Decizia nr. 165/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și ale art. 104 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și ale art. 104 alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 102 alin. (3) lit. e)
și ale
art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Livia Marcela Mango în Dosarul nr. 5.763/328/2018 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 513D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la cele reținute prin
Decizia nr. 280 din 23 aprilie 2019 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 4 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.763/328/2018, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 102 alin. (3) lit. e)
și ale
art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Livia Marcela Mango într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale deoarece impun aplicarea automată a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe o durată de 90 de zile indiferent de gravitatea faptei comise, precum și apelarea la o procedură administrativă în vederea reducerii duratei suspendării dreptului de a conduce. Textele criticate sunt constituționale doar în măsura în care nu exclud analizarea de către o instanță judecătorească a necesității și proporționalității măsurii complementare a interzicerii dreptului de a conduce dispuse de agentul constatator și în măsura în care nu interzic instanței reducerea termenului de suspendare a dreptului de a conduce. Autoarea face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, Hotărârea din 2 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Kadubec împotriva Slovaciei, Hotărârea din 20 martie 2001, pronunțată în Cauza Telfner împotriva Austriei -, arătând că petentului trebuie să îi fie recunoscute garanțiile prevăzute de
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece contravențiile intră în sfera „acuzațiilor în materie penală“. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat deja că, în materie penală, interzicerea automată a drepturilor părintești sau a dreptului de vot potrivit
Codului penal din 1969 , fără o analiză făcută de judecător cu privire la oportunitatea și necesitatea acestor interdicții, încalcă dreptul la un proces echitabil - a se vedea
Hotărârea din 28 septembrie 2004 , pronunțată în Cauza Sabou și Pârcălab împotriva României, și
Hotărârea din 1 iulie 2008 , pronunțată în Cauza Calmanovici împotriva României. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că aplicarea unor măsuri prin efectul legii, fără ca instanțele judecătorești să controleze tipul faptei comise și interesul care trebuie ocrotit, este contrară prevederilor
art. 8 din Convenție . Posibilitatea de reducere a perioadei de suspendare pe cale administrativă nu este un remediu efectiv deoarece în cazul în care nu se întrunește punctajul necesar pentru a trece examenul scris suspendarea se prelungește cu încă 30 de zile. Agravarea situației în propria cerere nu este un remediu efectiv și echitabil, având chiar efect descurajant pentru o astfel de solicitare, și contravine jurisprudenței antereferite care impune garanții identice în materie penală și în materie contravențională. În materie penală, inculpații beneficiază de garanții net superioare deoarece acestora nu li se poate agrava situația în propria cale de atac. Posibilitatea acordată doar organului administrativ din care face parte agentul constatator de a reduce perioada de suspendare încalcă dreptul de acces la justiție, fiind contrară
art. 21 din Constituție , remediul nefiind nici accesibil, nici efectiv.
6.
Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate nu încalcă accesul liber la justiție deoarece, deși agentul constatator este obligat în baza legii să aplice sancțiunea complementară incidentă, instanța judecătorească are posibilitatea de a verifica legalitatea aplicării sancțiunii complementare și, față de natura acestei sancțiuni, respectiv acuzație în materie penală, de a aprecia inclusiv asupra justificării acestei măsuri.
Articolul 104
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice nu reprezintă singura modalitate prin care se poate reindividualiza sancțiunea complementară, partea având la îndemână plângerea contravențională, astfel că
art. 21 din Constituție
nu este încălcat.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 102 alin. (3) lit. e)
și ale
art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. În realitate, din examinarea cauzei, Curtea reține că autoarea excepției se află în ipoteza prevederilor
art. 102 alin. (3) lit. e)
și ale
art. 104 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cu modificările și completările aduse prin
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 15 iulie 2019. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile
art. 104 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
au fost modificate, fără a se păstra soluția legislativă inițială. Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
11.
Având în vedere cele anterior menționate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 102 alin. (3) lit. e)
și ale
art. 104 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța Guvernului nr. 1/2022
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, și ale
art. 104 alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 11 februarie 2020. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 102
alin. (3) lit. e ): „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.“;
–
Articolul 104
alin. (1) ,
(2)
și
alin. (3) teza finală lit. a):
La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta ori de către șeful poliției rutiere din Inspectoratul General al Poliției Române.
Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
a)
a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație;
b)
a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei.
(…) Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului:
a)
dacă depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h;.
12.
În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 21
- Accesul liber la justiție astfel cum este interpretat, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 104 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 , și ale
art. 104 alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 , Curtea reține că acestea reglementează cu privire la reducerea, pe cale administrativă, a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule de la 90 de zile la 30 de zile, cu îndeplinirea condițiilor promovării testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație și a obținerii permisului de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei.
14.
Or, obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția îl constituie apelul împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , iar nu o contestație împotriva unei eventuale decizii prin care a fost respinsă, pe cale administrativă, reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule de la 90 de zile la 30 de zile. Întrucât între obiectul prezentei cauze și dispozițiile
art. 104 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu există nicio legătură, iar o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar produce niciun efect asupra cauzei de față, Curtea, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acestor dispozițiile legale.
15.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că textul de lege criticat prevede sancționarea cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile fapta de a depăși cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv. Este o faptă de încălcare a legii care pune în pericol siguranța circulației rutiere, viața, integritatea corporală, sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum și proprietatea publică și privată.
16.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea unei perioade fixe de 90 de zile de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, care ar aduce atingere
art. 21 din Constituție
astfel cum este interpretat, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din perspectiva încălcării principiului proporționalității sancțiunilor contravenționale, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită pentru aceleași considerente care au stat la baza
Deciziei nr. 344 din 9 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025, paragrafele 76-84. Cu acel prilej, Curtea a observat că legiuitorul a considerat oportun ca în această materie să stabilească o corelare între gradul de pericol social al faptei contravenționale și durata sancțiunii complementare, adică a realizat o individualizare legală a sancțiunii, nu prin stabilirea unor criterii, ci prin adecvarea sancțiunii la pericolul social, adică o determinare strictă, iar nu relativă, a duratei sancțiunii complementare. Așadar, cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, legiuitorul a prevăzut pentru faptele reglementate în
art. 100 alin. (3) ,
art. 101 alin. (3)
și
art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
o durată fixă/determinată pentru fiecare sancțiune care crește gradual, respectiv 30/60/90 de zile, adecvată gradului de pericol social al faptelor, fără ca instanțele judecătorești să o poată diminua sau înlătura în cadrul judecării plângerii contravenționale (cu excepția cazului în care se anulează procesul-verbal de stabilire și sancționare a contravenției). Curtea a concluzionat că reglementarea duratei fixe a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce care crește gradual este adaptată la gravitatea faptelor săvârșite, astfel că dispozițiile criticate respectă principiul proporționalității sancțiunii. De asemenea, Curtea a analizat și proporționalitatea unei sancțiuni contravenționale, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta a examinat proporționalitatea gradului de severitate a sancțiunii sub două aspecte: durata limitată în timp a măsurii suspendării dreptului de a conduce și consecințele acestei măsuri asupra autorilor (a se vedea Decizia de admisibilitate din 28 iunie 2011, pronunțată în Cauza Ioan Pop împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 38). Aplicând aceste două criterii, Curtea Constituțională a reținut că durata suspendării exercițiului dreptului de a conduce este limitată în mod rezonabil de legiuitor la 30/60/90 de zile în funcție de contravenția săvârșită, prin raportare la gradul de pericol social al acesteia, iar după epuizarea intervalului de timp contravenienții își vor exercita din nou dreptul de a conduce.
17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile
art. 104 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și cu majoritate de voturi în ceea ce privește
art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 104 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța Guvernului nr. 1/2022
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, și ale
art. 104 alin. (3) teza finală lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Livia Marcela Mango în Dosarul nr. 5.763/328/2018 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Pentru magistrat-asistent Cristina Cătălina Turcu, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.