Plan · Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Plan din 13 august 2024

pentru ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

prezumat în vigoare

Data actului: 13 august 2024
Emitent: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 891 bis din 4 septembrie 2024
Citează: 33 de acte
Structură: 53 de articole, 32 de anexe · 592.664 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

ORDINUL nr. 1.763 din 13 august 2024 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 4 septembrie 2024.

Aprobat prin

Cuprins

INFORMAȚII GENERALE

1.1.

Descrierea sintetică a Planului de management

1.2.

Procesul de elaborare al Planului de management

1.3.

Descrierea ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management

1.3.1.

Ariile naturale protejate vizate de Planul de management

1.3.2.

Localizarea ariei naturale protejate vizate de Planul de management

1.3.3.

Limitele ariei naturale protejate vizate de Planul de management

1.3.4.

Zonarea internă a ariei naturale protejate

MEDIUL ABIOTIC AL ARIEI/ARIILOR NATURALE PROTEJATE

2.1.

Geologie

2.2.

Hidrografie

2.3.

Pedologie

2.4.

Clima

2.5.

Elemente de interes conservativ, de tip abiotic

MEDIUL BIOTIC AL ARIILOR NATURALE PROTEJATE

3.1.

Ecosistemele

3.2.

Habitate de interes conservativ în baza cărora a fost declarată aria/ariile naturale protejate

3.2.1.

Habitate Natura 2000

3.2.2.

Habitate după clasificarea națională

3.3.

Specii de floră și faună de interes conservativ pentru care a fost declarată aria naturală protejată

3.3.1.

Plante inferioare

3.3.2.

Plante superioare

3.3.3.

Nevertebrate

3.3.4.

Ihtiofaună

3.3.5.

Herpetofaună

3.3.6.

Avifaună

3.3.7.

Mamifere

3.4.

Alte specii de floră și faună relevante pentru aria naturală protejată

INFORMAȚII SOCIO-ECONOMICE ȘI CULTURALE

4.1.

Comunitățile locale și factorii interesați

4.1.1.

Comunitățile locale

4.1.2.

Factorii interesați

4.2.

Utilizarea terenului

4.3.

Situația juridică a terenurilor

4.4.

Administratori, gestionari și utilizatori

4.5.

Infrastructură și construcții

4.6.

Patrimoniu cultural

4.7.

Obiective turistice

ACTIVITĂȚI CU POTENȚIAL IMPACT - PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI - ASUPRA ARIEI NATURALE PROTEJATE ȘI ASUPRA SPECIILOR ȘI HABITATELOR DE INTERES CONSERVATIV

5.1.

Lista activităților cu potențial impact

5.1.1.

Lista presiunilor actuale cu impact la nivelul ariei naturale protejate

5.1.2.

Lista amenințărilor viitoare cu potențial impact la nivelul ariei naturale protejate

5.2.

Hărțile activităților cu potențial impact

5.2.1.

Harta presiunilor actuale și a intensității acestora la nivelul ariei naturale protejate

5.2.2.

Harta amenințărilor viitoare și a intensității acestora la nivelul ariei naturale protejate

5.3.

Evaluarea impacturilor asupra speciilor

5.3.1.

Evaluarea impacturilor cauzate de presiunile actuale asupra speciilor

5.3.2.

Evaluarea impacturilor cauzate de amenințările viitoare asupra speciilor

5.4.

Evaluarea impacturilor asupra tipurilor de habitate

EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI TIPURILOR DE HABITATE

6.1.

Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ

6.1.1.

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei

6.1.2.

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei

6.1.3.

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei

6.1.4.

Evaluarea globală a speciei

6.2.

Evaluarea stării de conservare a fiecărui tip de habitat de interes conservativ

6.2.1.

Evaluarea stării de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al suprafeței acoperite de către tipul de habitat

6.2.2.

Evaluarea stării de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al structurii și funcțiilor specifice tipului de habitat

6.2.3.

Evaluarea stării de conservare a tipului de habitat din punct de vedere al perspectivelor tipului de habitat în viitor

6.2.4.

Evaluarea globală a stării de conservare a tipului de habitat

6.3.

Alți parametri relevanți pentru evaluarea stării de conservare a speciilor pentru care a fost desemnată aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

6.3.1.

Specii prevăzute în Anexa II a Directivei Habitate, menționate în Formularul standard al ROSCI0310 Lacurile Fălticeni.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT

7.1.

Scopul Planului de management pentru aria naturală protejată

7.2.

Obiective generale, măsuri generale, măsuri specifice/management și activități

7.2.1.

Obiectiv general

7.2.2.

Obiectiv specific

7.2.3.

Măsură specifică/măsură de management

OS9 Asigurarea unui management participativ pentru a oferi publicului un acces facil pentru vizitarea ariei naturale protejate

M13.1. Luarea în considerare a prevederilor Planului de management - inclusiv a zonării funcționale internă a ariei naturale protejate - în procesul de elaborare a planurilor de urbanism - PUG, PUZ

PLANUL DE ACTIVITĂȚI ȘI ESTIMAREA RESURSELOR

8.1.

Planul de activități

Asigurarea unui management participativ pentru a oferi publicului un acces facil pentru vizitarea ariei naturale protejate

Luarea în considerare a prevederilor Planului de management - inclusiv a zonării funcționale internă a ariei naturale protejate - în procesul de elaborare a planurilor de urbanism - PUG, PUZ

8.2.

Estimarea resurselor necesare

Asigurarea unui management participativ pentru a oferi publicului un acces facil pentru vizitarea ariei naturale protejate

Luarea în considerare a prevederilor Planului de management - inclusiv a zonării funcționale internă a ariei naturale protejate - în procesul de elaborare a planurilor de urbanism - PUG, PUZ

PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR

9.1.

Raportări periodice

9.2.

Urmărirea activităților planificate

Asigurarea unui management participativ pentru a oferi publicului un acces facil pentru vizitarea ariei naturale protejate

Luarea în considerare a prevederilor Planului de management - inclusiv a zonării funcționale internă a ariei naturale protejate - în procesul de elaborare a planurilor de urbanism - PUG, PUZ

9.3.

Indicarea activității realizate

10.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE

11.

ANEXE LA PLANUL DE MANAGEMENT

Anexa nr. 1

la Planul de management pentru aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

Anexa nr. 2 . Fotografii

Anexa nr. 3 . Hărți/seturi de date geospațiale - GIS -

INFORMAȚII GENERALE

1.1.

Descrierea sintetică a Planului de management

Planul de management reprezintă documentul oficial de planificare, reglementare și prezentare a unei arii naturale protejate prin care se stabilesc obiectivele, măsurile și resursele umane și materiale necesare pentru conservarea biodiversității ariei pentru care a fost realizat.

Întocmirea Planului de Management este o cerință esențială în alinierea politicilor de conservare a naturii din România la cele Europene, în conformitate cu legislația națională și internațională la care a aderat și România. De asemenea, planul de management trebuie să respecte legislația de mediu aflată în vigoare (Tabelul 1.1).

Aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni a fost desemnat pentru conservarea a 3 specii de mamifere: vidră (Lutra lutra), Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii), Liliacul de apă (Myotis dasycneme), 4 specii de amfibieni: Izvorașul cu burtă roșie (Bombina bombina), Izvorașul cu burtă galbenă (Bombina variegata), Triton cu creastă (Triturus cristatus), Triton carpatic (Triturus montandoni) și a unei specii de reptile: Țestoasa de apă (Emys orbicularis).

În ceea ce privește prezența pentru Triturus montandoni în ROSCI0310 ne menținem o poziție rezervată. În România prezența speciei este descrisă în Carpații Orientali și unele zone din Carpații Meridionali, la altitudini ce variază între 500-1500 m ASL - Cogâlniceanu 1997. În nordul arealului de distribuție sunt descrise populații de joasă altitudine - cca. 200 m ASL, acestea fiind întâlnite în zona de piemont a Maramureșului, în păduri sau imediata apropiere a acestora, utilizând habitate precum bălți permanente cu apă limpede și rece în sezonul de reproducere - Covaciu-Marcov et al. 2007. În zona Moldovei, populații de altitudine joasă - 340 m ASL - sunt descrise în zona Munților Tarcău, pe văile râurilor de munte în habitate precum cele descrise anterior - Gherghel și Ile 2006. Astfel, deși populații de Triturus montandoni la joasă altitudine sunt descrise în România, acestea sunt strâns legate de zonele montane, ale căror habitate nu sunt întâlnite în ROSCI0310. Totodată, datorită similitudinilor dintre Triturus montandoni și Triturus vulgaris, pot exista erori în determinarea speciilor, mai ales dacă vorbim de un număr mic de indivizi - Rafinski & Arntzen 1987, Arntzen 1995, Babik et al. 2005 -.

În ceea ce privește Bombina variegata, aceasta este descrisă în Podișul Moldovei adesea hibridizând cu Bombina bombina în zonele de tranziție dintre populații - Strugariu et al 2006, Strugariu et al. 2008, Covaciu-Marcov et al 2008 -. Totuși, în urma inventarierii speciilor de herpetofaună din zona ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, nu am întâlnit indivizi din specia Bombina variegata, confirmând datele din literatura de specialitate existentă până în prezent- Strugariu et al 2006 -, acestea indicând, cel mai probabil, spre clasificarea eronată a unor indivizi hibrizi ai celor două specii.

Planul de management al unei arii naturale protejate este un document care precizează scopul ariei protejate - protecția și conservarea biodiversității specifice - și descrie în mod detaliat măsurile care trebuie luate pentru atingerea acestui scop, integrând necesitățile de protecție a biodiversității cu cele ale dezvoltării sociale și economice.

Totodată, în cadrul acestei secțiunii este inclus Tabelul 1.2, în calitate de tabel centralizator, ce sintetizează măsurile de conservare cuprinse în planul de management, adresate elementelor de interes conservativ, prezentate în funcție de starea de conservare și presiunile și amenințările identificate, ce au impact asupra acestora. Acest tabel are rolul de a centraliza măsurile de conservare, însă detaliere lor este realizată în

Capitolul 7 , din prezentul Plan de Management.

Managementul sitului Natura 2000 trebuie să țină cont de realitățile caracteristice fiecărei perioade și fiecărei utilizări a terenului în parte. Totodată, managementul sitului trebuie să fie participativ, atrăgând implicarea tuturor factorilor interesați, atât în procesul de elaborare a planului, cât și ulterior, în implementarea acestuia. Pe parcursul elaborării planului s-au organizat întâlniri și dezbateri cu factorii interesați, beneficiarul proiectului depunând eforturi semnificative pentru a se asigura că toți cei interesați au fost informați și consultați în mod corespunzător prin întâlnirile publice.

Planul de management stabilește responsabilitatea implementării măsurilor de management pentru conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a resurselor naturale, impunând implicarea autorităților, așa cum se precizează în

articolul 21, aliniatul 6 al O.U.G. nr. 57/2007 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2011 : "Autoritățile locale și naționale cu competențe și responsabilități în reglementarea activităților din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii ariilor naturale protejate și, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management."

Tabelul 1.1: Cadrul legislativ referitor la aria naturală protejată vizate de planul de management.

Nr.

Tip act

Număr act

An act

Denumire

Descriere act

262

2020

Ordin nr. 262 din 18 februarie 2020

pentru modificarea

Ghidului metodologic

privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 19/2010

Actul normativ de reglementare a procedurii de evaluare adecvată.

1822

2020

Ordin nr. 1822 din 6 octombrie 2020

pentru aprobarea

Metodologiei

de atribuire în administrare a ariilor naturale protejate

Actul normativ de reglementare a atribuirii în administrare și custodie a ariilor naturale protejate.

304

2018

Ordinul ministrului mediului nr. 304/02.04.2018

privind aprobarea

Ghidului

de elaborare a Planurilor de management ale ariilor naturale protejate

Actul normativ de reglementare a modului de elaborare a planurilor de management ale ariilor naturale protejate.

Legea

292

2018

Legea nr. 292/2018

privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

1226

2016

Planul de management al sitului ROSPA0064

Act normativ privind aprobarea Planului de management și a Regulamentului sitului ROSPA0064 Lacurile Fălticeni

OUG

2013

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2013

privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează sectorul agricultura.

3836

2012

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3836/2012

privind aprobarea

Metodologiei

de avizare a tarifelor instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentațiilor și eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul și filmatul în scop comercial

Actul normativ de reglementare a tarifelor.

971

2011

Pentru modificarea și completarea a

H.G. numărul 1284 din 2007

privind declararea ariilor de protecție special avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România

Actul de declarare a R0SCI0310 și R0SPA0064 la nivel național.

2010

Ordinul ministrului mediului și Pădurilor nr. 19/2010

pentru aprobarea

Ghidului metodologic

privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Actul normativ de reglementare a procedurii de evaluare adecvată.

979

2009

Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009

privind introducerea de specii alohtone, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în

anexele nr. 4A

și

4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pe teritoriul național.

Actul normativ de reglementare a speciilor invazive.

OUG

2007

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ de reglementare a regimului ariilor naturale protejate.

Lege

407

2006

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează sectorul cinegetic.

OUG

195

2005

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 265/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

1076

2004

Hotărârea de Guvern nr. 1076/2004

privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează procedura de evaluare strategică de mediu

Lege

350

2001

Legea nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează amenajarea teritoriului

Lege

451

2002

Legea nr. 451/2002

pentru ratificarea

Convenției europene

a peisajului, adoptată la Florența la 20 octombrie 2000

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Lege

2000

Legea nr. 5/2000

privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Lege

2000

Legea nr. 86/2000

pentru ratificarea

Convenției

privind accesul publicului la informații participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus în data de 25.06.1998

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Lege

1998

Legea nr. 13/1998

pentru ratificarea

Convenției

privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, 23 iunie 1979

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Lege

107

1996

Legea apelor nr. 107/1996 , cu modificările și completările ulterioare.

Actul normativ care reglementează managementul apelor

Lege

1994

Legea nr. 58/1994

pentru ratificarea

Convenției

privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro, 5 iunie 1994

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Lege

1993

Legea nr. 13/1993

pentru ratificarea

Convenției

privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna, 19.07.1979

Actul normativ care reglementează protecția mediului.

Tabel 1.2: Măsurile adresate elementelor de interes conservativ în funcție de starea de conservare a acestora și presiunile și amenințările cu care se confruntă acestea.

Aria naturală protejată/Elementele de interes conservativ

Starea de conservare

F/NI/NR

Presiune - P - /Amenințare - A

cod

Măsurile active de conservare propuse

Aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

Lutra lutra

P - A04.01.02

P - A04.01.05

P - A05.01

P - A10.01

P - D01.02

P - D01.05

P - E01.03

P - F01.01

P - F02.01

P - F02.03

P - F03.01

P - H01.04

P - H05.01

P - J01.01

P - K01.02

P - K03.06

A - A04.01

A - A05.01

A - F01.01

A - F02.01

A - F03.01

A - H01.04

A -J01.01

A - K01.02

A - K03.06

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime pentru deplasarea speciilor de mamifere, reptile și amfibieni

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

- Managementul activităților recreative în vederea reduceri impactului asupra speciilor criteriu ce constituie obiectul conservării ariei naturale protejate

Myotis bechsteinii

P - A10.01

P - B01.02

P - J01.01

A - J01.01

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime de reproducere și hrănire pentru speciile de amfibieni, reptile și mamifere din habitatele acvatice

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

Myotis dasycneme

P - A10.01

P - B01.02

P - J01.01

A -J01.01

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime de reproducere și hrănire pentru speciile de amfibieni, reptile și mamifere din habitatele acvatice

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

Bombina bombina

P - A04.01.02

P - A04.01.05

P - A05.01

P - D01.02

P - D01.05

P - E01.03

P - F01.01

P - F02.01

P - F02.03

P - H01.04

P - H05.01

P - J01.01

P - K01.02

A - A04.01

A - A05.01

A - F01.01

A - F02.01

A - H01.04

A -J01.01

A - K01.02

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime pentru deplasarea speciilor de mamifere, reptile și amfibieni

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

- Managementul activităților recreative în vederea reduceri impactului asupra speciilor criteriu ce constituie obiectul conservării ariei naturale protejate

Triturus cristatus,

P - D01.02

P - D01.05

P - E01.03

P - F01.01

P - F02.01

P - F02.03

P - H01.04

P - H05.01

P - J01.01

P - K01.02

A - F01.01

A - F02.01

A - H01.04

A -J01.01

A - K01.02

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime pentru deplasarea speciilor de mamifere, reptile și amfibieni

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

- Managementul activităților recreative în vederea reduceri impactului asupra speciilor criteriu ce constituie obiectul conservării ariei naturale protejate

Emys orbicularis

P - D01.02

P - D01.05

P - E01.03

P - F01.01

P - F02.01

P - F02.03

P - G02.07

P - H01.04

P - H05.01

P - J01.01

P - K01.02

A - F01.01

A - F02.01

A - H01.04

A -J01.01

A - K01.02

- Asigurarea condițiilor optime de hrănire și deplasare pentru speciile de mamifere

- Asigurarea condițiilor optime pentru deplasarea speciilor de mamifere, reptile și amfibieni

- Menținerea utilizării terenului în starea și mai ales în condițiile existente în prezent, pentru a asigura condițiile necesare speciilor țintă

- Managementul activităților recreative în vederea reduceri impactului asupra speciilor criteriu ce constituie obiectul conservării ariei naturale protejate

Starea de conservare poate fi: Favorabilă - F, Nefavorabilă Inadecvată - NI, Nefavorabilă Rea - NR; Presiune - P și Amenințare - A

1.2.

Procesul de elaborare al Planului de management

Elaborarea Planului de management s-a realizat în cadrul proiectului "Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiței - Mihai Bravu, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea, ROSPA0111 Berteștii de Sus - Gura Ialomiței", cod SMIS 2014+ 102540 ce s-a desfășurat în perioada 01 iunie 2017 - 31 mai 2020. După cum reiese și din titlu, proiectul este mai amplu, abordând elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiței - Mihai Bravu, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea, ROSPA0111 Berteștii de Sus-- Gura Ialomiței. Planul de management a fost elaborat de către o echipă formată din 21 de specialiști ai Societății Ornitologice Române, respectiv: Emanuel Ștefan Baltag - responsabil elaborare plan de management, Vitalie Ajder - ornitolog, Buta Loredana - botanist, Paul- Cristian Dincă și Raluca Melenciuc - herpetologi, Battes Karina, Cîmpean Mirela, Mărginean Mircea - ihtiologi, Vancsa Eva - expert micronevertebrate, Viorel Pocora și Gheorghe Zaharia - experți mamifere, Nemet Eniko, Czekes Zsolt - entomologi, Petrișor Galan, Igor Roșca, Silviu Costel Doru, Silvia Ursul - GIS/impact antropic, Mihaela Simion, Ovidiu Neculai Bufnilă, Alexandra Damian, Claudia Tache - comunicare, Ionica-Mirela Gavrilă, Antoaneta Ciobanu-Geolea, Geanina Jugănaru, Mariana Simon - UIP.

Studiile de teren au fost efectuate în perioada decembrie 2017 - august 2019. În paralel, au fost analizate și procesate toate rapoartele și datele obținute din aceste studii.

Planurile de management sunt elaborate în mod participativ, cu implicarea factorilor interesați, stabilind cadrul necesar conservării pe termen lung a speciilor și habitatelor de interes comunitar și dezvoltării durabile a acestor situri. Prin această direcție, proiectul contribuie la realizarea obiectivului specific al programului - creșterea gradului de protecție și conservare a biodiversității prin măsuri de management adecvate.

Obiectivele principale pentru implementarea proiectului și implicit elaborarea planurilor de management sunt:

Colectarea și analizarea datelor pentru studiile necesare fundamentării planurilor de management și măsurilor de conservare;

Redactarea și aprobarea planurilor de management pentru ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea și a planului de management integrat pentru ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiței - Mihai Bravu, ROSPA0111 Berteștii de Sus - Gura Ialomiței;

Creșterea gradului de conștientizare cu privire la conservarea și îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar din ariile protejate vizate de proiect;

Creșterea capacității administratorului pentru implementarea planurilor de management și integrarea spațială a măsurilor de conservare.

Acțiunile pentru realizarea acestor obiective s-au desfășurat conform programului stabilit în cadrul proiectului. Cele mai multe eforturi s-au depus pentru atingerea Obiectivului 1 Colectarea și analizarea datelor pentru studiile necesare fundamentării planurilor de management și măsurilor de conservare, deoarece acesta este și primul pas ce trebuie realizat în cadrul proiectului. Totodată, elaborarea planului de management a depins în foarte mare măsură de atingerea acestui obiectiv.

Activitatea de teren a fost, la rândul ei, împărțită pe 4 direcții care converg către realizarea obiectivelor propuse:

Studiu de inventariere, monitorizare și evaluare a stării de conservare a speciilor și habitatelor din situl Natura 2000 ROSCI0310 Lacurile Fălticeni;

Studiu privind necesitățile de hrană și habitat ale speciilor de interes comunitar din situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni;

Studiu privind impactul managementului piscicol asupra biocenozelor acvatice, precum și elaborarea unui set de măsuri privind corelarea activităților piscicole cu ciclul biologic anual al biocenozelor din interiorul sitului Natura 2000 ROSCI0310 Lacurile Fălticeni;

Studiu de evaluare a activităților cu potențial impact antropic - presiuni și amenințări - ce afectează speciile și habitatele de importanță comunitară din interiorul sitului Natura 2000 ROSCI0310 Lacurile Fălticeni.

Pentru implementarea acestor direcții de studiu au fost elaborate protocoalele de lucru pentru fiecare grup sau categorie de specii în parte, după care s-a trecut la implementarea acestor protocoale.

În perioada următoare se vor implementa protocoalele de monitorizare conform planului de lucru, continuând colectarea datelor în teren. 0dată cu analiza datelor colectate până în prezent se vor desemna anumite activități pe care se va concentra administratorul ariei naturale protejate în perioada următoare, dar se pot elabora și noi acțiuni în vederea unei mai bune colectări.

Având în vedere gradul foarte mic de cunoaștere a rețelei Natura 2000 în rândul populației și mai ales în rândul comunităților locale din sit sau din imediata apropiere a sitului, am întreprins mai multe deplasări pentru a discuta cu factorii interesați locali în vederea prezentării proiectului, dar și a rețelei Natura 2000 în general. Aceste întâlniri au avut scopul de a pregăti discuțiile ce au avut loc în vederea dezbaterii măsurilor de conservare ce vor fi incluse în Planul de Management.

În perioada următoare, administratorul ariei naturale protejate va organiza noi întâlniri cu factorii interesați, în vederea informării cu privire la necesitarea implementării rețelei Natura 2000, precum și cu privire la limitările determinate de acest statut pentru terenurile și activitățile ce se desfășoară în perimetrul sitului sau în imediata apropiere a acestuia. De asemenea, administratorul ariei naturale protejate va oferi consultanță de specialitate celor interesați în adaptarea activității lor la practicile prietenoase cu mediul și sprijin informațional pentru cei ce doresc să aplice pentru beneficiile acordate proprietarilor sau administratorilor de terenuri și activități economice desfășurate în siturile Natura 2000.

De asemenea, pentru discutarea măsurilor de conservare elaborate, s-au organizat întâlniri periodice cu Agențiile pentru Protecția Mediului Suceava, Administrațiile Bazinele de Apă, utilizatorii terenurilor și administratori ai resurselor naturale din situri, Asociația Națională a Producătorilor din Pescărie "ROMFISH", asociațiile cu profil agricol - culturi agricole, creștere animale etc -, administratorii fondurilor de vânătoare, instituții publice sau companii de stat din domeniile construcțiilor de drumuri și șosele, căi ferate, rețele de transport/distribuție gaze naturale și energie electrică, dar și cu orice alt factor interesat să desfășoare activități în ariile naturale protejate vizate de proiect.

1.3.

Descrierea ariei/ariilor naturale protejate vizate de Planul de management

1.3.1.

Ariile naturale protejate vizate de Planul de management

Aria Naturală Protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni este sit Natura 2000 desemnat pentru speciile ce folosesc predominant habitate acvatice specifice zonelor joase din Podișul Sucevei. Această arie naturală protejată se suprapune în mare măsură peste ROSPA0064 Lacurile Fălticeni, vizând aproximativ aceleași ecosisteme ce prezintă o importanță deosebită pentru speciile de amfibieni, reptile și mamifere pentru care au fost declarate.

Lacurile cuprinse de aria naturală protejată reprezintă sisteme acvatice artificiale, create pentru prevenirea inundațiilor, irigații și piscicultură. Aceste ecosisteme acvatice sunt un exemplu pentru comuniunea om-natură, iar includerea lor în Rețeaua Ecologică Europeană Natura 2000 certifică importanța lor pentru biodiversitate, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar.

Tabel 1.3: Ariile naturale protejate vizate de Planul de management

Nr. crt.

Arie naturală protejată cu care se suprapune

Tip suprapunere c -

Suprafață totală suprapusă cu aria naturală protejată de referință

[ha]

Procentul din aria naturală protejată de referință

[%]

Cod

Denumire

Tip a -

Categorie b -

Denumire responsabil

ROSPA0064

Lacurile Fălticeni

SPA

Agenția Națională a Ariilor Naturale Protejate

P - parțială

785,15

99,71

Valorile a -, b - și c - vor fi alese pe baza nomenclatoarelor: a - Tipul ariei naturale protejate conform nomenclatorului Tipuri de arii naturale protejate, b - Categoria ariei naturale protejate conform nomenclatorului Categorii de arii naturale protejate, c - Tipul suprapunerii poate fi: T - totală sau P- parțială

Figura 1. Harta suprapunerilor ariilor naturale protejate ROSCI0310 și R0SPA0064 Lacurile Fălticeni -

Anexa 3.1 .

1.3.2.

Localizarea ariei naturale protejate vizate de Planul de management

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni se află pe teritoriul județului Suceava, Regiunea Nord-Est, având o suprafață de 876 ha - Tabel 4,

Anexa 3.2

-. Coordonatele geografice ce delimitează situl sunt: 26° 16' 46" longitudine estică și 47° 29' 36" latitudine nordică. Altitudinea minimă este de 254 m, cea medie de 271 m, iar cea maximă de 288 m. Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni este amplasat în întregime pe Podișul Sucevei, pe valea Râului Șomuzul Mare care este afluent al Șiretului. Acest sit cuprinde 10 acumulări de apă și mai multe bazine piscicole de mici dimensiuni. Suprafața totală de apă - râuri și lacuri - ocupă 71.56% din suprafața sitului. Aceste acumulări sunt dispuse în cascadă, cele mai întinse fiind: Lacul Moara, Lacul Mihăiești, Lacul Pocoleni, Lacul Fălticeni I și Lacul Fălticeni II. Pe lângă suprafețele acvatice, în perimetrul sitului sunt, conform EUNIS: pășuni - 12.03% -, culturi - teren arabil - 7.49% -, alte terenuri arabile - 3.62% -, vii și livezi - 2.55% - și alte terenuri artificiale - 2.74% -. Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni este situat în totalitate în Regiunea Biogeografică Continentală.

Tabel 1.4: Localizarea ariei naturale protejate

Codul și denumirea ariei naturale protejate

Suprafața

- ha -

Regiunea biogeografică*)

Județul

Localități - orașe, comune, sate**)-

Localitate

Suprafața - ha -

ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

876.7

Continentală

Suceava

Fălticeni, Bosanci, Horodniceni,

Moara, Rădășeni, Bunești

Aria naturală protejată nu include intravilanul localităților

*) se completează numai pentru siturile de importanță comunitară - SIC - și pentru ariile de protecție specială avifaunistică - APSA -;

**) satele se completează în cazul ariilor naturale protejate ce includ și intravilanul localităților

Accesul în perimetrul sitului este predominant facil, primele două lacuri din sudul sitului - Lacul Fălticeni I și Fălticeni II - pot fi accesate pe Drumul Comunal DC1 Fălticeni - Țarna Mare; Lacul Pocoleni poate fi accesat pe Drumul European E85 și pe Drumul Județean DJ209A; Lacul Mihăiești poate fi accesat pe drumul Județean DJ209A, iar cea mai nordică acumulare poate fi accesată pe două drumuri agricole pietruite ce pornesc din Drumul Județean DJ209A sau pe Drumul Comunal DC 71, ce pornește din Groapa Vlădichii spre sud.

Figura 2. Harta localizării ariei naturale protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni. -

Anexa 3.2 .

1.3.3.

Limitele ariei naturale protejate vizate de Planul de management

Aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni a fost desemnată ca sit de importanță comunitară - SCI -, prin

Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 , modificat și completat prin

Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr.2387/2011 , cu o suprafață totală de 876,7 ha.

Figura 3. Harta limitelor ariei naturale protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni -

Anexa 3.3 .

1.3.4.

Zonarea internă a ariei naturale protejate

Aria naturală protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu prezintă o zonare internă așa cum prevede

Ordonanța de Urgență nr. 57 din 20 iunie 2007

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificări și completări ulterioare,

Art. 4, alin. 28 . Această zonare internă nu este necesară având în vedere dimensiunea redusă a celor două arii naturale protejate.

MEDIUL ABIOTIC AL ARIEI/ARIILOR NATURALE PROTEJATE

2.1.

Geologie

Din punct de vedere geologic, aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni este situată în extremitatea vestică a unității geologice Platforma Est Europeană.

Această platformă este cea mai veche unitate de platformă din țară, fiind formată în intervalul Proterozoic Mediu - Meoțian. În zona de studiu platforma are o structură mai complexă, determinată de căderi în trepte în fața ariei carpatice (Badea et al., 1983). Cele două componente din alcătuirea Platformei Moldovenești, soclul (fundamentul) și cuvertura sedimentară, reflectă stadii diferite de evoluție: fundamentul reprezintă etapa mobilă de geosinclinal, în care s-au manifestat intense procese geodinamice (orogeneze, metamorfism, magnetism), finalizate într-un sistem orogenetic, iar cuvertura, o etapă de stabilitate (platformică) în care depozitele acumulate în cicluri marine, succesive n-au suferit deformări tectonice, rămânând cvasiorizontale (Ionesi, 1994). În acest lung interval stratigrafic au existat mai multe etape de exondare.

Fundamentul (soclul) a fost interceptat în câteva foraje de adâncime la Iași-Nicolina (1121 m), Popești (-1370 m), Bătrânești (-1008 m) și Todireni (-950 m) (Ionesi, 1994), pe baza carotelor din aceste foraje s-a determinat faptul că este alcătuit din paragnaise plagioclazice, larg cristalizate, în care sunt injectate gnaise leucorate cu oligoclaz și microclin (Iași) sau gnaise cuarțo-feldspatice, oculare, albicioase sau rozii. La Todireni, la partea inferioară a forajului, în paragnaisele plagioclazice, s-a întâlnit și granit roz cu muscovit și biotit (Ionesi, 1994, Ionesi et al., 2005).

În ceea ce privește cuvertura sedimentară, acesta s-a format ca urmare a depunerii de sedimente peste soclu în trei megacicluri de sedimentare, respectiv: Vendian superior - Devonian, Cretacic - Paleocen - Eocenul mediu, Badenian superior - Meoțian (Ionesi, 1994, Juravle 2016). Pe parcursul ciclului Badenian superior - Meoțian, s-a produs o transgresiune marină, ce s-a extins pe toată suprafața platformei, determinând începerea ultimului și celui mai scurt ciclu de sedimentare. Cuvertura este alcătuită din depozite sedimentare de vârstă Ordovician, Silurian, Cretacic superior, Miocen (Tortonian-Basarabian) la care se adaugă depozite, spre marginea carpatică de vârstă, Jurasic superior.

Formațiunile geologice de suprafață aparțin Neogenului, fiind alcătuite din depozite basarabiene, volhiniene și depozitele cuaternarului, în special zonele de terasă și luncile.

Depozitele Volhinianului (Vh) acoperă în întregime regiunea sitului ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, acestea aflorează în apropiere, în dreptul localităților Baia - Lespezi.

Distribuția areală a litofaciesurilor Volhinianului corespunde, într-o anumită măsură, și unei distribuții stratigrafice. În general, Volhinianul este alcătuit din marne argiloase aleuritice cu intercalații de nisipuri, gresii și de gresii oolitice. Între valea Șiretului și valea Moldovei, unde Volhinianul (vh) are circa 500 m grosime, s-au separat 8 niveluri de gresii și călcare, ce reprezintă repere lito și biostratigrafice importante. O altă caracteristică a Volhinianului din această regiune este prezența pietrișurilor. Acestea se dezvoltă în două strate de câte 0,2-0,5 m grosime, care aflorează pe stânga Șiretului. În timp ce al doilea nivel apare în jumătatea superioară a Volhinianului formând la V de satul Ciprian Porumbescu un pachet ce poate atinge 60 m grosime.

În regiunea Fălticeni - Baia - Boroaia, în Volhinianul superior apar mai multe strate de lignit, din care doar 3 au grosimi mai mari, cuprinse între 20 - 80 cm. Prezența acestora în sectorul Fălticeni demonstrează faptul că au existat mai multe oscilații pozitiv-negative ale Volhinialui superior (Ionesi, 1962).

Fauna determinată în depozitele de nisipuri și din gresii oolitice cuprinde Ervilia dissita, Eichw., foarte frecventă, Cardium latesulcum, Cardium latesulcum, Munst., C. gracile Pusch., Cardium gracile kasinkense Kol., Tapes gregaria Partsch, Tapes vitalianus infrasarmatica Andr., Mactra eichwaldi Lask., Certhium rubiginosum Eichw., Certhium mitrale Eichw. etc (Macarovici, 1972 Saulea 1967). În nivelele superioare apare sporadic și Mactra vitaliana siminescui Mac., formă frecventă în partea inferioară a Basarabianului. Din argilele nisipoase de la partea inferioară a Volhinialului (Văculești) se cunosc impresiuni de plante. Impresiuni de plante se cunosc de asemenea din argilele cu intercalații subțiri de lignit din regiunea văii Moldova (Șoldănești, Rădășeni).

Câteva nivele de gresii și gresii oolitice, în cuprinsul cărora se găsesc și puncte fosilifere mai importante, sunt distribuite în apropierea ariei naturale protejate. Primul nivel apare la 130150 m altitudine la SV de Botoșani (Curtești), urmat de nivelul situat la 220-240m, cu extindere mai mare, care se poate urmări de la V la Dorohoi (Șdendriceni) până la Burdujeni, pe stânga văii Suceava, în fața orașului Suceava, fiind o gresie oolitică (oolitul de Burdujeni) cu frecvente exemplare de Ervillia dissita. La E de valea Șiretului, se găsește la 280-300 m altitudine, între Vlădeni - Brehuești - Corni. Ultimul nivel de gresii oolitice se individualizează în cuprinsul unui pachet de nisipuri de la partea superioară a Volhinianului. El se poate urmări din V, de la Pârtești, prin Bălăceana - S de Fălticeni (Șoldănești) - Hârtop - Valea Glodului - Dolheștii Mari. Acesta este situat la 520 m altitudine în V și coboară treptat spre SE până la 350 m în apropiere de valea Șiretului.

Din datele de suprafață și de foraj rezultă că Volhinianul are grosimi mici de 200 m în marginea de NE a regiunii și câștiga treptat grosime spre valea Șiretului (650 m la Vorona). De aici spre SV creșterea grosimii este mult mai accentuată, încât atinge aproximativ 2000 m la marginea zonei subcarpatice.

Figura 4. Hartă geologică pentru aria naturală protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni -

Anexa 3.5 .

2.2.

Hidrografie

Din punct de vedere hidrografic, situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni este situat în bazinul hidrografic al râului Șomuzul Mare, ocupând un sector de circa 14.5 km din valea râului. Pe acest sector al râului, s-au realizat de-a lungul timpului numeroase lucrări hidrotehnice, respectiv lucrări de regularizare, îndiguire și consolidări de maluri, de îmbunătățiri funciare și lucrări de construcție a lacurilor de acumulare și a incintelor piscicole. Utilizarea acestora este diversă, având caracter economic (piscicultură, agrement), dar și caracter hidrologic, de regularizare a debitelor și de a genera rezervă de apă.

Suprafața bazinului hidrografic a râului Șomuzul Mare este de 489 kmp, râul își are obârșia în Podișul Sucevei și se varsă în râul Siret în dreptul localității Gulia. Lungimea cursului principal este de circa 51 km, râul înregistrând un debit mediu de 1,2 mc/s. Afluenții râului Șomuzul Mare aduc un aport scăzut de apă, fapt determinat de caracterul permanent sau semi-permanent dar și de suprafața redusă a bazinului de recepție. Albia majoră are o lățime medie de 500 m în dreptul localității Fălticeni, fapt ce a permis amenajarea hidrotehnică a acesteia. În lungul râului Șomuzul Mare s-au amenajat o serie de lacuri/iazuri: Fălticeni II, Făliceni I, Pocoleni, Mihăiești, Moara și alte incinte piscicole de dimensiuni mici. Suprafața totală a luciului de apă este de circa 569,25 ha, unele iazuri fiind parțial umplute cu apă în anumite momente din an.

Râul Șomuzul Mare este protejat de poluarea cu reziduuri industriale și menajere de către o stație de epurare. Pe baza analizelor efectuate zilnic pe cursul râului, în aval de stația de epurare și pe baza informațiilor din literatura de specialitate, s-a determinat faptul că apa face parte din clasele a II-a și a III-a de calitate pentru 7 indicatori chimici, iar pentru conținutul în NH_4 și substanțe organice în categoriile IV și V de calitate.

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni se situează în cursul mediu al râului Șomuzul Mare, cuprinzând un sector de circa 14,5 km, acest sector este ocupat de iazuri și incinte piscicole.

Figura 5. Hartă hidrografică a ariei naturale protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni -

Anexa 3.6 .

2.3.

Pedologie

Învelișul de soluri din arealul studiat s-a format ca urmare a interacțiunii diferite în spațiu și timp a factorilor naturali: litologie, relief, climă, vegetație, faună, apă, factorul antropic, la care se adaugă timpul (ca durată de manifestare a factorilor pedogenetici). Dintre aceștia, factorii suport (litologie, morfologie), factorii bio-climatici și timpul au caracter de permanență, apa devenind distinctă acolo unde este în exces, iar factorul antropic numai pe solurile îndelung folosite în agricultură sau prin modificări aduse componentelor mediului natural. Cu toate acestea, la nivel local, relieful și litologia pot fi principalii factori de control ai formării solurilor.

Încadrarea taxonomică a solurilor s-a făcut conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS, 2012). Față de sistemele de clasificare anterioare, acesta are un profund sens genetic și reflectă relațiile de înrudire dintre și/în cadrul claselor (categoriilor) separate. De asemenea, se remarcă prin alinierea la standardele internaționale, din necesitatea corelării taxonomiei solurilor României cu clasificările internaționale (WRB, FAO-UNESCO și Soil Taxonomy).

Caracteristicile spațiale ale învelișului de sol au fost determinate după prelucrarea hărții solurilor (scara 1:200.000), fiind identificate 3 tipuri genetice de sol care fac parte din 3 clase de sol, care au fost divizate, pe baza subtipurilor de sol. Conform repartiției geografice a solurilor pe teritoriul României, solurile prezente în cadrul ariei naturale protejate fac parte din regiunea de deal și podiș, respectiv Podișul Moldovei. Astfel, învelișul de sol se caracterizează printr-o gamă variată de soluri zonale, faeozomuri, la care se adaugă pe suprafețe de soluri intrazonale, protisoluri și antrosoluri (Rădoane, 2002).

Ponderea cea mai mare în ceea ce privește clasele de soluri o deține clasa protisolurilor, care ocupă 206,25 ha (23,51%) din suprafața totală a sitului (877,5 ha). Urmează ca răspândire clasa faeoziomurilor cu o suprafață de 94,40 ha (10,76%), fiind urmată de clasa antrosoluri cu o suprafață de 43,07 ha, respectiv 4,91%. La toate acestea se adaugă și suprafețele acvatice ce ocupă o suprafață de 533,74 ha, respectiv 60,83% din suprafața ariei naturale protejate. Un aspect important de menționat privind suprafețele lacustre este gradul mare de colmatare a unor incinte piscicole, unele dintre acestea fiind lipsite de apă o lungă perioadă de timp, solul fiind expus la suprafață.

Faeoziomurile (FZ) sunt caracterizate prin prezența orizontului A molic (Am) și orizont subiacent (AC, Bv sau Bt), având culori cu crome și valori mai mici de 3,5, cel puțin în partea superioară și cel puțin pe fețele agregatelor structurale și fără orizont Cca sau concentrări de carbonați secundari în primii 125 cm sau 200 cm, în cazul texturii grosiere.

Faeoziomurile cambize și argice (FZ cb și FZ ar) sunt întâlnite pe o suprafață de 94,40 ha (10,76%) din aria sitului. Faeoziomurile argice prezintă profil de tipul Ap-Am-AB-Bt-Cca, cu textură lutoasă sau luto-argiloasă, diferențiată pe profil și un orizont Bt argic, fiind îmbogățit în argilă. Sunt soluri formate pe depozite loessoide și luturi sub vegetație inițial forestieră (Florea, 2003). În zona joasă, cu un drenaj mai slab, solurile pot fi afectate de procesul de stagnogleizare cu intensitate slabă până la moderată. Structura acestor soluri este glomerulară bine dezvoltată în orizontul Am și moderat dezvoltată în Bt. Structura bună și textura favorabilă se reflectă în însușirile fizice în general bune a acestor soluri, care sunt totuși mai tasate și mai puțin permeabile decât faeoziomurile cambice (Florea, 2012). Procesul de bioacumulare favorizează acumularea unei cantități însemnate de humus de tip mull calcic în orizontul Am. Utilizarea faeoziomurilor este foarte variată, aceste soluri având o fertilitate bună, fiind utilizate pentru cultivarea cerealelor, dar și pentru pășuni.

Aluviosolurile (AS) ocupă o suprafață de circa 158 ha (13 % din suprafața sitului). În lunca râului Șomuzul Mare, aluviosolurile entice s-au format în condițiile excesului de umiditate freatică. Aluviosolurile sunt soluri constând din material parental fluvic pe cel puțin 50 cm grosime și având cel mult un orizont A (Am, Au, Ao) (Secu, 2008). Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăți diagnostice, în afară de cel mult orizont vertic asociat orizontului C, proprietăți salsodice și proprietăți gleice (orizont Gr) sub 50 cm adâncime. Vegetația naturală caracteristică este reprezentată de plante ierboase, ce sunt favorabile dezvoltării pășunilor și fânețelor. Din punct de vedere agricol, favorabilitatea acestor soluri pentru diferite culturi este foarte variată, determinată și de condițiile locale.

Antrosolurile (AT) sunt soluri care au fost transformate prin procese antropedogenetice, respectiv arătură adâncă, aplicarea de material bogat în nutrienți, adăugări de materiale străine. Antrosolurile erodice ocupă o suprafață de 43,07 ha (4,91%) și se întâlnesc pe versanți puternici înclinați din nordul sitului. Aceste zone sunt puternic erodate, solurile fiind utilizate ca pășuni.

Tabel 2.1. Caracteristici spațiale ale învelișului de sol din aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

CLASA DE SOL

Tip

Subtip

Suprafață (ha)

Procent %

CERNISOLURI

Faeoziom

(FZ)

Cambic - cb

2,37

0,27

Argic - ar

92,03

10,49

PROTISOLURI

Aluviosol

(AS)

Entic - en

206,25

23,51

ANTRISOLURI

Antrosol (AT)

Erodic - er

43,07

4,91

Suprafețe acvatice

533,74

60,83

Figura 6. Hartă solurilor pentru aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni -

Anexa 3.7 .

2.4.

Clima

Radiația solară

Radiația solară reprezintă radiația provenită de la discul solar ce atinge suprafața terestră și suferă o serie de modificări. Cantitatea de radiație solară primită de la Soare este strict influențată de geometria Pământ - Soare, de poziția latitudinală pe glob, de caracteristicile optice ale atmosferei terestre și nebulozitate. Înălțimea Soarelui pe bolta cerească prezintă un mers diurn ascendent până în momentul producerii amiezii - meridianul locului - și descrește în cea de a doua parte a zilei. La nivel anual, cantitatea de radiație solară crește de la solstițiul de iarnă - luna decembrie - 154 W m^-2 și atinge maximul la solstițiul de vară - luna iunie - 719 W m^-2, aceste valori fiind calculate pentru stația meteorologică Iași (Clima României, 2008)

Temperatura

Temperatura reprezintă starea de încălzire a unui corp, constituind principalul element meteorologic din atmosfera terestră. Distribuția spațială a temperaturii aerului poate fi exprimată statistic, folosind mai mulți parametri climatici specifici temperaturii: temperatura medie multianuală, valorile extreme, durata intervalelor cu valori caracteristice, frecvențe, probabilități etc (Clima României, 2008).

Pentru realizarea modelelor de distribuție a valorilor de temperatură ale aerului și intervalele specifice perioadelor cu îngheț târziu - de primăvară - și îngheț timpuriu - de toamnă -, a fost utilizat setul de date R0CADA - Romanian daily gridded climatic dataset - 1961-2013.

Temperatura medie multianuală în cadrul sitului ROSCI310 Lacurile Fălticeni este de 8,7°C. La nivel lunar, temperatura aerului variază între -3,0°C în luna ianuarie și 19,7°C în luna iulie. Fragmentarea reliefului induce variații termice verticale, valorile cele mai scăzute înregistrându-se în altitudine pe parcursul anului prin diminuarea temperaturii medii anuale a aerului conform gradientului termic vertical de aproximativ 0,6°C/100 m. Climatul acestei regiuni este specific zonelor deluroase și de podiș.

Înghețul timpuriu reprezintă momentul din an, în care temperatura medie a aerului a coborât sub pragul de îngheț - 0°C -, iar cel târziu - de primăvară -, momentul din an în care se înregistrează ultima valoare medie a temperaturii aerului de sub 0°C. Înghețul timpuriu și înghețul târziu se produc în afara anotimpului de iarnă și sunt specifice semestrului rece al anului.

În cadrul regiunii analizate, data medie de producere a înghețului timpuriu oscilează în intervalul 20.10. în zona înaltă și 22.10. în lungul văilor. Aceste răciri sunt cauzate de condițiile de stabilitate atmosferică specifice formațiunilor barice anticiclonale ce pot genera răciri intense în special pe fundul văilor, generând apariția și dezvoltarea fenomenelor de inversiune termică. Inversiunile termice pot genera scăderi puternice de temperatură, ce pot duce la disfuncții majore habitatelor naturale.

Figura 7: Harta înghețului în aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni.

Înghețul târziu - de primăvară - are o dată medie de producere ce variază între 10 aprilie, în regiunile joase și 20 aprilie, în regiunile înalte. În cadrul sitului data medie de producere a înghețului târziu variază între 10 - 12 aprilie. Totuși, acesta se poate produce și mai târziu, având capacități mari de răcire. Înghețul târziu se poate produce și în ultima decadă a lunii aprilie sau în prima decadă a lunii mai, acest fenomen climatic purtând denumirea populară de "Sfinții de gheață". Intervale de îngheț târziu pot genera daune importante în mediile naturale și cele socio-economice.

Precipitațiile atmosferice și regimul acestora decurge din interacțiunea factorilor genetici ai climei la nivel continental și cei locali (Clima României, 2008).

Influența centrilor barici care acționează asupra continentului și poziția geografică a țării noastre determină particularități distincte în distribuția și cantitatea de precipitații la nivel anual și multianual (Clima României, 2008).

Figura 8: Cantitatea de precipitații în luna iunie pentru aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, pentru intervalul 2000 - 2013

Cantitatea medie multianuală de precipitații în cadrul ariei naturale protejate Lacurile Fălticeni variază între 550 - 600 mm/mp. Analiza repartiției cantităților de precipitații pentru fiecare lună a anului scoate în evidență specificul climatului continental. Astfel, cantitatea de precipitații medii lunare variază între 23 mm/mp în luna ianuarie până la valori maxime în lunile iunie - 98 mm/mp - și iulie - 96,1 mm/mp - în intervalul 1961 - 2013.

Din analiza valorilor lunare multianuale ale cantităților de precipitații de la stațiile meteorologice, rezultă că, în general, din luna februarie până în iunie-iulie - în unele cazuri și în luna august -, cantitatea de precipitații crește, iar din luna septembrie spre sfârșitul anului și în luna ianuarie cantitatea de precipitații scade.

Lunile iunie și iulie, în cadrul ariei naturale protejate Lacurile Fălticeni, se caracterizează prin cantități medii de precipitații ce oscilează în jurul valorii de 95 - 100 mm/mp în luna iunie și 100 - 105 mm/mp în luna iulie pentru intervalul 2000 - 2013. Cantitățile de precipitații ce cad în medie în lunile iunie și iulie se încadrează în specificul regiunilor specifice Podișului Sucevei.

În zona înaltă a sitului și în cadrul bazinului hidrografic, cantitatea de precipitații crește odată cu altitudinea.

Umezeala relativă

Umezeala relativă reprezintă gradul de saturație a aerului cu vapori de apă, fiind reprezentată în procente ce reprezintă raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea maximă a vaporilor de apă, în funcție de temperatura aerului din momentul observației.

Figura 9: Cantitatea de precipitații în luna iulie pentru aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni pentru intervalul 2000 - 2013

Umezeală relativă variază în raport invers cu temperatura aerului, valorile cele mai ridicate înregistrându-se în anotimpul rece, iar cele mai mici în anotimpul cald. În aria naturală protejată Lacurile Fălticeni, valoarea medie multianuală a umezelii relative este de aproximativ 78-80%, valori influențate de efectul de baraj al lanțului Carpatic, valori caracteristice zonelor de podiș.

Vântul

Pentru Podișul Sucevei frecvența lunară predominantă a vântului din nord-vest oscilează pe parcursul anului între 35,2% în luna iulie și 18,5% în luna noiembrie și ating viteze medii de 5 m/s. Frecvența lunară a vântului din sud-est se schimbă de la 13,4% în lunile martie și aprilie până la 5,9% în luna iulie. Viteza medie multianuală a vântului depășește 4 m/s datorită deschiderii favorabile față de circulația atmosferică.

Figura 10. Harta temperaturilor - medii multianuale -

Anexa 3.8 .

Figura 11. Harta precipitațiilor - medii multianuale -

Anexa 3.9 .

2.5.

Elemente de interes conservativ, de tip abiotic

Aria naturală protejată ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu prezintă elemente de tip abiotic pentru care a fost necesară desemnarea acestui sit.

MEDIUL BIOTIC AL ARIILOR NATURALE PROTEJATE

3.1.

Ecosistemele

În perimetrul sitului au fost identificate 6 tipuri de ecosisteme, dintre care cel mai bine reprezentate sunt cele de Lacuri și iazuri, prin amenajările piscicole, precum și Apele dulci curgătoare din regiunea de câmpie (Tabel 3.1), prin râurile ce străbat situl. Cu o pondere medie întâlnim pășunile și terenurile arabile, iar cu suprafețe restrânse sunt viile, livezile de pomi și arbuști fructiferi, precum și plantațiile forestiere (Tabelul 3.1).

Tabel 3.1: Tipurile de ecosisteme prezente în aria naturală protejată Lacurile Fălticeni

Cod

Tip de ecosistem

Suprafață aproximativă

123

Lacuri și iazuri în interiorul amenajărilor

69%

141

Ape dulci curgătoare din regiunea de câmpie

255

Plantații forestiere

0,1%

271

Terenuri arabile

272

Pășuni

13%

273

Vii, livezi pomi și arbuști fructiferi

Ecosisteme acvatice

3.1.1.

Lacuri și iazuri din interiorul amenajărilor

Acest tip de ecosistem este reprezentat de acumularea Moara în partea de nord, Mihăiești, Acumularea Pocoleni, Acumulările Fălticeni II și Fălticeni I, la care se adaugă și restul bazinelor piscicole de dimensiuni mai mici din fermele piscicole.

Aceste iazuri au suprafețe diferite și la nivelul lor se desfășoară activități piscicole caracteristice. Regimul hidrologic al acestora se modifică în funcție de sezon și activitatea desfășurată. Vegetația lipsește în largul iazurilor, acolo unde adâncimea este cea mai mare, fiind concentrată în zona de mal - vegetație palustră.

–

122 Lacuri și bălți permanente cu regim hidrologic redus - Speciile Bombina bombina, Pelophylax ridibundus - Rana ridibunda -, Natrix natrix se întâlnesc pe malul lacurilor, în zonele cu nivelul apei mai redus și cu vegetație abundentă.

–

123 Lacuri și iazuri în interiorul amenajărilor - speciile Bombina bombina, Bufo viridis, Pelophylax ridibundus - Rana ridibunda -, Emys orbicularis, Natrix natrix se concentrează pe malurile lacurilor și iazurilor, în zonele cu apă de mică adâncime, precum și în zonele îndiguite și betonate, acestea fiind folosite ca habitate de estivare.

–

124 Ape stătătoare temporare - speciile Lissotriton - Triturus - vulgaris, Triturus cristatus, Bufo viridis, Pelobates fuscus, Hyla arborea folosesc bălțile temporare pentru reproducere.

Din această categorie fac parte două tipuri de sub-ecosisteme prezentate separat datorită particularităților funcționale pe care le dețin.

3.1.1.a.

Ecosisteme palustre

Vegetația de mlaștină palustră este reprezentată de comunități vegetale edificate de specii, precum Phragmites australis - care formează uneori suprafețe compacte mari -, Typha latifolia, Typha latifolia, Eleocharis palustris, Schoenoplectus lacustris, Alisma plantago- aquatica, Butomus umbellatus, Carex acutiformis, Carex riparia, Carex vulpina, Iris pseudacorus aparținând asociațiilor Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum, Caricetum ripariae-acutiformis.

–

212 Mlaștini eutrofe - de altitudine joasă - - în zonele cu mlaștini eutrofe întâlnim speciile Triturus cristatus, Triturus vulgaris, Bombina bombina, Pelophylax ridibundus - Rana ridibunda -, Emys orbicularis, Natrix natrix.

3.1.1.b.

Ecosistemele acvatice

Vegetația acvatică este prezentă în toate bazinele acvatice, atingând un maximum de dezvoltare în lunile august-septembrie. A fost studiată pe baza traseelor și observațiilor realizate de la malul acumulărilor/bazinelor piscicole.

În urma prelevării de probe, au fost identificate următoarele comunități de plante acvatice:

–

Acumularea Fălticeni I: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Najas marina, Potamogeton crispus, Potamogeton nodosus, Polygonum amphybium, Lemna minor, Spyrodela polyrhiza.

–

Acumularea Fălticeni II: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton nodosus, Polygonum amphybium, Lemna minor, Spyrodela polyrhiza

–

Acumularea Pocoleni: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton nodosus, Polygonum amphybium, Lemna minor, Spyrodela polyrhiza

–

Acumularea Mihăiești: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Potamogeton nodosus, Polygonum amphybium, Lemna minor, Spyrodelapolyrhiza, Riccia fluitans

–

Acumularea Moara: Potamogeton crispus. Ranunculus trichophyllus.

3.1.2.

Apele dulci curgătoare din regiunea de câmpie

Acest tip de ecosistem este reprezentat de râul Șomuz, pe secțiunile incluse în sit, cu caracter permanent și cu regim hidrologic neuniform - maxime înregistrate primăvara și minime în timpul verii. În perioadele cu ploi torențiale, debitul, viteza și turbiditatea apei cresc. Pe sectorul din cadrul sitului, s-a observat că malurile râului Șomuz sunt colonizate de fitocenoze de Salix alba. Pe malul râului apar și fitocenoze de vegetație palustră edificată de specii de Carex, Phragmites, Typha sp.

Speciile de herpetofaună din situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni au fost întâlnite în 11 tipuri de ecosisteme.

–

142 Ape dulci curgătoare din regiunea de deal - speciile genului Peolophylax ridibundus - Rana ridibunda -, Bombina bombina, Natrix natrix folosesc habitatele de mal cu vegetație bogată cât și malurile deschise ca habitate de estivare.

–

1415 Canale în interiorul amenajărilor - speciile Pelophylax ridibundus - Rana ridibunda -, Natrix natrix, acestea folosind ca habitate malurile canalelor cu debit scăzut și vegetație caracteristică.

Ecosisteme terestre

3.1.3.

Ecosisteme de pajiști

Pajiștile din cadrul sitului sunt utilizate în principal ca pășuni și fânețe și se găsesc în diferite stadii de înțelenire și înierbare, multe dintre ele fiind puternic degradate de activitățile agricole din zonă.

La nivelul pășunilor au fost identificate asociații vegetale, precum:

–

Taraxaco serotinae-Festucetum valesiacae, puternic degradate, edificate de specii precum: Festuca valesiaca, Plantago lanceolata, Thymus pannonicus, Artemisia austriaca, Salvia nemorosa, Carduus acanthoides, Erodium cicutarium, Eryngium campestre, Euphorbia cyparissias;

Pajiștile utilizate ca fânețe prezintă o fitodiversitate mai mare decât cea regăsită în cadrul pășunilor. Faptul că nu este permis accesul animalelor în aceste zone a făcut ca unele dintre speciile caracteristice să se păstreze la nivelul acestor zone, însă populațiile sunt de dimensiuni mici, iar zonele adiacente sunt deja puternic afectate de practicile agricole.

Alături de acestea au fost identificate în cadrul sitului comunități cu Alopecurus pratensis, Poapratensis, Lolium perenne și Trifolium repens.

–

232 - Pajiști stepice - speciile Lacerta agilis, Natrix natrix sunt întâlnite în habitate cu vegetație înaltă, folosindu-le ca teritorii de reproducere și/sau de hrănire.

–

272 Pășuni - rar sunt întâlnite speciile de Lacerta agilis și Natrix natrix. Pelobates fuscus folosește pajiștile cu soluri afânate pentru a se îngropa pe timpul zilei.

3.1.4.

Plantații forestiere

La baza lacului Moara este plantată o perdea de protecție și de susținere a digului, formată din Populus sp., tot în această zonă găsim și o mică plantație de Robiniapseudoacacia.

3.1.5.

Terenuri arabile

–

271 Terenuri arabile - specia Lacerta agilis folosește habitatele de la limita dintre zonele agricole și pajiști.

–

2821 Drumuri și căi ferate - speciile Natrix natrix și Lacerta agilis utilizează zonele asfaltate, pentru a se încălzi.

–

2811 Localități cu structură continuă - în localitățile din sit, întâlnim Lissotriton - Tirturus - vulgaris, Triturus cristatus, Bombina bombina, specii care uneori se reproduc în șanțurile de la marginea drumurilor și Bufo viridis specie activă noaptea, este întâlnită frecvent la marginea drumurilor, lângă stâlpii de lumină unde se hrănește.

3.2.

Habitate de interes conservativ în baza cărora a fost declarată aria/ariile naturale protejate

În formularul standard al ariei naturale protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu sunt menționate habitate sau specii de plante de interes comunitar, dar, în urma observațiilor realizate în teren am identificat cinci categorii de habitate de importanță comunitară. Având în vedere importanța pentru conservare a acestor habitate, ele vor fi prezentate la

punctul 3.4 , Alte specii de floră și faună.

3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de Magnopotamion sau Hydrocharition

62C0* Stepe ponto-sarmatice

6410 Pajiști cu Molinia pe soluri carbonatice, turboase sau luto-argiloase - Molinion caeruleae

6440 Pajiști aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior - Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae

Aceste habitate sunt prezentate în Anexa 4. Habitate Natura 2000 și descrise în

Subcapitolul 3.4

și au fost identificate pe durata studiului pentru realizarea Planului de Management.

Figura 12. Harta ecosistemelor -

Anexa 3.10 .

3.2.1.

Habitate Natura 2000

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde habitate Natura 2000 care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară.

3.2.2.

Habitate după clasificarea națională

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde habitate Natura 2000 care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară.

3.3.

Specii de floră și faună de interes conservativ pentru care a fost declarată aria naturală protejată

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni a fost desemnat pentru conservarea a 3 specii de mamifere - Lutra lutra, Myotis bechsteinii, Myotis dasycneme -, 4 specii de amfibieni - Bombina bombina, Bombina variegata, Triturus cristatus, Triturus montandoni - și a unei specii de reptile - Emys orbicularis -. Dintre acestea, două specii de amfibieni - Bombina variegata, Triturus montandoni - nu au condițiile ecologice necesare pentru a ocupa habitate din sit, ele fiind probabil în mod eronat sau accidental introduse în fișa standard. În continuare vom prezenta tabelele pentru descrierea speciilor ce au fost monitorizate până în prezent, împărțite pe grupuri de specii, fiecare în subsecțiunea corespunzătoare.

3.3.1.

Plante inferioare

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde plante inferioare care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară integrate în fișa standard a ariei naturale protejate.

3.3.2.

Plante superioare

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde plante superioare care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară integrate în fișa standard a ariei naturale protejate.

3.3.3.

Nevertebrate

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde nevertebrate care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară integrate în fișa standard a ariei naturale protejate.

3.3.4.

Ihtiofaună

Situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni nu cuprinde specii de ihtiofaună care să constituie obiectul desemnării ariei ca sit de importanță comunitară integrate în fișa standard a ariei naturale protejate.

3.3.5.

Herpetofaună

Tabelul 3.2. Date generale pentru izvorașul cu burtă roșie Bombina bombina

Informație/ Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1188

Denumirea științifică

Bombina bombina Linnaeus, 1758

Denumirea populară

Izvoraș cu burtă roșie

Descrierea speciei

Încadrarea taxonomică

Încrengătura: Chordata

Clasa: Amphibia

Ordin: Anura

Familie: Bombinatoridae

Genul: Bombina

Specia: bombina

Este o specie în general mai mică de 5 cm, cu corpul relativ aplatizat. Capul este turtit, lungimea lui fiind egală cu lățimea sau mai mare. Coloritul dorsal este în general închis sau verziu cu pete verde-închis. Tegumentul prezintă negi cu formațiuni cornoase teșite, concentrate în vârf, ce dau senzația de asprime. Ventral, culoarea predominantă este închisă, cu pete roșii-portocalii. Aceste pete nu se extind până la vârfurile degetelor, care au o culoare închisă. Partea ventrală este mai netedă, cu granule prevăzute cu un punct negru cornos central. Masculul se diferențiază de femelă prin corpul puțin mai scurt, membre anterioare mai puternice și prin prezența a 2 saci vocali interni, la nivelul gușii, iar în perioada de reproducere prezintă pe partea internă a antebrațului o pată de culoare închisă, formată din excrescențe cornoase, ce se întinde până la tuberculul metacarpian inter și primele două degete - Fuhn, 1960 -. Duce o viață preponderent acvatică, ocupând ape stagnante permanente sau temporare din regiunile de șes și podiș, nedepășind 400 m altitudine - Iftime, 2005.

Perioade critice

Martie-Octombrie

Cerințe de habitat

Izvorașul este un animal diurn și acvatic în perioada sa de activitate. Trăiește în lacuri, bălți, băltoace permanente sau temporare din regiunea de șes și podiș, adesea iese pe uscat, pe malul apelor. Apare în apă în luna martie, retrăgându-se pe uscat pentru iernare la sfârșitul lui septembrie, începutul lunii octombrie. Iernează în gropi, galerii de rozătoare, pe sub pietre etc - Cogălniceanu et al., 2000 -.

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.1. Bombina bombina

Bibliografie

Cogălniceanu, D., Aioanei, F., Matei, B. 2000. Amfibienii din România. Determinator. [Amphibians of Romania]. Editura Ars Docendi, p. 1-114;

Fuhn. E Ion, 1960: Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 288 p;

Iftime, A., 2005a - în: Botnariuc, N., și Tatole., V: Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Editura Academiei Române, București, România;

IUCN 2017. Bombina bombina.

http://www.iucnredlist.org/details/2865Z0. Consultat la data de 02/02/2018.

Torok Z., Ghira I., Sas I., Zamfirescu Ș. R., 2013. Ghid sintetic de monitorizare a speciilor comunitare de reptile și amfibieni din România. Editura Centrul de Informare Tehnologică ”Delta Dunării”, Tulcea.

Weir, L. A., & Mossman, M. J. - 2005 -. North American amphibian monitoring program - NAAMP -.

Tabelul 3.3. Date specifice pentru specia Bombina bombina la nivelul ariei naturale protejate

Informație/Atribut

Descriere

Specia

Bombina bombina

1188

Informații specifice speciei

Este o specie în general mai mică de 5 cm, cu corpul relativ aplatizat. Duce o viață preponderent acvatică, ocupând ape stagnante permanente sau temporare din regiunile de șes și podiș, nedepășind 400 m altitudine.

Statutul de prezență

[temporal]

Rezident

Statutul de prezență [spațial]

Larg răspândită

Statutul de prezență

[management]

Nativă

Abundență

Comună

Perioada de colectare a datelor din teren

Aprilie - Septembrie 2018 Martie - Iulie 2019

Distribuția speciei

[interpretare]

Specie întâlnită frecvent în aria protejată

Distribuția speciei

[harta distribuției]

Harta 3.12.H1 Distribuția speciei Bombina bombina în situl R0SCI0310 Lacurile Fălticeni

10.

Alte informații privind sursele de informații

În afara datelor colectate în cadrul studiilor pentru planul de management, pentru consolidarea informaților au mai fost folosite date suplimentare din baza de date SOR.

Tabelul 3.4. Date generale pentru țestoasa de apă Emys orbicularis

Informație/ Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1220

Denumirea științifică

Emys orbicularis Linnaeus, 1758

Denumirea populară

Țestoasa de apă

Descrierea speciei

Încadrarea taxonomică

Încrengătura: Chordata

Clasa: Reptilia

Ordin: Testudines

Familie: Emydidae

Subfamilia: Emydinae Genul: Emys

Specia: orbicularis

Coloritul este maroniu sau negricios cu pete și linii clare sau galbene. Carapacea este ovală, cu partea posterioară ceva mai lată și cu o carenă vertebrală la indivizii juvenili. Plastronul este flexibil la juvenili și dur la adulți. Masculii au coada mai lungă - 2/3 din lungimea carapacei față de 1/2, la femele - iar plastronul este ușor scobit în partea posterioară. Este o specie carnivoră, se hrănește cu moluște, crustacee, larve de insecte, pești sau mormoloci. Perioada de activitate este cuprinsă între lunile martie - aprilie până la sfârșitul lunii septembrie. Hibernează în apă - Fuhn și Vancea, 1961 -.

Perioade critice

Martie-Septembrie

Cerințe de habitat

Ocupă habitate acvatice lentice sau lin curgătoare, cu vegetație relativ abundentă. Poate fi întâlnită până la o altitudine de maxim 700 m. Preferă să se expună la soare pe malul apelor - Iftime, 2005.

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.2. Emys orbicularis

Bibliografie

Fuhn E. Ion, Vancea, Șt., 1961: Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia - Țestoase, șopîrlie, șerpi -. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 352p;

Iftime, A., 2005a - în: Botnariuc, N., și Tatole., V: Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Editura Academiei Române, București, România;

IUCN 2017. Emys orbicularis.

http://www.iucnredlist.org/details/7717Z0. Consultat la data de 02/02/2018.

Zuffi, M.A.L. și Gariblodi, A., 1995. Geographical patterns of italian Emys orbicularis: a biometrical analysis. Scientica herpetologica, 120-123.

Tabelul 3.5. Date specifice pentru specia Emys orbicularis la nivelul ariei naturale protejate

Informație/Atribut

Descriere

Specia

Emys orbicularis

1220

Informații specifice speciei

Coloritul este maroniu sau negricios cu pete și linii clare sau galbene. Ocupă habitate acvatice lentice sau lin curgătoare, cu vegetație relativ abundentă - Iftime, 2005 -.

Statutul de prezență

[temporal]

Rezident

Statutul de prezență [spațial]

Izolată

Statutul de prezență

[management]

Nativă

Abundență

Rară

Perioada de colectare a datelor din teren

Aprilie - Septembrie 2018

Martie - Iulie 2019

Distribuția speciei

[interpretare]

Specie întâlnită frecvent în aria protejată

Distribuția speciei

[harta distribuției]

Harta 3.12.H2 Distribuția speciei Emys orbicularis în situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

10.

Alte informații privind sursele de informații

În afara datelor colectate în cadrul studiilor pentru planul de management, pentru consolidarea informațiilor, au mai fost folosite date suplimentare din baza de date SOR.

Tabelul 3.6. Date generale pentru specia Triturus cristatus

Informație/Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1166

Denumirea științifică

Triturus cristatus

Denumirea populară

Tritonul cu creastă

Descrierea speciei

Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun închis spre negru. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate. În perioada de reproducere, masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată.

Perioade critice

Martie-Septembrie

Cerințe de habitat

Habitatele acvatice preferate sunt apele stagnante mai mari, în general permanente, dar și temporare, cu vegetație bogată: lacuri, iazuri, bălți, canale. Preferă apele lipsite de pești. În perioada terestră, tritonul cu creastă are de asemenea preferințe de habitat, având nevoie de adăpost și zone de hrănire, fiind deci foarte importantă prezența pietrelor, crăpăturilor și a lemnului mort în apropierea habitatelor de reproducere, cu atât mai mult cu cât capacitatea de dispersie este redusă, fiind de maxim 1-1,3 km.

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.3. Triturus cristatus

Bibliografie

Fuhn E. Ion, Vancea, Șt., 1961: Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia - Testoase, șopîrlie, șerpi -. București: Editura Academiei Republicii Populare România, 352p;

Iftime, A., 2005a - în: Botnariuc, N., și Tatole., V: Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Editura Academiei Române, București, România;

Tabelul 3.7. Date specifice pentru specia Triturus cristatus la nivelul ariei naturale protejate

Informație/Atribut

Descriere

Specia

Triturus cristatus

1166

Informații specifice speciei

Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuanțe brun- roșcate, cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată.

Statutul de prezență

[temporal]

Rezident

Statutul de prezență

[spațial]

Izolată

Statutul de prezență

[management]

Nativ

Abundență

Prezență certă

Perioada de colectare a datelor din teren

Aprilie - Septembrie 2018

Martie - Iulie 2019

Distribuția speciei

[interpretare]

Specia a fost întâlnită în stadiu larvar într-o singură baltă permanentă la limita sitului, în apropierea localității Mihăiești.

Distribuția speciei

[harta distribuției]

Harta 3.12.H3 Distribuția speciei Triturus cristatus în situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

Alte informații privind sursele de informații

În afara datelor colectate în cadrul studiilor pentru planul de management, pentru consolidarea informațiilor, au mai fost folosite date suplimentare din baza de date SOR.

3.3.6.

Avifaună

Pe durata studiului au fost reconfirmate toate cele 19 specii de păsări ce constituie obiectul de conservare a ariei naturale de protecție avifaunistică R0SPA0064, precum și cele 21 de specii încadrate în formularul standard la categoria 3.2.b Specii de păsări cu migrație regulată nemenționate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC.

3.3.7.

Mamifere

Pe durata studiului au fost identificate toate cele 3 specii de mamifere ce constituie obiectul de conservare al ariei naturale protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni.

Tabelul 3.8: Date generale pentru vidră Lutra lutra

Informație/ Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1355

Denumirea științifică

Lutra lutra Linnaeus, 1758

Denumirea populară

Vidră

Descrierea speciei

Încadrarea taxonomică

Încrengătura: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Mustelidae

Subfamilia: Lutrinae

Genul: Lutra

Specia: lutra

Vidra este un mustelid amfibiu cu forma corpului hidrodinamică. Lungimea capului și a trunchiului măsoară 55 - 80 de cm, la care se adaugă o coadă de 30 - 50 cm. Greutatea corpului variază între 6 - 12 kg la femele și 6 - 17 kg la masculi. Dimensiunea masculului este mai mare în comparație cu femela, având craniul mai larg, fruntea convexă, buzele mai groase, rhinarium gros și larg.

În ciuda reputației pe care o are, vidra petrece o mică parte din timpul ei în apă, aproape un sfert, de multe ori înotând scufundată mai degrabă decât la suprafață, astfel că șansele de a o observa sunt mici. Capul este scurt, aplatizat și slab delimitat de gât. Nările, ochii și urechile sunt dispuse pe aceeași linie, folosind aceste organe de simț atunci când înoată. Mirosul este bine dezvoltat, la fel și vederea nocturnă, datorită stratului de celule reflectorizante, tapetum lucidum. Pe bot și antebrațe se găsesc vibrize, folosite mai ales atunci când vânează în ape cu o turbiditate ridicată. Dentiția este specifică mamiferelor carnivore cu carnasieri bine dezvoltați.

Blana de pe partea dorsală și laterală a corpului este de culoare gri închis, iar pe partea ventrală gri deschis. Pe bărbie, laturi și pe mijlocul buzei superioare apar câteva pete neregulate de culoare albă. Pe timpul verii prezintă o culoare mai închisă comparativ cu cea din sezonul de iarnă. Blana este netedă și mătăsoasă cu până la 70 000 de fire de păr pe cm pătrat, formată din două tipuri de fire de păr, unele mai scurte, ce asigură o izolație termică și altele mai lungi pe care alunecă apa, favorizând hidrodinamica.

Trunchiul este alungit și subțire, terminat cu o coadă de formă conică. Membrele sunt scurte cu tălpi late, formate din 5 degete, gheare neretractile și membrană interdigitală. Înoată cu corpul scufundat în apă aproape complet, cu o viteză de 1,2 - 2 km/oră, pe distanțe de sute de metri.

Vidra este o specie teritorială și solitară, cele două sexe pot fi văzute împreună doar în perioada de reproducere. Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de aproximativ 17 luni, pe când femelele la aproximativ 22 luni. Masculii se vor împerechea cu mai multe femele și nu vor manifesta un comportament de îngrijire a puilor. Vidrele manifestă agresiune față de indivizii de același sex, astfel că teritoriile masculilor și ale femelelor nu se suprapun cu teritoriile altor masculi, respectiv femele. Teritoriul masculilor fiind mai extins, se suprapune parțial peste cel al femelelor.

Nu există suficiente dovezi că reproducerea ar avea loc cu predilecție într-un anumit sezon. Perioada de gestație însumează 61-63 de zile, iar la sfârșitul acesteia se vor naște 2-3 pui, maxim 5, ce vor fi alăptați aproximativ 4 luni.

0 familie este formată din femela și puii ei, dispersia acestora având loc atunci când ating vârsta de aproximativ 1 an. Lunga perioadă în care femela își îngrijește puii este corelată cu timpul necesar ca puii să dobândească aptitudinile necesare pentru obținerea hranei subacvatice. Speranța de viață a vidrei este în medie de aproximativ 3-4 ani și vârsta maximă care o pot avea este cuprinsă între 12 și 16 ani.

Fiind o specie teritorială, vidra își marchează teritoriul cu ajutorul excrementelor și a secrețiilor anale. Acestea pot transmite mesaje legate de limita teritoriului, de hrănire, informând alte vidre că în acea zonă peștele a fost consumat, sau de reproducere. Vidra este un prădător eluziv, a cărui prezență poate fi detectată mai ales prin intermediul urmelor indirecte.

Sunetul cel mai cunoscut este fluieratul și are rolul de a păstra legătura cu ceilalți membrii ai familiei, avertizându-i cu privire la o amenințare sau pentru a-și exprima îngrijorarea.

Perioade critice

În perioada rece, vidra poate fi afectată de accesibilitatea la sursele disponibile de hrană, existența unor cursuri de apă și lacuri ce nu sunt înghețate reprezentând un factor important ce le asigură supraviețuirea. În perioada de reproducere, de la nașterea puilor până la înțărcare, de asemenea poate fi vulnerabilă - afectată de atacul prădătorilor - câini vagabonzi în special, dar și de eventualii braconieri sau pescari. În perioada când debitele cursurilor de apă cresc semnificativ, în apropierea podurilor au loc accidente rutiere în care sunt implicate vidrele, deoarece acestea nu mai utilizează zona de sub pod ca punct de traversare

Cerințe de habitat

Vidra se întâlnește în ecosistemele acvatice lentice, precum lacuri, iazuri, bălți, mlaștini, lotice, precum râuri, pâraie și în zonele costiere ale mărilor și oceanelor. Factorii determinanți în selectarea habitatului îi constituie prezența vegetației ripariene și cantitatea de hrană existentă. Datorită relației stabilite între modul de viață semi-acvatic al vidrei și resursele disponibile, precum hrana, vegetația ripariană ce asigură adăpost, teritoriul vidrei este aproape întotdeauna unul cu o formă lineară de-a lungul unui curs de apă.

Teritoriul unui individ este de aproximativ 7-15 km liniari, ajungând și la 39 km pentru masculi și la 16-22 km pentru femele. Intervalele mari ale teritoriului unei vidre se datorează în mare parte resurselor de hrană existente în habitatele acvatice. Alți autori (Reuter et al 2000, Lanszki 2003) apreciază că în cazul lacurilor există 0,7 -1 indivizi/km pătrați, respectiv 1 exemplar / km coastă, iar în cazul râurilor 1 individ/ 5 km. Sam Erlinge în 1967 și 1968 a studiat vidrele din râurile și lacurile de mici dimensiuni din sudul Suediei și a dat o medie de o vidră pentru fiecare 4 - 6 km curs de apă și o vidră pentru fiecare 2 km mal al lacului. Kruuk și colab., 1993 au calculat suprafața de apă ce este folosită de către vidră în râurile din NE Scoției: un mascul ocupă 63 ha, iar femelele 34 de ha. Această densitate a fost luată în considerare și în studiul nostru datorită faptului că habitatele acvatice din aria protejată prezintă o bogată ihtiofaună. Vidra se adăpostește în pădurea sau stuful ce mărginesc zona acvatică, folosind adânciturile naturale ce se găsesc lângă țărmuri, o galerie de vulpe sau de viezure, ori își sapă o galerie nouă. Indivizii nu se abat la mai mult de jumătate de kilometru față de râu.

Vidra reprezintă un simbol al naturii nedeteriorate, al apelor curate și al vegetației naturale. Aceasta se găsește în vârful lanțului trofic din zonele acvatice și ripariane, find un indicator pentru calitatea habitatului său. Principala sursă de hrană o reprezintă peștii și apoi amfibienii, mamiferele, insectele, reptilele, gasteropodele și crustaceele. Vidrele preferă specii de pești care se deplasează încet și care au dimensiuni mici, media fiind de 16 cm. În Polonia ciprinidele vânate au dimensiunea medie mai mică de 10 cm, iar în Irlanda bibanii au dimensiunea de 10 cm și salmonidele de 16 cm. În perioada de iarnă, dimensiunea peștilor crește, peste 30 cm. În iazurile de pește din Ungaria s-a observat o preferință a vidrei pentru peștii cu o greutate de 0,5-1 de kg. Vidra lasă rar părți din pradă neconsumate, de obicei totul este consumat, excepție făcând atunci când sunt capturate prăzi mari. Iepurele și șobolanul de apă sunt mamifere ce fac parte din hrana vidrei. Amfibienii și racii formează o proporție substanțială din hrana vidrei, racii fiind consumați cu precădere vara, iar broaștele iarna și primăvara. Rolul amfibienilor în dieta vidrelor este importantă, deoarece ele sunt consumate atunci când numărul de pești este redus și în perioada când broaștele se găsesc mai ușor. Cantitatea de hrană zilnică a unei vidre este de aproximativ 15% din greutatea corporală a animalului conform lui Kruuk 2006 și este influențată de anotimp și de stadiul de reproducere al femelelor. Perioada de activitate maximă este în orele matinale și seara, când vânează, parcurgând până la 10 km într-o noapte. Nu hibernează în perioada de iarnă.

Habitatele acvatice ocupate de vidre sunt extrem de vulnerabile la schimbările provocate de om. Degradarea habitatului și reducerea bazei trofice prin regularizarea râurilor, capturarea apei și folosirea în gospodării și industrie, distrugerea vegetației ripariene, poluarea chimică și fizică a apei, braconajul, dezvoltarea zonelor industriale, comerciale și rezidențiale și accidentele rutiere reprezintă activitățile umane care au un impact nefavorabil asupra ecosistemelor acvatice și populațiilor de vidră. În România, vidra nu este vânată pentru importanța cinegetică, ci pentru presupusele pagube pe care aceasta le- ar face în fermele piscicole.

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.4. Lutra lutra

Bibliografie

Bouroș G., 2014, Feeding habits of the eurasian otters Lutra lutra, living in Putna Vrancea Natural Park in the Eastern Carpathians, Studia Universitatis “Vasile Goldiș”, Seria Științele Vieții Vol. 24, issue 3, 2014, pp.317-322

Bouroș, G., 2014b. Status of the European otter Lutra lutra Linnaeus, 1758 in Romania. Romanian Journal of Biology - Zoology, Academia Română, Institutul de Biologie, 59(1): 75-86.

Brzezinski M, Jedrzejewski W și Jedrzejewska B, 1993, Diet of otters Lutra lutra inhabiting small rivers in the Bialowieza National Park, eastern Poland, Journal of Zoology London 230, 495-501 Carrs DN, Nelson KC, Bacon PJ și KruuK H 1998, Otter Lutra lutra prey selection in relation to fish abundace and community structure in two different fresh-water habitats, Symposia of the Zoological Society of London, 71, 191-213

Chanin P 2003b . Ecology of the European Otter. Conserving Natura 2000 Rivers Ecology Series No. 10. English Nature, Peterborough. CLMAN, Seturile de măsuri de management pentru speciile Castor fiber, Lutra lutra și Mustela lutreola, Fundația Carpați Csaba D., Attila K., 2005, Carnivores andhumans. Can theypeacefully exist in Romania?, Milvus Group, Royal Netherlans Embassy Erlinge, Sam. 1967. Home range of the otter Lutra lutra in Southern Sweden. Oikos, 18, 81-98

Erlinge, Sam. 1968. Territoriality of the Otter Lutra lutra L. Oikos. 19. 81-98

Kruuk H. 1992. Scent marking by otters Lutra lutra: signaling the use of resources. Behavioral Ecology, Volume 3, Issue 2, 1 July 1992, Pages 133-140

Kruuk H, Carss DN, Conroy JWH și Durbin L 1993, Otter Lutra lutra L. numbers and fish productivity in rivers in N.E. Scotland, Symposia of the Zoological Society of London, 63 171-191 Kruuk H. 2006 Otters: ecology, behaviour and conservation, Oxford University Press,

Kuhn, R., Ansorge, H., Godynicki, S, Meyer, W. 2010. Hair density in the Eurasian otter Lutra lutra and the sea otter Enhydra lutris. Acta theriologica 55-3: 221-222.

Kyne MJ, Small CM și Fairley JS 1989, The food of the otters Lutra lutra in the Irish Midlands and a comparison with that of mink Mustela vison in the same region, Preceeding of the Royal Irish Academy, partea B, 89, 33-46

Lanszki J, Kormendi S, Hancz C și Martin TG 2001, Examination of some factors affecting selection of fish prey by otters Lutra lutra living by eutrophic fish ponds, Journal of Zoology, London, 255, 97-103 Lanszki, J., Szeles, L. G. și Yoxon, G. 2009, Diet composition of otters (Lutra lutra l.) living on small watercourses in southwestern Hungary, Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae 55-3, pp. 293306

Le Cren ED, 1951, The length-weight relationship and seasonal cycle in gonad weight and condition in the perch Perca fluviatilis, Journal of Animal Ecology, 20, 201-219

Macdonald D.W., Barrett P., 1993, Mammals of Europe, Princeton Field Guides, Princeton University Press, New Jersey Mason, C.F. and Macdonald, S.M. 1986. Otters: Ecology and Conservation. Cambridge University Press, Cambridge, UK.

Melquist WE și Hornocker MG, 1983 Ecology of river otters in west central Idaho, Wildlife Monographs, 83, 1-60

Murariu D și Munteanu D., 2005, Mammalia. Carnivora. Fauna României vol. XVI fascicula 5.,Editura Academiei Române, București

Palazon S., Ruiz-Olmo J. și Gosalbez J., 2008, Autumn-winter diet of three carnivores, European mink Mustela lutreola, Eurasian otter Lutra lutra and small-spotted genet Genetta genetta, in northern Spain. Animal Biodiversity and Conservation 31.2. pp. 37-43 Reuther C., Hilton-Taylor C. 2004. Lutra lutra. In: IUCN 2007. 2007 IUCN Red List of Threatened Species.

Watt JP, 1993 Ontogeny of hunting behaviour of otters Lutra lutra L. in a marini environment. Symposia of the Zoological Society of London, 65, 87 - 104

Tabelul 3.9: Date specifice pentru vidră Lutra lutra la nivelul ariei naturale protejate

Informație/

Atribut

Descriere

Specia

1355 Lutra lutra

Informații specifice speciei

Specia a fost identificată pe baza semnelor de prezență pe aproximativ toată suprafața sitului, unde există habitate adecvate și o ihtiofaună care să îi asigure necesarul de hrană. Prezența vegetației ripariene cu arbori sau stuf în zona studiată asigură locuri de odihnă și de ascunziș pentru vidre. Rezultatele obținute în urma aplicării metodologiilor de evaluare și monitorizare a vidrei, căutarea semnelor de prezență și folosirea camerelor video au indicat existența a 10 - 16 indivizi pe suprafața sitului. În perioada de colectare a datelor, octombrie 2017 - aprilie 2019, pe teritoriul întreg al ariei protejate, au fost identificate 219 semne de prezență ale speciei. Datele colectate arată faptul că mai ales în perioada de iarnă vidrele folosesc pentru hrănire râul Șomuzul mare, atunci când stratul superficial de apă al lacurilor îngheață.

Statutul de prezență

[temporal]

Rezident

Statutul de prezență

[spațial]

Larg răspândită

Statutul de prezență

[management]

Nativă

Abundență

Prezență certă 10-16 indivizi

Perioada de colectarea datelor din teren

Trecerea I: Octombrie 2017 → noiembrie 2017

Trecere II: Ianuarie 2018 → februarie 2018

Trecerea III Aprilie 2018 → Mai 2018

Trecerea IV: August 2018

Trecerea V: Octombrie 2018

Trecerea VI: Decembrie 2018 →Ianuarie-februarie 2019

Trecerea VII: Martie2019 → aprilie 2019

Distribuția speciei

[interpretare]

Specia este uniform distribuită pe suprafața sitului.

Distribuția speciei

[harta distribuției]

Harta 3.12.M3 Distribuția speciei Lutra lutra în situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

10.

Alte informații privind sursele de informații

În afara datelor colectate în cadrul studiilor pentru planul de management, pentru consolidarea informațiilor, au mai fost folosite date suplimentare din baza de date SOR.

Tabelul 3.10: Date generale pentru liliacul cu urechi late Myotis bechsteinii

Nr.

Informație/ Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1323

Denumirea științifică

Myotis bechsteinii

Denumirea populară

Liliac cu urechi mari

Descrierea speciei

Liliac de talie medie cu urechi foarte mari, mai lungi de 20 mm (21-26 mm), care atunci când sunt pliate în față depășesc cu aproape jumătate din lungime vârful. Membrana aripii - plagiopatagiul - se prinde la baza primului deget. Lungimea antebrațului este cuprinsă între 39,0 - 47,0 mm. Marginea externă a urechii are 9 - 11 pliuri. Pintenul este drept, uneori cu o margine îngustă a pielii. Blana de pe partea dorsală este brună sau brun-roșiatic, de care se delimitează clar partea ventrală cu un colorit bej sau gri deschis.

Ecolocație: semnalele sunt emise la 45-50 kHz. De regulă ritmul este regulat - Russ 1999. Semnalele emise de M. bechsteinii au banda lată de frecvență, având frecvența inițială la 111 kHz și coboară la 34 kHz în 2.5 ms - Vaughan et al. 1997. Durata este de 2.5 - 4.3, FME este de 45-55 kHz, durata între pulsuri este de 80-120 ms, FT coboară până la 26-39 kHz - Vaughan et al. 1997, Obrist et. al 2004. Poate fi detectat de la 5 m distanță în păduri și de la 30 m în spațiu deschis.

Perioade critice

Perioada formării coloniilor de naștere este mai - iulie. Coloniile de naștere se formează începând din luna aprilie și în general sunt alcătuite din femele care sunt în relații de rudenie. Nașterea puilor are loc, în general, pe parcursul lunii iunie, sau în prima parte a lunii iulie. Coloniile de naștere, alcătuite din 10-30 de femele, sunt localizate în scorburi, pe care le alternează frecvent sau, mai rar, în clădiri.

Perioada de hibernare, noiembrie - martie, când specia hibernează în peșteri sau scorburi. Este o specie destul de rezistentă la frig; poate hiberna atât în scorburi, cât și în orice tip de adăpost subteran: peșteri, galerii de mină, pivnițe. Hibernează la temperaturi cuprinse între 3-7°C. În România, în adăposturi subterane, poate fi observat din octombrie/noiembrie până februarie/martie, în majoritatea cazurilor solitare

Cerințe de habitat

Este o specie caracteristică a pădurilor mature de foioase, cu mulți arbori bătrâni, dar poate fi prezent și în păduri mixte. Pădurile de foioase sunt populate doar când se situează în apropierea unor habitate optime. Cele mai mari densități ale populațiilor sunt în pădurile de fag și de stejar, cu un procentaj ridicat de arbori bătrâni, scorburoși. Poate fi observat vânând și deasupra pășunilor cu arbori, mai ales dacă aceste habitate sunt situate în apropierea unor păduri. Zboară la lizieră, pe drumuri forestiere, uneori și pe pajiștile cosite, în zone ripariene. Zonele de hrănire sunt reprezentate de păduri, dar și de habitatele deschise, din cadrul sau din jurul acestora.

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.5. Myotis bechsteinii

Bibliografie

Ahlen I., Baagoe H.J., 1999. Use of ultrasound detectors for bat studies in Europe: experiences from field indentification, surveys and monitoring. Acta Chiropterologica 1- 2 -: 137-150.

APLR - Asociația pentru Protecția Liliecilor din România, 2010. Determinatorul speciilor de lilieci - Chiroptera - din România - ghid practic. Profundis, Satu Mare, ISBN 978-973-1979-07-6, 48 p.

Barataud M., 1999. Ballades dans l’inaudible. Identification acoustique des chauves-souris de France. Sitelle, Mens, 51 p.

Benda P., Ivanova T., Horacek V., Cerveny J., Gaisler J., Gueorguieva A., Petrov B. și Vohralik V., 2003. Bats - Mammalia: Chiroptera - of the Eastern Mediterranean. Part 3. Review of bat distribution in Bulgaria. Acta Soc. Zool. Bohem. ISSN 1211-376X, 67: 245-237.

Boye P. și Dietz M., 2005. Development of good practice guidelines for woodland management for bat. English Nature Research Reports, nr. 661:19,36.

Botnariuc N. și Tatole V., 2005. Cartea roșie a vertebratelor din România. Edited by Muzeul Naț. De Ist. Nat. “Gr. Antipa”, București, 260 p.

Decu V., Murariu D., Gheorghiu V., 2003. Chiroptere din România, ghid instructiv și educativ. Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, București, 521 p.

Dietz C. și Helversen O. V., 2004. Ilustratedidentification key to the bats of Europe. Tuebingen and Erlangen - Germany -, 72 p.

Murariu D., Chisamera G., Măntoiu D. Ș. și Pocora I., 2016. Romanian Fauna Mammalia. Chiroptera. Vol. XVI, F. 3, Editura Academiei Române, 292 p.

Obrist M. K., Boesch R., Fluckiger P. F., 2004. Variability in echolocation call design of 26 Swiss bat species: consequences, limits and options for automated filed identification with a synergetic pattern recognition approach. Mammalia 68 - 4 -: 307-322.

Parsons S., Jones G., 2000. Acoustic identification of twelve species of echolocating bat by discriminant function analysis and artificial Bibliografie 209 neural networks. The Journal of Experimental Biology 203, 2641-2656.

Pocora I. E., și Pocora V., 2012. Ghid practic pentru identificarea liliecilor cu ajutorul sonogramelor. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 211 p.

Russo D., Jones G., 1999. The social calls of calls of Kuhl’s pipistrelles Pipistrellus kuhlii - Kuhl, 1819 -: structure and variation - Chiroptera: Vepertilionidae -. J. Zool. Lond. 249, 467-481.

Russo D., Jones G., 2002. Identification of twenty-two bat species - Mammalia: Chiroptera - from Italy by analysis of time-expanded recordings of echolocation calls. J. Zool. Lond. 258: 91-103.

Russo B., Jones G., 2003. Use of foranging habitats by bats in a Mediteranean and determinated by acoustic surveys : conservations implications. Ecography 26: 197-209.

Russ J., 1999. The bats of Britain and Ireland. Echolocation Calls, Sound Analysis and Species Identification. Alana Books, ISBN 0 9536049 0 X, 80p.

Schober W. și Grimmberger W., 1996. The bats of Europe and North America. Seal of aproveal - ASPCA -, 210 p.

PM - Planul de Management în proiectul “Conservarea speciilor de lilieci din Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău” www.batlife.ro, 2013 - 202 p -.

Tabelul 3.11: Date specifice pentru liliacul cu urechi late Myotis bechsteinii la nivelul ariei naturale protejate

Informație/ Atribut

Descriere

Specia

Myotis bechsteinii

1323

Informații specifice speciei

Specia a fost identificată pe baza semnelor de prezentă pe aproximativ toată suprafața sitului, arie ce este folosită ca habitat de hrănire.

Statutul de prezență

[temporal]

Rezident

Statutul de prezență

[spațial]

Larg răspândită

Statutul de

prezență

[management]

Nativă

Abundență

Prezență certă

5 - 10 indivizi

Perioada de colectarea datelor din teren

Trecerea I: Octombrie 2017 → noiembrie 2017

Trecerea II Aprilie 2018 → Octombrie 2018

Trecerea III: Martie2019 →aprilie 2019

Distribuția speciei

[interpretare]

Specia este uniform distribuită pe suprafața sitului.

Distribuția speciei

[harta distribuției]

Harta 3.12.M1 Distribuția speciei Myotis bechsteinii în situl ROSCI0310 Lacurile Fălticeni

10.

Alte informații privind sursele de informații

În afara datelor colectate în cadrul studiilor pentru planul de management, pentru consolidarea informațiilor, au mai fost folosite date suplimentare din baza de date SOR.

Tabelul 3.12: Date generale pentru liliacul de iaz Myotis dasycneme

Informație/ Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

1318

Denumirea științifică

Myotis dasycneme

Denumirea populară

Liliac de iaz

Descrierea speciei

Myotis dasycneme este o specie destul de mare, cu antebrațul > 42 mm, dar de obicei 43 - 49 mm. Caracterul definitoriu pentru determinarea speciei este tragusul de formă diferită, mai scurt decât la celelalte specii de Myotis și care are aproape aceeași lățime pe toată lungimea sa, nefiind ascuțit la vârf, seamănă astfel cu o lamă de cuțit. Membrana aripii se inserează la glezna piciorului. Membrana cozii prezintă dedesubt, de-a lungul picioarelor, până la pinten, fire de păr fine, albicioase. Blana este densă, de culoare gri-maro pe partea dorsală și gri-alb pe partea ventrală.

Ecolocație. Frecvența de emitere este de 35 kHz cu banda de frecvență lată (60-24 kHz), rata de repetiție este mai scăzută decât la celelalte specii de Myotis, intervalul între pulsuri fiind de 110 ms, în zbor drept, în loc de 90 ms. Când zboară în spațiu deschis, deasupra unei ape, M. dasycneme emite o porțiune fqc la mijlocul pulsului, care este ușor de auzit pe detectorul heterodin, la 35 kHz. În unele perioade însă, specia evită acest element de identificare a sunetului complet. Este posibil ca doar în anumite situații să emită sunete cu această caracteristică.

Perioade critice

Perioada formării coloniilor de naștere este mai - iulie, majoritatea coloniilor de naștere fiind localizate în clădiri, în poduri mari, calde. Uneori folosesc și scorburi în perioada de vară. Femelele dau naștere un singur pui la jumătatea lunii iunie.

Perioada de hibernare este noiembrie - martie, când specia hibernează în peșteri sau scorburi.

Cerințe de habitat

Liliacul de iaz este specie predominant silvicolă, în prezent populează și zone perturbate antropic, preferă pajiștile și pădurile bogate în cursuri de apă și mlaștini. Ca zone de vânătoare, frecventează eleșteie, lacuri, canale, râuri, fluvii. S-a observat că preferă cursurile de apă mai late de 10 m. Apele cu un grad mare de acoperire de plante acvatice sunt evitate. În Olanda, canalele care nu sunt mărginite de copaci sunt mai atractive decât cele mărginite de arbori.

Această specie iese din adăpost seara târziu. Zborul este relativ drept, câteodată la înălțime, deasupra apei. Vânează deseori insecte deasupra suprafețelor lacurilor și râurilor. Nu vânează numai deasupra apelor, ci și deasupra pajiștilor și la liziera pădurii. Cel mai mult timp îl petrece zburând drept, astfel, diferă de Myotis daubentonii, care zboară în cercuri medii. Ambele specii își folosesc cel mai mult din timp zburând aproape de apă. Zboară la 2-5 m înălțime

Fotografii

Anexa 2, Foto 2.A.6. Myotis dasycneme

Bibliografie

Ahlen I., Baagoe H.J., 1999. Use of ultrasound detectors for bat studies in Europe: experiences from field indentification, surveys and monitoring. Acta Chiropterologica 1- 2 -: 137-150.

APLR - Asociația pentru Protecția Liliecilor din România -, 2010. Determinatorul speciilor de lilieci - Chiroptera - din România - ghid practic. Profundis, Satu Mare, ISBN 978-973-1979-07-6, 48 p.

Baag0e H. J., 1987. The Scandinavian bat fauna: adaptative wing morphology and free flight in the field. In: Fenton M. B., Racey P. and Rayner J. M. V. - Recent advances in the study of bats. Cambridge Uiversity Press.

Barataud M., 1999. Ballades dans l’inaudible. Identification acoustique des chauves-souris de France. Sitelle, Mens, 51 p.

Botnariuc N. și Tatole V., 2005. Cartea roșie a vertebratelor din România. Edited by Muzeul Naț. De Ist. Nat. “Gr. Antipa”, București,

260 p.

Ciechanowski M., Sachanowicz K. și Kokurewicz T., 2007. Rare or underestimated? - the distribution and abundance of the pond bat - Myotis dasycneme - in Poland. Lutra 2007, 50 - 2 -: 107-134.

Decu V., Murariu D., Gheorghiu V., 2003. Chiroptere din România, ghid instructiv și educativ. Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, București, 521 p.

Dietz C. și Helversen O. V., 2004. Ilustrated identification key to the bats of Europe. Tuebingen and Erlangen - Germany -, 72 p.

Kunz T.H., 1999. Methods for estimating numbers of bats: challenges problems and sampling biases. In “Interim Report; workshop on monitoring trends in U.S. bat population: problems and prospects”. Eds. T. O’Shea and M. Bogan. Estes Park, Colorado.

Mostert K., 1997. Meervleermuis Myotis dasycneme - Boie, 1825 - in - Limpens H. K. Mostert și W. Boongers - coord. - -: Atlas van der Nederlandse vleermuizen. Onderzoek naar verspreiding en ecologie. K. N. N. V., Vitgeverij: 124-150.