Decizia nr. 562/2025

Articolul 178

alin. (1) partea introductivă : „(1) Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: [...]“;

–

Articolul 178

alin. (3)

și

(4):

(3)

Incompatibilitățile și conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cât și reprezentantului desemnat al persoanei juridice care exercită funcția de manager de spital.

(4)

În cazul în care la numirea în funcție managerul se află în stare de incompatibilitate sau de conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la numirea în funcție. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate reglementează regimul incompatibilităților pentru funcția de manager de spital. Autorul excepției critică neclaritatea normei juridice referitoare la aplicarea acestor prevederi și la situația managerului interimar.

14.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în

Legea nr. 95/2006

nu este definit termenul „manager“. Într-o astfel de situație, definiția conceptului utilizat de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă în Dicționarul explicativ al limbii române ( Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 17, și

Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19).

15.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea constată că, în jurisprudența sa, a reținut că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie referindu-se la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează (a se vedea

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26).

16.

Cu privire la modul de reglementare a normelor, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, reține că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea

Decizia nr. 57 din 28 februarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 august 2023).

17.

Totodată, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că existența unor probleme de interpretare și aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate (a se vedea

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109). În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că imprecizia termenilor legali poate fi acoperită de o interpretare constantă realizată de instanțele naționale (a se vedea

Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 56-62), iar persoana trebuie să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele concrete ale cauzei, consecințele unui act determinat de conduită (a se vedea

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 , pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

18.

Aplicând aceste considerente în cauză, Curtea constată existența unei identități de raport între o situație reglată de drept (ubi) și o situație nereglată de aceasta (ibi), care conduce la extinderea analogică prin care se realizează transpunerea soluției juridice aplicabile primei în cea de-a doua (Diana Dănișor, Interpretarea Codului civil, Perspectivă jurilingvistică, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 65).

19.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că interimatul reprezintă situația în care o persoană îndeplinește, în condițiile stabilite de lege, pe o perioadă determinată, atribuțiile unei alte persoane ce ocupă o demnitate sau o funcție publică ( Decizia nr. 1.560 din 18 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 30 noiembrie 2009).

20.

În urma interpretării gramaticale și teleologice a textelor de lege criticate rezultă că inclusiv instituția juridică a interimatului are rolul de a asigura continuitatea activității

autorității publice în raport cu structurile din subordine și cu alte autorități publice, până la organizarea unui concurs de selecție pentru ocuparea funcției de manager. Prin urmare, managerul interimar se plasează în aceeași categorie cu managerul selectat prin concurs, indiferent de perioada în care își exercită mandatul - temporar, provizoriu -, drepturile și obligațiile aferente aplicându-i-se în mod corespunzător.

21.

În plus, potrivit principiului general de drept „ubi lex non distinguit, nec nocere distiguere debemus“, atât timp cât legiuitorul nu distinge, atunci incompatibilitățile vizează și situațiile de exercitare interimară a atribuțiilor de manager în baza actului administrativ de numire, interpretarea normei făcându-se în sensul producerii unui efect util, opunându-se excluderii managerului interimar de la aplicarea regimului incompatibilității.

22.

Prin urmare, scopul normelor criticate, așa cum este reținut în jurisprudența instanței de contencios constituțional, este de a respecta justul echilibru între interesele concrete, respectiv necesitatea exercitării funcției de manager de spital în condiții de integritate și transparență decizională, pentru realizarea atribuțiilor sale, indiferent că postul a fost câștigat prin concurs sau că a fost ocupat pe o perioadă determinată/ temporară. Prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, deoarece excluderea de la exercitarea altor activități constituie un mijloc apt să impună transparență și obiectivitate crescută, cu privire la exercitarea funcției de manager. Referitor la caracterul necesar al măsurii, Curtea a reținut în jurisprudența sa că acesta este justificat, deoarece funcția de manager presupune exercitarea atribuțiilor referitoare la bugetul spitalului public. Astfel, Curtea a constatat că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general, referitoare la exercitarea cu imparțialitate a funcției publice și protecția dreptului fundamental la muncă al autorului (a se vedea

Decizia nr. 386 din 5 iulie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 30 decembrie 2022, paragraful 22).

23.

Prin urmare, nu se poate reține existența unui regim juridic diferit aplicabil pentru funcția de manager și funcția de manager interimar, deținută cu caracter temporar.

24.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a regimului incompatibilităților din perspectiva predictibilității acestuia, Curtea constată că prevederile criticate reglementează un mediu integru și transparent pentru exercitarea funcției de manager al unui spital, întrucât acesta are atribuții specifice de conducere, organizare și control, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 180 din Legea nr. 95/2006 , ceea ce îi impune o conduită obiectivă. Astfel cum Curtea a reținut în jurisprudența sa, exercitarea oricărei alte activități, inclusiv a uneia neremunerate, în paralel cu o funcție de conducere într-un spital creează o stare de incompatibilitate ( Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019, paragraful 28).

25.

Totodată, și Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat în jurisprudența sa că stabilirea acestei incompatibilități este justificată de existența unui conflict real între două funcții, care poate avea consecințe negative asupra modului lor de exercitare ( Decizia nr. 14 din 26 iunie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 7 august 2023, paragraful 82).

26.

În consecință, revine instanței judecătorești, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica situațiile care creează o stare de incompatibilitate ( Decizia nr. 272 din 22 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 7 ianuarie 2022, paragraful 13). Rolul decizional conferit instanțelor judecătorești este de a înlătura dubiile ce persistă cu ocazia interpretării normelor ( Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, și

Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23).

27.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile criticate sunt clare și nu contravin prevederilor constituționale invocate.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Onofriescu în Dosarul nr. 986/45/2017 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 178 alin. (1)

partea introductivă,

alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.