Comunicatul din 20 octombrie 2025

Rezumat

Curtea Constituțională a constatat că introducerea sintagmei „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” determină o lipsă de previzibilitate cu privire la proba dreptului de proprietate asupra bunului care a aparținut unui cult religios și care face obiectul revendicării în cadrul procedurii reglementate prin actul normativ criticat, fiind încălcate

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție .

De asemenea, Curtea a constatat că soluția normativă prin care legiuitorul a păstrat, pe de o parte, criteriul stabilirii chiriei în funcție de valoarea imobilului, prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, iar, pe de altă parte, a coroborat acest criteriu cu acordul dintre deținătorul bunului și actualul proprietar în cazul imobilelor retrocedate, și care sunt afectate unor activități de interes public din învățământ sau sănătate, finanțate sau cofinanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, nu este clară și predictibilă, fiind încălcate prevederile

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție .

Argumente

Curtea a constatat că sunt încălcate exigențele constituționale referitoare la claritatea legii prin:

• introducerea unei condiții succesive, de natură a întemeia prezumția legală a existenței dreptului de proprietate, în baza unor „elemente de identificare generice”, este de natură a crea confuzie în privința dovedirii existenței calității de proprietar al solicitantului, prin necorelarea cu mecanismul funcționării probelor indirecte reprezentate de prezumțiile legale instituite în

art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 ;

• sintagma „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” prezintă un grad mare de generalitate, în lipsa precizării, în mod concret, a actelor sau faptelor juridice obiective care fac dovada dobândirii/deținerii dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în patrimoniul solicitantului, la data preluării abuzive. Pe de altă parte, întemeierea prezumției de proprietate asupra bunului solicitat pe baza unor elemente generice, iar nu a unor probe directe, este de natură a crea confuzie în privința aplicării sale, în cadrul procedurii administrative sau judiciare de retrocedare;

• introducerea, în cuprinsul

art. 45 alin. (6^2) din Legea nr. 165/2013 , a criteriului stabilirii cuantumului anual al chiriei de comun acord cu noul proprietar, însă „conform prevederilor

alin. (6^1)” , și anume la valoarea întregului imobil calculată prin raportare la grila notarială valabilă la data încheierii sau prelungirii contractului de închiriere, conduce la o soluție legislativă neclară și nepredictibilă. Astfel, nefiind reglementat un mod de calcul bazat indicatori obiectivi și concreți, precum stabilirea distinctă a unor prețuri pe metru pătrat, în limite maximale sau minimale, după caz, în funcție de criterii aflate în marja de apreciere a legiuitorului (natura bunului, suprafața totală a construcției/terenului, starea construcției, valoarea îmbunătățirilor etc.), nu se poate realiza însăși scopul normei, respectiv de a stabili valoarea chiriei anuale cuvenite proprietarului imobilului pentru lipsa de folosință a imobilului pe durata legală de 10 ani.