Decizia nr. 762/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 4
- OUG nr. 57/2015 9 decembrie 2015 (prevederi anume) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor …
- OUG nr. 99/2016 15 decembrie 2016 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogare…
- OUG nr. 90/2017 6 decembrie 2017 (prevederi anume) privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și pr…
- OUG nr. 114/2018 28 decembrie 2018 (prevederi anume) privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Zîna Văcăreanu în Dosarul nr. 3.617/30/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Ion-Aurelian-Constantin Pascu în Dosarul nr. 26.534/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 decembrie 2023, în prezența autorului Ion-Aurelian-Constantin Pascu și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.789D/2021 la Dosarul nr. 79D/2021 și a amânat pronunțarea, în temeiul dispozițiilor
art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă
coroborate cu cele ale
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru data de 14 decembrie 2023, când a pronunțat această decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
3.
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.617/30/2019, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Zîna Văcăreanu într-o cauză având ca obiect acordarea indemnizațiilor potrivit Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977
nr. 341/2004 .
4.
Prin Decizia civilă nr. 4.946 din 4 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.534/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Excepția a fost ridicată de Ion-Aurelian-Constantin Pascu într-o cauză având ca obiect acordarea indemnizațiilor potrivit
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că
prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizație reparatorie lunară, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu/câștigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
6.
Guvernul, începând cu anul 2010, a limitat la o sumă fixă indemnizația stabilită de
Legea nr. 341/2004 , prin ordonanțe de urgență succesive, coeficienții stabiliți prin lege fiind aplicați salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 și în prezent.
7.
Aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului fac referire la anumite categorii de salariați, raportat la domeniul de aplicare stabilit prin
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice. Or, includerea beneficiarilor
în categoria salariaților plătiți din fondurile publice încalcă prevederile
art. 16
și
20 din Constituție . Drepturile dispuse prin
au fost dobândite prin jertfa și implicarea directă în Revoluția din 1989, reprezentând un mod de gratificare față de persoanele care s-au sacrificat ori au participat în mod direct la înlăturarea regimului comunist.
8.
Faptul că aceste indemnizații sunt plătite din bugetul de stat nu reprezintă un motiv de a include revoluționarii sau urmașii eroilor Revoluției din 1989 în categoria salariaților plătiți din fondurile publice. Astfel, se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecți aflați în situații diferite de cele pentru care se promulgă aceste norme.
9.
Autorii excepției susțin și că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
a fost adoptată cu încălcarea prevederilor
art. 115 din Constituție . În acest sens, arată că actul normativ criticat a fost aplicat, deși nu a fost aprobat de Parlament. De asemenea, stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani încalcă principiul previzibilității actelor normative.
10.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , autorii excepției susțin că acestea sunt contrare prevederilor art. 124 din Constituție în ceea ce privește echivocul creat de sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie“ a anului anterior emiterii ordonanței de urgență. Această formulare a fost preluată în fiecare an, oferind posibilitatea unor interpretări diferite de către instanțele de judecată, dar și de către Casa Națională de Pensii Publice. Sintagma sus-menționată determină incertitudine și dă posibilitatea unor interpretări total opuse. „Cuantumul cuvenit sau aflat în plată“, în opinia autorilor excepției, este cel stabilit de legea specială. Cuvântul „sau“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului să decidă care dintre situații este aplicabilă: cuantumul cuvenit sau cel aflat în plată.
11.
Legea nr. 341/2004 , modificată și completată ulterior, prevede la art. 4 alin. (1)-(5) faptul că fiecare categorie de revoluționari primește indemnizația în coeficient calculat pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Această lege nu face nicio discriminare între categoriile de beneficiari. Dispozițiile de lege criticate însă realizează o discriminare între categoriile de revoluționari. Astfel, există revoluționari care își primesc indemnizația în cuantum cuvenit, or, acest cuantum nu poate fi decât cel menționat la art. 4 din
Legea nr. 341/2004 , iar alte categorii de revoluționari sau beneficiari ai
își primesc indemnizația plafonată la cuantumul aflat în plată.
12.
În susținerea criticii de neconstituționalitate, autorii excepției invocă dispozițiile
art. 16 alin. (1) din Constituție
și pe cele ale
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării, precum și
Decizia Curții Constituționale nr. 433 din 29 octombrie 2013 , în ceea ce privește principiul egalității în drepturi.
13.
Autorii excepției susțin că tratamentul juridic diferit este discriminatoriu, neexistând criterii obiective și rezonabile care să îl justifice. Totodată, arată că s-au produs diminuări nejustificate ale patrimoniului și consideră că plafonarea cuantumului indemnizației prevăzute de
din anii 2015-2021, la care se adaugă perioada de suspendare sine die a plății acestei indemnizații, afectează proporționalitatea măsurii. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei.
14.
În final, autorii excepției arată că emiterea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului succesive timp de 10 ani, prin care se plafonează cuantumul indemnizației prevăzute de
Legea nr. 341/2004 , cu încălcarea jurisprudenței Curții Constituționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează proporționalitatea măsurii și creează incertitudine cu privire la aceste drepturi din cauza afectării caracterului previzibil al normelor de lege. În acest sens, invocă și
Decizia Curții Constituționale nr. 444 din 28 iunie 2018 , paragraful 31.
15.
Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.
16.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.
17.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
18.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse de autorul prezent, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
19.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
20.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
–
Articolul 12
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 : „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;
–
Articolul 11
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 : „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;
–
Articolul 12
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 : „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“;
–
Articolul 40
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 : „În perioada 2019-2021, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“
21.
Curtea observă că dispozițiile de lege criticate și-au încetat în prezent aplicarea. Având în vedere însă cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor de lege criticate cu care a fost sesizată, ce sunt incidente în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.
22.
În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi,
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 115 alin. (1)-(4)
privind delegarea legislativă și
art. 124
privind înfăptuirea justiției.
23.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în prezenta cauză criticile de neconstituționalitate sunt identice cu cele formulate în cauzele soluționate prin
Decizia nr. 299 din 25 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 7 septembrie 2023, și prin
Decizia nr. 153 din 30 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 23 august 2023. Constatând că nu există motive pentru modificarea soluției și a considerentelor din aceste două decizii, Curtea va menține această jurisprudență și, ca atare, va respinge, ca neîntemeiată, prezenta excepție de neconstituționalitate.
24.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Zîna Văcăreanu în Dosarul nr. 3.617/30/2019 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Ion-Aurelian-Constantin Pascu în Dosarul nr. 26.534/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale
art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.