Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 713/2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (3) , ale art. 48 alin. (1) , ale art. 81 lit. g) și ale art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

prezumat în vigoare

Data actului
12 decembrie 2023
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 483 din 24 mai 2024
Citează
2 acte
Structură
4 articole · 9.741 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) , ale

art. 48 alin. (1) , ale

art. 81 lit. g)

și ale

art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 189 D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

4.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) , ale

art. 48 alin. (1)

și ale

art. 81 lit. g) din Legea nr. 254/2013 , se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătându-se că există un drept suveran al statului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța cu privire la aspectele practice pe care le presupune o asemenea apreciere asupra oportunității măsurii, întrucât aceasta nu are competența să modifice sau să completeze astfel de măsuri legislative.

5.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013 , se susține că aceasta este neîntemeiată, făcându-se trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.769/258/2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (3) , ale

art. 48 alin. (1) , ale

art. 81 lit. g)

și ale

art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 48 din Legea nr. 254/2013

sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligativitatea asigurării spațiilor de cazare individuală în penitenciare. Se susține că lipsa unor astfel de spații de cazare determină comiterea de către persoanele condamnate cazate în penitenciare a numeroase infracțiuni asupra colegilor de cameră, de exemplu, infracțiuni de omor, de viol, de tortură, de vătămare corporală, de tâlhărie, de furt etc., precum și comiterea unor fapte de autovătămare ale unor astfel de persoane. Se mai arată că supraaglomerarea spațiilor de detenție a dus, în repetate rânduri, la refuzul persoanelor condamnate de a mai intra în camerele în care erau cazate, de teama de a nu fi victimele unor infracțiuni comise de colegii de cameră. Pentru aceste motive, se susține că textele criticate trebuie să oblige penitenciarele la asigurarea unei protecții superioare a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și a libertății conștiinței.

8.

Judecătoria Miercurea-Ciuc opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că drepturile fundamentale invocate de autorul excepției nu au un caracter absolut, exercitarea lor fiind limitată, potrivit legii, aspect determinat de nevoia de asigurare a scopului

Legii nr. 254/2013 .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 alin. (3) , ale

art. 48 alin. (1) , ale

art. 81 lit. g)

și ale

art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:

–

Articolul 36

alin. (3):

„Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează muncă și desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.“;

–

Articolul 48

alin. (1):

„(1) Administrația Națională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creșterea progresivă a numărului spațiilor de cazare individuală.“;

–

Articolul 81

lit. g):

„Persoanele condamnate au următoarele obligații: „(...) g) să respecte repartizarea pe camerele de deținere; (...)“;

–

Articolul 82

lit. ț):

„Persoanelor condamnate le sunt interzise: „(...) ț) autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace; (...)“.

13.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 11 alin. (1)

și

(2)

cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 22 alin. (1)

și

(2)

referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale

art. 29 alin. (1) ,

(3)

și

(5)

cu privire la libertatea conștiinței, ale

art. 50

- Protecția persoanelor cu handicap și ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate critică condițiile de cazare a persoanelor condamnate în penitenciarele din România, respectiv aglomerarea spațiilor de cazare și consecințele generate de prezența unui număr foarte mare de persoane în camerele asigurate deținuților, aspecte care conduc la apariția și creșterea infracționalității în rândul persoanelor aflate în cursul executării unor pedepse privative de libertate. Astfel, autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci critică modalitatea de aplicare a

Legii nr. 254/2013

de către Administrația Națională a Penitenciarelor.

15.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, motiv pentru care prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (3) , ale

art. 48 alin. (1) , ale

art. 81 lit. g)

și ale

art. 82 lit. ț) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.