Decizia nr. 600/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015

privind cazierul fiscal, excepție ridicată de Societatea Lichidare Patrimoniu S.P.R.L. din Alba Iulia, județul Alba, în Dosarul nr. 698/107/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 695D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

și ale

art. 45

nu sunt încălcate, iar cele ale

art. 52

și ale

art. 53

nu au legătură cu cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 698/107/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015

privind cazierul fiscal, excepție ridicată de Societatea Lichidare Patrimoniu S.P.R.L. din Alba Iulia, județul Alba, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de contestare a unui act administrativ-fiscal.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât introduc o sancțiune severă cu consecințe directe în privința libertății economice a reprezentanților legali sau a reprezentanților desemnați ai persoanelor juridice aflate în insolvență sau faliment, sancțiune cauzată, însă, de conduita acestor din urmă persoane. Prin faptul că legea nu distinge între categoriile de reprezentanți legali sau desemnați, se induce o stare de confuzie, cu implicații directe în ceea ce privește previzibilitatea legii. Consecința este că nu pot desfășura diverse activități cum ar fi cele privind prestarea de servicii de înscriere în Arhiva Electronică.

6.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că înscrierea inactivității fiscale în cuprinsul certificatului de cazier fiscal nu este o măsură contrară prevederilor

art. 53 din Constituție , de vreme ce acest text constituțional invocat se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 4 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015

privind cazierul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, potrivit cărora: „Inactivitatea fiscală prevăzută la

alin. (4) lit. c)

se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entității fără personalitate juridică declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali sau reprezentanților desemnați ai acestora.“

11.

Prevederile

art. 4 alin. (4) lit. c)

din același act normativ stipulează: „(4) În cazierul fiscal se înscriu și informații din documentele întocmite pentru atragerea răspunderii solidare, patrimoniale sau a inactivității fiscale, după cum urmează: (…) c) inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepția inactivității fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivității temporare la registrul comerțului, prevăzută în

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală .“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 52

- Dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică și în

art. 53

- Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăți. Din formularea excepției de neconstituționalitate se poate deduce în mod rezonabil că autoarea excepției de neconstituționalitate a înțeles să se raporteze și la prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind previzibilitatea legii, precum și la cele ale

art. 45

- Libertatea economică.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia reliefează, în realitate, aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești. Cu alte cuvinte, autoarea excepției de neconstituționalitate solicită, în realitate, confirmarea de către instanța de contencios constituțional a faptului că prevederile legale criticate nu i se aplică în speță.

14.

Or, printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Prin

Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției . Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție . Așadar, interpretarea și aplicarea normelor în litigiul dedus judecății reprezintă atribuția instanțelor de judecată.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015

privind cazierul fiscal, excepție ridicată de Societatea Lichidare Patrimoniu S.P.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 698/107/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.