Decizia nr. 23/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Alina Oprișan
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 148 alin. (3)
și
(10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Andrei Seto în Dosarul nr. 760/110/2021/a1.1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.931D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și face referire la jurisprudența în materie a Curții, respectiv la
Decizia nr. 50 din 4 februarie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 760/110/2021/a1.1, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 148 alin. (3)
și
(10) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Andrei Seto într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare în care s-a invocat nelegalitatea folosirii de către colaborator a dispozitivelor tehnice de înregistrare audio-video și prin fotografiere, în lipsa sesizării judecătorului de drepturi și libertăți și a emiterii unui mandat de supraveghere tehnică.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul apreciază că dispozițiile
art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală
sunt constituționale și se aplică numai în situația în care, înainte ca procurorul să decidă dacă un investigator sub acoperire sau un colaborator poate folosi dispozitive tehnice, a fost emis deja un mandat de supraveghere. Totuși, dacă acest mandat nu permite în mod expres ca un colaborator cu identitate reală să folosească dispozitive tehnice pentru a obține fotografii, este necesar ca judecătorul de drepturi și libertăți să fie sesizat pentru a autoriza această activitate. Prin urmare, susține că orice interpretare care ar permite investigatorului sub acoperire să folosească mijloace tehnice pentru a obține fotografii ori înregistrări audio-video, fără un control judecătoresc expres - fie prevăzut în mandatul de supraveghere, fie solicitat ulterior de procuror -, este neconstituțională. De asemenea, autorul redă paragrafe din jurisprudența Curții, respectiv din
Decizia nr. 323 din 9 mai 2017
(paragraful 22) și din
Decizia nr. 50 din 4 februarie 2020
(paragrafele 16, 18, 21 și 22), referitoare la reglementarea instituției colaboratorului, la condițiile și limitele utilizării acestuia, precum și la garanțiile legale instituite pentru prevenirea abuzurilor și pentru asigurarea respectării drepturilor fundamentale.
6.
Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că, în fapt, criticile formulate vizează modul de interpretare și aplicare de către procuror a dispozițiilor legale criticate.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 148 alin. (3)
și
(10) din Codul de procedură penală , care au următorul conținut:
–
Articolul 148
alin. (3)
și
(10):
(3)
În cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. Dispozițiile
art. 141
se aplică în mod corespunzător.;
(10)
În situații excepționale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la
alin. (1) , iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obținerea datelor sau informațiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Dispozițiile
alin. (2 )-( 3)
și
(5 )-( 9)
se aplică în mod corespunzător.
11.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
referitoare la valorile supreme ale statului român și principiul legalității, ale
art. 21
- Accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , sunt invocate și exigențele
art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia își fundamentează argumentele pe modul în care organul judiciar a interpretat și a aplicat în cauza sa dispozițiile
art. 148 alin. (3)
și
(10) din Codul de procedură penală . În concret, acesta este nemulțumit de faptul că procurorul, ulterior prelungirii mandatului de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți, a dispus prelungirea autorizării folosirii în cauză a unui colaborator cu identitatea reală pentru perioade de câte 30 de zile, fără a aduce la cunoștința judecătorului de drepturi și libertăți acest aspect.
13.
Or, controlul de constituționalitate presupune examinarea conformității prevederilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea. Acest control nu are ca obiect interpretarea, aplicarea, modificarea sau completarea textelor legale, aspect ce excedează atribuțiilor Curții Constituționale, care nu este competentă să se pronunțe asupra modului de aplicare sau interpretare a legii, ci doar asupra conformității normelor juridice cu Constituția. Ilustrativă în acest sens este
Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 49, prin care Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând că nu a fost formulată o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci sau evidențiat, în realitate, aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice. Astfel, orice nemulțumire privind modul de aplicare sau interpretare a normei trebuie soluționată pe calea instanțelor de judecată, iar nu prin intermediul controlului de constituționalitate.
14.
Așadar, având în vedere că susținerile formulate de autorul excepției vizează modul de interpretare și aplicare a legii de către organele judiciare, soluționarea acesteia excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii în concret la o cauză.
15.
În consecință, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă prin prisma
art. 2 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
16.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 148 alin. (3)
și
(10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Andrei Seto în Dosarul nr. 760/110/2021/a1.1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Alina Oprișan
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.