Procedura din 10 noiembrie 2025
de aplicare a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici, aplicat în România de persoane impozabile cu sediul activității economice în alte state membre, prevăzut la art. 310^2 din Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 227/2015 8 septembrie 2015 (prevederi anume) privind Codul fiscal
ORDINUL nr. 2.509 din 10 noiembrie 2025 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 20 noiembrie 2025.
Aprobată prin
Capitolul I Dispoziții generale
1.
Persoanele impozabile care au sediul activității economice într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât România, denumite în continuare persoane impozabile nestabilite în România, pot opta, în condițiile prevăzute la
art. 310^2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare ( Codul fiscal ), pentru aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate în România, denumit în continuare regim special de scutire.
2.
Persoanele impozabile care au sediul activității economice într-un alt stat membru al Uniunii Europene pot opta pentru aplicarea în România a regimului special de scutire, dacă își exprimă această opțiune în statul membru în care își au stabilit sediul activității economice și dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la
art. 310^2 alin. (1) lit. a)
și
b) din Codul fiscal , indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 316 din Codul fiscal , sau dacă au în România un sediu fix, potrivit
art. 266 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal .
3.
Prezenta procedură se aplică de către:
a)
persoanele impozabile nestabilite în România, care optează pentru aplicarea, în România, a regimului special de scutire;
b)
organul fiscal central competent.
4.
(1)
Competența de administrare a regimului special de scutire, prevăzut la
art. 310^2 din Codul fiscal , revine Administrației fiscale pentru contribuabili nerezidenți din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, denumită în continuare organ fiscal competent.
(2)
Organul fiscal competent administrează regimul special de scutire cu ajutorul sistemului informatic pus la dispoziție de Centrul Național pentru Informații Financiare din cadrul Ministerului Finanțelor.
5.
Pentru administrarea regimului special de scutire, organul fiscal competent comunică cu autoritățile fiscale ale statelor membre în care sunt stabilite persoanele impozabile care aplică în România regimul special de scutire, cu ajutorul sistemului informatic pus la dispoziție de Centrul Național pentru Informații Financiare din cadrul Ministerului Finanțelor.
Capitolul II Aplicarea, în România, a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici cu sediul activității economice în alte state membre
Secțiunea 1 Solicitarea de aplicare, în România,
a regimului special de scutire
6.
Autoritatea fiscală din statul membru de stabilire transmite, prin intermediul sistemului informatic, organului fiscal competent informațiile înscrise în notificarea prealabilă sau în actualizarea notificării prealabile, depusă de persoana impozabilă nestabilită în România care intenționează să aplice, în România, regimul special de scutire.
7.
Informațiile de la
pct. 6
sunt primite de la autoritatea fiscală din statul membru de stabilire doar dacă cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene nu depășește 100.000 euro, în anul în care solicită acordarea scutirii și în anul calendaristic precedent.
8.
(1)
Pentru persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România care optează, în statul membru în care își are stabilit sediul activității economice, pentru aplicarea, în România, a regimului special de scutire, înregistrarea în scopuri de TVA în România se anulează potrivit
art. 310^2 alin. (7)
și
art. 316 alin. (11) lit. i) din Codul fiscal .
(2)
Dacă persoana impozabilă nu solicită anularea înregistrării în scopuri de TVA, prin depunerea declarației de mențiuni, înregistrarea în scopuri de TVA este anulată din oficiu, potrivit Procedurii de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA, aprobată prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(3)
Înregistrarea în scopuri de TVA se anulează la data la care devine valid în România codul individual de identificare atribuit de statul membru de stabilire pentru aplicarea regimului special de scutire, potrivit
pct. 14 .
(4)
Pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România care optează, în statul membru în care își au stabilit sediul activității economice, pentru aplicarea, în România, a regimului special de scutire, organul fiscal competent transmite organului fiscal în a cărui evidență este înregistrată în scopuri de TVA persoana impozabilă informația privind validarea, în România, a codului individual de identificare menționat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 2006/112/CE, în vederea anulării înregistrării în scopuri de TVA în România a acestei persoane impozabile.
(5)
Informarea de la
alin. (4)
se face printr-un referat întocmit de organul fiscal competent menționat la
pct. 4 alin. (1) , care va conține și data la care codul individual de identificare, atribuit de statul membru de stabilire, devine valid în România. Referatul se comunică după aprobarea de către conducerea organului fiscal competent.
Secțiunea 2 Confirmarea aplicării, în România,
a regimului special de scutire
9.
Organul fiscal competent verifică, pe baza informațiilor primite de la autoritatea fiscală din statul de stabilire, dacă persoana impozabilă nestabilită este eligibilă pentru aplicarea, în România, a regimului special de scutire.
10.
(1)
Organul fiscal competent trebuie să confirme, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea informațiilor, prin mijloace electronice, autorității fiscale din statul membru de stabilire, dacă persoana impozabilă este sau nu este eligibilă pentru a aplica, în România, regimul special de scutire.
(2)
În cazul în care este nevoie de un termen suplimentar pentru a fi efectuate verificări în vederea prevenirii fraudei sau evaziunii fiscale, organul fiscal competent informează autoritatea competentă din statul membru în care persoana impozabilă este stabilită cu privire la prelungirea perioadei de confirmare a acordării scutirii.
(3)
În situația în care autoritatea fiscală din statul membru de stabilire transmite o rectificare a notificării prealabile, prin care persoana impozabilă a corectat erorile din notificarea prealabilă, anterior atribuirii/confirmării de către statul membru de stabilire a codului individual de identificare, termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut la
alin. (1)
începe să curgă de la data transmiterii informațiilor corectate.
11.
Organul fiscal competent confirmă, prin mijloace electronice, autorității fiscale din statul membru de stabilire că persoana impozabilă poate aplica, în România, regimul special de scutire, dacă aceasta îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)
valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România, declarată de persoana impozabilă, nu depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal , nici în anul în care solicită acordarea scutirii și nici în anul calendaristic precedent;
b)
persoana impozabilă nu se regăsește în situația prevăzută la
art. 310^2 alin. (4) din Codul fiscal . În acest scop, organul fiscal competent verifică, prin consultarea evidenței organizate potrivit
pct. 12 , dacă persoana impozabilă a mai aplicat regimul special de scutire în România. Dacă persoana impozabilă a mai aplicat regimul special de scutire în România în anul precedent și/sau în anul curent, iar motivul încetării aplicării regimului special a fost depășirea plafonului de scutire la nivelul Uniunii Europene de 100.000 euro sau a plafonului de scutire prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal , prevederile
pct. 16
sunt aplicabile în mod corespunzător.
12.
Organul fiscal competent organizează o evidență în care înscrie persoanele impozabile stabilite în alte state membre, pentru care a confirmat aplicarea, în România, a regimului special de scutire prevăzut la
art. 310^2 din Codul fiscal .
13.
Evidența se organizează cu ajutorul sistemului informatic și se actualizează de organul fiscal cu toate informațiile necesare gestionării, în România, a regimului special de scutire, conform prezentei proceduri.
14.
(1)
Autoritatea fiscală a statului de stabilire transmite, prin mijloace electronice, organului fiscal competent atât codul individual de identificare atribuit/confirmat persoanei impozabile potrivit art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 2006/112/CE, cât și data la care acest cod a fost comunicat/confirmat persoanei impozabile.
(2)
Autoritatea fiscală a statului de stabilire transmite, prin mijloace electronice, organului fiscal competent informațiile de la
alin. (1)
și în cazul în care organul fiscal competent nu a răspuns solicitării autorității fiscale din statul membru de stabilire, în condițiile prevăzute la
pct. 10 .
15.
Persoana impozabilă aplică regimul special de scutire în România de la data la care statul membru de stabilire îi comunică/îi confirmă codul individual de identificare menționat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 2006/112/CE.
Secțiunea 3 Respingerea solicitării de a aplica, în România,
regimul special de scutire
16.
Organul fiscal competent respinge, prin decizie, solicitarea persoanei impozabile de a aplica, în România, regimul special de scutire, dacă:
a)
valoarea livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate în România, în anul în care solicită acordarea scutirii, depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal ; sau
b)
valoarea livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate în România, în anul calendaristic precedent, depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal ; sau
c)
din consultarea evidenței organizate potrivit
pct. 12
rezultă că persoana impozabilă a aplicat în România regimul special de scutire prevăzut la
art. 310^2 din Codul fiscal , însă, în anul calendaristic precedent, a depășit plafonul de scutire de 100.000 euro la nivelul Uniunii Europene sau plafonul de scutire prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal . Potrivit
art. 310^2 alin. (4) din Codul fiscal , persoana impozabilă aflată în această situație nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire pe o perioadă de un an calendaristic.
17.
Solicitările persoanei impozabile de aplicare în România a regimului special de scutire, depuse în perioada 1 ianuarie-31 decembrie a anului următor celui în care persoana impozabilă a aplicat regimul special de scutire în România, dar a depășit fie plafonul de 100.000 euro la nivelul Uniunii Europene, fie plafonul prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal , se resping de organul fiscal, în temeiul
art. 310^2 alin. (4) din Codul fiscal .
18.
(1)
În situațiile de la
pct. 16
și
17
organul fiscal competent întocmește „Decizia privind respingerea solicitării de aplicare/ încetarea aplicării, în România, a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici, de către persoanele impozabile cu sediul activității economice în alte state membre“, potrivit modelului aprobat prin
anexa nr. 5 la ordin .
(2)
În decizie se completează datele de identificare ale persoanei impozabile cu sediul activității economice în alte state
membre, astfel cum au fost transmise de statul membru de stabilire, inclusiv codul individual de identificare pentru aplicarea regimului special de scutire, dacă acesta a fost atribuit de statul membru de stabilire.
(3)
În decizie se selectează rubrica „Respingerea solicitării de aplicare, în România, a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici“ și se înscriu motivele de fapt și de drept pentru care se respinge solicitarea.
(4)
Decizia se comunică persoanei impozabile potrivit prevederilor
art. 47 din Codul de procedură fiscală .
(5)
Organul fiscal competent transmite, prin mijloace electronice, autorității fiscale din statul membru de stabilire al persoanei impozabile informația privind respingerea solicitării persoanei impozabile de a aplica, în România, regimul special de scutire, precum și o copie a deciziei în format electronic.
Capitolul III Gestionarea informațiilor declarate de persoanele impozabile cu sediul activității economice
în alt stat membru care aplică, în România,
regimul special de scutire
Secțiunea 1 Gestionarea informațiilor
înscrise în notificările prealabile actualizate
19.
(1)
Autoritatea fiscală a statului membru în care este stabilită persoana impozabilă care aplică în România regimul special de scutire transmite, prin mijloace electronice, organului fiscal competent informațiile înscrise în actualizările notificărilor prealabile depuse de persoana impozabilă.
(2)
Printr-o actualizare a notificării prealabile persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire în România poate rectifica valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România înscrisă în notificarea prealabilă prin care a solicitat aplicarea acestui regim special în România sau poate informa cu privire la intenția de a înceta aplicarea în România a regimului special de scutire.
20.
(1)
Dacă persoana impozabilă rectifică valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România în anul în care a solicitat aplicarea regimului special de scutire și/sau în anul calendaristic precedent, organul fiscal competent verifică, având în vedere noile valori declarate, dacă persoana impozabilă mai este eligibilă pentru a aplica regimul special de scutire în România.
(2)
În cazul în care valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii rectificată depășește, în anul în care persoana impozabilă a solicitat aplicarea regimului special de scutire în România și/sau în anul calendaristic precedent, plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal
și persoana impozabilă nu a solicitat încetarea aplicării scutirii, organul fiscal competent întocmește „Decizia privind respingerea solicitării de aplicare/încetarea aplicării, în România, a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici, de către persoanele impozabile cu sediul activității economice în alte state membre“, potrivit modelului aprobat prin
anexa nr. 5 la ordin .
(3)
În decizie se selectează rubrica „Încetarea aplicării regimului special de scutire“ și se înscriu motivele de fapt și de drept pentru care persoana impozabilă nu mai are dreptul să aplice, în România, regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, de la data confirmării inițiale a aplicării regimului special de scutire.
(4)
Prevederile
pct. 18 alin. (4)
și
(5)
se aplică în mod corespunzător.
(5)
Organul fiscal înscrie informația cu privire la excluderea retroactivă de la aplicarea regimului special de scutire în evidența organizată potrivit
pct. 12 .
21.
În cazul în care valoarea rectificată a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii nu depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal , nici în anul în care persoana impozabilă a solicitat aplicarea regimului special de scutire în România și nici în anul calendaristic precedent, organul fiscal competent informează, în cel mult 15 zile de la primirea informațiilor, autoritatea fiscală a statului membru de stabilire cu privire la continuarea aplicării în România a regimului special de scutire de către respectiva persoană impozabilă.
22.
(1)
Dacă persoana impozabilă a notificat statul membru de stabilire, prin actualizarea notificării prealabile, cu privire la intenția de a înceta aplicarea în România a regimului de scutire, aceasta nu va mai aplica regimul începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic celui în care a fost transmisă informarea sau, în situația în care informarea a fost transmisă în cursul ultimei luni a unui trimestru calendaristic, din prima zi a celei de-a doua luni a trimestrului calendaristic următor.
(2)
Organul fiscal înscrie informația privind intenția persoanei impozabile de a înceta aplicarea regimului special în România, precum și data de la care aceasta nu va mai aplica regimul special în România în evidența organizată potrivit
pct. 12 .
(3)
Dacă, după încetarea aplicării regimului de scutire, persoana impozabilă desfășoară operațiunile prevăzute la
art. 316 alin. (2) ,
(4)
sau
(6) din Codul fiscal , după caz, sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile
art. 316 alin. (2)
-
(6)
sau
alin. (10) , după caz, din
23.
Dacă persoana impozabilă a notificat statul membru de stabilire, prin actualizarea notificării prealabile, cu privire la încetarea activității economice desfășurate în România, organul fiscal competent înscrie în evidența organizată potrivit
pct. 12
și informațiile privind notificarea de încetare a activității și data la care persoana impozabilă a încetat activitatea economică în România, astfel cum rezultă din informațiile primite de la autoritatea fiscală a statului membru de stabilire.
Secțiunea 2 Gestionarea informațiilor înscrise în raportările trimestriale inițiale/rectificative ale persoanelor impozabile
privind valoarea operațiunilor desfășurate în România
24.
Autoritatea fiscală a statului membru în care este stabilită persoana impozabilă care aplică, în România, regimul special de scutire transmite, prin mijloace electronice, organului fiscal competent informațiile înscrise în raportările trimestriale inițiale/rectificative privind valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în cursul trimestrului calendaristic în România, depuse de respectiva persoană impozabilă.
25.
(1)
Informațiile declarate de persoanele impozabile în rapoartele trimestriale inițiale/rectificative, astfel cum sunt primite de la statele membre de stabilire, sunt înscrise de organul fiscal competent în evidența organizată potrivit
pct. 12 , pentru fiecare persoană impozabilă nestabilită care aplică în România regimul special de scutire și pentru fiecare trimestru de raportare.
(2)
Informațiile privind valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii declarate de persoanele impozabile sunt gestionate de organul fiscal competent, cu ajutorul sistemului informatic, în scopul identificării persoanelor impozabile care depășesc plafonul anual de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal .
(3)
În scopul prevăzut la
alin. (2) , pentru fiecare persoană impozabilă se calculează, după fiecare raport trimestrial inițial/rectificativ transmis, valoarea totală a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România, cumulată de la începutul fiecărui an calendaristic. Valoarea totală a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România se recalculează după fiecare raport trimestrial rectificativ transmis.
26.
După primirea, pentru fiecare persoană impozabilă care aplică în România regimul special de scutire, a informațiilor înscrise în rapoartele trimestriale inițiale/rectificative, organul fiscal competent verifică, cu ajutorul aplicației informatice, dacă persoana impozabilă mai îndeplinește condiția prevăzută la
art. 310^2 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal , respectiv dacă valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România, cumulată de la începutul fiecărui an calendaristic, depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal .
27.
(1)
Dacă valoarea totală a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România, cumulată din rapoartele trimestriale inițiale/rectificative depuse, depășește plafonul de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal , persoana impozabilă încetează să aplice, în România, regimul special de scutire, de la data depășirii acestui plafon, potrivit
art. 310^2 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal .
(2)
Organul fiscal competent întocmește „Decizia privind respingerea solicitării de aplicare/încetarea aplicării, în România, a regimului special de scutire pentru întreprinderile mici, de către persoanele impozabile cu sediul activității economice în alte state membre“, potrivit modelului din
anexa nr. 5 la ordin .
(3)
În decizie se selectează rubrica „Încetarea aplicării regimului special de scutire“ și se înscriu motivele de fapt și de drept pentru care persoana impozabilă nu mai are dreptul să aplice, în România, regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, de la data depășirii plafonului de scutire de TVA prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal .
(4)
Dacă informația privind data depășirii plafonului nu este disponibilă, organul fiscal competent poate solicita, prin mijloace electronice, informații suplimentare statului membru de stabilire.
(5)
Prevederile
pct. 18 alin. (4)
și
(5)
se aplică în mod corespunzător.
(6)
Organul fiscal competent aplică prevederile referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, iar data de la care devine valabilă înregistrarea în scopuri de TVA este, potrivit
art. 316 alin. (1^1) lit. e) din Codul fiscal , data de la care persoana impozabilă încetează să aplice regimul special de scutire, atât în situația în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în scopuri de TVA, cât și în cazul în care organele fiscale competente înregistrează persoana impozabilă din oficiu, conform
art. 316 alin. (10) din Codul fiscal .
(7)
Persoana impozabilă aflată în situația de la
alin. (1)
nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire, nici în anul calendaristic în care aceasta a depășit plafonul de scutire, de la data depășirii plafonului de scutire, nici în anul calendaristic următor, potrivit
art. 310^2 alin. (4) din Codul fiscal .
(8)
Informația privind încetarea aplicării regimului special de scutire în România și data de la care persoana impozabilă încetează aplicarea regimului se înscriu în evidența organizată potrivit
pct. 12 .
28.
(1)
Dacă valoarea totală a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în toate statele membre, cumulată din rapoartele trimestriale inițiale/ rectificative depuse pentru anul calendaristic în care se efectuează analiza/pentru anul calendaristic precedent, depășește plafonul de 100.000 euro, astfel cum rezultă din informațiile primite de la autoritatea fiscală a statului de stabilire, persoana impozabilă încetează să aplice și în România regimul special de scutire, de la data depășirii acestui plafon, potrivit
art. 310^2 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal .
(2)
Dacă informația privind data depășirii plafonului nu este disponibilă, organul fiscal competent poate solicita, prin mijloace electronice, clarificări suplimentare statului membru de stabilire.
(3)
Persoana impozabilă aflată în situația de la
alin. (1)
nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire, nici în anul calendaristic în care aceasta a depășit plafonul de scutire de 100.000 euro, de la data depășirii plafonului de scutire, nici în anul calendaristic următor, potrivit
art. 310^2 alin. (4) din Codul fiscal .
(4)
Informația privind încetarea aplicării regimului special de scutire ca urmare a depășirii plafonului de 100.000 euro și data de la care persoana impozabilă încetează aplicarea regimului se înscriu în evidența organizată potrivit
pct. 12 .
(5)
Dacă organul fiscal competent din România primește informații, din orice alte surse, potrivit cărora valoarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii declarată de o persoană impozabilă printr-un raport trimestrial inițial/rectificativ nu este corectă, chiar dacă plafonul de scutire prevăzut la
art. 310 alin. (1) din Codul fiscal
nu a fost depășit, organul fiscal competent din România transmite aceste informații autorității fiscale din statul de stabilire, pentru a fi analizate în contextul verificării, de către statul membru de stabilire, a plafonului de 100.000 euro la nivelul Uniunii Europene.
29.
(1)
În situația în care persoana impozabilă nestabilită care aplică în România regimul special de scutire nu își îndeplinește obligația de raportare trimestrială a valorii livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii, autoritatea fiscală din statul membru de stabilire pune la dispoziția organului fiscal competent, prin mijloace electronice, informația privind nerespectarea obligației de raportare, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data la care informația privind nerespectarea obligațiilor de raportare devine disponibilă.
(2)
Informațiile privind nerespectarea obligațiilor de raportare a livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate în România, primite de la autoritățile fiscale ale statelor de stabilire, sunt transmise de către organul fiscal competent, lunar, până la sfârșitul fiecărei luni, către organul fiscal cu atribuții de control, pentru a fi avute în vedere la desfășurarea activităților specifice.
Secțiunea 3 Gestionarea altor informații privind aplicarea în România
a regimului special de scutire
30.
(1)
Dacă din informațiile primite sau deținute de autoritatea fiscală din România rezultă că persoana impozabilă care aplică, în România, regimul special de scutire nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestui regim, organul fiscal competent informează, prin mijloace electronice, autoritatea fiscală din statul membru de stabilire cu privire la încetarea aplicării în România, de către respectiva persoană impozabilă, a regimului special de scutire.
(2)
Informația privind încetarea aplicării regimului special de scutire în România și data de la care persoana impozabilă încetează aplicarea acestui regim se înscriu în evidența organizată potrivit
pct. 12 .
-----
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.