Decizia nr. 713/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (3) , ale art. 48 alin. (1) , ale art. 81 lit. g) și ale art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (3) , ale
art. 48 alin. (1) , ale
art. 81 lit. g)
și ale
art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 189 D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
4.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (3) , ale
art. 48 alin. (1)
și ale
art. 81 lit. g) din Legea nr. 254/2013 , se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătându-se că există un drept suveran al statului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța cu privire la aspectele practice pe care le presupune o asemenea apreciere asupra oportunității măsurii, întrucât aceasta nu are competența să modifice sau să completeze astfel de măsuri legislative.
5.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013 , se susține că aceasta este neîntemeiată, făcându-se trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.769/258/2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 36 alin. (3) , ale
art. 48 alin. (1) , ale
art. 81 lit. g)
și ale
art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 48 din Legea nr. 254/2013
sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligativitatea asigurării spațiilor de cazare individuală în penitenciare. Se susține că lipsa unor astfel de spații de cazare determină comiterea de către persoanele condamnate cazate în penitenciare a numeroase infracțiuni asupra colegilor de cameră, de exemplu, infracțiuni de omor, de viol, de tortură, de vătămare corporală, de tâlhărie, de furt etc., precum și comiterea unor fapte de autovătămare ale unor astfel de persoane. Se mai arată că supraaglomerarea spațiilor de detenție a dus, în repetate rânduri, la refuzul persoanelor condamnate de a mai intra în camerele în care erau cazate, de teama de a nu fi victimele unor infracțiuni comise de colegii de cameră. Pentru aceste motive, se susține că textele criticate trebuie să oblige penitenciarele la asigurarea unei protecții superioare a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și a libertății conștiinței.
8.
Judecătoria Miercurea-Ciuc opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că drepturile fundamentale invocate de autorul excepției nu au un caracter absolut, exercitarea lor fiind limitată, potrivit legii, aspect determinat de nevoia de asigurare a scopului
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 36 alin. (3) , ale
art. 48 alin. (1) , ale
art. 81 lit. g)
și ale
art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:
–
Articolul 36
alin. (3):
„Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează muncă și desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.“;
–
Articolul 48
alin. (1):
„(1) Administrația Națională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creșterea progresivă a numărului spațiilor de cazare individuală.“;
–
Articolul 81
lit. g):
„Persoanele condamnate au următoarele obligații: „(...) g) să respecte repartizarea pe camerele de deținere; (...)“;
–
Articolul 82
lit. ț):
„Persoanelor condamnate le sunt interzise: „(...) ț) autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace; (...)“.
13.
Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 11 alin. (1)
și
(2)
cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 22 alin. (1)
și
(2)
referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale
art. 29 alin. (1) ,
(3)
și
(5)
cu privire la libertatea conștiinței, ale
art. 50
- Protecția persoanelor cu handicap și ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate critică condițiile de cazare a persoanelor condamnate în penitenciarele din România, respectiv aglomerarea spațiilor de cazare și consecințele generate de prezența unui număr foarte mare de persoane în camerele asigurate deținuților, aspecte care conduc la apariția și creșterea infracționalității în rândul persoanelor aflate în cursul executării unor pedepse privative de libertate. Astfel, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci critică modalitatea de aplicare a
de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
15.
Or, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, motiv pentru care prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.
16.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (3) , ale
art. 48 alin. (1) , ale
art. 81 lit. g)
și ale
art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.