Decizia nr. 116/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tibor Markus senior și Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 24 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.965/2001, Tribunalul Mures - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tibor Markus senior și Tibor Markus junior.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca, prin dispozițiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, "au fost lipsiți de posibilitatea de a participa la judecarea cauzei de către prima instanța, fiind în imposibilitate de a-și angaja un apărător", ceea ce contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție.

Totodată se susține ca textul de lege criticat este neconstitutional în raport și cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "părțile sunt puse pe poziții de inegalitate".

Tribunalul Mures - Secția civilă, exprimandu-și opinia, considera ca dispozițiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care, în categoria nulităților pentru care instanța de apel este obligată sa retina cauza spre rejudecare, este inclusă și "judecarea cauzei în lipsa părții care nu a fost legal citata", întrucât "părții i se ingradeste dreptul la apărare într-o anumită faza a procesului, și anume în fața instanței de fond". Pe de altă parte, instanța de judecată considera ca sunt incalcate și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicție, nu contravine prevederilor constituționale, "ci este destinat să asigure celeritatea judecării cauzei, scurtand durata procesului și evitand, astfel, tergiversarea judecații prin reluarea ciclului procesual". Se mai susține ca textul criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egala măsura".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 104 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "În acest caz, precum și atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanța a judecat în fond, instanța de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va retine procesul spre judecare."

Aceste prevederi legale sunt criticate ca fiind neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 și 24 din Constituție.

1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În raport cu aceasta dispoziție constituțională Curtea constata ca art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă - în actuala redactare - nu contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece incidența sa este impusa de existenta unei situații de natura celei descrise în ipoteza normei, și nu de calitatea sau identitatea părților.

În acest sens Curtea Constituțională a decis constant că nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice "instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor". Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 și nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 și nr. 209 din 11 august 1994.

2. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 24 din Legea fundamentală, conform căruia "Dreptul la apărare este garantat", respectiv "În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Potrivit reglementării adoptate de legiuitor în art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată de prima instanța este lovită de nulitate, în acest mod fiind inlaturate orice posibile consecințe prejudiciabile pentru pârât decurgând din imposibilitatea de a se apara în fața primei instanțe. Totodată, în fața instanței de apel care a reținut cauza spre rejudecare, pârâtul are posibilitatea să-și valorifice dreptul la apărare în concordanta cu prevederile textului constituțional, asa cum ar fi putut sa o facă și în situația în care cauza ar fi fost trimisa pentru rejudecare primei instanțe.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tibor Markus senior și Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2002.