Decizia nr. 673/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București în Dosarul nr. 59/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.578/299/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, precum și de către Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, județul Brașov, în Dosarul nr. 21.565/4/2019 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul dosarelor conexate ale Curții Constituționale nr. 2.215D/2019, nr. 176D/2020 și nr. 857D/2021.

2.

Dezbaterile au avut loc la data de 5 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a conexat dosarele nr. 176D/2020 și nr. 857D/2021 la Dosarul nr. 2.215D/2019, și, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2024, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 31 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 59/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 .

4.

Prin Decizia civilă nr. 3.577 din 1 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.578/299/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 .

5.

Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.565/4/2019, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, județul Brașov, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, întrucât niciun operator economic din sectorul gazelor naturale nu poate cunoaște din textul normei juridice care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională și criteriile de individualizare a sancțiunilor.

7.

În acest sens au fost invocate considerentele

Deciziei nr. 244 din 19 aprilie 2016 , ale

Deciziei nr. 17 din 21 ianuarie 2015 , ale

Deciziei nr. 363 din 7 mai 2015 , ale

Deciziei nr. 637 din 13 octombrie 2015 , ale

Deciziei nr. 818 din 7 decembrie 2017

și ale

Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018 , subliniindu-se că dacă, în domeniul raporturilor de serviciu, Curtea Constituțională consideră că nu poate fi permisă reglementarea unor efecte importante prin trimiterea la acte administrative cu forță juridică inferioară legii, cu atât mai mult este de neacceptat ca reglementarea răspunderii contravenționale a unui subiect de drept să se poată realiza prin trimiterea la acte administrative cu forță juridică inferioară legii.

8.

Cu privire la neconformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție , se arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi garantat dacă nu este dublat și de principiul securității juridice, care presupune o atenție sporită asupra calității legii, astfel încât atât subiectul de drept care trebuie să își conformeze conduita prescripțiilor acesteia, cât și organul constatator chemat să pună în executare legea și instanța de judecată care interpretează și aplică legea să aibă în față un standard obiectiv la care să se raporteze, în caz contrar, pentru aceeași faptă, un subiect de drept putând ajunge să fie sancționat contravențional în funcție de aprecierea unui organ constatator și a unei instanțe de judecată, iar un altul, dimpotrivă, să nu se afle în această situație, de vreme ce un alt organ constatator și o altă instanță judecătorească nu ar considera că fapta constituie contravenție. Întrucât legiuitorul lasă această posibilitate de sancționare contravențională în baza unor criterii exclusiv subiective ale celui care aplică sancțiunea, în baza unei norme care nu respectă cerințele accesibilității și previzibilității, astfel cum acestea au fost definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se creează posibilitatea ca anumiți operatori economici să beneficieze de un avantaj nejustificat în raport cu alții prin aceea că, în lipsa unor standarde obiective minimale, întotdeauna pentru aceeași faptă vor exista sancțiuni diferite aplicate, precum și soluții diferite ale unor instanțe judecătorești. Aprecierea pur subiectivă permisă de lege în a aplica o sancțiune contravențională izvorăște din voința agenților constatatori, ceea ce imprimă un caracter aleatoriu tragerii la răspundere contravențională.

9.

Cu privire la neconformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile

art. 20 alin. (1) din Constituție , s-a arătat că textul legal criticat este incompatibil cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și în Hotărârea din 25 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Dammann împotriva Elveției, în care Curtea de la Strasbourg a stabilit că, pentru a fi considerată „lege“, norma trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite individului să își regleze conduita și să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat și, totodată, norma trebuie să ofere o anumită garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.

10.

Astfel, s-a ajuns în situația în care să fie considerate contravenții fapta de a nu transmite studiul tehnico-economic în termenul prevăzut de

procedura

privind elaborarea studiului tehnico-economic în vederea realizării obiectivelor din sectorul gazelor naturale, aprobată prin

Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 104/2015 , fapta de a nu calcula în mod corespunzător acest studiu prevăzut de procedura menționată anterior, precum și fapta de a factura direct către clienți diferiți în mod suplimentar față de contravaloarea gazelor naturale facturate anterior acestora la anumite prețuri reglementate stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Or, toate aceste fapte sancționate nu au un suport expres în

Legea nr. 123/2012 , ci reprezintă aprecieri subiective ale organelor de constatare care le includ în sfera generoasă a textului

art. 194 pct. 39

din legea precitată, în care, de altfel, poate fi inclusă teoretic orice abatere, chiar dacă este nesemnificativă și nu prezintă un pericol social.

11.

De asemenea, în condițiile în care sancțiunea este aplicată prin lege, fapta calificată de lege drept contravenție trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut în lege, fără ca pentru determinarea acestui element material destinatarii legii și organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenția. Astfel, se ajunge în situația în care ANRE legiferează, tot ea interpretează ce a legiferat și tot ANRE îndeplinește atribuții din sfera executivului constatând și sancționând abaterile de la ceea ce a legiferat, fapt de natură să determine și încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

12.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13.

Astfel, cele două instanțe arată că

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

reprezintă o normă în alb, al cărei conținut nu poate fi disociat, pe de o parte, de dispozițiile

art. 10 alin. (1) lit. a)

și

q) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, potrivit cărora ANRE are printre atribuțiile și competențele sale în sectorul gazelor naturale inclusiv emiterea deciziilor, a ordinelor și a avizelor conforme pentru operatorii economici din sectorul gazelor naturale, iar reglementările tehnice, comerciale, economice sau operaționale elaborate de către această autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, au caracter obligatoriu pentru funcționarea sectorului gazelor naturale [aspect ce reprezintă o concretizare a obiectului său de activitate și a scopului pentru care a fost înființată, astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 1 alin. (1)

din ordonanța de urgență mai sus menționată, coroborate cu cele ale

art. 7^1 din Legea nr. 123/2012 ] și, pe de altă parte, de prevederile specifice din

Legea nr. 123/2012 , cum este cazul

art. 151 alin. (5)

din actul normativ invocat, care instituie în sarcina ANRE obligația de a adopta reglementări în executarea dispozițiilor actului normativ criticat, în vederea ducerii la îndeplinire a atribuțiilor sale.

14.

Or, în condițiile în care ordinele și deciziile ANRE sunt emise în temeiul dispozițiilor legale și în aplicarea acestora și sunt obligatorii pentru părți până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent, conform

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 , iar domeniul reglementat presupune o anumită dinamică și, în consecință, necesitatea creării premiselor adoptării rapide a unor prevederi legale de ordin tehnic, operațional și economic amănunțite, opțiunea legiuitorului pentru reglementarea acestor aspecte pe calea legislației secundare, specializate, care este mai detaliată și corespunde exigențelor de schimbare, justifică inclusiv consacrarea elementelor constitutive ale unor contravenții săvârșite în domeniul ce intră sub incidența

Legii nr. 123/2012 , prin intermediul unei norme în alb, al cărei conținut urmează să fie integrat, completat prin ordine cu caracter normativ sau prin decizii emise de autoritatea de reglementare în sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale. În aprecierea instanței, prin prisma considerentelor mai sus menționate privind necesitatea reglementarii amănunțite a domeniului ce intră sub incidența

Legii nr. 123/2012 , inclusiv prin intermediul legislației secundare, prin adoptarea unei norme juridice precum cea pentru care se solicită să se constate neconstituționalitatea cu caracter general și nedeterminat, nu se încalcă dispozițiile

art. 1 alin. (4) din Constituție , în componenta referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, sau dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție , coroborate cu cele ale

art. 20 alin. (1)

din aceasta, prin raportare la calitatea legii de a fi previzibilă și accesibilă, așa cum rezultă inclusiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

15.

În acest sens, argumentele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016

nu pot fi reiterate și în speță, situația de față fiind diferită, domeniul contravențional, spre deosebire de cel privind statutul funcționarilor publici, neregăsindu-se printre domeniile strict și limitativ prevăzute de

art. 73 alin. (3) din Constituție , aspect care a condus la concluzia Curții privind faptul că trimiterea la acte administrative cu forță juridică inferioară legii aduce atingere prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , context în care dispozițiile supuse controlului de constituționalitate au fost interpretate și prin raportare la exigențele de previzibilitate și accesibilitate ale legii.

16.

Situația menționată mai sus nu poate fi aplicată, prin analogie, în cauza de față, întrucât reglementarea elementelor constitutive ale contravențiilor specifice în sectorul sectorului gazelor naturale poate fi completată, potrivit legii adoptate în domeniu -

Legea nr. 123/2012

(care conține inclusiv prevederi cu caracter special față de regimul juridic de drept comun consacrat prin

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu care se completează, în măsura în care nu conține reglementări specifice) - cu ipotezele regăsite în ordinele și deciziile ANRE, care au caracter obligatoriu pentru participanții pe piața reglementată și care respectă exigența de accesibilitate, fie prin publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I (în cazul ordinelor prin care se aprobă reglementările de interes general), fie prin notificarea acestora către părțile interesate.

17.

De asemenea, previzibilitatea și claritatea dispozițiilor pentru care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu pot fi apreciate în abstract, ci prin raportare la cerințele de previzibilitate și claritate conferite de reglementările ANRE cu care se completează, reglementări care, de altfel, pot fi atacate de către partea interesată în contencios administrativ și care sunt adoptate în procedura reglementată de dispozițiile

art. 5 alin. (2)

și

(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 , al căror scop este punerea în executare a dispozițiilor de principiu ale legislației (inclusiv ale Uniunii Europene) în domeniu.

18.

Pentru aceleași considerente, dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

nu contravin nici prevederilor

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor sau exigențelor asigurării dreptului la un proces echitabil, consacrate la nivel constituțional prin prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție , aspectele invocate de autoarea excepției privind eventuala aplicare subiectivă și diferențiată a dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate nerezultând din modul de formulare a prevederilor

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 , care conțin doar dispoziția din cadrul structurii logico-juridice a normei ce reglementează elementele constitutive ale mai multor contravenții și care urmează să se completeze cu prevederi distincte, în funcție de situația dedusă verificărilor efectuate, conținute în ordine și decizii ale ANRE, cu aplicabilitate obligatorie pentru toate persoanele vizate.

19.

Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că textul legal în discuție face trimitere la fapte prevăzute ca fiind contravenții în alte acte normative, respectiv ordine și decizii ale ANRE, al căror conținut din perspectiva accesibilității și previzibilității trebuie verificat/analizat de la caz la caz, prevederea în ansamblul său fiind constituțională în raport cu textele din Constituție invocate.

20.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

21.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

22.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, potrivit cărora: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 39. nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;“.

24.

Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate prin

art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020

pentru modificarea și completarea

Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

și privind modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, având în prezent următorul conținut: „39. nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute la contravențiile din cuprinsul prezentului articol“. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în forma criticată, întrucât continuă să producă efecte juridice în cauză.

25.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, în

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii, în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, în

art. 20 alin. (1)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și în

art. 23 alin. (12)

privind stabilirea și aplicarea pedepselor doar în condițiile și în temeiul legii.

26.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, instanța de contencios constituțional reține că s-a mai pronunțat asupra acestora, prin raportare la critici similare, prin

Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, constatând că sunt constituționale.

27.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în materia reglementării regimului juridic al contravențiilor,

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, stabilește cadrul sancționator general,

alin. (2)

reglementând sancțiunile contravenționale principale (avertismentul, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității), iar

alin. (3) , sancțiunile contravenționale complementare, în același timp

art. 5 alin. (4)

reglementând și posibilitatea impunerii de noi sancțiuni contravenționale principale și complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravențiilor,

Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenții, precum și sancțiunile contravenționale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudența sa ( Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122), Curtea a reținut că sancțiunile contravenționale, principale și complementare, au adresabilitate generală și au atât un rol preventiv-educativ, cât și unul represiv și punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal. În acest sens, Curtea a reținut principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis în idem) (a se vedea

Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31).

28.

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea a observat că, în cuprinsul său,

Legea nr. 123/2012

reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la domeniul energiei electrice și al gazelor naturale. Totodată, a observat că

art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012

dispune următoarele: „Contravențiilor prevăzute la

art. 194

le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor

art. 8 alin. (2) lit. a)

și ale

art. 28 alin. (1)

din acest ultim act normativ.“

29.

Cu privire la elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 , Curtea a reținut că acesta constă în nerespectarea ordinelor și deciziilor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenții prevăzute de

art. 194 . Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât contravențiile care sunt prevăzute expres în

art. 194 pct. 1 - 38

și

pct. 40 - 52 , atrage răspunderea contravențională sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 194 pct. 39 .

30.

Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că „în exercitarea atribuțiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [ art. 5 alin. (5)] , iar „ordinele și deciziile prevăzute la

alin. (1)

sunt obligatorii pentru părți până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [ art. 5 alin. (3 )]. Așadar, calificând drept contravenție conduita de nerespectare a ordinelor și deciziilor - dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

stabilesc, o dată în plus, obligația cu caracter general în sarcina nediferențiată a destinatarilor legii de a respecta și de a aplica toate ordinele și deciziile ANRE.

31.

Dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012

reprezintă, așadar, temeiul juridic al contravenției-cadru prin intermediul căreia sunt sancționate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancțiunile prevăzute la

pct. 14 ,

21

sau

23 ), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenție de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăsește printre cele evidențiate în contravențiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidența prevederilor

art. 194 pct. 39 , care reglementează contravenția-cadru.

32.

Așa fiind, Curtea a reținut că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea (…)“. Norma contravențională indică în mod clar și neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenției, și anume nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea definește în mod clar contravenția și sancțiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională.

33.

Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reține susținerile autoarelor excepției potrivit cărora o persoană poate fi sancționată contravențional în funcție de aprecierea subiectivă și arbitrară a unui organ constatator și a unei instanțe de judecată, întrucât, așa cum s-a arătat, elementul material al contravenției stabilite de

art. 194 pct. 39

este clar și neechivoc indicat de norma legală. În aceste condiții, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor

art. 23 alin. (12) din Constituție

(a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicabilitatea

art. 23 alin. (12) din Constituție ,

Decizia Curții Constituționale nr. 1.360 din 27 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009).

34.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

35.

În ceea ce privește criticile raportate la dispozițiile constituționale ale

art. 16

pretins a fi încălcate prin faptul că, drept urmare a neîndeplinirii condițiilor de calitate a legii, normele criticate pot fi aplicate în mod diferit atât de către agenții constatatori, cât și de către instanțele judecătorești, Curtea reține că încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), iar dreptul la un proces echitabil presupune, din perspectiva criticată, printre altele, ca normele care stabilesc anumite sancțiuni (fie contravenționale, fie penale), pentru a respecta standardul de protecție a drepturilor fundamentale și pentru a nu genera interpretări diferite de către subiecții antereferiți, trebuie să respecte principiul legalității, în componenta privind calitatea legii ( Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 53, și

Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 32). Totodată, Curtea reține că, de principiu, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecții de drept dintr-o anumită materie, precum și de instanțele judecătorești din punct de vedere judiciar și cazual, pentru a emite un act de aplicare legal ( Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii ( Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Astfel, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție

( Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).

36.

Or, aplicând aceste considerente de principiu în speța dedusă judecății, Curtea nu poate reține încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât normele criticate sunt aplicabile, deopotrivă, tuturor persoanelor ce intră sub incidența acestora și, ținând seama de faptul că nu s-a constatat încălcarea principiului legalității, pentru identitate de rațiune, nu se poate reține nici afectarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva criticată, mai ales că există mecanisme de control judiciar în cazul în care legea nu a fost aplicată în litera și spiritul său, astfel că, și din aceste puncte de vedere, excepția de neconstituționalitate urmează să fi respinsă, ca neîntemeiată.

37.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale

art. 21 alin. (3) , Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București în Dosarul nr. 59/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și în Dosarul nr. 22.578/299/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, precum și de către Societatea Delagaz&Energie - S.R.L. din Tărlungeni, județul Brașov, în Dosarul nr. 21.565/4/2019 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.