Decizia nr. 350/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent-șef

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Alexandru Sotek în Dosarul nr. 436/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 771D/2021.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2025, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 5 iunie 2025. La data de 5 iunie 2025, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și ale

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 1 iulie 2025, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Sentința penală nr. 11 din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 436/114/2020, Tribunalul Buzău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Alexandru Sotek într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală

sunt neconstituționale întrucât dau posibilitatea instanței de a dispune citirea declarației date, în condițiile

art. 308 din Codul de procedură penală , în cursul urmăririi penale de către suspectul care în faza judecății a dobândit calitatea de martor și de a o administra ca probă în cursul judecății, dacă audierea acestuia nu mai este posibilă în această din urmă fază a procesului penal.

5.

Tribunalul Buzău - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată în acest sens că valorificarea ca probă de către instanța de judecată a declarației date de suspect în condițiile invocate de autorul excepției nu încalcă dreptul la apărare, având în vedere că inculpatul are dreptul să studieze dosarul cauzei pe tot parcursul procesului penal și să formuleze apărări prin care să combată declarația de martor astfel administrată ca probă de către instanța de judecată. Se susține că singura condiție care se impune a fi respectată în ipoteza analizată este aceea ca declarația la care face referire autorul excepției să nu fie singura probă care stă la baza condamnării inculpatului.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:

(3)

Dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanța, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată și părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată.

(4)

Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță, aceasta este pusă în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului și se ține seama de ea la judecarea cauzei.

10.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

11.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci își exprimă nemulțumirea cu privire la măsurile procesuale dispuse de instanța învestită cu soluționarea cauzei penale în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, respectiv la modalitatea de interpretare și aplicare de către instanță a dispozițiilor

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală .

12.

Or, prin

Decizia nr. 580 din 31 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 29 februarie 2024, paragraful 13, Curtea Constituțională a reținut că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată de către judecătorul a quo nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor

art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate formulată în respectiva cauză.

13.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 383 alin. (3)

și

(4) din Codul de procedură penală , excepție invocată de Alexandru Sotek în Dosarul nr. 436/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.