Decizia nr. 717/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Fondul Român de Contragarantare - S.A. din București în Dosarul nr. 25.787/299/2017 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 609D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 6 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 25.787/299/2017, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Fondul Român de Contragarantare - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.330 din 4 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care permite ca paznicul sau agentul de pază să primească acte procedurale, fără ca această predare să fie condiționată de existența unui raport de muncă sau a altui raport contractual, în baza căruia paznicul sau agentul de pază să fie însărcinat cu primirea și predarea corespondenței. Se susține că este posibilă situația în care agentul de pază să nu fie angajat al destinatarului, ci al unei persoane juridice cu care destinatarul a încheiat un contract specific activității de pază, dar contractul nu prevede obligația societății de pază de a primi și preda corespondența.
6.
Se mai susține că textul de lege criticat dobândește eficiență juridică doar în ipoteza în care agentul procedural sau factorul poștal stabilesc că agentul de pază sau paznicul este persoană însărcinată cu primirea corespondenței, în baza unui raport juridic. Astfel, se susține că redactarea defectuoasă a textului de lege criticat permite săvârșirea unor abuzuri, în condițiile în care nu există un raport de muncă sau alt raport contractual, în baza căruia paznicul sau agentul de pază să fie însărcinat cu primirea și predarea corespondenței.
7.
Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că interpretarea normelor de lege este atributul instanțelor de judecată, iar dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și accesul la justiție nu garantează existența unei căi de atac, acestea fiind exercitate în limitele legii. Pe de altă parte, se apreciază că atribuțiile unui paznic nu pot fi închipuite fără o legătură/comunicare cu persoana ale cărei bunuri sunt păzite, iar informarea primită este adresată unor factori decizionali ai persoanei juridice.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că legiuitorul a stabilit în sarcina agentului procedural o serie de obligații, care se constituie în tot atâtea garanții ale respectării principiului contradictorialității procesului civil. Astfel, agentul procedural are obligația de a înmâna citația persoanei fizice pe care persoana juridică destinatară a însărcinat-o cu primirea corespondenței, iar numai în lipsa acesteia înmânarea citației se poate face administratorului clădirii. Dacă nici administratorul nu este prezent, înmânarea se poate face paznicului sau agentului de pază. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit motivării acesteia, îl reprezintă dispozițiile
art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă , potrivit cărora: „(1) Înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la
art. 155 alin. (1) pct. 1 - 5
și
pct. 12
sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citației sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea și calitatea sa.“
13.
În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21 alin. (1) ,
(2)
și
(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,
art. 24
- Dreptul la apărare și
art. 148 alin. (2)
privind prioritatea reglementărilor europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate dispozițiile
art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care permite ca paznicul sau agentul de pază să primească acte procedurale fără ca această predare să fie condiționată de existența unui raport de muncă sau a altui raport contractual, în baza căruia paznicul sau agentul de pază să fie însărcinat cu primirea și predarea corespondenței. Se susține că în acest mod se pot săvârși abuzuri, în lipsa unei obligații contractuale a paznicului, respectiv a agentului de pază de a primi și preda corespondența.
15.
Analizând prevederile legale criticate, Curtea reține că acestea sunt cuprinse în Cartea I - Dispoziții generale, titlul IV - Actele de procedură, capitolul II - Citarea și comunicarea actelor de procedură din Codul de procedură civilă. În vederea asigurării contradictorialității procesului civil și respectării dreptului de apărare al părților, legiuitorul a reglementat, astfel, în mod distinct, citarea părților, înțeleasă ca actul procedural prin care se transmite citația ce înștiințează partea de existența unui proces, precum și, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoștința participanților la proces.
16.
În ceea ce privește înmânarea citației, pentru cazurile prevăzute de
art. 155 alin. (1) pct. 1 - 5
și
12
(respectiv statul, prin Ministerul Finanțelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege; unitățile administrativ-teritoriale și celelalte persoane juridice de drept public; persoanele juridice de drept privat; asociațiile, societățile și alte entități fără personalitate juridică constituite potrivit legii; cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora; și, respectiv, personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și cetățenii români trimiși să lucreze în cadrul personalului organizațiilor internaționale, precum și membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alți cetățeni români, aflați în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoțesc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate), sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public sau executor judecătoresc, regula este aceea a înmânării citației funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada.
17.
Potrivit dispozițiilor
art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă , textul de lege criticat în prezenta cauză, în lipsa funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, înmânarea se va face administratorului clădirii sau, în lipsă, paznicului sau agentului de pază. Așadar, condiția legală esențială pentru înmânarea citației altor persoane este lipsa funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței – prepuși ai entităților prevăzute la
art. 155 alin. (1) pct. 1 - 5
și
12 din Codul de procedură civilă . În aceste cazuri, agentul procedural va înmâna citația sau actul de procedură către paznic sau agentul de pază, revenind agentului procedural să consemneze înmânarea în acest mod, prin proces-verbal întocmit în acest scop și semnat de paznic sau de agentul de pază, numai după ce agentul procedural a certificat în prealabil identitatea și calitatea acestuia din urmă, solicitându-i actul de identitate și legitimația de serviciu sau un alt act echivalent. Prin urmare, posibilitatea înmânării citației sau actului de procedură și către paznicul clădirii, respectiv către agentul de pază, reflectă preocuparea legiuitorului de a adapta reglementarea legală la realitățile diverse, în vederea realizării în mod eficient a scopului reglementării legale, respectiv asigurarea îndeplinirii obligației de comunicare a citației sau a altor acte de procedură.
18.
Totodată, Curtea mai reține că, având în vedere prevederile
art. 171 - Zilele de comunicare din Codul de procedură civi lă, care limitează inclusiv perioada orară, din cursul unei zile lucrătoare, în care agentul procedural poate face comunicări valabile, respectiv comunicarea către paznic sau agentul de pază, poate interveni exclusiv în afara orelor de program de lucru cu publicul al entităților enumerate în
art. 162 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă .
19.
În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că predarea citației sau a actelor de procedură de către agentul procedural ar trebui să fie condiționată de existența unui raport de muncă sau a altui raport contractual, în baza căruia paznicul sau agentul de pază să fie însărcinat cu primirea și predarea corespondenței, din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare și în acest caz, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate.
20.
În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, în contextul realității sociale care vizează faptul că în situația în care agentul procedural realizează predarea în afara orelor de program de lucru cu publicul al entităților enumerate în
art. 162 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , este rezonabilă prezumția instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularități procedurale în materia citării și a comunicării actelor de procedură, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a instituit obligația agentului procedural de a consemna în procesul-verbal identitatea și calitatea primitorului.
21.
Mai mult, potrivit procedurii de comunicare, aplicabilă în cazul în care destinatarul-persoană fizică nu poate primi personal corespondența, nefiind găsit la domiciliu, la reședință sau la altă locuință (hotel sau clădire compusă din mai multe apartamente), și lipsesc și persoanele majore din familie/care conviețuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obișnuit corespondența, legiuitorul a reglementat posibilitatea înmânării citației către administrator, portar sau către cel care în mod obișnuit îl înlocuiește, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări.
22.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea reține că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, și în această modalitate, dă eficiență necesității de a cunoaște existența procesului, a actelor procedurale și a poziției procesuale a celorlalte părți, contribuind la realizarea eficientă a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, garanții ale dreptului la un proces echitabil. Astfel, destinatarului citației îi sunt asigurate premisele necesare prezenței sale în fața organului judiciar la termenul stabilit de acesta și ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat, cu scopul îndeplinirii garanțiilor procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute în
art. 21 alin. (3)
și în
art. 24 din Constituție , precum și în
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul de apărare.
23.
În concluzie, Curtea reține că reglementarea criticată este de natură să asigure prezența în fața organelor judiciare a persoanelor citate, constituind, în acest fel, o garanție a dreptului de acces liber la justiție și a folosirii căilor de atac, și nu o încălcare a drepturilor fundamentale anterior menționate.
24.
Pentru aceste considerente, în cauză nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor
art. 20
sau ale
art. 148 alin. (2) din Constituție .
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Fondul Român de Contragarantare - S.A. din București în Dosarul nr. 25.787/299/2017 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile
art. 162 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.