Decizia nr. 45/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

articolului unic, pct. 4 , cu referire la introducerea

pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cuprins în

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Steger Michel și Anton Ionel în Dosarul nr. 26.175/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului nr. 680D/2020.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Pronunțarea asupra cauzei a fost amânată succesiv pentru data de 4 februarie 2025, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul

art. 57

și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , și, respectiv, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit

art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , pentru data de 18 februarie 2025, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3.

Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.175/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

articolului unic, pct. 4 , cu referire la introducerea

pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cuprins în

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 . Excepția a fost ridicată de Steger Michel și Anton Ionel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri referitoare la obținerea despăgubirilor cuvenite pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist și care nu mai pot fi restituite în natură persoanelor îndreptățite.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că noul mod de evaluare introdus de către legiuitor prin sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“ conduce la o diminuare radicală a cuantumului despăgubirilor care urmează să fie acordate persoanelor îndreptățite.

5.

Se susține că textul de lege criticat generează o discriminare între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , pe de o parte, și persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul textului de lege criticat, respectiv cu luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, pe de altă parte. În acest mod se susține că sunt încălcate și dispozițiile

art. 44 alin. (2) din Constituție , cu privire la egala protecție acordată titularilor dreptului de proprietate privată.

6.

Se mai susține și încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, „în măsura în care el este aplicat la stabilirea întinderii drepturilor la despăgubiri ale persoanelor îndreptățite, când această întindere a fost determinată înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 111/2017 , prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile“.

7.

Totodată, se susține că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , „prin aceea că vine în contradicție cu întreaga legislație românească din materia retrocedărilor“.

8.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate în jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

articolului unic, pct. 4 , cu referire la introducerea

pct. 3^4 în cuprinsul art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cuprins în

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 . Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin

pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017.

13.

Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, următorul conținut normativ: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“

14.

În prezent, ca urmare a modificărilor aduse prin

Legea nr. 193/2021

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020

pentru suspendarea aplicării prevederilor

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, textul de lege criticat are următorul cuprins: „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu.“

15.

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității,

art. 15 alin. (2)

referitor la principiul neretroactivității legii civile, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 44 alin. (1)

referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile

art. 6 alin. (1)

din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra caracterului inechitabil al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist și care, din diverse motive, nu pot fi restituite în natură, și a constatat că sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin

Legea nr. 111/2017 , este neconstituțională.

17.

Astfel, prin

Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, paragraful 24, analizând contextul jurisprudențial referitor la prevederile

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , în redactarea criticată în prezenta cauză, Curtea a reținut că soluția legislativă supusă controlului de constituționalitate, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia și la categoria de folosință existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive. De asemenea, Curtea Constituțională a confirmat considerentele

Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce privește neretroactivitatea aplicării legii noi, constând într-o nouă modalitate de evaluare a imobilelor, în procesele aflate pe rolul instanțelor, în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi ( Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, paragrafele 29 și 30, și Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 31-33). *)

Decizia nr. 43/2025

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iunie 2025.

18.

Ulterior pronunțării acestor decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea din 8 noiembrie 2022, în Cauza Văleanu și alții împotriva României, prin care, analizând mecanismul de restituire după trecerea unui interval de timp considerabil de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , a constatat, în esență, că acesta „continuă să nu fie în totalitate efectiv și convingător de coerent astfel încât să nu impună reclamanților o sarcină excesivă“. Printre elementele principale care au determinat instanța de la Strasbourg să ajungă la această concluzie s-a numărat și „faptul că autoritățile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“ (paragraful 262).

19.

În esență, Curtea Europeană a luat act (paragraful 237 din hotărârea pronunțată în Cauza Văleanu, precitată) de decizia legiuitorului național de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piață a proprietății la momentul emiterii deciziei de despăgubire. Instanța europeană a observat că, în conformitate cu actuala versiune a dispoziției relevante, despăgubirile se calculează în funcție de evaluările stabilite de camera notarilor în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuși având în vedere amplasamentul și caracteristicile tehnice ale proprietății relevante la momentul exproprierii (preluării abuzive - n.n.).

20.

Totodată, Curtea de la Strasbourg a reținut (paragraful 288) că noul sistem de evaluare, care se bazează însă, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin

Convenție , poate ridica probleme dificile și controversate în practică, din cauza informațiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluțiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puțin asupra categoriei de utilizare a terenurilor.

21.

În plus, instanța europeană a arătat (paragraful 239) că nu poate să piardă din vedere faptul că, dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanții ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puțin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluții.

22.

Față de aceste statuări categorice ale Curții Europene a Drepturilor Omului, prin

Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025 , precitată, paragrafele 31-38, instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“ din cuprinsul

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 111/2017 . Curtea a reținut că în mod obiectiv există o diferență între valoarea imobilului pe care persoana îndreptățită o obține atunci când restituirea se face în natură, cu toate caracteristicile constructive și urbanistice de la data când acesta reintră în posesia persoanei îndreptățite, pe de o parte, și valoarea pe care ar obține-o în cazul în care imobilul nu mai poate fi restituit efectiv, în natură, ci se acordă despăgubiri, calculate însă prin raportare la caracteristicile tehnice ale imobilului și la categoria de folosință pe care acesta le avea la data preluării abuzive, nesocotindu-se astfel prevederile

art. 16 alin. (1)

și ale

art. 44 alin. (2) din Constituție .

23.

Curtea a reținut că legiuitorul român și-a schimbat recent viziunea asupra modului de calcul al despăgubirii, renunțând la aplicarea grilei notarilor valabile pentru anul 2013, adică anul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

- criteriu de calcul criticat frecvent și vehement în practică -, și a modificat sistemul de evaluare a imobilelor, permițând ca acesta să se adapteze permanent la evoluția pieței, adoptând un alt criteriu, și anume raportarea la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (prin

Legea nr. 193/2021 ). În pofida acestei reorientări legislative care dă satisfacție principiului echității sistemului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă, s-a menținut raportarea la caracteristicile tehnice ale imobilului și la categoria de folosință la data preluării, ceea ce denotă o incoerență legislativă, care contravine caracteristicilor statului de drept, consacrat prin

art. 1 alin. (3) din Constituție , precum și principiului legalității, statuat în

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală .

24.

Curtea a invocat o decizie recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în aceeași Cauză - Văleanu și alții împotriva României -, de data aceasta cu privire la satisfacția echitabilă ce trebuie recunoscută și acordată reclamanților din cauza în care s-a constatat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2022, încălcarea

art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunțată în Cauza Văleanu și alții împotriva României, reiterând observațiile referitoare la ineficacitatea sistemului de despăgubiri statuat prin

Legea nr. 165/2013 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 111/2017 , Curtea de la Strasbourg a și stabilit cuantumul exact al despăgubirilor pe care statul român urmează să îl plătească reclamanților, raportânduse la valoarea imobilelor stabilită prin grilele notariale valabile pentru anul 2024, respectiv momentul pronunțării hotărârii, precum și la starea actuală a imobilelor, iar nu la cea de la momentul preluării abuzive (paragraful 116).

25.

Pentru a proceda astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat din nou că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea în natură a imobilului, aceasta trebuia să țină cont de evoluțiile care au avut loc în timp cu privire la imobilul în discuție, fie ele de natură generală (politica de urbanism), fie de natură mai particulară (de exemplu, reamenajări sau recondiționări). De asemenea, Curtea a mai indicat că luarea în considerare a locației și a specificațiilor tehnice ale proprietății la momentul privării de proprietate ar putea avea ca rezultat ca valoarea despăgubirii să nu mai fie corelată în mod rezonabil cu valoarea reală a proprietății (paragraful 111 din Hotărârea din 7 ianuarie 2025).

26.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai subliniat (paragraful 114 din hotărârea menționată) că, pentru a pune în aplicare, acolo unde este cazul, dreptul tuturor reclamanților la despăgubiri în conformitate cu

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoritățile naționale implicate în procedurile de restituire ar trebui să țină seama de elemente precum starea proprietății (de exemplu, locația și specificațiile tehnice) la momentul deciziei de acordare a despăgubirilor sau, dacă plata integrală a respectivei despăgubiri se face în mai mult de un an de la data emiterii deciziei de compensare, la momentul plății complete.

27.

Totodată, Curtea Europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptățite li se plătește o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală.

28.

Ca atare, pentru a stabili valoarea justei satisfacții acordate prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, Curtea de la Strasbourg a arătat (paragraful 116) că în aprecierea a ceea ce ar constitui o satisfacție echitabilă pentru reclamanții din cauză în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a avut, în esență, ca punct de referință principal, evaluările stabilite de Camera Notarilor pentru anul 2024, acordând prioritate stării actuale a proprietății în cauză, în măsura în care aceste informații sunt disponibile la dosarul cauzei, iar nu stării imobilului de la momentul privării de proprietate.

29.

Curtea Constituțională constată că aceste noi statuări ale Curții Europene a Drepturilor Omului susțin cu și mai multă fermitate ideea neconstituționalității modului de calcul al despăgubirii cuvenite prin luarea în considerare a caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

30.

Totodată, prin

Decizia nr. 43 din 18 februarie 2025 , precitată, paragrafele 41 și 42, Curtea a reamintit cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2022, în Cauza Văleanu și alții împotriva României, paragraful 273, în sensul că, „având în vedere amploarea problemei recurente în cauză și punctele slabe și deficiențele identificate ale mecanismului general de restituire“, printre care, conform paragrafului 262 din hotărârea citată, se numără și faptul că „autoritățile nu s-au asigurat că despăgubirile acordate sunt în mod rezonabil legate de valoarea actuală a imobilelor“, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a considerat că „este esențial ca statul pârât să continue eforturile consecvente și să adopte măsuri suplimentare adecvate, în vederea alinierii legislației și practicii sale la constatările Curții în prezenta cauză și la jurisprudența sa relevantă, pentru a asigura conformitatea deplină cu

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenție

și

art. 46 din Convenție “.

31.

În acest context, Curtea Constituțională a subliniat că, față de considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Parlamentul trebuie să reconfigureze prevederile relevante în materie astfel încât să realizeze corecția necesară pentru a reglementa soluții legislative adecvate în ceea ce privește criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Un astfel de demers este indispensabil în vederea stabilirii unui just echilibru între, pe de o parte, interesul persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri într-un cuantum rezonabil și satisfăcător, care să nu frizeze derizoriul, dar care, în același timp, să evite îmbogățirea fără justă cauză, și, pe de altă parte, capacitatea financiară a statului de a susține plata despăgubirilor. În condițiile în care, de la data pronunțării de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a primei hotărâri în Cauza Văleanu (8 noiembrie 2022) s-a scurs un interval de timp considerabil, Curtea remarcă lipsa de implicare a Parlamentului sub acest aspect, pasivitatea sa în ceea ce privește elaborarea unor norme care să răspundă celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care să contracareze situațiile în care nivelul despăgubirii nu mai este aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului, în absența altor elemente capabile să compenseze, cel puțin parțial, perioada lungă în care reclamanții au fost privați de imobilele lor (paragraful 236 din Hotărârea din 8 noiembrie 2022 în Cauza Văleanu și alții împotriva României). Această inactivitate pe plan legislativ în scopul transpunerii în soluții normative a considerentelor de principiu statuate prin hotărârea menționată, prin modularea/ajustarea corespunzătoare a criteriilor de stabilire a despăgubirilor, generează consecințe constând atât în riscul nerealizării sau realizării cu mare întârziere a creanțelor față de stat ale persoanelor îndreptățite la despăgubiri, cât și în afectarea previzibilității bugetare a statului, ca urmare a variabilității și eterogenității reperelor avute în vedere în cadrul expertizelor judiciare dispuse de la caz la caz, în cursul proceselor aflate pe rolul instanțelor învestite cu soluționarea litigiilor generate de nerealizarea finalității reparatorii a legislației (a se vedea, cu privire la consecințele negative ale absenței intervenției legiuitorului, mutatis mutandis,

Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragrafele 18-20, sau

Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, paragraful 53).

32.

În concluzie, în prezenta cauză, față de data invocării excepției de neconstituționalitate, care este anterioară pronunțării

Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025 , și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

33.

În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, de exemplu, prin

Decizia nr. 643 din 15 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 17 decembrie 2019, paragraful 16, în temeiul

Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025 , prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, pronunțată anterior prezentei decizii, dar nepublicată încă, Curtea reține că prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă .

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia“, cuprinsă în dispozițiile

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin

Legea nr. 111/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016

pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut

dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin

Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Steger Michel și Anton Ionel în Dosarul nr. 26.175/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2025.