Acord · Consiliul de Stat

Acordul din 26 noiembrie 1982

între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Malayeziei privind promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor

prezumat în vigoare

Data actului
26 noiembrie 1982
Emitent
Consiliul de Stat
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 106 din 27 decembrie 1983
Structură
9 articole · 12.527 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Malayeziei, denumite în cele ce urmează părți contractante,

în dorința de a incuraja și întări cooperarea economică dintre cele doua state,

în dorința de a crea condiții favorabile pentru investițiile care vor fi efectuate de către investitori din Republica Socialistă România pe teritoriul Malayeziei și de către investitori din Malayezia pe teritoriul Republicii Socialiste România,

recunoscind ca garantarea investițiilor, conform prezentului acord, stimuleaza inițiativa în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

(0)

În înțelesul acestui acord:

(1)

Investiție înseamnă orice participare sau aportul de orice natura la o întreprindere sau activitate economică, inclusiv bunurile și mijloacele financiare ale participanților la investiție, și, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate mobila și imobilă, precum și orice alte drepturi reale ca ipoteci, privilegii, cauțiuni, uzufruct și drepturi similare, astfel cum sînt definite în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia este situat bunul respectiv;

b) acțiuni sau orice alte forme de interese de participare la societăți;

c) beneficii reinvestite, drepturi de creanta sau alte drepturi referitoare la prestări avînd o valoare economică;

d) drepturi de proprietate industriala, drepturi de autor, redevențe, procedee tehnologice, know-how, mărci de comerț, goodwill și alte drepturi incorporale similare;

e) concesiuni de afaceri, conform legii, inclusiv concesiuni legate de prospectarea, extractia sau obținerea de resurse naturale.

(2)

Termenul investiție se va referi la toate investițiile efectuate de investitori ai unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, care sînt aprobate în scris de către autoritățile competente în conformitate cu legislația naționala și practica administrativă a celei din urma părți contractante. Orice modificare a formei în care sînt investite activele nu va afecta clasificarea lor ca investiții, cu condiția ca aceasta modificare sa nu fie contrară aprobării date cu privire la activele investite inițial.

(3)

Venituri înseamnă sumele produse de o investiție și va include, în special, dar nu exclusiv, beneficiile, cîștigurile din capital, dividendele sau redevențele.

(4)

Investitori înseamnă:

a) în ce privește Republica Socialistă România, unități economice române avînd personalitate juridică;

b) în ce privește Malayezia, orice societate cu răspundere limitată înregistrată pe teritoriul Malayeziei sau orice asociație de persoane legal constituită în conformitate cu legislația sa și care au aprobarea guvernului malayezian să investească în Republica Socialistă România.

(5)

Naționali înseamnă:

a) cu privire la Republica Socialistă România, o persoană care este cetățean român potrivit legii române;

b) cu privire la Malayezia, o persoană care este cetățean malayezian în conformitate cu Constituția sa.

Articolul 2

(1)

Fiecare parte contractantă va incuraja pe teritoriul sau investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

(2)

Fiecare parte contractantă este de acord sa admită investițiile investitorilor celeilalte părți contractante în conformitate cu legislația și practica sa administrativă și o asemenea investiție se va bucura de protecția și garanțiile prevăzute în acest acord.

Articolul 3

(1)

Investițiile sau investitorii uneia dintre părțile contractante nu vor fi supuși pe teritoriul celeilalte părți contractante unui tratament mai puțin favorabil decît cel acordat investițiilor sau investitorilor oricărui stat terț.

(2)

Prin excepție de la prevederile paragrafului (1) al acestui articol, partea contractantă care a încheiat cu unu sau mai multe state un acord privind formarea unei uniuni economice sau vamale, unei zone de liber schimb sau unei organizații economice regionale va fi libera sa acorde un tratament mai favorabil investițiilor investitorilor statului sau statelor care sînt de asemenea părți la numitul acord sau investitorilor unora dintre aceste state.

Articolul 4

(1)

Investițiile efectuate de investitori ai unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante nu vor fi expropriate sau supuse altor măsuri avînd un efect similar, decît pentru scop public și contra unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Aceasta despăgubire va trebui sa corespundă valorii reale a investiției la data exproprierii, să fie efectiv realizabila, liber transferabila și plătită fără întîrziere nejustificată. Cuantumul despăgubirii va fi supus revizuirii printr-o procedură legală adecvată pe teritoriul părții contractante în care investiția a fost expropriata.

(2)

Dacă un diferend între un investitor și partea contractantă pe teritoriul căreia s-a realizat investiția, cu privire la cuantumul despăgubirii, continua sa existe după epuizarea tuturor căilor administrative și judiciare locale din țara în care a fost efectuată investiția, oricare dintre aceștia este îndreptățit sa supună diferendul, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții, potrivit procedurii prevăzute în Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965.

(3)

Investitorilor unei părți contractante ale căror investiții au suferit pierderi ca urmare a unui război sau altui conflict armat sau unei stări de urgenta naționala pe teritoriul celeilalte părți contractante li se vor acorda de către aceasta din urma parte contractantă, în ceea ce privește restituirile, despăgubirile, compensările sau alta reglementare, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investitorilor oricărui stat terț.

Articolul 5

(1)

Fiecare parte contractantă va permite, fără întîrziere nejustificată, conform legilor și reglementărilor sale, în legătură cu investițiile investitorilor celeilalte părți contractante, transferul:

a) beneficiilor nete, dividendelor, redevențelor, plăților pentru asistența tehnica și onorariile primite pentru serviciile tehnice prestate, precum și al oricăror alte venituri curente produse de orice investiții ale investitorilor celeilalte părți contractante;

b) produsului vinzarii sau lichidării totale sau parțiale a investiției;

c) plăților pentru dobinzile cuvenite și rambursarea creditelor pentru investiții;

d) cistigurilor naționalilor unei părți contractante care au permisiunea sa lucreze în cadrul unei investiții efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

(2)

Fiecare parte contractantă va elibera, după îndeplinirea obligațiilor legale ce revin investitorilor, autorizațiile necesare pentru a asigura, fără întîrziere, executarea transferurilor menționate la paragraful (1) al prezentului articol.

Articolul 6

(1)

Fiecare parte contractantă recunoaște subrogarea celeilalte părți contractante care a efectuat plati propriilor săi investitori, care au investit pe teritoriul celeilalte părți contractante, în baza garanției prezentului acord, în toate drepturile și obligațiile pe care numitii investitori le dețin în baza acestuia.

(2)

Partea contractantă plătitoare, în baza paragrafului (1) de mai sus, nu va obține drepturi sau asuma obligații, altele sau mai mari decît cele ale investitorului asigurat.

(3)

Partea contractantă subrogată va putea susține drepturile și pretențiile și exercită acțiunile în aceeași măsura și în aceleași limite ca și predecesorul sau în titlu.

Articolul 7

(1)

Transferurile de valuta potrivit art. 4, 5 și 6 vor fi efectuate fără întîrziere nejustificată, la cursul de schimb în vigoare pentru operațiuni curente la data transferului.

(2)

Valuta care va fi utilizata pentru transferuri potrivit paragrafului (1) de mai sus va fi: dolarul S.U.A., lira sterlina, marca vest-germană, francul francez, yenul japonez sau orice alte valute pentru care exista cumpărători dispusi să facă schimbul în una dintre valutele prevăzute mai sus.

Articolul 8

(1)

Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord trebuie să fie rezolvate, dacă este posibil, de cele doua părți contractante.

(2)

Dacă un diferend nu poate fi astfel soluționat într-o perioadă de 6 luni de la data cererii pentru asemenea negocieri, el va fi supus, la cererea oricărei părți contractante, unui tribunal arbitral.

(3)

Acest tribunal arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în parte, fiecare parte contractantă numind un membru, iar cei doi membri vor conveni ulterior asupra unui național al unei tari terțe care va fi numit în calitate de președinte de cele doua părți contractante. Acești membri vor fi numiți în decurs de 2 luni, iar președintele, în decurs de 4 luni după ce oricare parte contractantă a făcut cunoscut celeilalte părți contractante ca dorește ca diferendul să fie supus unui tribunal arbitral.

(4)

Dacă tribunalul arbitral nu este constituit în cadrul perioadei prevăzute în paragraful (3) de mai sus și nu s-a convenit o prelungire a perioadei de către ambele părți contractante și în absenta oricărui alt angajament pentru soluționarea diferendului, oricare dintre părțile contractante poate invita pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este național al unei părți contractante sau dacă el este împiedicat din alte motive să-și exercite funcția, vicepreședintele urmează să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este național al unei părți contractante sau dacă el este, de asemenea, împiedicat să-și exercite funcția, membrul Curții Internaționale de Justiție care urmează în grad și nu este național al unei părți contractante urmează să facă numirile necesare.

(5)

Tribunalul arbitral își va întemeia hotărîrea sa pe prevederile prezentului acord, precum și pe principiile și normele generale ale dreptului internațional. Înainte ca tribunalul arbitral sa dea hotărîrea sa, el poate, în orice stadiu al procedurilor, sa propună părților o reglementare amiabila.

(6)

Tribunalul arbitral va lua hotărîrile sale cu majoritate de voturi. O astfel de hotărîre va fi obligatorie. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat și ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile privind președintele și restul cheltuielilor vor fi suportate în părți egale de ambele părți contractante.

(7)

În toate celelalte privinte, tribunalul își va determina propria procedura.

Articolul 9

(1)

Prezentul acord va fi supus ratificării, conform procedurii constituționale a fiecărui stat, și va intra în vigoare în a treizecea zi după data schimbului instrumentelor de ratificare.

(2)

Acest acord va rămîne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să fie în vigoare după aceasta afară de cazul în care, după expirarea perioadei inițiale de 10 ani, oricare parte contractantă notifica în scris celeilalte părți contractante despre intenția sa de a inceta acest acord. Notificarea de încetare va produce efecte după un an de la primirea ei de cealaltă parte contractantă.

(3)

În privinta investițiilor efectuate înaintea datei cînd notificarea de încetare a acestui acord produce efecte, prevederile acestui acord vor rămîne în vigoare pentru o perioadă de încă 10 ani de la acea data.

Întocmit la Kuala Lumpur la 26 noiembrie 1982, în doua originale, fiecare în limbile române, bahasa malayezia și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de diferențe de interpretare, textul în limba engleza va fi considerat ca text de referința.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.