Convenția din 28 iunie 2001

Articolul 21

Statele contractante se angajează reciproc sa transfere la cerere, conform regulilor și în condițiile prevăzute în prezenta parte, condamnații deținuți în vederea executării hotărârilor date în materie penală, prin care un tribunal al unuia dintre statele contractante a pronunțat definitiv împotriva unui cetățean al celuilalt stat contractant o pedeapsă privativă de libertate.

Articolul 22

În înțelesul prezentei părți:

a) expresia stat de condamnare desemnează statul contractant în care delincventul a fost condamnat și de unde poate fi sau a fost deja transferat;

b) expresia stat de executare desemnează statul contractant către care condamnatul este transferat în scopul executării pedepsei;

c) termenul condamnat desemnează orice persoană care, după ce a fost subiect al unei hotărâri judecătorești penale pe teritoriul unuia sau al celuilalt stat contractant, este obligată să execute o pedeapsă privativă de libertate și se afla în stare de detenție.

Articolul 23

Cererea în vederea transferului poate fi prezentată:

a) de statul de condamnare;

b) de statul de executare;

c) de însuși cel condamnat sau de reprezentantul sau.

Aceștia din urma pot prezenta cererea unuia sau celuilalt dintre cele doua state contractante, la alegerea lor.

Articolul 24

Dispozițiile prezentei părți se aplică în următoarele condiții:

a) infracțiunea care motiveaza cererea este prevăzută și sancționată de legislația penală a fiecăruia dintre cele doua state contractante cu o pedeapsă privativă de libertate;

b) hotărârea judecătorească de condamnare este irevocabilă și executorie;

c) condamnatul are cetățenia statului de executare;

d) condamnatul își da liberul consimțământ pentru transfer;

e) condamnatul mai are de executat în momentul cererii de transfer cel puțin 6 luni din pedeapsa privativă de libertate. În cazuri excepționale cele doua state contractante pot conveni asupra transferului chiar dacă durata pedepsei de executat este inferioară celei de 6 luni;

f) statele contractante trebuie să se pună de acord asupra transferului.

Articolul 25

1. Fiecare condamnat căruia i se pot aplica prevederile prezentei părți trebuie să fie informat de către statul de condamnare asupra dispozițiilor esențiale prevăzute în aceasta parte.

2. Condamnatul trebuie informat în scris despre orice hotărâre luată de unul dintre cele doua state contractante în legătură cu o cerere de transfer.

Articolul 26

Transferul condamnatului se refuza:

a) dacă transferul este considerat de către unul dintre cele doua state contractante ca fiind de natura sa aducă atingere suveranității sale, securității sau ordinii sale publice;

b) dacă cererea de transfer privește o pedeapsă pronunțată pentru fapte care au fost judecate definitiv în statul de executare și pentru care pedeapsa a fost executată;

c) dacă prescripția urmăririi penale sau a executării pedepsei aplicate este împlinită conform legii statului de executare;

d) dacă condamnarea a fost pronunțată pentru o infracțiune constând numai în încălcarea obligațiilor militare sau pentru una dintre infracțiunile privind stupefiantele;

e) dacă autoritățile competente ale statului de executare l-au achitat pe condamnat pentru aceleași fapte sau a intervenit deja fie o ordonanța de încetare a urmăririi penale, fie o ordonanța de neurmărire;

f) dacă faptele care au motivat condamnarea formează obiectul urmăririi în statul de executare.

Articolul 27

Transferul condamnatului poate fi refuzat:

a) dacă condamnatul nu și-a achitat debitele, amenzile, cheltuielile judiciare, daunele-interese și condamnările pecuniare de orice alta natura puse în sarcina sa, ca urmare a condamnării sale penale, în afară de cazul în care exista garanții ferme pentru o plata urgenta;

b) dacă condamnatul fie are și cetățenia statului de condamnare, fie nu își are domiciliul pe teritoriul statului de executare. Calitatea de cetățean se apreciază la data comiterii faptelor care au dus la condamnare;

c) dacă maximul pedepsei privative de libertate prevăzut de legea statului de executare este în mod disproportionat inferior sau superior pedepsei privative de libertate aplicate de statul de condamnare.

Articolul 28

Condamnatul trebuie să își dea consimțământul la transferul prevăzut la lit. a) și b) ale art. 23 în deplina cunoștința asupra consecințelor juridice care decurg din acesta.

Articolul 29

1. Cererea prevăzută în prezenta parte va fi formulată în scris.

2. Cererea va fi însoțită:

a) de originalul sau o copie certificată a hotărârii, prevăzută cu atestarea puterii lucrului judecat și a caracterului executoriu;

b) de textul dispozițiilor legale aplicabile și de calificarea infracțiunii;

c) de informații cat mai precise posibil privind identitatea condamnatului, cetățenia sa, domiciliul și locul reședinței sale obișnuite;

d) de o atestare privind durata arestului executat, care va fi computata;

e) de un proces-verbal din care să rezulte consimțământul condamnatului;

f) de orice alt înscris care ar putea avea importanța în cursul examinării cererii.

3. Dacă statul contractant solicitat apreciază ca informațiile și înscrisurile care i-au fost furnizate sunt insuficiente, cere completarea cu informațiile necesare. El poate fixa un termen pentru transmiterea completării, care poate fi prelungit ca urmare a unei cereri justificate. În lipsa completării statul contractant solicitat hotărăște pe baza informațiilor și înscrisurilor care i-au fost puse la dispoziție.

4. Statul de executare va face cunoscută statului de condamnare, înainte de acceptarea cererii de transfer, pedeapsa maxima prevăzută de legislația sa pentru aceleași fapte.

Articolul 30

În baza unei cereri prevăzute la art. 23, însoțită de anexele menționate la art. 29, statul contractant solicitat va informa statul contractant solicitant dacă este pregătit sau nu sa accepte cererea respectiva și, în caz afirmativ, în ce condiții. Refuzul, fie definitiv sau temporar, trebuie să fie motivat.

Articolul 31

Cererile de transfer se transmit de Ministerul Justiției al statului contractant solicitant Ministerului Justiției al statului contractant solicitat.

Articolul 32

Actele și înscrisurile transmise în aplicarea prezentei părți sunt scutite de orice formalitate de legalizare, cu condiția ca ele sa poarte semnatura și sigiliul autorității competente.

Articolul 33

Cererile de transfer, actele și înscrisurile justificative, precum și orice informații transmise în baza prezentei părți vor fi redactate în limba statului contractant solicitant și vor fi însoțite de o traducere oficială în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza.

Articolul 34

1. În cazul în care cererea este admisă, autoritatea competentă a statului de executare va substitui o pedeapsă privativă de libertate analoagă, în ceea ce privește natura și durata sa, celei aplicate în statul de condamnare. Cu toate acestea, când pedeapsa privativă de libertate ar fi, în ceea ce privește natura sau durata sa, incompatibilă cu legislația statului de executare, autoritatea competentă a acestuia din urma o adapteaza la pedeapsa prevăzută de propria sa legislație pentru o infracțiune analoagă. Aceasta pedeapsa trebuie să corespundă pe cat posibil, în ceea ce privește natura sau durata sa, celei aplicate prin hotărârea care urmează să fie executată. Statul de executare este în fiecare caz legat de constatarea faptelor care constituie temeiul hotărârii pronunțate în statul de condamnare.

2. Transferul nu trebuie să ducă în nici un caz la agravarea situației persoanei condamnate.

3. Modalitățile de executare, inclusiv punerea în libertate condiționată, sunt determinate de legislația statului de executare.

4. Durata șederii în arest în statul de condamnare trebuie computata în întregime din durata pedepsei de efectuat în statul de executare.

Articolul 35

1. În cazul transferării executării, hotărârea statului de condamnare are aceleași efecte juridice în statul de executare pe care le au hotărârile pronunțate în materie penală în acest din urma stat.

2. Dacă cererea în vederea transferării este admisă, statul de condamnare îl preda pe condamnat cat mai curând posibil statului de executare.

3. În cazul în care condamnatul se sustrage de la executare în statul de executare, statul de condamnare își reia dreptul de executare pentru partea din pedeapsa rămasă de efectuat.

4. Dreptul de executare al statului de condamnare încetează definitiv atunci când condamnatul, după transfer, a efectuat pedeapsa sau a fost scutit definitiv.

5. Dacă pentru infracțiunea pe care se întemeiază cererea în vederea transferului executării este în curs o urmărire în statul de executare și cererea a fost admisă, acest din urma stat încetează provizoriu urmărirea. Statul de executare își reia dreptul la urmărire atunci când condamnatul se sustrage de la executare. Statul de executare încetează definitiv urmărirea dacă pedeapsa a fost executată sau condamnatul a fost absolvit de ea definitiv.

Articolul 36

1. Autoritățile competente ale statului de condamnare sau ale statului de executare pot lua hotărârea de amnistiere în privinta condamnatului, conform dispozițiilor lor legale prevăzute în materie. Numai autoritățile competente ale statului de condamnare vor avea dreptul sa ia o hotărâre de grațiere. Statul contractant în care se pronunța hotărârea de amnistiere sau de grațiere va informa celălalt stat contractant printr-o copie certificată pentru conformitate a acestei hotărâri.

2. Statul de condamnare informează statul de executare despre promulgarea unei legi care are ca efect dezincriminarea faptei în temeiul căreia a fost pronunțată condamnarea.

Articolul 37

Statul de condamnare este singurul care are dreptul de a statua asupra oricărei revizuiri introduse împotriva condamnării.

Articolul 38

Statul de condamnare va informa fără întârziere statul de executare despre orice hotărâre sau măsura care pune capăt total sau parțial executării pedepsei aplicate.

Articolul 39

1. Condamnatul al cărui transfer a avut loc nu poate fi urmărit, judecat sau nu îi poate fi limitată în nici un alt mod libertatea sa individuală în statul de executare ori nu poate fi reextradat unui stat terț nici pentru fapte comise de el înaintea transferului și pentru care nu s-a cerut transferul, nici pentru motive preexistente transferului sau.

2. Limitarea prevăzută la paragraful 1 nu este aplicabilă dacă:

a) statul de condamnare își da consimțământul pentru urmărirea, extrădarea sau executarea pedepsei;

b) condamnatul, având posibilitatea sa o facă în mod legal, nu a părăsit teritoriul statului de executare în 30 de zile după eliberarea sa definitivă sau, după ce l-a părăsit, s-a reintors de bunăvoie.

Articolul 40

Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei părți sunt în sarcina statului de condamnare până în momentul în care condamnatul a fost predat autorităților competente ale statului de executare; din acest moment cheltuielile trec în sarcina acestui din urma stat.

Articolul 41

Dispozițiile prezentei părți se aplică deopotrivă măsurilor penale de siguranță privative de libertate prin care autoritățile judiciare competente ale statelor contractante au pronunțat tratamentul medical obligatoriu față de condamnații deveniti bolnavi mintal.

Articolul 42

Cele doua state contractante se angajează să își predea reciproc, potrivit regulilor și în condițiile prevăzute în articolele următoare, persoanele care, aflându-se în teritoriul unuia dintre cele doua state contractante, sunt urmărite pentru o infracțiune sau sunt condamnate de către autoritățile judiciare ale celuilalt stat contractant.

Articolul 43

Extrădarea se acordă:

a) pentru fapta sau faptele care, conform legislatiilor celor două state contractante, constituie infracțiuni sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an sau mai grava;

b) pentru condamnări pronunțate de către jurisdicția statului solicitant pentru infracțiunile menționate la lit. a), cu condiția ca durata pedepsei privative de libertate aplicate să fie de cel puțin 6 luni.

Cu toate acestea, pedeapsa prevăzută de legislația statului contractant solicitant sau pedeapsa aplicată trebuie să fie prevăzută în sistemul de pedepse al statului contractant solicitat.

Articolul 44

Extrădarea nu se va acorda:

1. dacă persoana a carei extrădare se solicita este cetățean al statului contractant solicitat. Calitatea de cetățean se apreciază la data săvârșirii infracțiunii pentru care se cere extrădarea. Totuși, acest stat contractant, la cererea statului contractant solicitant, va deferi cazul autorităților sale competente pentru exercitarea acțiunii penale. Statul contractant solicitat are dreptul, în acest scop, să se refere la anchetele realizate de către statul contractant solicitant. Statul contractant solicitat va informa celălalt stat contractant despre cursul dat cererii;

2. dacă statul contractant solicitat apreciază ca acceptarea cererii este de natura sa aducă atingere suveranității sale, securității sau ordinii sale publice;

3. dacă infracțiunea pentru care este solicitată consta doar în încălcarea obligațiilor militare;

4. dacă infracțiunea pentru care este solicitată a fost săvârșită în tot sau în parte pe teritoriul statului contractant solicitat;

5. dacă persoana solicitată a fost judecata definitiv de către autoritățile judiciare competente ale statului contractant solicitat pentru infracțiunile pentru care se cere extrădarea;

6. dacă s-a împlinit prescripția exercitării acțiunii penale sau a executării pedepsei conform legislației fie a statului contractant solicitant, fie a statului contractant solicitat, în momentul primirii cererii;

7. dacă a intervenit amnistia în statul contractant solicitant sau în statul contractant solicitat.

Articolul 45

Extrădarea nu se acordă dacă statul contractant solicitat are motive serioase sa considere ca cererea de extrădare motivată pe o infracțiune de drept comun a fost prezentată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasa, religie, naționalitate sau opinii politice ori dacă situația acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.

Articolul 46

Extrădarea poate fi refuzată:

1. dacă infracțiunea pentru care este cerută face obiectul urmăririi în statul contractant solicitat sau a fost judecata într-un stat terț;

2. dacă în statul contractant solicitat a intervenit deja o ordonanța de încetare a urmăririi sau de neurmărire pentru infracțiunile pentru care a fost formulată cererea de extrădare.

Articolul 47

1. Cererea de extrădare va fi formulată în scris și va fi adresată fie Ministerului Justiției al statului contractant solicitat, fie pe cale diplomatică.

2. În sprijinul cererii vor fi prezentate:

a) originalul sau copia autentică fie de pe o hotărâre de condamnare, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având aceeași putere, eliberat în formele prescrise de legea statului contractant solicitant;

b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, menționându-se data și locul săvârșirii lor, calificarea lor legală și referirile la dispozițiile legale care le sunt aplicabile, precum și o copie de pe aceste dispoziții;

c) semnalmentele cat mai precise posibil ale persoanei reclamate și orice alte informații de natura sa determine identitatea și cetățenia sa.

Articolul 48

1. În caz de urgenta autoritățile judiciare ale statului contractant solicitant pot cere, în vederea extrădării, arestarea provizorie a persoanei reclamate.

2. Cererea de arestare provizorie va indica existenta unuia dintre documentele prevăzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47, precum și intenția statului contractant solicitant de a trimite cererea de extrădare în cel mai scurt timp posibil. În cererea de arestare provizorie trebuie să se menționeze: infracțiunea săvârșită, durata pedepsei aplicabile sau pronunțate, data și locul săvârșirii infracțiunii, precum și, în măsura în care este posibil, cat mai multe informații care să permită identificarea și localizarea persoanei reclamate.

3. Cererea va fi transmisă autorităților judiciare ale statului contractant solicitat la care face referire art. 14, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin alte mijloace lăsând o urma scrisă. Dacă aparent cererea este corespunzătoare, autoritățile judiciare ale statului contractant solicitat îi vor da curs conform legislației lor. Autoritatea solicitanta va fi informată de îndată.

Articolul 49

1. Arestarea provizorie va putea inceta dacă, în termen de 20 de zile de la arestare, statul contractant solicitat nu a fost sesizat prin cererea de extrădare și documentele menționate la paragraful 2 al art. 47.

2. Arestarea provizorie nu va trebui în nici un caz să depășească 40 de zile de la data arestării.

3. Punerea în libertate provizorie este posibila oricând, dar statul contractant solicitat este obligat sa ia orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate.

4. Punerea în libertate nu se opune unei noi arestari și extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.

Articolul 50

Dacă sunt necesare informații suplimentare pentru a se asigura ca toate condițiile prevăzute de prezenta parte sunt îndeplinite, statul contractant solicitat, în cazul în care considera ca omiterea acestora poate fi remediata, comunică aceasta statului contractant solicitant pe una dintre căile menționate la paragraful 1 al art. 47. Statul solicitat poate fixa un termen pentru obținerea acestor informații.

Articolul 51

Dacă extrădarea este cerută în mod curent de mai multe state fie pentru aceleași fapte, fie pentru fapte diferite, statul contractant solicitat va decide în mod liber, ținând seama de toate circumstanțele și în special de posibilitatea unei extrădări ulterioare către unul dintre statele solicitante, de datele respectivelor cereri, de gravitatea și de locul săvârșirii infracțiunii, precum și de cetățenia persoanei reclamate.

Articolul 52

1. Fără a prejudicia drepturile statului contractant solicitat sau drepturile terților și la cererea statului contractant solicitant, statul contractant solicitat va sechestra și va remite, conform procedurii prevăzute de legislația sa penală, obiectele:

a) care pot fi folosite ca probe;

b) care, provenind din infracțiune, au fost găsite înainte sau după predarea persoanei reclamate;

c) care au fost dobândite în schimbul unor obiecte provenind din infracțiune.

2. Aceasta remitere se va efectua chiar în cazul în care extrădarea nu poate avea loc ca urmare a morții sau evadării persoanei reclamate.

3. Dacă statul contractant solicitat sau terții au dobândit drepturi asupra acestor obiecte, acestea din urma vor fi restituite cat mai curând posibil și fără cheltuieli statului contractant solicitat la finalizarea procedurilor exercitate pe teritoriul statului contractant solicitant.

Articolul 53

1. Statul contractant solicitat va face cunoscută statului contractant solicitant, pe cale diplomatică, hotărârea sa asupra extrădării.

2. Orice respingere totală sau parțială va fi motivată.

3. În caz de acceptare statul contractant solicitat va stabili în modul cel mai adecvat locul și data predării persoanei extrădate și va informa despre aceasta în timp util statul contractant solicitant.

4. Sub rezerva cazului prevăzut la paragraful 5, dacă persoana reclamata nu a fost preluată la data fixată, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile începând de la acea data și va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile. Statul contractant solicitat va putea refuza sa o extrădeze pentru aceeași fapta.

5. În cazul în care circumstanțe excepționale împiedica predarea sau primirea persoanei care urmează să fie extrădată, statul interesat va informa despre aceasta celălalt stat înainte de expirarea termenului. Cele doua state contractante se vor pune de acord asupra unei noi date și, eventual, asupra unui alt loc de predare. În acest caz sunt aplicabile dispozițiile paragrafului 4.

Articolul 54

1. Dacă persoana reclamata este urmărită sau condamnata în statul contractant solicitat pentru o infracțiune, alta decât cea care motiveaza cererea de extrădare, acest din urma stat contractant trebuie totuși sa statueze asupra acestei cereri și sa comunice statului contractant solicitant decizia sa în privinta extrădării, în condițiile prevăzute la paragrafele 1 și 2 ale art. 53. Cu toate acestea, în cazul acceptării predarea persoanei reclamate va fi amânată până la soluționarea cauzei de către autoritățile judiciare ale statului contractant solicitat. Predarea se va efectua la o dată care se va determina conform paragrafului 3 al art. 53, paragrafele 4 și 5 ale aceluiași articol fiind aplicabile.

2. Dispozițiile prezentului articol nu se opun predării temporare a persoanei reclamate pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare ale statului contractant solicitant, cu condiția expresă ca aceasta să fie menținută în stare de detenție și înapoiată de îndată ce aceste autorități au decis.

Articolul 55

1. Persoana care va fi predată nu poate fi nici urmărită, nici judecata, nici deținută în vederea executării unei pedepse și nici supusă oricărei alte restrictii a libertății sale individuale pentru o infracțiune anterioară predării, alta decât cea care a motivat extrădarea, în afară de cazurile următoare:

a) când statul care a predat-o consimte. În acest scop trebuie prezentată o cerere însoțită de actele prevăzute la art. 47 și de un proces-verbal judiciar consemnand declarațiile extrădatului privind extinderea extrădării și menționând posibilitatea care îi este acordată de a se apara în fața autorităților statului contractant solicitat. Acest consimțământ se va da atunci când infracțiunea pentru care este condamnat atrage ea însăși obligația de extrădare;

b) când, având posibilitatea sa o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 30 de zile următoare eliberării sale definitive teritoriul statului contractant solicitant căruia i-a fost predată ori dacă a revenit pe acest teritoriu după ce l-a părăsit.

2. În cazul în care calificarea legală data faptei incriminate este modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii în noua calificare ar permite extrădarea.

Articolul 56

În afară cazului prevăzut la lit. b) a art. 55, consimțământul statului contractant solicitat este necesar pentru a permite statului contractant solicitant sa predea unui stat terț persoana care i-a fost remisă. În acest scop statul contractant solicitant va adresa statului contractant solicitat o cerere însoțită de o copie de pe actele emise de statul terț conform cerințelor paragrafului 2 al art. 47.

Articolul 57

1. Extrădarea în tranzit pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante a unei persoane predate celuilalt stat contractant de către un stat terț se acordă pe baza cererii transmise pe cale diplomatică. În sprijinul acestei cereri vor fi transmise documentele necesare pentru a da posibilitatea statului de tranzit solicitat să constate ca este vorba despre o infracțiune ce da loc la extrădare. Cu toate acestea tranzitul unui cetățean va putea fi refuzat.

2. În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se vor aplica următoarele dispoziții:

a) dacă nu va fi prevăzută nici o aterizare, statul contractant solicitant va avertiza statul al cărui teritoriu va fi survolat și va atesta existenta documentelor prevăzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47. În caz de aterizare forțată aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute la art. 48, iar statul contractant solicitant va adresa o cerere formala de tranzit;

b) dacă va fi prevăzută o aterizare, statul contractant solicitant va adresa statului de tranzit solicitat o cerere conform dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol.

Articolul 58

1. Cheltuielile ocazionate de extrădare pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina acestui stat.

2. Cheltuielile ocazionate de tranzitul pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina statului contractant solicitant.

Articolul 59

Cererile de extrădare, precum și documentele care urmează să fie prezentate în executarea prezentei părți vor fi redactate în limba statului contractant solicitant și vor fi însoțite de o traducere oficială în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza.

Articolul 60

În cazul în care nu exista o dispoziție contrară prezentei părți, legea aplicabilă procedurii de extrădare va fi cea a statului contractant solicitat.

Articolul 61

Diferendele de interpretare și aplicare a prezentei convenții vor fi soluționate pe cale diplomatică.

Articolul 62

Prezenta convenție va fi supusă ratificării și va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări privind îndeplinirea procedurilor interne de ratificare.

Articolul 63

Prezenta convenție este încheiată pe o durată nelimitată.

Fiecare dintre statele contractante va putea sa o denunțe în orice moment, adresand celuilalt stat contractant, pe cale diplomatică, o notificare scrisă. În acest caz denunțarea va produce efecte după un an de la data primirii notificării.

Întocmită la Cairo la 28 iunie 2001, în doua exemplare originale în limbile română, arabă și franceza, cele trei texte având aceeași valoare. În caz de divergențe de interpretare textul în limba franceza va prevala.

Drept care subsemnații, deplin împuterniciți, au semnat prezenta convenție.

Pentru România,

Pentru Republica Arabă Egipt,