Decretul-lege nr. 646/1945

Articolul 1

Numele de familie constituie un drept imprescriptibil și alinenabil; tot astfel este ocrotit dreptul la pseudonim, dacă a fost dobîndit prin folosire îndeobște cunoscută.

Articolul 2

Numele de familie se dobîndește prin efectul legii sau prin deciziunea ministrului justiției.

Articolul 3

Copilul legitim sau legitimat poarta numele de familie al tatălui.

Copilul nelegitim poarta numele de familie al mamei; copilul recunoscut de tatăl sau, ori asimilat unui copil recunoscut, va purta numele de familie al tatălui.

Articolul 4

Adoptatul adauga, la numele sau, numele de familie al adoptatorului, putând sa pună acest nume și înainte de numele sau, dacă astfel este convențiunea.

Cel adoptat de o femeie căsătorită adauga, la numele sau, numele de familie pe care femeia adoptatoare l-a purtat înainte de căsătorie.

Cînd doi soți adopta aceeași persoana sau cînd copilul unuia din soți este adoptat de celălalt, adoptatul adauga numai numele de familie al bărbatului.

Dacă adoptatorul și adoptatul au același nume, nici o schimbare nu se va aduce numele adoptatului.

În caz de desfacere a adoptiunii, adoptatul poate fi autorizat, prin hotărîrea de desfacere, sa păstreze numele dobîndit prin adoptiune, dacă își exercită profesiunea sub acest nume, însă numai în cazul cînd adoptiunea s-a desfăcut din vina adoptatorului. Instanța judecătorească, la cererea adoptatorului, va putea ridica adoptatului acest drept, dacă se folosește de nume în mod abuziv.

Articolul 5

Copilul născut din părinți necunoscuți poarta drept nume de familie, numele ce îi este dat de ofițerul stării civile.

Articolul 6

În timpul căsătoriei femeia poarta numele de familie al soțului.

Ea poate adauga la numele de familie al soțului și propriul ei nume de familie, dacă la celebrarea căsătoriei sau ulterior declara aceasta la ofițerul stării civile.

După decesul soțului femeia îi poarta numele pînă la încheierea unei noi căsătorii.

În caz de despărțenie, dacă aceasta nu a fost pronunțată împotriva ei, femeia poate fi autorizata, prin aceeași hotărîre, sa păstreze - cat timp nu va încheia o noua căsătorie - numele de familie al fostului soț, dacă ea își exercită profesiunea sub acest nume. Instanța judecătorească, la cererea fostului soț, va putea ridica femei acest drept, dacă se folosește de nume în mod abuziv.

Articolul 7

Orice persoană majoră și minorii emancipati pot cere schimbarea numelui de familie, în condițiunile prezentei legi.

Schimbarea numelui poate consta și din adaogirea unui alt nume la cel existent; nu se poate cere purtarea unui nume alcătuit din mai mult de doua cuvinte.

Pentru incapabil, schimbarea numelui de familie se va putea cere de reprezentanții lor legali.

Cei condamnați pentru crime nu pot cere schimbarea numelui decât după reabilitare.

Articolul 8

Cererea însoțită de extrasul de căsătorie și cele de naștere ale solicitantului, sotiei și copiilor săi minori, se adresează Ministerului Justiției.

Ea se va publică în extras în Monitorul Oficial în contul și la staruinta părții interesate.

Articolul 9

Ministrul justiției poate dispensa de publicație și decide de îndată asupra schimbării numelui, dacă solicitantul este cunoscut în viața publică, culturală sau artistică sub numele a cărui dobîndire o cere.

Articolul 10

În termen de 30 zile libere de la publicare, oricine s-ar socoti vătămat prin admiterea schimbării de nume, solicitată în scopul vadit de a produse confuzie cu un nume cunoscut al unei personalități din viața publică, culturală sau artistică sau de a produce o confuzie păgubitoare unui comerciant, industrias sau liber profesionist, poate face întâmpinare scrisă Ministerului de Justiție, contra schimbării de nume solicitată.

Articolul 11

Intampinarile vor fi cercetate de o comisiune consultativa compusa dintr-un consilier dela Înaltă Curte de Casație și Justiție, ca președinte, doi consilieri de Curte de Apel și directorul Afacerilor judiciare din Ministerul Justiției, ca membri, avînd fiecare câte un supleant.

Numirea membrilor comisiunii și a supleanților se va face de ministrul justiției, prin decizie.

Comisiunea va putea lucra cu cel puțin trei membri.

Articolul 12

Schimbarea de nume se acordă de ministrul justiției, prin decizie, care se publică în extras în Monitorul Oficial în contul și la staruinta părții interesate.

Articolul 13

De la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei ministeriale, solicitantul va purta numai numele nou.

Efectele schimbării de nume se întind asupra sotiei și copiilor legitimi, legitimati, recunoscuți sau adoptati, minori la data publicării deciziei ministeriale.

Articolul 14

Ministerul Justiției va comunică de îndată, decizia ministerială, în copie, cu mențiunea publicării în Monitorul Oficial, ofițerului de stare civilă unde sînt înscrise actele de naștere și căsătorie ale persoanelor asupra cărora operează schimbarea de nume.

Ofițerul stării civile este obligat a face de îndată rectificările legale.

Pentru cei născuți sau căsătoriti în străinătate, mențiunile privitoare la schimbarea numelui de familie se vor face într-un registru special, ținut în acest scop de Primăria Municipiului București, sectorul 1 Galben.

Articolul 15

Cel căruia nu i s-a încuviințat schimbarea de nume, nu poate face alta cerere pentru dobândirea aceluiași nume, decât după trei ani dela respingerea cererii.

Se poate face cererea de schimbare pentru un alt nume chiar înaintea implinirii acestui termen.

Cel care a obținut o schimbare de nume, nu mai poate cere o alta schimbare și nici redobandirea numelui vechi decât după 15 ani de la dobândirea noului nume.

Se exceptează incapabilii, al căror nume a fost schimbat după cererea reprezentanților lor legali. Ei vor putea cere oricînd după încetarea incapacității, schimbarea numelui.

Articolul 16

Ministerul Justiției va tine un registru conținînd, în ordine alfabetica, toate cererile pentru schimbarea numelui. Acest registru este public.

Articolul 17

Dispozițiunile prezentei legi se aplică și cererilor introduse înainte de publicarea acestei legi.

Articolul 18

Curțile de Apel vor trimite Ministerului Justiției toate dosarele în care exista opozițiuni, în curs de judecată, la schimbări de nume. De asemenea, Înaltă Curte de Casație și Justiție va trimite Ministerului Justiției toate dosarele în care sînt recursuri pendinte în aceasta materie.

Articolul 19

Cererile de redobandirea numelor înstrăinate sau pierdute, introduse potrivit art. 20 din legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum și cererile introduse potrivit dispozițiunilor art. 30 din aceeași lege, vor fi înaintate din oficiu Ministerului Justiției, care le va soluționa potrivit dispozițiunilor legii de fața.

Pentru aceste cereri, se menține scutirea de taxe iar publicațiile vor fi făcute în cazul cererilor respinse anterior publicării prezentei legi.

Articolul 20

Termenul de 3 ani prevăzut de art. 15 nu se aplică în cazul cererile respinse anterior publică prezentei legi.

Articolul 21

Cel care - după notificare facuta prin Corpul portareilor de cei interesați - continua sa poarte un nume sau pseudonim, la care nu are drept, va fi pedepsit cu amendă dela 100.000 lei pînă la 500.000 lei, iar în caz de recidiva, cu închisoare corecțională de la o luna pînă la șase luni, fără prejudiciul despăgubirilor cuvenite celor vătămați prin aceasta uzurpare.

Articolul 22

Cei interesați vor putea cere rectificarea actelor de stare civilă ale persoanelor care au fost înscrise sub un nume de care nu avea dreptul sa-l poarte.

Articolul 23

Legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum și orice alte dispozițiuni contrare prezentei legi, se abroga.

MIHAI

Ministrul justiției

L. Patrascanu