Decizia nr. 234

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii de sindicat Astalos Maria ș.a., în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.135D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 359 din 27 iunie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea civilă nr. 375 din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de reclamantul Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii de sindicat Astalos Maria ș.a., întro cauză având ca obiect soluționarea cererii de acordare a unor despăgubiri bănești rezultate din calculul unor sporuri salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție , deoarece nu răspund exigențelor privind delegarea legislativă, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , existența unei situații extraordinare (raportat strict la aplicarea în anul 2019 a dispozițiilor

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) nu este explicată prin argumente în favoarea limitării aplicării anumitor prevederi ale legii salarizării - respectiv plafonarea sporurilor la un anumit nivel. Din contră, în motivare se arată necesitatea aplicării devansate, în trei etape, a nivelului de salarizare stabilit pentru anul 2022 în

Legea-cadru nr. 153/2017

pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare și control din învățământ ( art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 ). Această aplicare devansată nu produce efecte suplimentare asupra bugetului din anul 2019, întrucât personalul didactic beneficiază, în mod similar cu toate celelalte categorii de personal bugetar, de creșterea cu 1/4 a salariilor de bază din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie a anului 2018.

6.

În cuprinsul ordonanței de urgență criticate sunt reglementate o serie de aspecte care nu au legătură și nici nu sunt în relație de interdependență cu motivele invocate de Guvern în susținerea urgenței și a situației extraordinare care motivează adoptarea unei asemenea ordonanțe. În susținerea acestei critici de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materia adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

7.

De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

contravin prevederilor

art. 1 alin. (1) ,

(3)

și

(5) din Constituție

privind criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care un text normativ trebuie să le îndeplinească, astfel cum au fost reținute și în jurisprudența în materie a Curții Constituționale. În acest sens, invocă cele reținute în Avizul Consiliului Legislativ nr. 716 din 28 decembrie 2018, care indică neconformitatea

art. 34 alin. (2)

din ordonanța de urgență menționată cu normele de tehnică legislativă și, implicit, cu rigorile constituționale. De asemenea, arată că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, claritate și precizie, întrucât dispune plafonarea sporurilor salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2019, fără a se preciza cu exactitate care este perioada de aplicare a măsurii, în contextul altor măsuri de aplicare etapizată deja prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017

( art. 38 din această lege ). Totodată, în ceea ce privește cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar ori solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, arată că aceste drepturi se mențin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, norma legală fiind lipsită de previzibilitate, claritate și precizie. De asemenea, prevederea legală criticată, potrivit căreia cuantumul sporurilor se menține în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, nu îndeplinește criteriile de calitate a legii, ce decurg din

art. 1 alin. (5) din Constituție .

8.

Autorul excepției arată că legiuitorul refuză ori tace în ceea ce privește introducerea unei definiții pentru sintagma „își desfășoară

activitatea în aceleași condiții“, în contextul în care pentru alte categorii de personal bugetar, pentru aceleași condiții, se oferă alt tratament salarial.

9.

În continuare, autorul excepției susține că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

contravin prevederilor

art. 16 ,

20 ,

41

și

53 din Constituție . Astfel, pentru aceleași condiții de desfășurare a activității, norma legală criticată creează o poziție de inferioritate a salariaților reprezentați de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, de inegalitate în fața prevederilor legii salarizării, față de alți salariați din instituție sau de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Spre exemplificare, invocă situația medicilor și a asistenților medicali, pentru care sporurile sunt calculate ca procent din salariul de bază, neoperând plafonarea instituită de dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , și a șefilor de centre/contabililor din unitățile de asistență socială, care, ca efect al implementării în anul 2018 a măsurii privind transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, au depășit grila de salarizare din anul 2022. În privința acestora, legiuitorul a procedat la acordarea corectă a salariilor de bază, dar și a sporurilor specifice activității, prin raportarea acestora la salariile de bază sub formă de procent. Având în vedere aceste aspecte, autorul excepției consideră că s-a creat o profundă inechitate care afectează salariații reclamanți, ale căror sporuri nu sunt calculate ca procent din salariul de bază, aceștia beneficiind, pentru fiecare tip de spor, doar de suma acordată în luna decembrie 2019, înregistrând astfel substanțiale pierderi salariale. O asemenea plafonare operează în mod neconstituțional inclusiv în privința sporurilor salariale care se calculează prin raportare la un tarif orar (de exemplu, sporul pentru continuitatea activității prestate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale și sporul de noapte).

10.

În opinia autorului excepției, plafonarea sporurilor pentru anumite categorii de salariați, raportat la un calcul corect în cazul altor lucrători, generează și încălcarea principiului egalității de tratament și al interzicerii discriminării, a principiului „la muncă egală, salariu egal“, principii care fac obiectul mai multor reglementări internaționale și europene, cum ar fi: Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Carta socială europeană revizuită, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.

11.

Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

încalcă și prevederile

art. 41 alin. (2 ), ale

art. 44 alin. (1)

și ale

art. 53 din Constituție . Dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu precizează un termen când măsura de austeritate va înceta și nici suma efectivă de care salariații vor fi privați ca efect al implementării acesteia. În acest fel, este afectat dreptul de proprietate al salariatului asupra unei părți a salariului (cea referitoare la sporuri), ceea ce este incompatibil cu dreptul la măsuri de protecție adecvate ( art. 41 din Constituție ), precum și cu prevederile

art. 53 din Constituție

privind restrângerea exercitării dreptului la salariu, iar măsura plafonării sporurilor nu îndeplinește niciunul dintre criteriile prevăzute expres în acest articol constituțional. Una dintre cerințele

Constituției

este ca o măsură de acest fel să fie limitată în timp, însă nici sub acest aspect plafonarea sporurilor instituită de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

nu este compatibilă cu dispozițiile constituționale, neexistând un reper temporar fix în care aceasta să fie aplicată, devenind, în lipsa altui text sau termen, o măsură definitivă, condamnabilă din perspectiva principiilor constituționale.

12.

Autorul excepției invocă și existența unor neconcordanțe cu definițiile și terminologia regăsite în dispozițiile

art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Din analiza sistematică a prevederilor legale mai sus citate, raportat la faptul că legiuitorul însuși își impune respectarea anumitor principii, definiții, modalități de calcul, care sunt și rămân exclusiv cele prevăzute doar de

Legea-cadru nr. 153/2017 , nu se poate accepta o altă soluție legislativă profund discriminatorie prin care se schimbă modalitatea de calcul și care generează grave și condamnabile inechități între alte categorii de salariați. Astfel, prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

aduc atingere și principiilor sistemului de salarizare, prevăzute de

art. 6 din legea-cadru .

13.

În consecință, autorul excepției apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 reglementează un mod de calcul al sporurilor salariale care încalcă principiile mai sus enunțate, generând pentru aceleași condiții de desfășurare a activității remunerații diferite, de natură să priveze salariații de o parte însemnată din drepturile salariale - componentă a dreptului de proprietate, conform

Constituției .

14.

Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care reține, în esență, că nu există în dispozițiile legale criticate norme care să excepteze de la plafonarea cuantumului sporurilor salariați din sectorul bugetar aflați în situații analoage sau comparabile cu membrii de sindicat pentru care s-a formulat acțiunea. Totodată, dispozițiile legale criticate nu îngrădesc în niciun mod dreptul la muncă sau alegerea profesiei ori a meseriei și nici nu îngrădesc în vreun mod securitatea și sănătatea salariaților. Nu se poate considera că ar fi încălcat dreptul de proprietate al salariaților asupra unei părți a salariului (sporurile), având în vedere că acordarea/limitarea/suspendarea sporurilor este o problemă de legiferare și nu de interpretare a legii. Salariații nu au deținut un „bun“, pentru a se putea constata că dreptul lor de proprietate asupra bunului respectiv ar fi fost încălcat prin edictarea textului legal criticat, de vreme ce, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un salariu într-un anumit cuantum este considerat „bun“ în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar în privința perioadei în care munca a fost prestată, iar normele legale recunoșteau un anumit cuantum al salariului. Faptul că nu li s-a acordat membrilor de sindicat o creștere a cuantumului sporurilor nu înseamnă că li s-a încălcat dreptul de proprietate sau că li s-ar fi restrâns exercițiul unor drepturi.

15.

În opinia instanței judecătorești, nu sunt încălcate nici

dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție , având în vedere argumentele prezentate de Guvern în preambulul ordonanței de urgență criticate. Textul legal este clar, precis și nu se poate considera că nu ar îndeplini condițiile de previzibilitate, deoarece acesta doar menține o stare de fapt existentă la momentul adoptării sale, respectiv menține cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

16.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, potrivit cărora: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“

20.

Curtea observă că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

au avut o aplicare limitată în timp. Totodată, Curtea observă că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

au fost modificate prin

art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020. Însă, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În consecință, având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată și ținând seama de motivarea excepției, precum și de caracterul eterogen al conținutului normativ al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , în redactarea criticată de autorii excepției, atât din punct de vedere extrinsec, cât și intrinsec.

21.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 1 alin. (1) ,

(3)

și

(5)

privind statul român,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 41

privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și

art. 115 alin. (4)

privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile referitoare la egalitatea de tratament și interzicerea discriminării, precum și principiul „la muncă egală, salariu egal“ din cuprinsul Declarației Universale a Drepturilor Omului, al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, al Cartei sociale europene revizuite și al Cartei comunitare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă, ca neîntemeiată (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 359 din 27 iunie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 16 noiembrie 2023, sau

Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022).

23.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea, având în vedere cele menționate în nota de fundamentare a ordonanței de urgență a Guvernului, precum și preambulul acesteia în care s-a menționat că neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, a constatat caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 20192021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgența este, așadar, motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. De asemenea, Curtea a apreciat că situația care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența instanței de contencios constituțional.

24.

De asemenea, reținând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție

nu sunt încălcate.

25.

În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate în raport cu

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , Curtea a reținut că, analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile de lege criticate dispun o măsură fiscal-bugetară, aplicabilă începând cu anul 2019, fără a cuprinde vicii care să afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea normei juridice. Susținerile referitoare la imprecizia dispozițiilor legale implică înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, vizând, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legilor.

26.

Curtea a precizat că, potrivit jurisprudenței sale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

27.

Prevederile legale criticate vizează, prin conținutul lor normativ, personalul plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare, și, în consecință, criticile referitoare la încălcarea

art. 16 din Constituție

nu pot fi reținute.

28.

Nu poate fi reținută nici incidența dispozițiilor

art. 41 din Constituție , deoarece norma de referință invocată prevede instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile.

29.

Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, prevăzut de

art. 44 din Constituție , și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de

art. 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei reguli în privința menținerii cuantumului sporurilor la un anumit nivel nu are semnificația încălcării regulilor constituționale și convenționale invocate.

30.

În raport cu cele enunțate, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 53

și ale

art. 115 alin. (6) din Constituție

nu sunt sub niciun aspect încălcate, deoarece prin conținutul lor normativ prevederile legale criticate nu pun în discuție o restrângere a exercițiului unor drepturi fundamentale și nici nu afectează astfel de drepturi.

31.

În ceea ce privește pretinsele neconcordanțe între dispozițiile legale criticate și normele cuprinse în

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției . Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare.

32.

Curtea a precizat și că modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale criticate excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice cu competență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice și, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.

33.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional antereferită își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii de sindicat Astalos Maria ș.a., în Dosarul nr. 1.685/102/2020/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.