMII DE CLOR

Pentru calcularea raportului (Al + Zr) : CI se folosește formula:

Al%

(m / m)

+

Zr

%

(m

Im)

raport (Al + Zr) : CI =

26,98

91,22

CI% (m / m)

35,45

ANEXA

nr.

36

METODĂ DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU HEXAMIDINĂ,

DIBROMOHEXAMIDINĂ, DIBROMOPROPAMIDINĂ SI CLORHEXIDINĂ

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Acesta este metoda reglementată pentru determinarea cantitativă și calitativă a:

-

hexamidinei și sărurilor sale, inclusiv izetionatul și 4-hidroxibenzoatul,

-

dibromohexamidinei și sărurilor sale, inclusiv izetionatul,

-

dibromopropamidinei și sărurilor sale, inclusiv izetionatul,

-

diacetatului, digluconatului și dihidroclorurii de clorhexidină în produsele cosmetice

2.

DEFINIȚIE

Concentrațiile de hexamidină, dibromohexamidină, dibromopropamidină și clorhexidină determinate prin această metodă sunt exprimate în procente masice (%

mim).

3.

PRINCIPIU

Identificarea și determinarea este realizată prin cromatografie de lichid de înaltă performanță (HPLC), în fază inversă, cu pereche de ioni, urmată de detecție spectrofotometrică în ultraviolet. Hexamidina, dibromohexamidina, dibromopropamidina și clorhexidina sunt identificate prin timpii lor de retenție în coloana cromatografică.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și adecvați HPLC, unde este cazul.

4.1.

Metanol

4.2.

Acid 1-heptansulfonic, sare de sodiu, monohidratat

4.3.

Acid acetic, glacial (d 20

= 1,05 g/ml)

4.4.

Clorură de sodiu

4.5.

Faze mobile:

4.5.1.

Solvent I : acid 1-heptansulfonic soluție 0,005 M, sare de sodiu, monohidratat (4.2) în metanol (4.1), adus la un pH aparent de 3,5 cu acid acetic glacial (4.3).

4.5.2.

Solvent II: acid 1-heptansulfonic soluție 0,005 M, sare de sodiu, monohidratat (4.2) în apă, adus la un pH de 3,5 cu acid acetic glacial (4.3).

Observație :

Dacă este necesară îmbunătățirea formei picurilor , fazele mobile pot fi modificate și preparate după cum urmează:

-

solvent I: se dizolvă 5,84 g clorură de sodiu (4.4) și 1,1013 g acid 1-heptansulfonic, sare de sodiu, monohidratat (4.2) în 100 ml apă. Se adaugă 900 ml metanol (4.1) și se aduce la un pH aparent de 3,5 cu acid acetic glacial (4.3),

-

solvent II: se dizolvă 5,84 g clorură de sodiu (4.4) și 1,1013 g acid 1-heptansulfonic, sare de sodiu, monohidrat (4.2) într-un litru de apă și se aduce la un pH de 3,5 cu acid acetic glacial (4.3).

4.6.

Diizetionat de hexamidină [C 20 H 26 N 4 O 2

•

2C 2 H 6 O 4 S]

4.7.

Diizetionat de dibromohexamidină [C 20 H 24 Br 2 N 4 O 2 • 2C 2 H 6 O 4 S]

4.8.

Diizetionat de dibromopropamidină [C 17 H 18 Br 2 N 4 O 2

•

2C 2 H 6 O 4 S]

4.9.

Diacetat de clorhexidină [C 22 H 30 C[iN 10 • 2C2H4O2]

4.10.

Soluții de referință: se prepară soluții 0,05% (m/v) din fiecare dintre cei patru conservanți (4.6 până la 4.9) în solvent I( 4.5.1)

4.11.

3,4,4'-Triclorocarbanilidă (triclocarban)

4.12.

4,4'-Dicloro-3-(trifluorometil)carbanilidă (halocarban)

5.

APARATURĂ

5.1.

Echipament uzual de laborator

5.2.

Cromatograf de lichid de înaltă performanță cu detector UV cu lungime de undă variabilă

5.3.

Coloană analitică: oțel inoxidabil, lungime 30 cm, diametru interior 4 mm, umplută cu µ-Bondapack C 18

,

10 µm, sau echivalent

5.4.

6.

6.1.

6.2.

6.2.1.

6.2.2.

6.2.3.

6.2.4.

6.2.5.

6.3.

7.

7. 1

7.1.1.

7.1.2.

7.1.3.

7.2.

7.2.1.

Baie ultrasonică

IDENTIFICARE

Preparare probă

Se cîntărește cca. 0,5 g probă într-un balon cotat de 1 O

ml și se aduce la semn cu solvent

I ( 4.5.1). Se pune balonul pe o baie ultrasonică (5.4) timp de 10 minute. Se filtrează sau se centrifughează soluția. Se colectează filtratul sau supernatantul pentru cromatografie.

Cromatografiere Gradient fază-mobilă

Timp (min)

solvent

I

(% v/v) (4.5.1)

solvent li(% v/v) (4.5.2)

o

50

50

15

65

35

30

65

35

45

50

50

Se reglează debitul fazei mobile (6.2.1) la 1,5 ml/min și temperatura coloanei la 35°. Se fixează lungimea de undă a detectorului la 264 nm.

Se injectează 1 O

µI din fiecare dintre soluțiile de referință (4.1 O)

și se înregistrează cromatogramele lor. Se injectează 1 O

µl din soluția probă (6.1) și se înregistrează cromatograma sa.

Se identifică dacă hexamidina, dibromohexamidina, dibromopropamidina sau clorhexidina este prezentă prin

compararea timpului (timpilor) de retenție al picului (ai picurilor) înregistrat(e) în (6.2.5) cu cele obținute din soluțiile de referință în 6.2.4.

DETERMINARE

Preparare soluții standard.

Se folosește drept standard intern unul dintre conservanții (4.6 până la 4.9) care este absent din probă. Dacă aceasta nu este posibil, pot fi folosite ca standard intern, triclorcarbanul (4.11) sau halocarbanul (4.12).

O soluție stoc 0,05% (m/v) în solvent I (4.5.1) de conservant identificat la 6.3.

O soluție stoc 0,05% (m/v) în solvent I (4.5.1) de conservant ales drept standard intern.

Pentru fiecare conservant identificat, se prepară patru soluții standard prin transferarea

într-o serie de baloane cotate de 10 ml a unor cantități de soluție stoc de conservant identificat (7.1.1) și a unor cantități adecvate de soluție stoc de standard intern (7.1.2) în conformitate cu tabelul de mai jos. Se aduce fiecare balon la semn cu solvent I (4.5.1) și se amestecă.

Soluție standard

Soluție stoc standard intern

Soluție stoc conservant identificat

ml (7.1.2) adăugați

ml (7.1.1) adăugați

µg/ml (*)

I

1,0

0,5

25

II

1,0

1,0

50

III

1,0

1,5

75

IV

1,0

2,0

100

(*) Aceste valori sunt date ca indicație și corespund concentrațiilor de conservanți identificați în

soluții standard preparate folosind o soluție stoc care conține exact 0,05% conservant identificat.

Preparare probă

Se cântărește cu precizie cca. 0,5 g ("p" grame) probă într-un balon cotat de 10 ml, se adaugă 1,0 ml soluție standard intern (7.1.2) și 6 ml solvent I (4.5.1) și se omogenizează.

7.2.2.

Se pune balonul pe o baie ultrasonică (5.4) pentru 10 minute. Se răcește. Se aduce la semn cu solvent I și se omogenizează. Se centrifughează sau se filtrează prin hârtie de filtru cutată. În funcție de caz, se colectează pentru cromatografie supernatantul sau filtratul.

7.3.

Cromatografiere

7.3.1.

Se reglează gradientul fazei mobile, debitul de curgere, temperatura coloanei și lungimea de undă a detectorului echipamentului HPLC (5.2) la condițiile cerute de etapa de identificare (6.2.1 până la 6.2.3).

7.3.2.

Se injectează 10 µI soluție probă (7.2.2) și se măsoară suprafețele picurilor. Se repetă procesul cu noi porțiuni de 10

µl

soluție probă până când se obțin rezultate consistente. Se calculează raportul dintre suprafața picului produsă de compusul de analizat și suprafața picului produs de standardul intern.

7.4.

Etalonare

7.4.1.

Se injectează I

O

µI din fiecare soluție standard (7.1.3) și se măsoară suprafețele picurilor

7.4.2.

Pentru

fiecare

soluție

standard

(7.1.3),

se calculează

raportul

dintre

suprafața

picului

hexamidinei, dibromohexamidinei, dibromopropamidinei sau clorhexidinei și suprafața picului standardului intern. Se trasează o curbă de etalonare folosind aceste rapoarte ca ordonată, iar ca abscisă concentrațiile corespondente ale conservantului identificat în soluțiile standard, în micrograme per mililitru.

7.4.3.

De pe curba de etalonare (7.4.2) se citește concentrația de conservant identificat, corespunzătoare raportului suprafațelor picurilor calculat la 7.3.2

8.

CALCUL

8.1

Se calculeaza conținutul de hexamidină, dibromohexamidinâ, dibromopropamidină procent masic, folosind următoarea formulă:

sau clorhexidină în probă, ca

%(mim)=

C

x- M - W1

în care:

p

= masa în grame a probei pentru testare (7.2.1);

1000xp

MW

2

c

= concentrația conservantului în soluția probă, în micrograme per mililitru, MW 1

= masa moleculară a formei bazice a conservantului prezent;

MW 2

= masa moleculară a sării corespunzătoare (vezi punctul 10).

9.

REPETABILITATE (ISO 5725)

obținută din curba de etalonare;

Pentru o concentrație de hexamidină, dibromohexamidină, dibromopropamidină sau clohexidină de

O, 1% (m/m) diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,0005%.

1 O.

TABEL DE GREUTĂȚI MOLECULARE

Hexamidină

Diizetionat de hexamidină

Di-p-hidroxibenzoat de hexamidină Dibromohexamidină

Diizetionat de dibromohexamidină Dibromopropamidină

Diizetionat de dibromopropamidină Clorhexidină

Diacetat de clorhexidină Digluconat de clorhexidină Dihidroclorură de clorhexidină

C20H26N4O2 C20H26N4O2· 2C2H6O4S C20H26N4O2· 2C1H6O3 C20H26Br2N4O2

C20H26Br2N4O2· 2C2H6O4S C11H1sBr2N4O2 C 17 H 18 Br 2 N 4 O 2 • 2C 2 H 6 O 4 S C22H30Cl2N10

C22H30ChN10 • 2C2H4O2 C22H30Cl2N 10 • 2C6H12O 7

C22H30ChN10 • 2HC1

354,45

606,72

630,71

512,24

764,51

470,18

722,43

505,45

625,56

897,76

578,37

ANEXA nr. 37

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU ACIDUL BENZOIC, ACIDUL 4- HIDROXIBENZOIC, ACIDUL SORBIC, ACIDUL SALICILIC ȘI ACIDUL PROPIONIC

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează identificarea și determinarea acidului benzoic, acidului

4-hidroxibenzoic, acidului sorbic, acidului salicilic și a acidului propionic în produsele cosmetice. În secțiuni separate sunt prezentate: A.identificarea acestor conservanți;

B.determinarea acidului 4-hidroxibenzoic, acidului salicilic, acidului sorbic și acidului benzoic; C.determinarea acidului propionic.

2.

DEFINIȚIE

Cantitățile de acid benzoic, acid 4-hidroxibenzoic, acid sorbic, acid salicilic și acid propionic determinate prin această metodă sunt exprimate ca procente masice de acizi liberi.

A.

IDENTIFICARE

1.

PRINCIPIU

După extracția acid/bază a conservanților, extractul este analizat prin cromatografie în strat subțire (CCS) implicând derivatizarea probei "pe loc". În funcție de rezultate, identificarea este confirmată prin cromatografie de lichid de înaltă performanță (HPLC) sau în cazul acidului propionic prin cromatografie de gaze (CG).

2.

REACTIVI

2.1.

Generalități

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Apa folosită trebuie să fie apă distilată, sau apă de puritate cel puțin echivalentă.

2.2.

Acetonă

2.3.

Dietileter

2.4.

Acetonitril

2.5.

Toluen

2.6.

n-Hexan

2.7.

Parafină, lichidă

2.8.

Acid clorhidric, 4M

2.9.

Soluție hidroxid de potasiu, 4M

2.1O.

Clorură de calciu, CaCl 2

•

2H 2 O

2.11.

Carbonat de litiu, Li 2 CO 3

2.12.

2-bromo-2'-acetonaftonă

2.13.

Acid 4-hidroxibenzoic

2.14.

Acid salicilic

2.15.

Acid benzoic

2.16.

Acid sorbic

2.17.

Acid propionic

2.18.

Soluții de referință

Se prepară soluții O, 1 % (m/v) (1OOmg/100ml) din fiecare dintre cei cinci conservanți (2.13

+

2.17) în dietileter.

2.19.

Reactiv de derivatizare

soluție de 2-bromo-2'-acetonaftonă (2.12) 0,5% (m/v) în acetonitril (2.4) (50mg/10ml). Această soluție trebuie preparată săptămânal și depotitată în frigider.

2.20.

Soluție catalitică

soluție de carbonat de litiu (2.11) 0,3% (m/v) în apă (300mg/100ml). Această soluție trebuie să fie proaspăt preparată.

2.21.

Solvent de developare

Toluen (2.5)

I

acetonă (2.2) (20 : 0,5, v/v)

2.22.

Parafină lichidă (2.7) / n-hexan (2.6) (1 : 2, v/v).

3.

APARATURĂ

Echipament obișnuit de laborator.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

3.8.

3.9.

3.10.

3.11.

3.12.

3.13.

4.

Baie de apă, capabilă să mențină temperatura la 60°C Tanc de developare

Sursă de lumină UV, 254 și 366 nm

Plăci pentru cromatografie în strat subțire CSS, Kieselgel 60, fără indicator de fluorescență, strat 0,25 mm cu zonă de concentrare 2,5 x 20 cm (Merck 11845, sau echivalent).

Microseringă,

1 O µl Microseringă, 25 µI

Etuvă, capabil să mențină tempetaturi până la 105°C. Eprubete de sticlă cu dop rodat, 50 ml

Hîrtie de filtru, diametru 90 mm, Schleicher & Schull, Weissband No. 5892 sau echivalent Hârtie indicatoare de pH universală, pH

1-11

Fiole de probe, din sticlă, 5 ml

Evaporator cu film rotativ (Rotavapor sau echivalent) Plită electrică.

PROCEDEU

20 x 20 cm, grosime

4.1.

Preparare probă

Într-o eprubetă de sticlă cu dop rodat se cîntărește cca.

1

g probă (3.8).Se adaugă patru picături acid clorhidric 4M (2.8) și 40 ml acetonă (2.2). Pentru produși puternic bazici cum ar fi săpunul de toaletă, trebuie adăugate 20 picături acid clorhidric 4M (2.8). Se verifică ca pH-ul să fie aproximativ doi, folosind hârtie indicatoare (3.10). Se inchide eprubeta și se agită puternic timp de un minut.

Dacă este necesară facilitarea extracției conservanților în faza de acetonă, se încălzește ușor amestecul la cca. 60°C pentru topirea fazei grase.

Se răcește soluția la temperatura camerei și se filtrează prin hîrtie de filtru (3.1 O)

într-un flacon conic.

Se transferă 20 ml de filtrat într-un flacon conic de 200 ml, se adaugă 20 ml apă și se amestecă. Se ajustează pH-ul amestecului la cca. 10 cu hidroxid de potasiu 4M (2.9), folosind hârtie indicatoare (3.10) pentru măsurarea acestuia. Se adaugă 1 gram clorură de calciu (2.10) și se agită puternic. Se filtrează prin hârtie de filtru (3.9) într-o pâlnie de separare de 250 ml conținând 75 ml dietil eter (2.3) și se agită puternic timp de un minut. Se lasă să se separe și se colectează stratul apos într-un flacon conic de 250 ml. Se îndepărtează stratul de eter. Folosind hîrtie indicatoare (3.10) se ajustează

pH-ul soluției apoase la cca. doi cu ajutorul acidului clorhidric 4M (2.8). Se adaugă 10 ml dietileter (2.3) ,se astupă flaconul și se agită puternic conținutul timp de un minut. Se lasă să se separe și se transferă stratul eteric într-un evaporatorul cu film rotativ (3.12). Se îndepărtează stratul apos.

Se evaporă stratul de eter până aproape de uscare și se redizolvă reziduul în 1 ml dietileter (2.3). Se transferă soluția într-o fiolă de probă (3.11).

4.2.

Cromatografiere în strat subțire.

Pentru fiecare dintre referințele și probele ce vor fi cromatografiate, se spotulează cu o seringă (3.5) cca. 3 µI soluție carbonat de litiu (2.2) la distanțe egale față de linia de start în zona de concentrare a plăcii C.S.S. (3.4) și se usucă într-un curent de aer rece.

Se transferă placa C.S.S. pe o plită electrică (3.13), încălzită la 40°C, pentru a menține spoturile cât mai mici cu putință. Cu o microseringă (3.5) se spotulează 10 µl din fiecare dintre soluțiile de referință (2.18) și soluția probă (4.1) pe linia de start a plăcii, exact pe punctele unde a fost aplicată soluția de carbonat de litiu.

La sfârșit se spotulează cca. 15 µI reactiv de derivatizare (2.19) (soluție 2-bromo-2'-acetonaftonă), din nou exact pe punctele unde au fost aplicate soluțiile de referință/probă și soluția de carbonat de litiu.

Se încălzește placa cromatografică într-o etuvă (3.7) la 80°C timp de 45 minute. După răcire, se eluează placa într-un tanc (3.2) care a fost echilibrat timp de 15 minute (fără a fi fost căptușit cu hârtie de filtru), folosind ca eluent amestecul de solvenți 2.21 (toluen/acetonă), până ce frontul solventului a migrat pe o distanță de 15 cm . (Poate dura 80 minute).

Se usucă placa într-un curent de aer rece și se examinează spoturile

obținute în lumină UV (3.3). Pentru a îmbunătății fluorescența spoturilor

slabe, placa C.S.S. poate fi cufundată în amestec parafină lichidă / n-hexan (2.22).

5.

IDENTIFICARE.

Se calcuează Rf pentru fiecare spot.

Se compară Rf și comportarea la radiație UV obținută pentru probă cu cea obținută pentru soluțiile de referință

Se trage o concluzie preliminară privind prezența și identitatea prezenței conservanților prezenți. Se realizează cromatografia de lichide de înaltă performanță (HPLC) descrisă în capitolul B, sau, când apare ca prezent acidul propionic, cromatografia de gaze (CG) descrisă în capitolul C. Se compară timpii de retenție obținuți cu cei ai soluțiilor de referință.

Se combină rezultatele din CSS și HPLC sau CG și se face identificarea finală a conservanților prezenți în probă pe baza rezultatelor combinate.

B.

DETERMINAREA CANTITATIVĂ A ACIDULUI BENZOIC, ACIDULUI 4--HIDROXIBENZOIC, ACIDULUI

SORBIC ȘI ACIDULUI SALICILIC

1.

PRINCIPIU

După acidifiere, proba este extrasă cu un amestec de etanol și apă. După filtrare, conservanții sunt determinați prin cromatografie de lichide de înaltă performanță (HPLC).

2.

REACTIVI

2.1.

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică, și adecvați HPLC. Apa folosită trebuie să fie apă distilată, sau apă de cel puțin puritate echivalentă.

2.2.

Etanol, absolut

2.3.

Acid 4-hidroxibenzoic

2.4.

Acid salicilic

2.5.

Acid benzoic

2.6.

Acid sorbic

2.7.

Acetat de sodiu (CH 3 COONa • 3H 2

0)

2.8.

Acid acetic, d/ 0 =1,05 g/ml

2.9.

Acetonitril

2.10.

Acid sulfuric, 2M

2.11.

Soluție hidroxid de potasiu, 0,2M

2.12.

Acid 2-metoxibenzoic

2.13.

Amestec etanol/ apă

Se amestecă nouă volume de etanol (2.2) și un volum de apă (2

1)

2.14.

Soluție standard intern

Se prepară o soluție conținând cca. 1 g acid 2 metoxibenzoic (2.12) în 500 ml amestec etanol/ apă (2.13)

2.15.

Fază mobilă pentru HPLC

2.15.1.

Tampon acetat: la llitru apă se adaugă 6,35 g acetat de sodiu (2.7) și 20 ml acid acetic (2.8) și se amestecă.

2.15.2.

Se prepară faza mobilă prin amestecarea a nouă volume de tampon acetat (2.15.1) și un volum de acetonitril (2.9).

2.16.

Soluție stoc de conservant

Într-un balon cotat de 50 ml se cîntăresc cu precizie cca. 0,05 g acid 4-hidroxibenzoic (2.3), 0,2 g acid salicilic (2.4), 0,2 g acid benzoic (2.5) și 0,05 grame acid sorbic și se aduce la semn cu amestec etanol/ apă (2.13). Această soluție se depozitează în frigider. Soluția este stabilă pentru o săptămână.

2.17.

Soluții de conservanți standard

Într-o serie de baloane cotate de 20 ml se transferă 8,00, 4,00, 2,00, 1,00 și respectiv 0,5 ml soluție stoc (2.16). În fiecare balon cotat se adaugă 10,0 ml soluție standard intern (2.14) și 0,5 ml acid sulfuric 2M (2.10). Se aduce la semn cu amestec etanol/ apă (2.13). Aceste soluții trebuie să fie proaspăt preparate.

3.

APARATURĂ

Echipament uzual de laborator, și:

3.1.

Baie de apă, setată la 60°C

3.2.

Cromatograf de lichide de înaltă performanță HPLC cu detector UV cu lungime de undă variabilă și ciclu de injecție de 10 µl.

3.3.

Coloană analitică de oțel inoxidabil, lungime 12,5 până la 25 cm, diametru interior 4,6 mm, umplută cu Nucleosil

5Cl8, sau echivalent

3.4.

Hârtie de filtru, diametru: 90 mm, Schleicher și Schull, Weissband No 5892, sau echivalent.

3.5.

Eprubete de sticlă cu dop rodat, 50 ml.

3.6.

Fiole de probă, din sticlă, 5 ml

3.7.

Bucățele de porțelan pentru fierbere, carborund, dimensiuni de la 2 la 4 mm, sau echivalent. 4.PROCEDEU

4.1.

Preparare probă

4.1.1.

Preparare probă fără adaos de standard intern

Într-o eprubetă de sticlă de 50 ml cu dop rodat (3.5) se cântărește 1 g probă. Cu pipeta se pun în eprubetă 1,00 ml acid sulfuric 2M (2.10) și 40,0 ml amestec etanol/apă (2.13). Se adaugă cca. 1 g bucățele de porțelan pentru fierbere (3.7), se închide eprubeta și se agită puternic pentru cel puțin un minut până la obținerea unei suspensii omogene. Pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol, se pune eprubeta pentru exact cinci minute într-o baie de apă (3.1) menținută la 60°C.

Se răcește imediat eprubeta într-un curent de apă rece și se păstrează extractul la 5°C pentru o oră.

Se filtrează extractul prin hârtie de filtru (3.4). Se transferă cca. 2 ml extract într-o fiolă de probă (3.6). Se păstrează extractul la 5°C și se realizează determinarea HPLC într-un interval de 24 de ore de la preparare.

4.1.2.

Prepararea probei cu adaos de standard intern

Într-o eprubetă de sticlă de 50 ml cu dop rodat (3.5) se cîntărește cu precizie la a treia zecimală

1

±

O,

1 g ( "a" grame) de probă.

Se adaugă cu pipeta 1,00 ml acid sulfuric 2M (2.10) și 30,0 ml amestec etanol / apă (2.13). Se adaugă cca.

1

gram bucățele de porțelan pentru fierbere (3.7) și 10,00 ml soluție standard intern (2.14). Se închide eprubeta și se agită puternic cel puțin un minut până la obținerea unei suspensii omogene. Pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol, se pune eprubeta pentru exact cinci minute într-o baie de apă (3.1) menținută la 60°C.

Se răcește imediat eprubeta într-un curent de apă rece și se ține extractul la 5°C pentru o oră.

Se filtrează extractul prin hârtie de filtru (3.4). Se transferă cca. 2 ml extract într-o fiolă de probă (3.6). Se depozitează extractul la 5°C și se realizează determinarea HPLC într-un interval de 24 de ore de la preparare.

4.2.

Cromatografiere de lichide de înaltă performanță (HPLC) Fază mobilă: acetonitril/ tampon acetat (2.15)

Se reglează debitul fazei mobile prin coloană la 2,0

±

0,5µ1/ min. Se setează lungimea de undă a detectorulului la 240 nm.

4.2.1.

Etalonare

Se injectează porțiuni de 10µ1 din fiecare soluție de conservant standard (2.17) în cromatograful de lichide (3.2). Pentru fiecare soluție se determină rapoartele dintre înălțimile picurilor conservanților investigați și înălțimea picului standardului intern,obținute din cromatograme. Se trasează un grafic pentru fiecare conservant punând în relație raportul înălțimii picului cu concentrația fiecărei soluții standard.

Asigurați-vă că în procedeul de etalonare, pentru soluțiile standard, se obține un răspuns linear.

4.2.2.

Determinare

Se injectează 10

µl

extract de probă (4.1.1) în cromatograful de lichide (3.2) și se înregistrează cromatograma. Se injectează

1

O

µI soluție de conservant standard (2.17) și se înregistrează cromatograma. Se compară cromatogramele obținute. Dacă în cromatograma extractului de probă (4.1.1) nu apare prezent nici un pic având aproximativ același timp de retenție ca acidul 2-metoxibenzoic (standardul intern recomandat), se injectează 10

µl

extract de probă cu adaos de standard intern (4.1.2) în cromatograful de lichide și se înregistrează cromatograma.

Dacă se observă în cromatograma extractului de probă (4.1.1) un pic ce interferează, având același timp de retenție ca acidul 2-metoxibenzoic, trebuie selectat un alt standard intern adecvat. (Dacă unul dintre conservanții investigați este absent din cromatogramă, acest conservant poate fi folosit drept standard intern).

Asigurați-vă ca cromatogramele obținute pentru o soluție standard și solutia probă să îndeplinească următoarele cerințe:

-- separarea picului celei mai prost separate perechi trebuie să fie de cel puțin 0,90 (pentru definirea separării picului, vezi figura 1)

p=­

f

g

g

Figura I:

Separarea picului

Dacă nu se realizează separarea dorită, sau trebuie folosită o coloană mai eficientă, sau trebuie ajustată compoziția fazei mobile până la îndeplinirea cerinței.

h/1

n

-- factorul de asimetrie As al tuturor picurilor obținute trebuie să fie cuprins într-un interval de la 0,9 până la 1,5. (pentru definirea factorului de asimetrie As, vezi figura 2) Pentru a înregistra cromatograma pentru determinarea factorului de asimetrie se recomandă o viteză de înregistrare a graficului de cel puțin 2 cm/minut.

As

b

a

Figura 2:

Factor de asimetrie a picului

-- trebuie să se obțină o linie de bază continuă.

5.

CALCUL

Se folosesc rapoartele dintre înălțimile picurilor conservanților investigați la înălțimea picului acidului 2- metoxibenzoic (standard intern) și graficul de etalonare pentru a calcula concentrația conservanților acizi în soluția probă. Se calculează conținutul de acid benzoic, acid 4-hidroxibenzoic, acid sorbic sau acid salicilic în probă, ca procent masic (xi) folosind formula:

O/ (

I

) _

100 x 20 b _

b

x-10

mm-- 6 --------

1

10 xa

500xa

în care:

a

= masa (g) a probei pentru testare (4.1.2.)

b

=

concentrația (µg/ml) de conservant în extractul de probă (4.1.2) graficul de etalonare.

6.

REPETABILITATE (ISO 5725)

obținută

din

Pentru un conținut de acid 4-hidroxibenzoic de 0,40%, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,035%.

Pentru un conținut de acid benzoic de 0,50%, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,050%.

Pentru un conținut de acid salicilic de 0,50% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,045%.

Pentru un conținut de acid sorbic de 0,60% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,035%.

7.

OBSERVAȚII

7.1

Rezultatele unui test dur efectuat metodei indică următoarele: cantitatea de acid sulfuric adăugată pentru extragerea acizilor din probă este critică, și limitele pentru cantitatea de probă luată în lucru trebuie să fie menținute în granițele prescnse.

7.2.

Dacă se dorește, poate fi folosită o coloană de siguranță adecvată.

C.

DETERMINAREA ACIDULUI PROPIONIC

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează determinarea acidului propionic, de concentrație maximă 2% (mim), în produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Concentrația acidului propionic măsurată prin această metodă este exprimată ca procent masic (%

mim)

de produs.

3.

PRINCIPIU

După extragerea acidului propionic din produs, determinarea se realizează cu ajutorul cromatografiei de gaz cu folosirea acidului 2-metilpropionic ca standard intern.

4.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică; trebuie să se folosească apă distilată sau apă de calitate echivalentă.

4.1.

Etanol 96% (v/v)

4.2.

Acid propionic

4.3.

Acid 2-metilpropionic

4.4.

Acid ortofosforic, 1O% (m/v)

4.5.

Soluție acid propionic

Într-un balon cotat de 50 ml se cântărește cu precizie cca. 1,00 g ("p" grame) acid propionic și se aduce la semn cu etanol (4.1)

4.6.

Soluție standard intern

5.

5.1.

5.2.

5.3.

5.4.

5.5.

6.

6.1.

6.1.1.

Într-un balon cotat de 50 ml se cântărește cu precizie cca. 1,00 g ("e" grame) acid semn cu etanol (4.1)

APARATURĂ

Echipament uzual de laborator și:

Cromatograf de gaze cu detector cu ionizare în flacără Eprubetă de sticlă cu dop rodat (20 x 150 mm)

Baie de apă la 60°C

Seringă de sticlă de 10ml cu membrană de filtrare (diametrul porilor: 0,45 µm) PROCEDEU

Preparare probă

Preparare probă fără standard intern

2-metilpropionic și se aduce la

Într-o eprubetă de sticlă (5.3) se cântărește cca. 1 g probă. Se adaugă 0,5 ml acid fosforic (4.4) și 9,5 ml etanol (4.1). Se închide eprubeta și se agită bine. Dacă este necesar se pune eprubeta într-o baie de apă la 60°C (5.4) pentru cinci minute, pentru dizolvarea completă a fazei grase. Se răcește rapid în curent de apă. Se filtrează cotă parte din soluție printr-o membrană de filtrare (5.5). Se cromatografiază filtratul în aceiași zi.

6.1.2.

Preparare probă cu standard intern

Într-o eprubetă de sticlă se cântărește cu precizie la a treia zecimală 1 g±0,1 ("a" grame) probă. Se adaugă 0,5 ml acid fosforic (4.4), 0,5 ml soluție standard intern (4.6) și 9 ml etanol (4.1)

Se închide eprubeta și se agită bine. Dacă este necesar se pune eprubeta într-o baie de apă la 60°C (5.4) pentru cinci minute, pentru dizolvarea completă a fazei grase. Se răcește rapid în curent de apă. Se cromatografiază filtratul în aceiași zi.

6.2.

Condiții pentru cromatografia de gaze.

Se recomandă următoarele condiții de operare:

Coloană

Tip Lungime Diametru Umplutură

Temperatură

Injector Coloană Detector Gaz purtător

Oțel inoxidabil 2m

1/8"

10% SPȘ 1000 (sau echivalent)+ 1% H 3 PO 4

pe Chromosorb WAW 100 până la 120 mesh

200°c

120°c

200°c

azot

Debit de curgere

25ml/min

6.3.

Crom a toga fiere

6.3.1.

Etalonare

Într-o serie de baloane cotate de 20 ml se pipetează 0,25, 0,50, 1,00, 2,00, respectiv 4,00 ml soluție acid propionic (4,5). În fiecare balon cotat se pipetează 1,00 ml soluție standard intern (4.6); se aduce la semn cu etanol (4.1) și se amestecă. Soluțiile preparate în acest mod conțin "e" mg/ml acid 2-metilpropionic ca standard intern (adică, 1 mg/ml dacă e

=

1000) și p/4, p/2, p, 2p, 4p mg/ml acid propionic (adică 0,25, 0,50, 1,00, 2,00, 4,00 mg/ml dacă p

=

1000).

Se injectează 1 µl din fiecare dintre aceste soluții și se obține curba de etalonare prin trasarea pe axa X a raportului masic acid propionic / acid 2-metilpropionic iar pe axa Y a raportului suprafețelor picurilor corespondente.

Se efectuează trei injecții din fiecare soluție și se calculează raportul mediu al suprafețelor picurilor.

6.3.2.

Determinare

Se injectează 1 µI filtrat de probă (6.1.1). Se compară cromatograma cu cea a soluțiilor standard (6.3.1). Dacă un pic are aproximativ același timp de retenție ca acidul 2-metilpropionic, se schimbă standardul intern. Dacă nu este observată nici o interferență, se injectează lµl filtrat de probă 6.1.2 și se măsoară suprafețele picurilor acidului propionic și al standardului intern.

Se efectuează trei injecții din fiecare soluție și se calculează raportul mediu al suprafețelor picurilor.

7.

CALCUL

7.1.

Din curba de etalonare obținută la 6.3.1, se obține raportul masic (K) corespunzător raportului suprafețelor picurilor calculat la 6.3.2.

7.2.

Din

raportul masic astfel obținut se calculează conținutul de acid propionic al probei (x) ca procent masic, folosind următoarea formulă:

x

% (m

I

m)= K

O5, x 1 00x e

K

50xa

a

în care:

K

= raportul calculat la 7.1

e

= masa în grame a standardului intern cântărit la 4.6 a

= masa în grame a probei cântărită la 6.1.2 Rezultatele se rotunjesc la o zecimală.

8.

REPETABILITATE ( ISO 5725)

Pentru un conținut de acid propionic 2% (m/m) diferența dintre rezultatelea două determinări efectuate în paralel pe aceiași probă nu trebuie să depășească O,12%.

ANEXA nr. 38

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU HIDROCHINONĂ, MONOMETILETER HIDROCHINONĂ, MONOETILETER HIDROCHINONĂ ȘI MONOBENZILETER HIDROCHINONĂ ÎN PRODUSELE COSMETICE

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementează detectarea și identificarea hidrochinonei, monometileter hidrochinonei, monoetileter hidrochinonei și monobenzileter hidrochinonei (monobenzonei) în produsele cosmetice pentru albirea pielii.

2.

PRINCIPIU

Hidrochinona și eterii săi sunt identificați prin cromatografie în strat subțire (CSS).

3.

REACTIVI

Toți reactivii trebuie să fie puritate analitică.

3.1.

Etanol, 96% (v/v)

3.2.

Cloroform

3.3.

Dietileter

3.4.

Solvent de developare

Cloroform/ dietileter, 66 : 33 (v/v)

3.5.

Amoniac, 25% (mim) (d/ 0 = 0,9lg/ml)

3.6.

Acid ascorbic

3.7.

Hidrochinonă

3.8.

Monometileter hidrochinonă

3.9.

Monoetileter hidrochinonă

3.10.

Monobenzileter hidrochinonă (monobenzonă)

3.11.

Soluții de referință

Următoarele soluții de referință trebuie proaspăt preparate, și sunt stabile doar o zi:

3.11.1.

Într-o eprubetă gradată de 10 ml se cântăresc 0,05 g hidrochinonă (3.7). Se adaugă 0,250 g acid ascorbic (3.6) și 5 ml etanol (3.1). Se adaugă amoniac (3.5) până când pH-ul devine 10 și se aduce la semn cu etanol (3.1).

3.11.2.

Într-o eprubetă gradată de 10 ml se cântăresc 0,05 g monometileter hidrochinonă (3.8). Se adaugă 0,250 g acid ascorbic (3.6) și 5 ml etanol (3.1). Se adaugă amoniac (3.5) până când pH-ul devine 10 și se aduce la semn cu etanol (3.1).

3.11.3.

Într-o eprubetă gradată de 10 ml se cîntăresc 0,05 g monoetileter hidrochinonă (3.9). Se adaugă 0,250 g acid ascorbic (3.6) și 5 ml etanol (3.1). Se adaugă amoniac (3.5) până când pH-ul devine 10 și se aduce la semn cu etanol (3.1).

3.11.4.

Într-o eprubetă gradată de 10 ml se cîntăresc 0,05 g monoebenzileter hidrochinonă (3.10). Se adaugă 0,250 g acid ascorbic (3.6) și 5 ml etanol (3.1). Se adaugă amoniac (3.5) până când pH-ul devine 10 și se aduce la semn cu etanol (3.1).

3.12.

Azotat de argint

3.13.

Acid 12-molibdorfosforic

3.14.

Fericianură de potasiu hexahidrată

3.15.

Clorură ferică hexahidrată

3.16.

Reactivi de pulverizare

3.16.1.

La o soluție apoasă 5% (m/v) azotat de argint (3.1.2), se adaugă amoniac (3.5) până la dizolvarea precipitatului care se formează.

Atenție:

3.16.2.

3.16.3.

4.

În timp soluția devine exploziv-instabilă, deci trebuie aruncată după folosire. Soluție 10% (m/v) acid 12-molibdorfosforic (3.13) în etanol (3.1).

Se prepară o soluție apoasă 1% (m/v) de fericianură de potasiu (3.14) și o soluție apoasă 2% (m/v) de clorură ferică (3.15). Se amestecă părți egale din ambele soluții chiar înainte de folosire.

APARATURĂ.

Echipament uzual de laborator și:

4.1.

Echipament uzual pentru cromatografie în strat subțire CSS

4.2.

Plăci pentru cromatografie în strat subțire CSS, gata preparate: silicagel GHR/UV 254

;

20 x 20 cm (Machery, Nagel sau echivalent). Grosime strat: 0,25 mm.

4.3.

Baie ultrasonică

4.4.

Centrifugă

4.5.

Lampă UV, 254 nm.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Într-o eprubetă gradată se cântăresc 3 g probă. Se adaugă 0,250 g acid ascorbic (3.6) și 5 ml etanol (3.1). Se reglează pH-ul soluției la 10, folosind amoniac (3.5). Se aduce la semn cu etanol. (3.1). Se închide eprubeta cu un dop și se omogenizează pe o baie ultrasonică timp de 1 O

minute. Se filtrează prin hârtie de filtru sau se centrifughează la 3000 rot/min.

5.2.

Cromatografiere în strat subțire

5.2.1.

Se saturează un tanc cromatografic cu solvent de developare (3.4)

5.2.2.

Se spotulează pe o placă 2 µl soluții de referință (3.11) și 2µ1 soluție probă (5.1).

Se developează în întuneric la temperatură ambiantă până când frontul de solvent a migrat 15 cm față de start.

5.2.3.

Se îndepărtează placa și se lasă să se usuce la temperatura camerei.

5.3.

Detecție

5.3.1.

Se observă placa în lumină UV la 254 nm, și se marchează poziția spoturilor.

5.3.2.

Se pulverizează cu:

-

reactiv azotat de argint (3.16.1) sau

-reactiv acid 12-molidofosforic (3.16.3); se încălzește la cca. 120°C, sau

-

soluție fericianură de potasiu și soluție clorură ferică (3.16.3).

6.

IDENTIFICARE

Se calculează valoarea Rf pentru fiecare spot.

Se compară spoturile obținute pentru soluția probă cu cele pentru soluțiile de referință din punct de vedere al: valorilor Rf; culorilor spoturilor la radiație UV; și culorilor spoturilor după vizualizarea cu reactiv pulverizat.

Se realizează cromatografierea de lichide de înaltă performanță HPLC conform descrierii din capitolul următor (B), și se compară timpii de retenție obținuți pentru picul (picurile) probei cu cei ai soluțiilor de referință.

Se combină rezultatele obținute prin CSS și HPLC pentru a identifica prezența hidrochinonei și/sau a eterilor săi.

7.

OBSERVAȚII

În condițiile descrise au fost observate următoarele valori Rf:

hidrochinonă

monometileter hidrochinonă monoetileter hidrochinonă monobenzileter hidrochinonă

0,32

0,53

0,55

0,58

B DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează procedeul pentru determinarea hidrochinonei, monometileter hidrochinonei, monoetileter hidrochinonei, monobenzileter hidrochinonei în produsele cosmetice pentru albirea pielii.

2.

PRINCIPIU

Proba este extrasă cu un amestec de apă/ metanol în condiții de încălzire ușoară pentru topirea oricărui material gras. Determinarea analiților în soluția rezultată este realizată prin cromatografie de lichide cu fază inversă cu detecție UV.

3.

REACTIVI

3.1.

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică. Apa folosită trebuie să fie apă distilată sau apă de puritate cel puțin echivalentă.

3.2.

Metanol

3.3.

Hidrochinonă

3.4.

Monometieter hidrochinonă

3.5.

Monoetileter hidrochinonă

3.6.

Monobenzileter hidrochinonă (monobenzonă)

3.7.

Tetrahidrofuran,puritate HPLC

3.8.

Amestec apă/metanol l : 1 (v/v). Se amestecă un volum de apă și un volum de metanol (3.2)

3.9.

Fază mobilă: amestec tetrahidrofuran / apă 45 : 55 (v/v). Se amestecă 45 volume tetrahidrofuran(3.7) și 55 volume apă.

3.10.

Soluție de referință

Într-un balon cotat de 50 ml se cântăresc 0,06 g hidrochinonă (3.4), 0,08 g monometileter hidrochinonă (3.4), 0,10 g monoetileter hidrochinonă (3.5) și 0,12 g monobenzileter hidrochinonă (3.6). Se dizolvă și se aduce la semn cu metanol (3.2). Se prepară soluția de referință prin diluarea a 10,00 ml din această soluție la 50,00 ml cu amestec apă

/ metanol (3.8). Aceste soluții trebuie să fie proaspăt preparate.

4.

APARATURĂ

Echipament normal de laborator și:

4.1.

Baie de apă, capabilă de menținerea temperaturii la 60°C.

4.2.

Cromatograf de lichide de înaltă performanță HPLC cu detector UV cu lungime de undă variabilă și ciclu de injecție de 10 µl.

4.3.

Coloană analitică:

Coloană cromatografică de oțel inoxidabil, lungime 250 mm, diametru interior 4,6 mm, umplutută cu fenil Zorbax ( fenetilsilan legat chimic pe Zorbax SIL, la capete cu trimetilclorsilan), dimensiune de particule 6µm, sau echivalent. Nu se folosește o coloană de siguranță, cu excepția siguranței de fenil, sau echivalent.

4.4.

Hârtie de filtru, diametru 90 mm, Schleicher și Schull, Weissband nr. 5892, sau echivalent.

5.

PROCEDEU

5.1.

Preparare probă

Într-un balon cotat de 50 ml se cântăresc cu precizie la a treia zecimală 1±0,1 g ("a" grame) probă. Se dispersează proba în 25 ml amestec apă/metanol (3.8). Se închide balonul și se agită puternic până la obținerea unei suspensii

5.2.

5.2.1.

5.2.2.

5.2.3.

omogene. Se agită cel puțin un minut. Se pune balonul într-o baie de apă (4.1) și se menține la 60°C pentru îmbunătățirea extracției. Se răcește balonul și se aduce la semn cu apă/metanol (3.8). Se filtrează extractul folosind hârtie de filtru (4.4). Se realizează determinarea HPLC într-un interval de cel mult 24 ore de la pregătirea extractului. Cromatografiere de lichide de înaltă performanță(HPLC)

Se reglează debitul de curgere al fazei mobile (3.9) la 1,0 ml/min și se setează lungimea de undă a detectorului la 295 nm.

Se injectează 10

µl

soluție probă obținută conform descrierii de la punctul 5.1, și se înregistrează cromatograma. Se măsoară suprafețele picurilor. Se realizează etalonarea conform descrierii din 5.2.3. Se compară cromatogramele obținute pentru probă și soluțiile de referință. Se folosesc suprafețele picurilor și factorii de răspuns (RF) calculați la

5.2.3. pentru a calcula concentrația analiților în soluția probă Etalonare

Se injectează 1O µI soluție de referință (3.1O) și se înregistrează cromatograma. Se injectează de mai multe ori până când este obținută o suprafață a picului constantă.

Se determină factorul de răspuns RFi :

în care:

Pi

=

suprafața picului pentru hidrochinonă, monometileter hidrochinonă, monoetileter hidrochinonă sau monobenzileter hidrochinonă, și

ci

=

concentrația (g / 50 ml) în soluția de referință(3.10) a hidrochinonei, monometileter hidrochinonei, monoetileter hidrochinonei sau monobenzileter hidrochinonei

Asigurați-vă ca cromatogramele obținute pentru o soluție standard și solutia probă să îndeplinească următoarele cerințe:

-- separarea picului celei mai prost separate perechi trebuie să fie de cel puțin 0,90 (pentru definiția separării picului, vezi figura 1)

g

Figura 1

:

Separarea picului

Dacă nu se realizează separarea cerută, sau trebuie folosită o coloană mai eficientă sau trebuie ajustată compoziția fazei mobile până la îndeplinirea cerinței.

h/1

/""I

-- factorul de asimetrie As al tuturor picurilor obținute trebuie să fie cuprins într-un interval de la 0,9 până la 1,5. (pentru definirea factorului de asimetrie As, vezi figura 2) Pentru a înregistra cromatograma pentru determinarea factorului de asimetrie se recomandă o viteză de înregistrare a graficului hârtiei de cel puțin 2 cm/minut.

As

b

a

Figura 2:

Factor de asimetrie a picului

--trebuie să se obțină o linie de bază continuă.

6.

CALCUL

Se folosesc suprafețele picurilor analiților pentru a calcula concentrația (concentrațiile) analitului (analiților) în probă. Se calculeză concentrația analitului în probă, ca procent masic ( xi) , folosind următoarea formulă:

_

b; x 100

în care:

X;

o/c

o

( m

/

m )

-----

RF; xa

a

=

masa probei în grame, și

bi

=

suprafața picului analitului "i" în probă

7.

REPETABILITATE ( ISO 5725)

7.1.

Pentru un conținut de hidrochinonă de 2,0 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,13 %.

7.2.

Pentru un conținut de monometileter hidrochinonă de 1,0 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,1%.

7.3.

Pentru un conținut de monoetileter hidrochinonă de 1,0 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,11%.

7.4.

Pentru un conținut de monobenzileter hidrochinonă de 1,0 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,11 %.

8.

REPRODUCTIBILITATE ( ISO 5725)

8.1.

Pentru un conținut de hidrochinonă de 2,0% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate pe aceeași probă dar în condiții diferite (laboratoare diferite, operatori diferiți, aparatură diferită și/sau moment diferit) nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,37 %.

8.2.

Pentru un conținut de monometileter hidrochinonă de 1,0% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate pe aceeași probă dar în condiții diferite (laboratoare diferite, operatori diferiți, aparatură diferită și/sau moment diferit) nu trebuie să depășească o valoare absolută de 0,21%.

8.3.

Pentru un conținut de monoetileter hidrochinonă de 1,0% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate pe aceeași probă dar în condiții diferite (laboratoare diferite, operatori diferiți, aparatură diferită și/sau moment diferit) nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,19%.

8.4.

Pentru un conținut de monobenzileter hidrochinonă de 1,0% diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate pe aceeași probă dar în condiții diferite (laboratoare diferite, operatori diferiți, aparatură diferită și/sau moment diferit) nu trebuie să depășească o valoare absolută de O,11 %.

9.

OBSEVAȚII

9.1.

Când se întâlnește un conținut de hidrochinonă considerabil mai mare decât 2% și este necesară o estimare precisă a conținutului, extractul probă (5.1) trebuie să fie diluat la o concentrație similară cu cea care ar fi obținută dintr-o probă conținând 2% hidrochinonă, și determinarea repetată.

(Pentru unele instrumente absorbanța poate depăși limitele de detectare pentru concentrații înalte de hidrochinonă).

9.2.

Interferențe

Metoda descrisă mai sus permite determinarea hidrochinonei și a eterilor săi într-un singur ciclu izocratic. Folosirea coloanei de fenil asigură o retenție suficientă pentru hidrochinonă, care nu poate fi garantată când este folosită o coloană CI 8 cu faza mobilă descrisă.

Oricum, această metodă este predispusă la interferențe din cauza unui număr de parabeni (derivați parabenzenici). În aceste cazuri determinarea trebuie repetată cu un sistem diferit fază mobilă/ fază staționară.

Metode adecvate pot fi găsite în lucrările de referință 1 și 2, și anume :

Coloană: Zorbax ODS, 4,6 mm x 25 mm, sau echivalent: temperatură: 36°C

debit: 1,5 ml/min

fază mobilă, pentru:

hidrochinonă: metanol/ apă 5 / 95 (V/V) monometileter hidrochinonă: metanol/ apă 30 / 70 (V/V)

monobenzileter hidrochinonă: metanol/apă 80/20(V/V)( 1 )

Coloană: Spherisorb S5-ODS, sau echivalent: fază mobilă: apă / metanol 90 / 1 O

(V/V) debit: 1,5 ml/min

Aceste condiții sunt adecvate pentru hidrochinonă (2).

(1)

M. Herpol-Borremans et M.-O. Masse, Identification et dosage de l'hydroquinone et de ses ethers methylique et benzylique dans les produits cosmetiques pour blanchir la peau.

Int. J. Cosmet. Sci.

8-203-214 (1986).

(2)

J. Firth and I. Rix, Determination ofhydroquinone in skin toning creams, Analyst (1986), 111, p. 129.

ANEXA nr. 39

ANEXA

nr.

39

METODĂ DE IDENTIFICARE ȘI DETERMINARE CANTITATIVĂ PENTRU 2- FENOXIETANOL,

1-

FENOXIPROPAN-2-0L, ȘI 4-HIDROXIBENZOAT DE: METIL, ETIL, PROPIL, BUTIL ȘI BENZIL

A.

IDENTIFICARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICARE

Această metodă reglementează identificarea și determinarea 2-fenoxietanolului, l-fenoxipropan-2-olului, metil 4- hidroxibenzoatului, etil 4-hidroxibenzoatului, propil 4-hidroxibenzoatului, butil 4-hidroxibenzoatului și benzil 4- hidroxibenzoatului din produsele cosmetice.

2.

PRINCIPIU

Conservanții sunt extrași din probele pentru testare acidulate cu acetonă. După filtrare, soluția de acetonă este amestecată cu apă și, într-un mediu alcalin, acizii grași precipită sub forma sărurilor lor de calciu. Amestecul alcalin acetonă/apă este extras cu dietileter pentru a îndepărta substanțele lipofile. După acidulare conservanții sunt extrași cu dietileter. O porțiune din extractul dietileteric este pipetat pe o placă cromatografică cu silicagel pentru analiza cromatografică în strat subțire. După developarea plăcii, cromatograma obținută este examinată în lumină UV și vizualizată prin utilizarea reactivului Millon.

3.

REACTIVI

3.1.

Generalități

Toți reactivii utilizați vor fi de puritate analitică. Apa va fi apă distilată sau apă de cel puțin aceeași puritate.

3.2.

Acetonă

3.3.

Dietileter

3.4.

n-Pentan

3.5.

Metanol

3.6.

Acid acetic, glacial

3.7.

Soluție acid clorhidric, c(HCl) = 4 mol/1

3.8.

Soluție hidroxid de potasiu, c(KOH) = 4 mol/I

3.9.

Clorură de calciu dihidratată (CaCl 2

•

2H 2

0)

3.10.

Reactiv de detectare: reactiv Millon

Reactivul Millon (Azotat de mercur

(11))

este o soluție gata preparată, care este disponibilă pentru comercializare (Fluka 69820)

3.11.

2-Fenoxietanol

3.12.

I-Fenoxipropan-2-ol

3.13.

Metil 4-hidroxibenzoat (metilparaben)

3.14.

Etil 4-hidroxibenzoat (etilparaben)

3.15.

n-Propil 4-hidroxibenzoat (propilparaben)

3.16.

n-Butil 4-hidroxibenzoat (butilparaben)

3.17.

Benzii 4-hidroxibenzoat (benzilparaben)

3.18.

Soluții de referință

Se prepară câte soluții 0,1% (m/v) din fiecare din substanțele de referință 3.11, 3.12, 3.13, 3.14, 3.15, 3.16, 3.17 în metanol.

3.19.

Solvent de developare(migrare)

Se amestecă 88 volume n-pentan (3.4.) cu 12 volume acid acetic glacial (3.6.)

4.

APARATURĂ

Echipament obișnuit de laborator, și:

4.1.

Baie de apă, capabilă de menținerea unei temperaturi de 60°C

4.2.

Cuvă de developare (necăptușit cu hârtie de filtru)

4.3.

Sursă de lumină UV, 254 nm

4.4.

Plăci pentru analiză cromatografică în strat subțire CSS, 20 cm x 20 cm gata preparate cu 0,25 mm silicagel 60F 254

,

cu zonă concentrare (Merck No. 11798, Dermstadt, sau echivalent)

4.5.

Etuvă, capabilă de menținerea unei temperaturi până la 105°C

4.6.

Uscător cu aer fierbinte pentru păr

4.7.

Role pentru vopsit îmbrăcate în material textil (lână), de lungime aproximativ 1 O

cm și diametru exterior aproximativ 3,5 cm. Grosimea stratului de material textil va fi de 2 până la 3 mm. Dacă este necesar, lâna se ajustează (se netezește prin tăiere). Vezi nota de la 5.2.

4.8.

Tuburi de sticlă de 50

ml,

cu dop rodat

4.9.

Plită cu încălzire electrică, cu regulator termostatic de temperatură. Fixarea temperaturii: aprox. 80°C. Plita va fi acoperită cu o placă de aluminiu de 20 x 20 cm și o grosime de aprox. 6 mm, pentru a obține o distribuție uniformă de temperatură.

5.

PROCEDEU

5.1.

Prepararea probei

Într-o eprubetă de sticlă cu dop rodat de 50 ml se cântărește cca. I g de probă (4.8). Se adaugă patru picături soluție acid clorhidric (3.7.) și 40 ml de acetonă.

Pentru produsele cosmetice cu caracter puternic bazic, cum ar fi săpunul de toaletă, se vor adăuga 20 de picături soluție acid clorhidric. Se închide eprubeta de sticlă, se încălzește lent amestecul până la cca. 60°C pentru a ușura extragerea conservanților în faza de acetonă și se agită puternic timp de un minut.

Se măsoară pH-ul soluției cu hârtie indicatoare de pH și se corectează pH-ul soluției

3 cu soluție acid clorhidric. Se agită din nou, puternic, timp de un minut.

Se răcește soluția la temperatura camerei și se filtrează prin hârtie de filtru într-un vas conic din sticlă. Se transferă 20 ml din filtrat într-un vas conic de 200 ml, se adaugă 60 ml apă și se omogenizează. Se corectează pH-ul amestecului la aprox. 10 cu hidroxid de potasiu (3.8.), folosind hârtie indicatoare de pH.

Se adaugă 1 g clorură de calciu cristalizatată cu 2 molecule de apă (3.9.) și se agită puternic. Se filtrează soluția prin hârtie de filtru într-o pâlnie de separare de 250 ml conținând 75 ml dietileter și se agită puternic timp de un minut. Se lasă ca fazele să se separe și se colectează stratul apos într-un vas conic de 200 ml. Se reglează pH-ul soluției la aprox. 2, cu soluție de acid clorhidric, folosind hârtie indicatoare de pH. Ulterior, se adaugă 1 O

ml dietileter și se agită puternic timp de un minut. Se lasă ca fazele să se separe și se transferă cca. 2 ml din stratul dietileteric într-o fiolă de păstrare a probei de 5 ml.

5.2.

Cromotografiere în strat subțire (CSS)

Se pune o placă CSS (4.4) pe placa de aluminiu încălzită (4.9.). Se pipetează 10 µI din fiecare dintre soluțiile de referință (3.18.) și 100 µl de soluție de probă (5.1.) pe linia de început a zonei concentrare a plăcii CSS.

Dacă se dorește, se poate folosi un curent de aer care va facilta evaporarea solventului. Se îndepărtează placa CSS de

pe plită și se lasă să se răcească la temperatura camerei. Se transvazează 100 ml solvent de developare (3.19.) într-o cuvă de developare (4.2.).

Se pune imediat placa CSS în cuva în care solventul este sub punctul de saturație , se developează la temperatura camerei până când frontul de solvent a migrat aprox. 15 cm față de linia de bază. Se îndepărtează placa din cuva de developare și se usucă într-un curent de aer fierbinte cu ajutorul unui uscător cu aer fierbinte pentru păr.

Se examinează placa în lumină UV (4.3.) și se marchează poziția spoturilor. Se încălzește placa timp de 30 minute într-o etuvă(4.5.) la 100°C pentru a îndepărta excesul de acid acetic. Se vizualizează conservanții pe cromatogramă cu ajutorul reactivului Millon, prin înmuierea în reactiv a rolelor pentru vopsire și rularea lor peste placa CSS până la înmuierea uniformă.

Notă:

Ca alternativă, spoturile pot fi vizualizate în lumină UV prin aplicarea cu grijă a unei picături din reactivul Millon pe fiecare spot marcat sub lumină UV.

Esterii acidului 4-hidroxibenzoic apar ca spoturi roșii, 2-fenoxietanolul și l-fenoxipropan-2-olul apar ca spoturi galbene.

De remarcat că acidul 4-hidroxibenzoic însuși, care poate fi prezent în proba pentru testare drept conservant sau ca produs de descompunere al derivaților hidroxiparabenzoatici(parabeni), va apărea de asemenea ca un spot roșu.(vezi 7.3. și 4.4).

6.

IDENTIFICARE

Se calculează valoarea Rf pentru fiecare spot. Se compară spoturile obținute pentru soluția probă cu acelea ale soluțiilor de referință, ținând cont de valorile Rf, de comportamentul lor sub radiațiile ultraviolete și de culoarea lor după vizualizare. Se trag concluziile preliminare asupra identității conservanților.

Dacă se constată prezența derivaților parabenici, trebuie efectuat procedeul de cromatografiere de lichide de înaltă performanță HPLC, descris la capitolul B. Se combină rezultatele obținute prin CSS și HPLC pentru a confirma prezența a 2-fenoxietanolului, a l-fenoxipropan-2-olului și a derivaților parabenici.

7.

OBSERVAȚII

7.1.

Din cauza toxicității reactivului Millon, acest reactiv se aplică cel mai bine prin una dintre procedeele descrise. Nu este recomandată pulverizarea.

7.2.

Alți compuși conținând grupări hidroxil pot de asemenea colora reactivul Millon. Un tabel de culori și de valori Rf obținute pentru un număr de conservanți folosind procedeul CSS se poate găsi în: N. de Kruijf, M.A.H. Rijk, L.A. Pranato-Soetardhi și A. Schouten (1987): Determination of preservatives in cosmetic products I: Thin-layer chromatographic procedure for the identification of preservatives in cosmetic products (J.

Chromatography

41O, 395-411).

7.3.

Valorile Rf prezentate în următorul tabel servesc ca indicație a valorilor care pot fi obținute.

Compus

hRf

Culoare

acid 4-hidroxibenzoic

11

roșu

metilparaben

12

roșu

etilparaben

17

roșu

propilparaben

21

roșu

butilparaben

26

roșu

benzilparaben

16

roșu

2-fenoxietanol

29

galben

l -fenoxipropan-2-oI

50

galben

7.4.

Nu se obține nici o separare pentru acidul 4-hidroxibenzoic și metilparaben, sau pentru benzilparaben și etilparaben. Identificarea acestor compuși trebuie confirmată prin realizarea metodei HPLC descrisă în capitolul B și compararea timpilor de retenție obținuți pentru probă cu cei ai standardelor.

7.5.

​

B.

DETERMINARE

1.

SCOP ȘI DOMENIU DE APLICAȚIE

Metoda stabilește determinarea 2-fenoxietanolului, l-fenoxipropan-2-olului, metil 4-hidroxibenzoatului, etil 4- hidroxibenzoatului, propil 4-hidroxibenzoatului, butii 4-hidroxibenzoatului și benzii 4-hidroxibenzoatului din produsele cosmetice.

2.

DEFINIȚIE

Cantitățile de conservanți determinate prin această metodă sunt exprimate ca procente de masă.

3.

PRINCIPIU

Proba pentru testare este acidulată prin adăugarea de acid sulfuric și apoi transformată în suspensie suspendată într­ un amestec de etanol și apă. După încălzirea ușoară a amestecului pentru topirea fazei lipidice, pentru a determina extracția cantitativă, amestecul este filtrat.

Conservanții din filtrat sunt determinați cu ajutorul metodei HPLC cu fază inversă utilizândca standard intern izopropil 4-hidroxibenzoat.

4.

REACTIVI

4.1.

Generalități

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și compatibili cu HPLC. Apa va fi apă distilată, sau apă de calitate cel puțin egală

4.2.

Etanol, absolut.

4.3.

2-Fenoxietanol

4.4.

l-Fenoxipropan-2-ol.

4.5.

Metil 4-hidroxibenzoat (metilparaben)

4.6.

Etil 4-hidroxibenzoat (etilparaben)

4.7.

n-Propil 4-hidroxibenzoat (propilparaben)

4.8.

Izopropil 4-hidroxibenzoat (izopropilparaben)

4.9.

n-Butil 4-hidroxibenzoat (butilparaben)

4.1 O.

Benzil 4-hidroxibenzoat (benzilparaben)

4.11.

Tetrahidrofuran

4.12.

Metanol

4.13.

Acetonitril

4.14.

Soluție acid sulfuric c

(tt

2 so 4

)

=

2 mol/I

4.15.

Amestec etanol/ apă

Se amestecă nouă volume de etanol (4.2) și un volum de apă.

4.16.

Soluție standard intern

Se cântărește cu precizie 0,25 g izopropilparaben (4.8), se transferă într-un balon cotat de 500 ml, se dizolvă și se aduce la semn cu amestec etanol/ apă (4.15).

4.17.

Fază mobilă: amestec tetrahidrofuran /apă/ metanol/ acetonitril.

Se amestecă 5 volume tetrahidrofuran, 60 volume de apă, 10 volume de metanol și 25 volume de acetonitril.

4.18.

Soluție stoc de conservant

Într-un balon cotat de volum 100 ml se cântăresc cu precizie de trei zecimale aproximativ 0,2 g 2-fenoxietanol, 0,2 g l-fenoxipropan-2-ol, 0,05 g metilparaben, 0,05 g etilparaben, 0,05 g propilparaben, 0,05 g butilparaben și 0,025 g benzilparaben, se dizolvă și se aduce la semn cu amestec etanol / apă.

Păstrată în frigider soluția este stabilă timp de o săptămână.

4.19.

Soluții standard de conservant

Din soluția stoc (4.18) se transferă în cinci baloane cotate de 50 ml, 20,00 ml, 10,00 ml, 5,00 ml, 2,00 ml și respectiv 1,00 ml. În fiecare balon, se adaugă 10,00 ml soluție standard intern (4.16) și 1,0 ml soluție acid sulfuric (4.14) și se aduce la semn cu amestec etanol / apă. Aceste soluții trebuie să fie proaspăt preparate.

5.

APARATURĂ

Echipament normal de laborator, și:

5.1.

Baie de apă, capabilă de menținerea temperaturii 60°C ± 1°C.

5.2.

Cromatograf de lichide de înaltă performanță cu detector UV, lungime de undă 280 nm.

5.3.

Coloană analitică:

Oțel inoxidabil, 25 cm x 4,6 mm diametru interior (sau 12,5 cm x 4,6 mm diametru interior), umplută cu Nucleosil 5Cl 8, sau echivalent (vezi 10.1).

5.4.

Eprubete de sticlă cu dop rodat de 100 ml.

5.5.

Cioburi fine de porțelan pentru fierbere, carborund, de dimensiuni 2mm până la 4 mm, sau echivalent.

6.

PROCEDEU

6.1.

Prepararea probei pentru testare

6.1.1.

Prepararea probei pentru testare fără adaos de standard intern

Într-o eprubetă de sticlă cu dop rodat de 100 ml se cântărește cca. 1,0 g probă. Se adaugă cu pipeta în eprubetă 1,0 ml soluție acid sulfuric (4.14) și 50,0 ml amestec etanol/ apă (4.15). Se adaugă 1 g cioburi fine de porțelan ( sau de carborund) pentru fierbere (5.5), se închide eprubeta și se agită puternic până la obținerea unei suspensii omogene. Se agită cel puțin un minut. Se introduce eprubeta timp de cinci minute într-o baie de apă (5.1) menținută la 60°C ± 1°C pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol.

Eprubeta se răcește imediat într-un curent de apă rece și se depozitează extractul în frigider timp de o oră. Se filtrează extractul folosind hârtie de filtru. Se transferă cca. 2 ml filtrat într-o fiolă de probe de 5 ml. Se depozitează extractele în frigider și se efectuează cromatografierea de lichide de înaltă performanță HPLC într-un interval de 24 ore.

6.1.2.

Prepararea probei pentru testare incluzând adaosul de soluție standard intern

Într-o eprubetă de sticlă cu dop rodat de 100 ml se cântărește cu precizie la a treia zecimală 1,0 g± O,1 g de probă.

Se pipetează în eprubetă 1,0 ml soluție acid sulfuric și 40,0 ml amestec etanol/ apă. Se adaugă aproximativ lg de cioburi fine de porțelan pentru fierbere (5.5.) și exact 10,00 ml de soluție standard intern. Se închide eprubeta și se agită puternic până la obținerea unei soluții omogene. Se agită timp de cel puțin un minut. Se introduce eprubeta pentru cinci minute într-o baie de apă (5.1) menținută la temperatura de 60°C ± 1°C pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol.

Se răcește imediat eprubeta într-un curent de apă rece și se depozitează extractul în frigider pentru o oră. Se filtrează extractul folosind hârtie de filtru.

Se pipetează cca. 2 ml filtrat într-o fiolă de probă de 5 ml (soluție de testare). Se depozitează în frigider și se efectuează cromatografierea de lichide de înaltă performanță HPLC în interval de 24 ore.

6.2.

Cromatografiere de lichide de înaltă performanță (HPLC)

6.2.1.

Condiții pentru cromatografiere

-

Fază mobilă: amestec tetrahidrofuran / apă/ metanol / acetonitril (4.17);

-

Debit: 1,5 ml/minut

-

Lungime de undă a detecției: 280 nm.

6.2.2.

Etalonare

Se injectează 10 µl din fiecare dintre soluțiile standard de conservant (4.19). Din cromatogramele obținute se determină rapoartele picurilor soluțiilor standard de conservant și înălțimea picului pentru standardul intern. Se trasează o curbă pentru fiecare conservant punând în relație aceste rapoarte cu concentrațiile soluțiilor standard.

6.2.3.

Determinare

Se injectează 1 O

µI soluție probă fără standard intern (6.1.1) în cromatograf și se înregistrează cromatograma.

Se injectează 10 µl din una dintre soluțiile standard de conservanți (4.19) și se înregistrează cromatograma. Se compară cromatogramele obținute.

Dacă, în cromatograma extractului probei pentru testare (6.1.1), nu apare nici un pick având aproximativ același timp de retenție ca isopropilparabenul (standardul intern recomandat), se continuă prin injectarea a 10 µl din proba pentru testare cu soluție standard intern (6.1.2). Se înregistrează cromatograma și se măsoară înălțimile pickurilor.

Dacă se observă un pick ce interferă în cromatograma probei pentru testare având aproximativ același timp de retenție ca izopropilparabenul, trebuie selectată altă soluție standard intern.

Dacă unul din conservanții aflați în examinare este absent în cromatograma probei pentru testare , acest conservant poate fi utilizat ca o alternativă de standard intern.

Se calculează rapoartele dintre înălțimile pickurilor conservanților investigați funcție de înălțimea pickului soluției standard intern.

Se urmărește ca pentru soluțiile standard folosite în procedura de etalonare să se obțină un răspuns linear.

Se asigură dacă cromatogramele obținute pentru soluția standard și solutia probei pentru testare respectă următoarele cerințe:

-- separarea pickului în cazul perechii cel mai puțin separate este de cel puțin 0,90 (pentru definiția separării pickului, vezi figura 1)

p=­

f

g

g

Figura I:

Separarea picului

Dacă nu se realizează separarea cerută, trebuie folosită o coloană mai eficientă sau trebuie corectată compoziția fazei mobile până se atinge separarea cerută.

-- factorul de asimetrie As al tuturor pickurilor obținute trebuie să fie cuprins într-un interval de la 0,9 până la 1,5 (pentru definirea factorului de asimetrie As, vezi figura 2) Pentru a înregistra cromatograma în vederea determinării factorului de asimetrie se recomandă o viteză de înregistare a graficului de cel puțin 2 cm/minut.

As

b

a

h/1

n

Figura 2:

Factor de asimetrie a picului

- Trebuie să se obțină o linie de bază continuă.

7.

CALCUL

Pentru a calcula concentrația conservanților în

proba pentru testare se folosesc curba de etalonare (6.2.2.) și rapoartele

înălțimii pickurilor conservanților examinați cu înălțimea pickului standardului intern. Se calculează conținutul de 2-fenoxietanol, l-fenoxipropan-2-ol, metil 4-hidroxibenzoat, etil 4-hidroxibenzoat, propil 4- hidroxibenzoat, butii 4-hidroxibenzoat și benzii 4-hidroxibenzoat, ca procent de greutate (% m/m), folosind formula următoare:

în care:

%

wi

(m / m) =

b- 1

200

X

a

bi

concentratia (µg/ml) conservantului "i" în proba pentru testare așa

cum este citită din

curba de etalonare; și

a

= masa (g) probei pentru testare

8.

REPETABILITATE (ISO 5725)

Vezi observațiile 10.5.

9.

REPRODUCTIBILITATE (ISO 5725)

Vezi observațiile 10.5.

10.

OBSERVAȚII

10.1.

Fază staționară

Comportamentul în privința retențiilor soluțiilor în determinările HPLC este puternic dependent de tipul, calitatea și evoluția fazei staționare.

Din rezultatele obținute pentru soluțiile standard (vezi observații 6.2.3.) se poate concluziona dacă o coloană poate fi folosită pentru separarea conservanților examinați. În plus față de materialul propus pentru umplutura coloanei, s-a descoperit că sunt adecvate de asemenea și Hypersil ODS și Zorbax ODS.

Alternativ, compoziția fazei mobile recomandate poate fi îmbunătățită în vederea obținerii separării cerute.

I 0.2.

Lungime de undă de detecție

Un test dur asupra metodei descrise, a arătat că o mică schimbare a lungimii de undă de detecție poate avea un efect major asupra rezultatelor determinării.

De aceea, acest parametru trebuie controlat cu atenție pe durata analizelor.

10.3.

Interferențe

În condițiile descrise pentru această metodă, pot fi de a pot fi de asemenea eluați mulți alți componenți, cum ar fi conservanții și aditivii cosmetici. Timpii de retenție ai unui mare număr de conservanți menționați în ORDINUL MSF nr.1004 / 2000 sunt listați în:" N. de Kruijf, M.A.H. Rijk, L.A. Pranato-Soetardi și A. Schouten, (1989): Determination ofpreservatives in cosmetic products li. High-performance liquid chromatographic identification.

(J.

Chromatography

469, 317-398)".

10.4.

Pentru protejarea coloanelor analitice poate fi folosită o coloană de siguranță adecvată.

10.5.

Metoda a fost cercetată într-un test de colaborare la care au participat nouă laboratoare. Au fost analizate trei probe pentru testare . La fiecare dintre cele trei probe, pentru analiții conținuți, valorile medii ale concentrației,exprimate în

%

mim

(m), repetabilitățile (r) și reproductibilitățile (R) sunt date în tabelul următor:

Mostra

2-

fenoxietanol

1-fenoxi propan-2-ol

Metil

para-ben

Etilparaben

Propilparaben

Butii paraben

Benzii para-ben

Cremă vitami-

nizată

m

r R

1,124

0,016

O,176

0,250

0,018

0,030

0,0628

0,0035

0,0068

0,031

0,0028

0,0111

0,0906

0,0044

0,0034

Cremă de zi

m

r R

1,196

0,040

O,147

0,266

0,003

0,022

0,076

0,002

0,004

Cremă de

masaJ

m

r R

0,806

0,067

O,112

O,180 0,034

0,078

0,148

0,013

0,012

0,152

0,015

0,016

Nr.

crt.

P

R

E

Ț

U

R

I

L

E

publicațiilor

legislative

pentru

anul

2002

-

pe

suport

tradițional

-

Nr.

Valoarea

Valoarea

Denumirea

publica ț iei

anual

abonamentului

abonamentului

trimestrial

de

apari ț ii

anual

-

lei

-

-

lei

-

Trim.

I

Trim.

II

Trim.

III

Trim.

IV

1.

Monitorul

Oficial,

Partea

I,

în

limba

română

700

5.938.400

1.484.600

1.633.060

1.796.366

1.976.003

2.

Monitorul

Oficial,

Partea

I

în

limba

română,

numere

bis

50

1.114.880

-

-

-

-

3.

Monitorul

Oficial,

Partea

I,

în

limba

maghiară

250

4.950.400

1.237.600

1.237.600

1.237.600

1.237.600

4.

Monitorul

Oficial,

Partea

a

II-a

300

7.804.160

1.951.040

1.951.040

1.951.040

1.951.040

5.

Monitorul

Oficial,

Partea

a

III-a

750

1.584.128

396.032

396.032

396.032

396.032

6.

Monitorul

Oficial,

Partea

a

IV-a

2.100

6.691.360

1.672.840

1.672.840

1.672.840

1.672.840

7.

Monitorul

Oficial,

Partea

a

VI-a

250

6.162.000

1.540.500

1.540.500

1.540.500

1.540.500

8.

Colec ț ia

Legisla ț ia

României

4

1.557.400

389.350

428.285

471.114

518.225

9.

Colec ț ia

de

hotărâri

ale

Guvernului

ș i

alte

acte

normative

12

2.595.840

648.960

713.856

785.242

863.766

10.

Repertoriul

actelor

normative

1

390.000

-

-

-

-

11.

Decizii

ale

Cur ț ii

Constitu ț ionale

1

292.500

-

-

-

-

12.

Edi ț ii

trilingve

12

1.560.000

-

-

-

-

13.

Edi ț ii

tematice*)

-

-

-

-

-

*)

Pre ț

individual

pe

apari ț ie

ce

se

va

comunica

difuzorului

cu

30

de

zile

înainte

de

tipărire.

Publicațiile

Regiei

Autonome

ăMonitorul

Oficial"

menționate

la

punctele

1 -7

sunt

purtătoare

de

T.V.A.

în

cotă

de

1 9%,

iar

cele

menționate

la

punctele

8- 1 3

sunt

scutite

de

T.V.A.

Pentru

siguranța

clienților,

abonamentele

la

publicațiile

Regiei

Autonome

ăMonitorul

Oficial"

se

pot

efectua

prin

următorii

difuzori:

♦

COMPANIA

NA Ț IONAL Ă

,,POȘTA

ROMÂN Ă "

-

S.A.

-

prin

oficiile

sale

po

ș

tale

♦

RODIPET

-

S.A.

-

prin

toate

filialele

♦

INTERPRESS

SPORT

-

S.R.L.

-

Bucure ș ti,

str.

Hristo

Botev

nr.

6

(telefon/fax:

313.85.07;

313.85.08;

313.85.09)

♦

PRESS

EXPRES

-

S.R.L.

-

Otopeni,

str.

Flori

de

Câmp

nr.

9

(telefon/fax:

772.66.87;

095.133.712)

♦

M.T.

PRESS

IMPEX

-

S.R.L.

-

Bucure ș ti,

bd.

Basarabia

nr.

256

(telefon/fax:

255.48.15;

255.48.16)

♦

G

&

F

PRESS

DISTRIBUTION

-

S.R.L.

-

Bucure ș ti,

Șos.

Alexandriei

nr.

76,

bl.

PC

8,

sc.

1,

et.

5,

ap.

22

(telefon/fax:

420.99.71)

♦

ZIRKON

MEDIA

-

S.R.L.

-

Bucure ș ti,

bd.

Nicolae

Grigorescu

nr.

29A,

bl.

N22,

ap.

38

(telefon/fax:

340.31.09)

♦

CURIER

PRESS

-

S.R.L.

-

Bra ș ov,

str.

Traian

Grozăvescu

nr.

7

(telefon/fax:

068/47.05.96)

♦

MIMPEX

-

S.R.L.

-

Hunedoara,

str.

Ion

Creangă

nr.

2,

bl.

2,

ap.

1

(telefon/fax:

054/71.92.43)

♦

CALLIOPE

-

S.R.L.

-

Ploie ș ti,

str.

Candiano

Popescu

nr.

36

(telefon/fax:

044/11.40.52,

044/11.48.01)

♦

INFO

EUROTRADING

-

S.A.

-

Bucure ș ti,

Calea

Grivi ț ei

nr.

148

(telefon/fax:

222.18.29)