Acordul din 23 septembrie 1987

Articolul 1

1. Fiecare parte contractantă se angajează sa încurajeze și sa promoveze pe teritoriul sau investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

2. Investițiile aprobate și realizate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, în conformitate cu legislația sa, se bucura de protecția și garanțiile prevăzute de prezentul acord.

Articolul 2

În înțelesul acestui acord:

1. Investiții înseamnă toate bunurile, serviciile și mijloacele financiare care contribuie la realizarea unui obiectiv economic.

2. Beneficii înseamnă sumele care rezultă din investiții drept cistiguri, determinate potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost realizată investiția.

3. Investitori înseamnă:

a) pentru Republica Socialistă România, unități economice române cu personalitate juridică și care, potrivit legii române, au atribuții de comerț exterior și cooperare economică cu strainatatea;

b) pentru Republica Tunisiană, persoanele fizice de naționalitate tunisiană, în sensul codului naționalității, precum și orice persoană juridică avînd sediul sau pe teritoriul Republicii Tunisiene și constituită conform legislației în vigoare.

Articolul 3

1. Fiecare parte contractantă se angajează să asigure un tratament just și echitabil investițiilor efectuate pe teritoriul sau de investitori ai celeilalte părți contractante.

2. Fiecare parte contractantă va acorda, pe teritoriul sau, investițiilor și investitorilor celeilalte părți contractante, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investițiilor și investitorilor oricărui stat terț.

3. Dacă din legislația uneia dintre părțile contractante sau din obligații internaționale existente sau care vor fi asumate în viitor de una dintre părțile contractante, în afară acestui acord, rezultă dispoziții mai favorabile pentru investițiile și investitorii celeilalte părți contractante, aceste dispoziții mai favorabile vor prevala față de cele ale prezentului acord.

4. Dispozițiile prezentului acord, privind tratamentul națiunii celei mai favorizate, nu se vor aplica la avantajele pe care fiecare dintre părțile contractante le va acorda investitorilor oricărui stat terț, pe baza participării sale la o uniune economică sau vamală, piața comuna, zona de liber schimb, organizație economică regionala, precum și în virtutea unor acorduri bilaterale cu caracter regional referitoare la operațiuni de investiții specifice sau a unor acorduri internaționale privind evitarea dublei impuneri.

Articolul 4

1. În cazul în care o parte contractantă va expropria pentru utilitate publică, va naționaliza investiții efectuate de investitori ai celeilalte părți contractante sau va lua față de acestea orice alte măsuri avînd un efect similar, ea va trebui sa garanteze vărsarea unei despăgubiri care să corespundă valorii investiției la data exproprierii, naționalizarii sau a măsurilor cu efect similar. Cel mai tirziu la data luării acestor măsuri, va fi prevăzută o procedură corespunzătoare pentru a se determina cuantumul și modalitatea de plată a despăgubirii, care va trebui să fie efectiv realizabila, vărsată fără întîrziere și liber transferabila.

La cererea părții interesate, cuantumul despăgubirii va putea fi reevaluat de tribunalul competent din țara în care investiția a fost efectuată.

2. Dacă un diferend între un investitor și parte contractantă pe teritoriul căreia s-a realizat investiția cu privire la cuantumul despăgubirii continua sa existe după hotărîrea finala a tribunalului național, oricare dintre aceștia este îndreptățit sa supună diferendul, în termen de doua luni de la epuizarea recursurilor interne sau de la expirarea termenului prevăzut la paragraful următor, Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, pentru conciliere sau arbitraj, potrivit procedurii prevăzute în Convenția deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965.

3. Totuși, condiția referitoare la epuizarea căilor de recurs prevăzute de legislația părții contractante pe teritoriul căreia a fost realizată investiția nu va mai putea fi opusă de aceasta parte contractantă după un termen de șase luni de la data primului act de procedura contencioasă pentru reglementarea acestui diferend de către tribunale.

4. Investitorii unei părți contractante ale căror investiții au suferit pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante, cu ocazia unui război sau alt conflict armat sau unei stări de urgenta naționala, vor beneficia din partea acesteia din urma, în ceea ce privește despăgubirea, de un tratament care nu va fi mai puțin favorabil decît cel acordat investitorilor oricărui stat terț. Sumele privind aceste despăgubiri vor fi liber transferabile.

Articolul 5

Fiecare parte contractantă se angajează sa autorizeze, conform dispozițiilor legale în vigoare pe teritoriul sau, liberul transfer al:

a) beneficiilor și dividendelor distribuite, produsului lichidării parțiale sau totale a investiției;

b) redevențelor decurgind dintr-un contract de asistența tehnica aprobat în prealabil de autoritățile competente ale fiecăreia din cele doua tari;

c) rambursarilor de credite acordate inclusiv dobinzile, ale căror condiții au fost în prealabil aprobate de autoritățile competente ale fiecăreia din cele doua tari;

d) remunerației cetățenilor autorizați sa lucreze în cadrul unei investiții realizate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 6

Dacă una dintre părțile contractante, în virtutea unei garanții date pentru o investiție realizată pe teritoriul celeilalte părți contractante, efectuează plati propriilor săi investitori, ea este subrogată, prin acest fapt, în drepturile, obligațiile și acțiunile investitorilor respectivi. Subrogarea în drepturile și obligațiile investitorului asigurat se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer menționat la art. 4 și 5 de mai sus. Partea contractantă plătitoare nu va putea sa dobindeasca drepturi sau să-și asume obligații mai mari decît cele ale investitorului asigurat.

Articolul 7

1. Transferurile de valuta potrivit art. 4, 5 și 6 vor fi efectuate fără întîrziere, în valută convertibilă în care a fost realizată investiția sau într-o alta valuta liber convertibilă, dacă s-a convenit astfel, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.

2. Este considerat ca fiind efectuat "fără întîrziere" transferul care se realizează într-un termen normal necesar pentru întocmirea formalităților de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost prezentată autorităților competente cererea de transfer, împreună cu documentele necesare, și nu va depăși, în nici un caz o perioadă de doua luni.

Articolul 8

1. Diferendele dintre părțile contractante, referitoare la interpretarea și aplicarea prezentului acord, vor fi soluționate, pe cît posibil, prin tratative între cele doua părți contractante. Dacă diferendul nu poate fi reglementat într-o perioadă de șase luni de la începerea tratativelor, el va fi supus, la cererea uneia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitral.

2. Tribunalul arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în parte, astfel: fiecare parte contractantă desemnează un arbitru iar cei doi arbitri vor numi, de comun acord, un președinte care trebuie să fie cetățean al unui stat terț. Dacă arbitrii nu sînt numiți în termen de doua luni de la primirea cererii de arbitraj, partea contractantă care nu și-a numit arbitrul este de acord ca acesta să fie numit de președintele Curții Internaționale de Justiție. Dacă cei doi arbitri nu pot să se pună de acord asupra numirii președintelui, în termen de doua luni de la desemnarea lor, acesta va fi numit, la cererea uneia dintre părțile contractante, de președintele Curții Internaționale de Justiție.

Dacă președintele Curții Internaționale de Justiție este cetățean al uneia dintre părțile contractante sau dacă este împiedicat să-și exercite funcția sa, numirile respective vor fi făcute de vicepreședintele Curții Internaționale de Justiție. Dacă și acesta este cetățean al uneia dintre părțile contractante sau dacă este împiedicat să-și exercite funcția sa, numirile respective vor fi făcute de membrul cel mai în vîrsta al Curții Internaționale de Justiție, care nu este cetățean al uneia dintre părțile contractante.

3. Tribunalul arbitral adopta hotărîrile sale pe baza dispozițiilor prezentului acord și ale altor acorduri similare încheiate de părțile contractante, precum și după principiile și normele generale ale dreptului internațional. Tribunalul arbitral adopta hotărîrile sale cu majoritate de voturi. Înainte de a pronunța hotărîrea, tribunalul poate să propună acceptării părților contractante, în orice faza a litigiului, o reglementare amiabila a diferendului. Hotărîrile tribunalului arbitral sînt definitive și obligatorii pentru părțile contractante.

4. Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat și acelea efectuate de reprezentanții săi la dezbaterile tribunalului. Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de părțile contractante.

5. În afară de cazul cînd părțile contractante convin altfel, tribunalul arbitral stabilește el însuși procedura sa.

Articolul 9

1. Prezentul acord va fi supus ratificării, conform procedurii constituționale a fiecărei tari, iar schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil.

2. Acordul intră în vigoare la o luna de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Acordul rămîne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și se va reînnoi prin tacită reconducțiune pentru perioade similare, afară de cazul denunțării în scris, de una dintre părțile contractante, cu un an înaintea expirării fiecărei perioade.

3. Dispozițiile prezentului acord se vor aplica, de asemenea, investițiilor efectuate înainte de intrarea sa în vigoare de către investitorii unei părți contractante și acceptate pe teritoriul celeilalte părți contractante în conformitate cu legislația acesteia.

4. Pentru investițiile efectuate înainte de data expirării sale, prezentul acord va rămîne aplicabil, timp de 10 ani, începînd de la data acestei expirari.

Drept care subsemnații reprezentanți, autorizați în modul cuvenit de guvernele lor respective, au semnat prezentul acord.

Făcut la Tunis la 23 septembrie 1987, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, arabă și franceza, toate textele avînd aceeași valoare. În caz de diferențe de interpretare, textul în limba franceza va fi considerat ca text de referința.

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Constantin Stanca

Pentru Guvernul

Republicii Tunisiene,

Ahmed Ben Arfa