Comunicatul din 25 noiembrie 2025

Rezumat

Curtea Constituțională a stabilit că Parlamentul a depășit limitele cererii de reexaminare a legii criticate, formulate de Președintele României, și a adoptat două noi texte care nu au format nici obiectul acestei cereri și nici nu erau în legătură cu acesta. Astfel, art. I [cu referire la

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2024 ] și art. II din lege au fost adoptate cu încălcarea

art. 77 alin. (2) din Constituție . Totodată, ținând seama de jurisprudența constantă și consolidată a Curții Constituționale în privința redeschiderii procedurii de legiferare ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare, Curtea a reținut și încălcarea

art. 147 alin. (4) din Constituție

cu referire la efectele deciziilor sale.

Argumente cu privire la criticile de neconstituționalitate, Curtea a constatat că:

– Legea criticată reglementează aspecte ce țin de domeniul legii organice, însă, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea ca lege ordinară. Președintele României a formulat o cerere de reexaminare a legii pentru ca aceasta să fie adoptată ca lege organică.

– Potrivit jurisprudenței sale, redeschiderea procedurii legislative se realizează numai cu privire la aspectele antamate în cerere de reexaminare a legii.

– Urmare a cererii de reexaminare formulate, Camera Deputaților și Senatul au adoptat legea ca lege organică, însă, față de redactarea legii adoptate anterior formulării cererii de reexaminare, Senatul a adăugat la soluția normativă a aprobării ordonanței de urgență 2 noi dispoziții, și anume modificarea

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2024

și un nou art. II.

– În aceste condiții, Parlamentul a depășit limitele reexaminării prin adoptarea a două noi texte care nu au format obiectul cererii Președintelui României și nici nu erau în legătura cu acesta. În consecință, Curtea a reținut că art. I [cu referire la

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2024 ] și art. II din lege sunt contrare

art. 77 alin. (2)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție .

II.

Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor și de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că prevederile art. 55 alin. (2) din Legea privind plata pensiilor private sunt neconstituționale. Totodată, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor și de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că prevederile art. 3 alin. (1) pct. 15 și 23, art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d) și e), art. 5 alin. (1) lit. g, art. 7 alin. (1), art. 8 lit. b), art. 9, art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (1) lit. b), art. 13 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 20 alin. (2), art. 21 lit. a), b) și c), art. 22 alin. (1), art.28 alin. (1) lit. i), art. 39, art. 43, art. 44 alin. (5), art. 51, art. 54, art. 55 alin. (1), (3) și (4), art.56, art. 60, art. 66, art. 67 alin. (6), art. 101 alin. (2), art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) și c) și alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum și legea menționată, în ansamblul său, sunt constituționale, în raport de criticile formulate.

Rezumat

Curtea Constituțională a constatat că stabilirea, ca regulă, a plății către membrul unui fond de plată a pensiilor private/facultative a unui procent de maximum 30% din valoarea activului său personal transferat către fondul de plată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare, nu reprezintă o nesocotire a dreptului de proprietate privată asupra sumelor reprezentând contribuția la fondul de pensii, nu instituie o discriminare între cei care au beneficiat deja de plata integrală a întregului activ personal acumulat în fondul de pensii și cei care urmează să se supună regulii plății fracționate și nici nu este de natură să încalce principiul neretroactivității legii.

În schimb, art. 55 alin. (2) din lege, care exceptează de la această regulă persoanele care suferă de afecțiuni oncologice, cu privire la care se prevede că pot primi, la cerere, 100% din valoarea activului personal sub formă de plată unică, încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare care nu este bazată pe criterii obiective, ci, dimpotrivă, pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă membrul contributor la un fond de pensii.

Argumente

– Dispozițiile în virtutea cărora membrul fondului de plată a pensiei nu poate încasa ca plată unică decât 30% din activul personal nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, legea criticată influențând doar modalitatea de plată. Reglementarea eliberării sumelor în mod fracționat și cu periodicitate lunară derivă din specificul noțiunii de pensie, care, prin ipoteză, presupune prestații succesive, întinse, de obicei, pe toată durata vieții. În cazul legii în discuție, durata de plată este, ca regulă, de minimum 8 ani. O plată efectuată integral, uno ictu, ar contrazice însăși ideea de pensie, care este menită a reprezenta o sursă constantă de venit, de care titularul să beneficieze periodic, un timp cât mai îndelungat, ca o fructificare a efortului pe care, în timpul vieții active, l-a depus prin muncă remunerată, și care să îi asigure, și după acest moment, veniturile necesare traiului zilnic.

– Modalitatea de plată instituită prin legea criticată răspunde și cerințelor referitoare la existența unui scop legitim al reglementării, adecvare, necesitate și asigurarea unui just echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.

– Nu este nesocotit nici principiul neretroactivității legilor, Curtea constatând că legea criticată nu afectează validitatea contractelor anterioare, ci reglementează o etapă ulterioară, și anume plata pensiei.

– În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie, claritate și previzibilitate a unora dintre prevederile Legii privind plata pensiilor private, Curtea a constatat că nu poate fi reținută, dispozițiile criticate întrunind exigențele de calitate rezultate prin principiul legalității consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituție .