Convenția din 17 februarie 2025

Articolul 1

Obiectivele Convenției

Părțile prezentei convenții convin să:

a.

recunoască faptul că drepturile privind patrimoniul cultural sunt inerente dreptului de a participa la viața culturală, așa cum este definit în

Declarația Universală a Drepturilor Omului ;

b.

recunoască responsabilitatea individuală și colectivă față de patrimoniul cultural;

c.

sublinieze că acțiunea de conservare a patrimoniului cultural și utilizarea sa sustenabilă au ca obiectiv dezvoltarea umană și calitatea vieții;

d.

ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții referitoare la:

–

rolul patrimoniului cultural în construirea unei societăți pașnice și democratice, precum și în procesele de dezvoltare durabilă și de promovare a diversității culturale;

–

o mai bună sinergie a competențelor între toți actorii publici, instituționali și privați implicați.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei convenții:

a.

patrimoniul cultural este un ansamblu de resurse moștenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de regimul de proprietate, ca o reflectare și expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor în continuă evoluție. Acesta include toate aspectele mediului care rezultă din interacțiunea dintre oameni și locuri de-a lungul timpului;

b.

o comunitate patrimonială este formată din persoane care prețuiesc aspecte specifice ale patrimoniului cultural pe care doresc, în cadrul acțiunii publice, să le susțină și să le transmită generațiilor viitoare.

Articolul 3

Patrimoniul comun al Europei

Părțile convin să promoveze o recunoaștere a patrimoniului comun al Europei, care constă în:

a.

toate formele de patrimoniu cultural din Europa, care împreună constituie o sursă comună de amintire, înțelegere, identitate, coeziune și creativitate; și

b.

idealurile, principiile și valorile, derivate din experiența dobândită prin progres și conflicte din trecut, care favorizează dezvoltarea unei societăți pașnice și stabile, bazate pe respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept.

Articolul 4

Drepturi și responsabilități referitoare la patrimoniul cultural

Părțile recunosc că:

a.

orice persoană, singură sau în comun, are dreptul de a beneficia de patrimoniul cultural și de a contribui la îmbogățirea acestuia;

b.

orice persoană, singură sau în comun, are responsabilitatea de a respecta patrimoniul cultural al altora la fel de mult ca propriul patrimoniu și, în consecință, patrimoniul comun al Europei;

c.

exercitarea dreptului la patrimoniul cultural poate fi supusă numai acelor restricții care sunt necesare într-o societate democratică pentru protejarea interesului public și a drepturilor și libertăților altora.

Articolul 5

Legea și politicile patrimoniului cultural

Părțile se angajează să:

a.

recunoască interesul public asociat elementelor patrimoniului cultural în conformitate cu importanța acestora pentru societate;

b.

sporească valoarea patrimoniului cultural prin identificarea, studiul, interpretarea, protejarea, conservarea și prezentarea acestuia;

c.

asigure, în contextul specific al fiecărei părți, existența dispozițiilor legislative pentru exercitarea dreptului la patrimoniu cultural, astfel cum este definit la

articolul 4 ;

d.

faciliteze un climat economic și social care sprijină participarea la activitățile de patrimoniu cultural;

e.

promoveze protecția patrimoniului cultural ca factor central al obiectivelor conjugate ale dezvoltării durabile, diversității culturale și creativității contemporane;

f.

recunoască valoarea patrimoniului cultural situat pe teritoriile aflate sub jurisdicția lor, indiferent de originea acestuia;

g.

elaboreze strategii integrate pentru a facilita punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenții.

Articolul 6

Efecte ale Convenției

Nicio dispoziție a prezentei convenții nu va fi interpretată astfel încât să:

a.

limiteze sau să submineze drepturile omului și libertățile fundamentale care pot fi protejate prin instrumente internaționale, îndeosebi

Declarația Universală a Drepturilor Omului

și

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

b.

afecteze prevederile mai favorabile referitoare la patrimoniul cultural și la mediu cuprinse în alte instrumente juridice naționale sau internaționale;

c.

creeze drepturi executorii.

Articolul 7

Patrimoniu cultural și dialog

Părțile se angajează, prin autoritățile publice și alte organisme competente, să:

a.

încurajeze reflecția asupra eticii și metodelor de prezentare a patrimoniului cultural, precum și respectarea diversității interpretărilor;

b.

stabilească procese de conciliere pentru a aborda în mod echitabil situațiile în care valori contradictorii sunt asociate aceluiași patrimoniu cultural de către diferite comunități;

c.

dezvolte cunoașterea patrimoniului cultural ca resursă pentru a facilita coexistența pașnică prin promovarea încrederii și înțelegerii reciproce în vederea rezolvării și prevenirii conflictelor;

d.

integreze aceste abordări în toate aspectele educației și formării pe tot parcursul vieții.

Articolul 8

Mediu, patrimoniu și calitatea vieții

Părțile se angajează să utilizeze toate aspectele legate de patrimoniu ale mediului cultural pentru a:

a.

îmbogăți procesele de dezvoltare economică, politică, socială și culturală și de amenajare a teritoriului, recurgând la evaluări de impact asupra patrimoniului cultural și adoptând strategii de atenuare a efectelor negative acolo unde este necesar;

b.

promova o abordare integrată a politicilor privind diversitatea culturală, biologică, geologică și de peisaj pentru a realiza un echilibru între aceste elemente;

c.

consolida coeziunea socială prin stimularea unui sentiment de responsabilitate comună față de locurile în care locuiesc oamenii;

d.

promova un obiectiv de calitate pentru creații contemporane care se inserează în mediu fără a pune în pericol valorile sale culturale.

Articolul 9

Utilizarea durabilă a patrimoniului cultural

Pentru a susține patrimoniul cultural, părțile se angajează să:

a.

promoveze respectul pentru integritatea patrimoniului cultural, asigurându-se că deciziile privind schimbarea includ o înțelegere a valorilor sale culturale;

b.

definească și să promoveze principii pentru management durabil și să încurajeze întreținerea;

c.

se asigure că toate reglementările tehnice generale iau în considerare cerințele specifice ale conservării patrimoniului cultural;

d.

promoveze utilizarea materialelor, tehnicilor și abilităților bazate pe tradiție și să exploreze potențialul acestora pentru aplicare contemporană;

e.

promoveze intervențiile de înaltă calitate prin sisteme de calificare și acreditare profesională pentru persoane, întreprinderi și instituții.

Articolul 10

Patrimoniul cultural și activitatea economică

Pentru a valorifica pe deplin potențialul patrimoniului cultural ca factor în dezvoltarea economică durabilă, părțile se angajează să:

a.

crească gradul de conștientizare și să utilizeze potențialul economic al patrimoniului cultural;

b.

ia în considerare caracterul specific și interesele patrimoniului cultural la elaborarea politicilor economice; și

c.

se asigure că aceste politici respectă integritatea patrimoniului cultural fără a compromite valorile sale intrinseci.

Articolul 11

Organizarea responsabilităților publice

pentru patrimoniul cultural

În gestionarea patrimoniului cultural, părțile se angajează să:

a.

promoveze o abordare integrată și bine informată de către autoritățile publice din toate sectoarele și la toate nivelurile;

b.

dezvolte cadrele juridice, financiare și profesionale care să facă posibilă acțiunea comună a autorităților publice, experților, proprietarilor, investitorilor, întreprinderilor, organizațiilor neguvernamentale și a societății civile;

c.

dezvolte modalități inovatoare pentru ca autoritățile publice să coopereze cu alți actori;

d.

respecte și să încurajeze inițiativele voluntare care completează rolurile autorităților publice;

e.

încurajeze organizațiile neguvernamentale preocupate de conservarea patrimoniului să acționeze în interesul public.

Articolul 12

Accesul la patrimoniul cultural și participarea democratică

Părțile se angajează să:

a.

încurajeze pe fiecare să participe la:

–

procesul de identificare, studiu, interpretare, protejare, conservare și prezentare a patrimoniului cultural;

–

reflecția și dezbaterea publică asupra oportunităților și provocărilor pe care le reprezintă patrimoniul cultural;

b.

ia în considerare valoarea pe care fiecare comunitate de patrimoniu o asociază patrimoniului cultural cu care se identifică;

c.

recunoască rolul organizațiilor de voluntariat atât ca parteneri în activități, cât și drept critici constructivi ai politicilor de patrimoniu cultural;

d.

ia măsuri pentru îmbunătățirea accesului la patrimoniu, în special în rândul tinerilor și al persoanelor defavorizate, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la valoarea acestuia, necesitatea menținerii și conservării acestuia și beneficiile care pot fi obținute din acesta.

Articolul 13

Patrimoniu cultural și cunoaștere

Părțile se angajează să:

a.

faciliteze includerea dimensiunii patrimoniului cultural la toate nivelurile de educație, nu neapărat ca subiect de studiu în sine, ci ca sursă fertilă pentru studii în alte discipline;

b.

consolideze legătura dintre educația în domeniul patrimoniului cultural și formarea profesională continuă;

c.

încurajeze cercetarea interdisciplinară privind patrimoniul cultural, comunitățile de patrimoniu, mediul și relațiile dintre acestea;

d.

încurajeze formarea profesională continuă și schimbul de cunoștințe și competențe, atât în interiorul, cât și în afara sistemului educațional.

Articolul 14

Patrimoniu cultural și societatea informațională

Părțile se angajează să dezvolte utilizarea tehnologiei digitale pentru a îmbunătăți accesul la patrimoniul cultural și beneficiile care decurg din acesta prin:

a.

încurajarea inițiativelor care promovează calitatea conținuturilor și se străduiesc să asigure diversitatea limbilor și culturilor în societatea informațională;

b.

sprijinirea standardelor compatibile la nivel internațional pentru studiul, conservarea, punerea în valoare și securitatea patrimoniului cultural, combătând în același timp traficul ilicit de bunuri culturale;

c.

încercarea de a rezolva obstacolele din calea accesului la informații referitoare la patrimoniul cultural, în special în scopuri educaționale, protejând în același timp drepturile de proprietate intelectuală;

d.

recunoașterea că realizarea de conținuturi digitale legate de patrimoniu nu ar trebui să prejudicieze conservarea patrimoniului existent.

Articolul 15

Angajamentele părților

Părțile se angajează să:

a.

dezvolte, prin intermediul Consiliului Europei, o funcție de monitorizare care să acopere legislațiile, politicile și practicile referitoare la patrimoniul cultural, în concordanță cu principiile stabilite prin prezenta convenție;

b.

mențină, să dezvolte și să contribuie cu date la un sistem de informații partajat, accesibil publicului, care facilitează evaluarea modului în care fiecare parte își îndeplinește angajamentele asumate prin prezenta convenție.

Articolul 16

Mecanismul de monitorizare

a.

Comitetul Miniștrilor, în conformitate cu articolul 17 din Statutul Consiliului Europei, va desemna un comitet corespunzător sau un comitet existent pentru monitorizarea aplicării Convenției, care va fi autorizat să stabilească reguli pentru desfășurarea activității sale.

b.

Comitetul desemnat:

–

va stabili regulile de procedură, după caz;

–

va gestiona sistemul informațional comun menționat la

articolul 15 , menținând o imagine de ansamblu asupra mijloacelor prin care este îndeplinit fiecare angajament din prezenta convenție;

–

la cererea uneia sau mai multor părți, va emite un aviz consultativ cu privire la orice problemă legată de interpretarea

Convenției, luând în considerare toate instrumentele juridice ale Consiliului Europei;

–

la inițiativa uneia sau mai multor părți, va efectua o evaluare a oricărui aspect al punerii în aplicare a Convenției de către acestea;

–

va încuraja aplicarea transsectorială a prezentei convenții prin colaborarea cu alte comitete și participarea la alte inițiative ale Consiliului Europei;

–

va raporta Comitetului Miniștrilor cu privire la activitățile sale.

Comitetul poate implica experți și observatori în activitatea sa.

Articolul 17

Cooperarea în activitățile ulterioare

Părțile se angajează să coopereze între ele și prin Consiliul Europei în realizarea scopurilor și principiilor prezentei convenții și în special în promovarea recunoașterii patrimoniului comun al Europei prin:

a.

stabilirea strategiilor de colaborare pentru a răspunde priorităților identificate prin procesul de monitorizare;

b.

promovarea activităților multilaterale și transfrontaliere și dezvoltarea rețelelor de cooperare regională în vederea implementării acestor strategii;

c.

schimbul, dezvoltarea, codificarea și asigurarea diseminării bunelor practici;

d.

informarea publicului cu privire la scopurile și implementarea prezentei convenții.

Oricare dintre părți poate, de comun acord, să încheie aranjamente financiare pentru a facilita cooperarea internațională.

Articolul 18

Semnarea și intrarea în vigoare

a.

Prezenta convenție este deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei.

b.

Aceasta este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei.

c.

Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei și-au exprimat consimțământul de a fi legate de Convenție în conformitate cu dispozițiile din paragraful anterior.

d.

Aceasta va intra în vigoare pentru orice stat semnatar care își exprimă ulterior consimțământul de a fi legat de acesta în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 19

Aderare

a.

După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei poate invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, precum și Comunitatea Europeană să adere la prezenta convenție printr-o decizie luată de majoritate, prevăzută la articolul 20.d din Statutul Consiliului Europei și prin votul unanim al reprezentanților statelor contractante îndreptățite să facă parte din Comitetul de Miniștri.

b.

Pentru orice stat care aderă sau pentru Comunitatea Europeană, în caz de aderare, Convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 20

Aplicare teritorială

a.

Orice stat poate, la momentul semnării sau la depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

b.

Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu specificat în declarație. Convenția intră în vigoare, în ceea ce privește acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii declarației de către secretarul general.

c.

Orice declarație făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, cu privire la orice teritoriu specificat în această declarație, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 21

Denunțare

a.

Orice parte poate, în orice moment, să denunțe prezenta convenție prin notificarea secretarului general al Consiliului Europei.

b.

Denunțarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează după o perioadă de șase luni de la primirea notei de către secretarul general.

Articolul 22

Amendamente

a.

Orice parte și comitetul menționat la

articolul 16

pot propune amendamente la prezenta convenție.

b.

Orice propunere de modificare va fi notificată secretarului general al Consiliului Europei, care o va comunica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte părți și oricărui stat nemembru și Comunității Europene invitate să adere la prezenta convenție în conformitate cu prevederile

articolului 19 .

c.

Comitetul examinează orice amendament propus și înaintează Comitetului Miniștrilor spre adoptare textul adoptat cu o majoritate de trei sferturi din reprezentanții părților. După adoptarea sa de către Comitetul de Miniștri cu majoritatea prevăzută la articolul 20.d din Statutul Consiliului Europei și cu votul unanim al statelor părți cu drept de a ocupa locuri în Comitetul de Miniștri, textul va fi transmis părților spre acceptare.

d.

Orice amendament intră în vigoare cu privire la părțile care l-au acceptat, în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei l-au informat pe secretarul general cu privire la acceptarea lor. În ceea ce privește orice parte care îl acceptă ulterior, o astfel de modificare va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data la care partea menționată a informat secretarul general despre acceptarea sa.

Articolul 23

Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statele membre ale Consiliului Europei, orice stat care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta convenție și Comunitatea Europeană care a aderat sau a fost invitată să adere despre:

a.

orice semnătură;

b.

depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c.

orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu prevederile

articolelor 18 ,

19

și

20 ;

d.

orice modificare propusă la prezenta convenție în conformitate cu prevederile

articolului 22 , precum și data intrării în vigoare a acesteia;

e.

orice alt act, declarație, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenție.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Faro, la 27 octombrie 2005, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate către fiecare stat membru al Consiliului Europei și către orice stat sau Comunitatea Europeană invitat(ă) să adere la aceasta.

O copie legalizată a unicului document original, în limbile engleză și franceză, depusă în arhivele Consiliului Europei.

Strasbourg, 3 aprilie 2006

Directorul general pentru afaceri juridice al Consiliului Europei,

Guy De Vel

Semnătură indescifrabilă

Logo Consiliul Europei

Proces-verbal de semnare,

în numele României,

a Convenției-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate

Pe data de șaptesprezece februarie două mii douăzeci și cinci, la sediul Consiliului Europei la Strasbourg, Ion Jinga, ambasador extraordinar și plenipotențiar, Reprezentant Permanent al României de pe lângă Consiliul Europei, învestit cu puteri

depline în numele Guvernului său, a semnat Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (CETS nr. 199), care a fost deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei la Faro pe data de 27 octombrie 2005.

Drept care prezentul proces-verbal a fost întocmit și semnat de Ion Jinga și Bjørn Berge, secretar general adjunct al Consiliului Europei, în două exemplare, dintre care unul va fi înmânat Reprezentantului Permanent al României, iar celălalt va fi depus în Arhivele Consiliului Europei.

Reprezentant Permanent al României pe lângă Consiliul Europei

Semnătură indescifrabilă

Ion Jinga

Secretar general adjunct al Consiliului Europei

Semnătură indescifrabilă

Bjorn Berge