Decizia nr. 11/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Mariana Stoica în Dosarul nr. 175/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.650D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se nesocotește

art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât noțiunea de lucrător al securității este suficient de bine definită de lege. Consideră, totodată, că textul de lege criticat nu stabilește nicio discriminare și nici vreo îngrădire a dreptului la liberă circulație pentru a fi vorba despre încălcarea prevederilor

art. 16

și

25 din Constituție .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 175/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Mariana Stoica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, nesocotesc dreptul la un proces echitabil și creează în mod nepermis o categorie de cetățeni de rang inferior, ce nu pot ocupa anumite funcții sau poziții/demnități în statul român și care, mai mult, sunt excluși de la dreptul de circulație liberă și de a călători, a se stabili sau de a emigra în anumite state. Se susține că, prin modul de formulare a prevederilor de lege criticate, nu se instituie reguli clare, de natură să ofere cetățenilor români care, în perioada 1945-1989, au fost ofițeri sau subofițeri în Securitatea statului sau în Miliție și au avut atribuții pe linie de Securitate suficiente garanții cu privire la circumstanțele și condițiile în care activitatea desfășurată de aceștia în respectiva perioadă întrunește cerințele necesare pentru a le fi stabilită calitatea de lucrător al Securității și să atragă față de ei consecințele intrinseci acestei calități. Prin reglementarea calității de lucrător al Securității, textul de lege criticat nu distinge, pe de o parte, între activitatea care privea securitatea statului român, care face necesară suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și în statul de drept actual, și, pe de altă parte, activitatea prin care se acționa în scopul menținerii statului totalitar comunist, lăsând pe seama Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a instanței de judecată modul de interpretare și de aplicare a textului normativ criticat.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în principal, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie și precizând, totodată, că o prevedere din dreptul național nu poate fi neconstituțională doar pentru că intrarea pe teritoriul unui alt stat depinde de îndeplinirea anumitor condiții impuse de acel stat.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;“.

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

care consacră principiul legalității,

art. 16 alin. (1)

și

(3)

privind egalitatea în drepturi și condițiile de ocupare a funcțiilor și demnităților publice,

art. 21 alin. (3)

referitoare la dreptul la un proces echitabil,

art. 25

- Libera circulație și

art. 31 alin. (3)

potrivit căruia dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că are o bogată jurisprudență cu privire la dispozițiile de lege ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, pronunțându-se asupra acestora prin numeroase decizii, prin prisma unor critici similare, și constatând constituționalitatea acestora. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 493 din 3 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 26 decembrie 2023, sau

Decizia nr. 348 din 11 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 26 noiembrie 2024, Curtea a reiterat jurisprudența sa anterioară, respectiv

Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015,

Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016,

Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, sau

Decizia nr. 348 din 16 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 4 decembrie 2020.

14.

Prin

Decizia nr. 772 din 18 decembrie 2014 , precitată, paragraful 27, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care intră sub incidența acestui act normativ, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere juridică și morală colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, și

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

15.

Totodată, Curtea a observat că acțiunile promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu tind spre obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

16.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată ( Decizia nr. 493 din 3 octombrie 2023 , paragraful 18). În acest sens, instanța de contencios constituțional a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei și demnității persoanei, legiuitorul a înțeles să dedice întregul

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea

Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

17.

De asemenea, Curtea a reținut că aprecierea întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității revine instanței judecătorești, mai exact secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

oferind suficiente repere normative în funcție de care judecătorul cauzei să poată determina cu certitudine dacă persoana supusă verificării a avut sau nu calitatea de lucrător/colaborator al Securității. Asemenea aspecte reprezintă probleme ce țin exclusiv de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

18.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Constituție , Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

cuprinde dispoziții procedurale care, așa cum a statuat prin

Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 , precitată, paragraful 27, nu sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de

art. 21 alin. (3) din Constituție

și de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, considerentele cuprinse în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.

În fine, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 25 din Constituție , care garantează dreptul de liberă circulație al cetățenilor români, în țară și în străinătate, formulată de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate prin prisma faptului că anumite state nu acordă viză de intrare pe teritoriul lor persoanelor cu privire la care instanțele judecătorești din România au constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, asimilând această situație - potrivit susținerilor autoarei excepției - cu ipoteza în care solicitantul a participat la grupuri care întreprind acțiuni „ce vizează încălcarea unor drepturi universale elementare“. În acest sens, Curtea precizează că stabilirea condițiilor de intrare și de ședere pe teritoriul altor țări reprezintă o prerogativă ce ține de suveranitatea proprie respectivelor state, fiecare stat având opțiunea liberă și atributul suveran de a reglementa, în mod exclusiv și în considerarea propriei marje de discreție, regulile de acces ale cetățenilor altor state pe teritoriul său.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Stoica în Dosarul nr. 175/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.