Decizia nr. 184/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua și ale art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Respinge 1
- Decizia nr. 328/2021 20 mai 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 3…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Claudia Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent-șef delegat
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua
și ale
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Mircea-Ionuț Costea în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 601D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004 , întrucât acestea nu au legătură cu cauza, care, la momentul invocării excepției, se afla în procedura de cameră preliminară, și nu a judecății fondului, etapă ulterioară la care se referă textele legale criticate anterior menționate.
4.
Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 , pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, solicitând menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 328 din 20 mai 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua
și ale
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea-Ionuț Costea într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 601D/2020.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, după sesizarea instanței, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală s-a format Dosarul nr. 2.987/1/2019, repartizat aleatoriu unui complet format din 3 judecători, conform
art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 . Ulterior, s-a format Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1, repartizat aleatoriu unui judecător din completul menționat mai sus, conform
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 . Deși
art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală
prevede compatibilitatea funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcția de judecată, dispozițiile
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
impun o separare a acestor funcții, cu aplicabilitate restrânsă doar la instanța supremă. Practic, se produce o divizare a completului învestit cu judecarea fondului, doar unul din cei trei membri ai acestuia desfășurând procedura de judecată în camera preliminară. Se susține că, prin raportare la obiectul procedurii camerei preliminare, majoritatea membrilor completului de judecată (adică 2 din 3) va fi lipsită de atributul statuării asupra unor elemente fundamentale ale cauzei, respectiv competența instanței, legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Așadar, susține că cei 2 judecători, în pofida caracterului unitar al procesului penal, vor desfășura o judecată trunchiată, într-un sens impus de actele îndeplinite în procedura de cameră preliminară și în posibil dezacord cu acestea. Totodată, susține că norma juridică pretins neconstituțională contravine principiului continuității, consacrat de
art. 11 teza a doua din Legea nr. 304/2004
și de
art. 354 alin. (2) din Codul de procedură penală .
7.
Contrar prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , textele de lege criticate nu satisfac exigențele de calitate a legii, astfel cum acestea decurg din jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României), a Curții de Justiție a Uniunii Europene (în acest sens, Cauza C-91/92 Faccini Dori versus Recreb) și din dispozițiile imperative ale
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [ art. 6 alin. (1) ,
art. 8 alin. (4) ,
art. 36 alin. (1)] , instituind un sistem discriminatoriu, imprecis și imprevizibil de aplicare a legii și generând astfel insecuritate juridică.
8.
Dispozițiile legale criticate introduc o excepție de la regula compatibilității dintre funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcția de judecată, precum și de la principiul continuității judecății, fără nicio justificare obiectivă și rațională cu privire la diferențierile operate la nivelul instanței supreme, în sensul că 2 dintre cei 3 judecători care vor judeca fondul cauzei vor fi lipsiți de posibilitatea de a aprecia asupra legalității urmăririi penale. Se arată că, în limitele competenței stabilite de
art. 54 din Codul de procedură penală , judecătorul de cameră preliminară desfășoară, în realitate, tot o activitate de judecată, în accepțiunea largă a termenului. Regula compatibilității celor două funcții judiciare - de judecător de cameră preliminară și judecător al fondului - și principiul continuității exprimă garanții esențiale pentru buna administrare a justiției. Or, derogarea instituită de
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
constituie o piedică a accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil și, totodată, afectează noțiunea de „instanță instituită de lege“, care vizează atât competența, cât și compunerea instanței. Astfel, sunt atinse independența și inamovibilitatea celor 2 judecători care compun completul pentru judecata în fond, care nu au participat în procedura de cameră preliminară, însă sunt ținuți de cele stabilite de celălalt membru al completului, chiar și în ipoteza în care soluția este nelegală. Deși poartă responsabilitatea rezolvării fondului litigiului, aceștia sunt privați de examinarea și soluționarea lui în integralitate. Or, prin
Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 , Curtea Constituțională a subliniat importanța procedurii desfășurate în camera preliminară, deoarece are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond și asupra stabilirii vinovăției/ nevinovăției inculpatului, cu referire specială la analiza legalității/ loialității probatoriului administrat în această etapă a procesului penal.
9.
Autorul excepției mai susține că, în măsura în care dispozițiile
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
sunt afectate de viciul neconstituționalității, dată fiind legătura lor indisolubilă cu prevederile
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua
din același act normativ - care prevăd judecarea contestațiilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța supremă în complet format din 2 judecători, rezultă că și acestea din urmă sunt neconstituționale, nefiind admisibil ca o cale de atac să fie judecată de un număr mai mic de judecători (de la aceeași instanță) decât cei care au pronunțat hotărârea contestată.
10.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că, potrivit textelor legale criticate, în situația particulară a cauzelor penale în primă instanță date, prin lege, în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata fondului se realizează nu de către un complet format dintr-un singur judecător, cum este cazul dosarelor de competența instanțelor obișnuite, ci de către un complet colegial, format din 3 judecători, în condițiile în care doar unul dintre aceștia a îndeplinit rolul de judecător de cameră preliminară, soluționând etapa procesuală a camerei preliminare și îndeplinind atribuțiile stabilite de
art. 3 alin. (1) lit. c)
și de
art. 3 alin. (6) din Codul de procedură penală . Prin urmare, subsecvent verificării competenței și legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, precum și soluționării unor excepții specifice de către un judecător de cameră preliminară, judecata fondului cauzei urmează să se realizeze de către un complet format din judecătorul de cameră preliminară și încă doi judecători, fără ca cei din urmă menționați să aibă posibilitatea de a examina nemijlocit și de a se pronunța asupra aspectelor specifice etapei camerei preliminare, la care face referire textul legal criticat. Or, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 , paragraful 27, a reținut că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal.
11.
Instanța de trimitere amintește că persoanele implicate în proceduri penale au dreptul să fie judecate cu respectarea principiului referitor la liberul acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a principiului nemijlocirii, pentru a putea formula, în mod eficient, cereri de probe, excepții, apărări și concluzii. Consideră că dispozițiile criticate, prin coroborare cu cele ale
art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004
și în contrast cu
art. 54 alin. (1)
din aceeași lege, care stabilește compunerea completelor de judecată învestite cu soluționarea fondului cauzelor penale de competența celorlalte instanțe dintr-un judecător unic, care îndeplinește, în prealabil, și atribuțiile funcționale de judecător de cameră preliminară, nu respectă exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în
art. 21 alin. (3) din Constituție
și în
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lumina jurisprudenței Curții Constituționale care a stabilit că prevederile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil sunt aplicabile tuturor fazelor și procedurilor penale, deoarece acestea trebuie analizate ca un întreg ( Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , paragrafele 32-34).
12.
Textele legale criticate sunt contrare și
art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece creează o situație discriminatorie pentru inculpații judecați în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu se pot bucura de principiul nemijlocirii, spre deosebire de inculpații judecați în cauzele penale de competența instanțelor inferioare, care judecă în complete alcătuite dintr-un judecător unic, care, în prealabil, îndeplinește și atribuțiile funcționale de judecător de cameră preliminară. Sistemul diferit creat de legiuitor cu privire la cauzele penale judecate în primă instanță de instanța supremă determină o protecție deficitară a drepturilor inculpatului la un proces echitabil și la apărare.
13.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că dispozițiile
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
sunt norme de organizare judiciară, fiind adoptate de legiuitor în temeiul
art. 126 alin. (3) din Constituție . Acestea nu au caracter discriminatoriu, ci se aplică în aceeași măsură tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată, în acest caz fiind vorba despre părțile din cauzele penale care revin în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
15.
De altfel, se arată că problema compunerii completului de judecată nu prezintă relevanță, deoarece în procedura camerei preliminare nu se judecă fondul cauzei. Procedura camerei preliminare are un obiect specific și identic în toate cauzele penale, indiferent de natura infracțiunilor ce constituie obiectul actului de trimitere în judecată, prevăzut de
art. 342 din Codul de procedură penală , constând în „verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală“. Legiuitorul a reglementat într-o manieră unitară componența completului care exercită atribuțiile judecătorului de cameră preliminară, având în vedere că, potrivit
art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , și în cauzele date în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel completul de judecată în camera preliminară este format tot dintr-un singur judecător.
16.
Criticile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, a accesului liber la justiție, la înfăptuirea justiției și la inamovibilitatea judecătorilor nu subzistă, întrucât principiul nemijlocirii vizează procedura de soluționare a fondului cauzei, iar judecătorul de cameră preliminară nu dezbate vinovăția sau nevinovăția inculpatului, deci fondul cauzei penale, ci numai legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate și a actelor efectuate în cursul urmăririi penale. În plus, întrucât
judecătorul de cameră preliminară și completul învestit cu soluționarea fondului cauzei penale au competențe funcționale proprii, prevăzute de lege și pe care le exercită în limitele stabilite de aceasta, nu se poate susține că ceilalți 2 membri ai completului - care exercită în cauză numai funcția de judecată - sunt afectați în privința inamovibilității lor și nici că ar fi împiedicați în activitatea de înfăptuire a justiției.
17.
Se mai menționează că, deși funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de judecată, aceasta nu înseamnă că cele două funcții judiciare se exercită în toate situațiile de același complet, indicând în acest sens ipoteza prevăzută de
art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală .
18.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
19.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
20.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua
și ale
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, modificată și completată prin
art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014
pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Textele legale criticate au următorul conținut:
–
Articolul 31
alin. (1) lit. d) teza a doua : „(1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: (...) d) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 2 judecători.“;
–
Articolul 31
^1 : „Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la
art. 31 alin. (1) lit. a).“
21.
Dispozițiile
art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 , la care
art. 31^1
mai sus redat face trimitere, conțin următoarele prevederi: „(1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: a) în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători.“
22.
Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale
art. 1 alin. (5)
referitoare la principiul legalității, ale
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 124 alin. (2)
și
(3)
referitoare la înfăptuirea justiției și ale
art. 125 alin. (1)
privind inamovibilitatea judecătorilor. De asemenea, sunt invocate și prevederile
art. 6 paragraful 1 teza întâi
și ale
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, la interzicerea discriminării, ale
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenție , referitoare la interzicerea generală a discriminării, precum și ale
art. 21
și ale
art. 47 alin. (2) teza întâi din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind nediscriminarea și, respectiv, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.
23.
Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile
art. 31^1
și ale
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară au mai format obiectul unei excepții de neconstituționalitate, respinsă ca neîntemeiată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză. Aceste critici vizează, în esență, faptul că, spre deosebire de competența celorlalte instanțe judecătorești, judecata fondului în primă instanță a cauzelor penale date prin lege în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție se realizează de către un complet colegial format din 3 judecători, dintre care doar unul a îndeplinit în prealabil și rolul de judecător de cameră preliminară, aspect ce ar fi contrar principiului legalității și egalității și dreptului la un proces echitabil.
24.
La paragrafele 71-83 ale deciziei menționate, Curtea a reținut, referitor la competența și compunerea completelor de judecată, că se judecă/soluționează în complet format dintr-un judecător, potrivit
art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, deci și cauzele penale. Se judecă în complet format din 2 judecători: contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel [ art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 ]; contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție [ art. 31 alin. (1) lit. d) din lege ]; contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate în materie penală de către judecătorii și tribunale în cursul judecății în primă instanță, de către judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanțe [ art. 54 alin. (1^1) din lege ].
25.
Dispozițiile legale criticate fac parte din
titlul II
„Instanțele judecătorești“,
capitolul I
„Înalta Curte de Casație și Justiție“,
secțiunea a 4-a
„Completele de judecată“ din
Legea nr. 304/2004 . Potrivit
art. 31 alin. (1) lit. a) ,
c) ,
e) ,
f) ,
g) ,
h)
din această lege, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în complet format din 3 judecători: cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție; apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel; contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; contestațiile prevăzute în
art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală
împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în apel de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; recursurile în casație împotriva deciziilor pronunțate în apel de curțile de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după admiterea în principiu; recursurile împotriva încheierilor prin care curțile de apel și Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curții Constituționale.
26.
Potrivit
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 , procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la
art. 31 alin. (1) lit. a)
din lege, așadar din completul de 3 judecători, învestit cu soluționarea cauzei date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
27.
Autorul excepției este nemulțumit de faptul că, deși
art. 3 alin. (3) din Codul de procedură penală
prevede compatibilitatea funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcția de judecată, dispozițiile
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
impun, în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, o separare a acestor funcții, în sensul că doar unul dintre cei 3 membri ai completului desfășoară procedura de judecată în camera preliminară, astfel că majoritatea membrilor completului de judecată va fi lipsită de atributul statuării asupra elementelor specifice camerei preliminare, în timp ce, la celelalte instanțe de judecată la care completul este alcătuit dintr-un judecător unic, acesta îndeplinește, în prealabil, și atribuțiile funcționale de judecător de cameră preliminară prevăzute de
art. 3 alin. (1) lit. c)
și
alin. (6) din Codul de procedură penală .
28.
Față de aceste critici, Curtea a reținut că, potrivit
art. 354 alin. (1) din Codul de procedură penală , având denumirea marginală „Compunerea instanței“, instanța judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, în condițiile
art. 281
din același act normativ. Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea privind organizarea judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată dintr-un judecător, din 2 judecători sau din 3 judecători (în acest sens, a se vedea și
Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 177, 178 și 187).
29.
Curtea a arătat că dispozițiile
art. 3 din Codul de procedură penală
reglementează principiul separației funcțiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor
alin. (1)
fiind enumerate 4 funcții judiciare: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de urmărire penală este exercitată de procuror și de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi și libertăți. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a probelor pe care acesta se bazează, precum și legalitatea soluțiilor de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către complete de judecată constituite în condițiile legii.
30.
Dispozițiile
art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală
prevăd că judecătorul de cameră preliminară care, în urma verificării legalității soluției de trimitere în judecată, a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză. Cu privire la aceste din urmă norme procesual penale, instanța de control constituțional a pronunțat
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, și
Decizia nr. 353 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 12, prin care a constatat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei.
31.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei. Potrivit
art. 342 din Codul de procedură penală , obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar cele ale
art. 54 din Codul de procedură penală
dispun asupra competenței judecătorului de cameră preliminară, în sensul că acesta verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; soluționează alte situații expres prevăzute de lege. Din coroborarea celor două norme legale, Curtea a statuat că, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit
art. 54 din Codul de procedură penală , unui judecător - judecătorul de cameră preliminară - a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale a instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional. Totuși, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție ( Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 27 și 28).
32.
Prin aceeași
Decizie nr. 718 din 6 octombrie 2020 , Curtea a reținut că soluționarea unei cauze se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată și pronunțării hotărârii judecătorești, după finalizarea cercetării judecătorești, ulterior închiderii dezbaterilor în cauză. În materie penală, potrivit
art. 393 alin. (2)
și
(3) din Codul de procedură penală , deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguranță, dacă este cazul să fie luată, precum și asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate și a internării medicale, respectiv asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei. La deliberare iau parte numai membrii completului în fața cărora a avut loc dezbaterea, iar hotărârea judecătorească reprezintă actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părți.
33.
Curtea a mai reținut că, drept efect al principiului nemijlocirii, se menține regula unicității completului de judecată, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Continuitatea completului de judecată este prevăzută și de dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 304/2004
și se reflectă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la
art. 6 paragraful 1 din Convenție . În Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunțată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 și 61, instanța de la Strasbourg a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenți la procedură și la procesul de administrare a probelor. Totuși, nu se poate considera că aceasta constituie o interdicție a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Pot apărea factori administrativi sau procedurali foarte evidenți care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces. De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înțeles în mod corespunzător probele și argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilității în formă scrisă a declarațiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante ori ale martorilor importanți înaintea completului nou-format.
34.
Urmând acest raționament, Curtea a constatat că, deși este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei - pentru asigurarea unui regim procedural unitar în ceea ce privește camera preliminară în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului, curții de apel, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție -, legiuitorul a reglementat ca procedura de judecată în cameră preliminară să se desfășoare de un judecător din complet, în acord cu dispozițiile constituționale ale
art. 16 alin. (1) , fiecare dintre cei 3 judecători ai completului competent să judece cauzele penale în primă instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție fiind compatibil să exercite funcția de judecător de cameră preliminară în aceste cauze.
35.
Curtea a subliniat, prin
Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020 , că, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil și a continuității completului de judecată, este necesar însă ca hotărârea judecătorească, actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părți, să fie rezultatul activității de deliberare la care să participe judecătorii care au calitatea de membri ai completului în fața căruia a avut loc dezbaterea. Cu alte cuvinte, aprecierea preliminară a cauzei, în speță, verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală de către judecătorul de cameră preliminară poate fi efectuată de un membru al completului de 3 judecători - competent a soluționa cauzele penale în primă instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție -, determinant fiind însă ca aprecierea finală în cauză să se facă în urma deliberării membrilor completului care au participat la dezbateri, în condițiile
art. 393 din Codul de procedură penală , și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată la care judecătorii completului au luat parte.
36.
Cu privire la dispozițiile
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004 , referitoare la judecarea în complet de 2 judecători a contestațiilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța supremă, Curtea a constatat că nici acestea nu sunt contrare normelor constituționale și convenționale invocate, atât timp cât acestea nu beneficiază de critici autonome, fiind criticate prin prisma legăturii lor indisolubile cu prevederile
art. 31^1
din aceeași lege și în considerarea
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care permit Curții ca, în caz de admitere a excepției de neconstituționalitate, să se pronunțe și asupra constituționalității altor texte din același act normativ de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile constatate ca fiind neconstituționale. Or, nefiind constatată neconstituționalitatea prevederilor
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 , Curtea, prin aceeași decizie, a respins, ca neîntemeiată, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 304/2004 .
37.
Cele constatate de Curtea Constituțională prin decizia indicată au fost reiterate prin
Decizia nr. 328 din 20 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 11 noiembrie 2021, și își mențin valabilitatea, având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudențe.
38.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea-Ionuț Costea în Dosarul nr. 2.987/1/2019/a1.4 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua
și ale
art. 31^1 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Marian Enache Magistrat-asistent-șef delegat, Claudia Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.