Decizia nr. 614/2023

Marian Enache

-

președinte

Mihaela Ciochină

-

judecător

Cristian Deliorga

-

judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

-

judeător

Laura-Iuliana Scântei

-

judecător

Gheorghe Stan

-

judecător

Livia Doina Stanciu

-

judecător

Elena-Simina Tănăsescu

-

judecător

Varga Attila

-

judecător

Mihaela Ionescu

-

magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , excepție ridicată de Adrian Pricope în Dosarul nr. 2.105/110/2018/a16 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 433D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul realizează o comparație a dispozițiilor legale criticate cu normele procesual penale ale

art. 318 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.105/110/2018/a16, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Adrian Pricope într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, pentru consum propriu, de droguri de risc și de mare risc. În cursul judecății, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, în sensul reținerii dispozițiilor

art. 41 din Codul penal

referitoare la recidivă, întrucât inculpatul, autor al excepției, a suferit o condamnare anterioară.

5.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate, autorul acesteia susține, în esență, că instituția renunțării la aplicarea pedepsei, reglementată de

art. 80 alin. (1)

și

(2) din Codul penal , este asemănătoare cu instituția renunțării la urmărirea penală, prevăzută de

art. 318 din Codul de procedură penală . Acestea reprezintă soluții adoptate de legiuitor în aplicarea principiului oportunității. Reține că, în practică, diferența dintre cele două instituții este teoretică, existând multiple spețe în care organele de urmărire penală, după administrarea unui probatoriu complex, au dispus renunțarea la urmărirea penală, realizând un examen al gravității faptei, în funcție de criteriile prevăzute de

art. 318 din Codul de procedură penală , o parte dintre acestea regăsindu-se și în

art. 80 din Codul penal , însă fără condiționarea limitei de pedeapsă și a antecedenței penale, prevăzute de acest din urmă text. Totodată, arată că, în

noul Cod penal , legiuitorul a condiționat posibilitatea instanței de judecată de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea mai mare de 5 ani și de inexistența unei condamnări anterioare, comparativ cu puterea procurorului de a dispune renunțarea la urmărirea penală, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, fără ca textul de lege să prevadă condiția lipsei unei condamnări anterioare. Susține că judecătorul trebuie să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, în condiții similare dispunerii de către procuror a renunțării la urmărirea penală, așadar cu o limită de pedeapsă de cel mult 7 ani închisoare și necondiționat de existența antecedentelor penale, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituțional.

6.

Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 407 din 16 iunie 2016 .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozițiile

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , care au următorul cuprins: "(2) Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în

art. 42 lit. a)

și

lit. b)

sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; (...)."

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă dispozițiile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 53 alin. (3)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 124 alin. (3)

privind înfăptuirea justiției.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul nu argumentează neconstituționalitatea prevederilor

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal

prin raportarea acestora la dispozițiile

Legii fundamentale , ci determină neconstituționalitatea dispozițiilor criticate prin compararea lor cu prevederile

art. 318 din Codul de procedură penală , solicitând, în esență, ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunțarea la aplicarea acesteia, în condiții similare dispunerii de către procuror a renunțării la urmărirea penală, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituțional.

13.

Având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)", Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 422 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, și

Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021).

14.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal , excepție ridicată de Adrian Pricope în Dosarul nr. 2.105/110/2018/a16 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.