Convenția din 15 noiembrie 2000

Articolul 1

Obiect

Obiectul prezentei convenții este promovarea cooperării în scopul prevenirii și combaterii mai eficiente a criminalitatii transnationale organizate.

Articolul 2

Terminologie

În sensul prezentei convenții:

a) expresia grup infractional organizat desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care exista de o anumită perioada și acționează în înțelegere, în scopul săvârșirii uneia ori mai multor infracțiuni grave sau infracțiuni prevăzute de prezenta convenție, pentru a obține, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material;

b) expresia infracțiune grava înseamnă un act care constituie o infracțiune pasibila de o pedeapsă privativă de libertate al carei maximum nu trebuie să fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea;

c) expresia grup structurat desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracțiune și care nu deține neapărat un anumit rol de continuitate sau de structura elaborata pentru membrii săi;

d) termenul bunuri înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum și actele juridice ori documentele care atesta proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele;

e) expresia produs al crimei se referă la orice bun care provine direct sau indirect din săvârșirea unei infracțiuni ori care este obținut direct sau indirect prin săvârșirea ei;

f) termenii blocare sau sechestru se referă la interdicția temporară a transferului, conversiei, dispoziției ori circulației de bunuri sau la faptul de a fi asumat temporar paza ori controlul de bunuri pe baza deciziei unei instanțe sau a unei alte autorități competente;

g) termenul confiscare înseamnă deposedarea permanenta de bunuri, pe baza deciziei unei instanțe sau a unei alte autorități competente;

h) expresia infracțiune principala înseamnă orice infracțiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracțiuni prevăzute de art. 6 al prezentei convenții;

i) expresia livrare supravegheată se referă la metoda care consta în permiterea trecerii pe teritoriul unuia sau mai multor state a unor expedieri ilicite ori suspecte de a fi ilicite, cu stirea și sub controlul autorităților competente ale acestor state, în vederea anchetarii unei infracțiuni și identificarii persoanelor implicate în săvârșirea ei;

j) expresia organizație regionala de integrare economică se referă la orice organizație constituită de state suverane dintr-o regiune data, căreia statele membre i-au transferat competente în ceea ce privește problemele reglementate de prezenta convenție și care a fost imputernicita în forma cuvenită, conform procedurilor sale interne, pentru a semna, ratifica, accepta, aproba convenția menționată sau a adera la aceasta; referirile la statele părți din prezenta convenție sunt aplicabile acestor organizații în limita competentei lor.

Articolul 3

Sfera de aplicare

1. Prezenta convenție se aplică, în afară de o dispoziție contrară, anchetelor și urmăririlor privind:

a) infracțiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 și 23 din prezenta convenție; și

b) infracțiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 din prezenta convenție, în cazul în care aceste infracțiuni sunt de natura transnationala, implicând un grup infractional organizat.

2. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol, o infracțiune este de natura transnationala dacă:

a) este săvârșită în mai mult de un stat;

b) este săvârșită într-un stat, dar o parte substantiala a pregătirii, planificarii, conducerii sale sau a controlului sau are loc într-un alt stat;

c) este săvârșită într-un stat, dar implica un grup infractional organizat care desfășoară activități infractionale în mai mult de un stat; sau

d) este săvârșită într-un stat, dar are efecte substanțiale într-un alt stat.

Articolul 4

Protecția suveranității

1. Statele părți își executa obligațiile în baza prezentei convenții, într-un mod compatibil cu principiile egalității suverane și al integrității teritoriale a statelor și cu cel al neinterventiei în afacerile interne ale altor state.

2. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu abiliteaza un stat parte sa exercite pe teritoriul unui alt stat o competența și funcțiuni care sunt rezervate exclusiv autorităților acestui stat de către dreptul sau intern.

Articolul 5

Incriminarea participării la un grup infractional organizat

1. Fiecare stat parte adopta măsurile legislative și alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, dacă a fost săvârșită cu intenție:

a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infracțiuni distincte de cele care implica o tentativa de activitate infractionala ori consumarea acesteia:

(i) faptei de a se înțelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obținerea unui avantaj financiar sau a altui avantaj material și, când dreptul intern o cere, implicând un act săvârșit de unul dintre participanți în baza acestei înțelegeri ori implicând un grup infractional organizat;

(îi) participării active a unei persoane care are cunoștința fie de scopul și de activitatea infractionala generală a unui grup infractional organizat, fie de intenția sa de a săvârși infracțiunile în cauza:

- activităților infractionale ale grupului infractional organizat;

- altor activități ale grupului infractional organizat, când aceasta persoana știe ca participarea sa va contribui la realizarea scopului infractional sus-menționat;

b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a incuraja sau a favoriza prin ajutor ori sfaturi săvârșirea unei infracțiuni grave implicând un grup infractional organizat.

2. Cunoașterea, intenția, scopul, motivarea sau înțelegerea prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol pot fi deduse din circumstanțele de fapt obiective.

3. Statele părți al căror drept intern subordonează stabilirea infracțiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol implicarii unui grup infractional organizat veghează ca dreptul lor intern sa prevadă toate infracțiunile grave implicând grupuri infractionale organizate. Aceste state părți, precum și statele părți al căror drept intern subordonează stabilirea infracțiunilor prevăzute la lit. a) (i) a paragrafului 1 al prezentului articol săvârșirii unui act în baza înțelegerii aduc aceasta informație la cunoștința secretarului general al Organizației Națiunilor Unite în momentul în care ele semnează prezenta convenție sau depun instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 6

Incriminarea spalarii produsului infracțiunii

1. Fiecare stat parte adopta, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, măsurile legislative și alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, când actul a fost săvârșit cu intenție:

a) (i) schimbării sau transferului de bunuri despre care cel care le desfășoară știe ca sunt produsul infracțiunii, în scopul de a ascunde ori de a deghiza originea ilicită a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoană care este implicata în săvârșirea infracțiunii principale să se sustragă consecințelor juridice ale actelor sale;

(îi) disimularii sau deghizarii naturii veritabile, a originii, a amplasarii, a dispunerii, a schimbării ori a proprietății de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al căror autor știe ca sunt produsul infracțiunii;

b) și, sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic:

(i) achiziției, deținerii sau utilizării de bunuri despre care cel care le achiziționează, le deține ori le utilizează știe, în momentul în care le primește, ca sunt produsul infracțiunii;

(îi) participării la una dintre infracțiunile prevăzute conform prezentului articol sau la orice alta asociere, înțelegere, tentativa ori complicitate prin furnizarea de asistența, ajutor sau sfaturi în vederea săvârșirii ei.

2. În scopurile aplicării paragrafului 1 al prezentului articol:

a) fiecare stat parte se straduieste să aplice paragraful 1 al prezentului articol celei mai largi sfere de infracțiuni principale;

b) fiecare stat parte include în infracțiunile principale toate infracțiunile grave, cum sunt cele prevăzute la art. 2 al prezentei convenții și infracțiunile prevăzute la art. 5, 8 și 23. Fiind vorba de statele părți a căror legislație conține o lista de infracțiuni principale specifice, ele includ în aceasta lista minimum o categorie completa de infracțiuni legate de grupurile infractionale organizate;

c) în scopurile lit. b), infracțiunile principale includ infracțiunile săvârșite în interiorul și în exteriorul teritoriului ce tine de competența statului parte în cauza. Totuși, o infracțiune săvârșită în exteriorul teritoriului ce tine de competența unui stat parte nu constituie o infracțiune principala decât atunci când actul corespondent este o infracțiune în baza dreptului intern al statului în care el a fost săvârșit și ar constitui o infracțiune în baza dreptului intern al statului parte care aplica prezentul articol, dacă el a fost săvârșit pe teritoriul sau;

d) fiecare stat parte remite secretarului general al Organizației Națiunilor Unite o copie a legilor sale care dau efect prezentului articol, precum și o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi sau o descriere a acestor legi și a modificărilor ulterioare;

e) în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului intern al unui stat parte o cer, se poate dispune ca infracțiunile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol sa nu se aplice persoanelor care au săvârșit infracțiunea principala;

f) cunoașterea, intenția sau motivarea, ca elemente constitutive ale unei infracțiuni prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi deduse din circumstanțele de fapte obiective.

Articolul 7

Măsuri de lupta împotriva spalarii banilor

1. Fiecare stat parte:

a) instituie un regim intern complet de reglementare și de control al băncilor și instituțiilor financiare nebancare, precum și, în caz de nevoie, al altor organisme supuse în mod deosebit riscului spalarii banilor, în limitele competentei sale, în scopul prevenirii și descoperirii tuturor formelor de spalare a banilor, regim care pune accentul pe exigențele în materie de identificare a clienților, de înregistrare a operațiunilor și de declarare a operațiunilor suspecte;

b) se asigura, fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 18 și 27 ale prezentei convenții, ca autoritățile administrative, de reglementare, de descoperire și de reprimare și altele, însărcinate cu lupta împotriva spalarii banilor (inclusiv, când dreptul sau intern prevede, autoritățile judiciare), sunt în măsura sa coopereze și sa schimbe informații la nivel național și internațional, în condițiile definite de dreptul sau intern și, în acest scop, are în vedere crearea unui serviciu de informație financiară care va îndeplini rolul de centru național de colectare, analiza și difuzare a informațiilor privind eventuale operațiuni de spalare a banilor.

2. Statele părți au în vedere înfăptuirea unor măsuri realizabile de descoperire și de supraveghere a circulației transfrontaliere de numerar și de titluri negociabile corespunzătoare, sub rezerva garanțiilor permitand asigurarea unei folosiri corecte a informațiilor și fără să se împiedice în nici un fel circulația capitalurilor licite. Se poate îndeosebi institui obligația pentru particulari și întreprinderi de a semnala transferurile transfrontaliere ale unor cantități importante de moneda și titluri negociabile corespunzătoare.

3. În cazul când se instituie un regim intern de reglementare și de control conform prevederilor prezentului articol și fără a se aduce atingere oricărui alt articol al prezentei convenții, statele părți sunt invitate sa ia ca linii directoare initiativele pertinente luate de organizațiile regionale, interregionale și multilaterale pentru lupta împotriva spalarii banilor.

4. Statele părți se straduiesc sa dezvolte și sa promoveze cooperarea mondială, regionala, subregionala și bilaterala între autoritățile judiciare, serviciile de descoperire și de represiune și autoritățile de reglementare financiară, în vederea luptei împotriva spalarii banilor.

Articolul 8

Incriminarea corupției

1. Fiecare stat parte adopta măsuri legislative și alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul când actele au fost săvârșite cu intenție:

a) faptei de a promite, a oferi sau a acorda unui agent public, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuși sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abține sa îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale oficiale;

b) faptei unui agent public de a solicita sau de a accepta, direct ori indirect, un avantaj necuvenit, pentru el însuși sau pentru o altă persoană ori entitate, cu scopul de a îndeplini sau de a se abține sa îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale oficiale.

2. Fiecare stat parte ia în considerare adoptarea de măsuri legislative și alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune faptei prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol care implica un agent public străin sau un funcționar internațional. De asemenea, fiecare stat parte are în vedere sa atribuie caracterul de infracțiune altor forme de corupție.

3. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, măsurile necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune faptei de a se face complice la o infracțiune prevăzută de prezentul articol.

4. În scopurile paragrafului 1 al prezentului articol și al art. 9, termenul agent public înseamnă un agent public sau o persoană care asigura un serviciu public, asa cum acest termen este definit în dreptul intern și aplicat în dreptul penal al statului parte în care persoana în cauza exercita aceasta funcție.

Articolul 9

Măsuri împotriva corupției

1. În afară măsurilor menționate la art. 8 al prezentei convenții, fiecare stat parte, după cum este necesar și în conformitate cu sistemul sau juridic, adopta măsuri eficiente de ordin legislativ, administrativ sau altele pentru a promova integritatea și a preveni, a descoperi și a pedepsi corupția agenților publici.

2. Fiecare stat parte ia măsuri pentru a se asigura ca autoritățile sale acționează în mod eficient în materie de prevenire, descoperire și reprimare a corupției agenților publici, inclusiv acordându-le o independenta suficienta pentru a împiedica orice influența nepotrivita asupra acțiunilor lor.

Articolul 10

Responsabilitatea persoanelor juridice

1. Fiecare stat parte adopta măsurile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea răspunderii persoanelor juridice care participa la infracțiuni grave implicând un grup infractional organizat și care savarsesc infracțiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 și 23 ale prezentei convenții.

2. Sub rezerva principiilor juridice ale statului parte, răspunderea persoanelor juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

3. Aceasta responsabilitate nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracțiunile.

4. Fiecare stat parte veghează îndeosebi ca persoanele juridice care răspund conform prezentului articol să facă obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și de descurajare de natura penală sau nepenala, inclusiv sancțiuni bănești.

Articolul 11

Urmăriri judiciare, judecata și sancțiuni

1. Fiecare stat parte face ca săvârșirea unei infracțiuni prevăzute la art. 5, 6, 8 și 23 ale prezentei convenții să fie pasibila de sancțiuni care țin seama de gravitatea acestei infracțiuni.

2. Fiecare stat parte se straduieste să facă în asa fel încât orice putere judiciară discretionara conferita de dreptul sau intern și aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva indivizilor pentru infracțiunile prevăzute de prezenta convenție să fie exercitată în scopul optimizarii eficacitatii măsurilor de descoperire și de reprimare a acestor infracțiuni, ținând seama în modul cuvenit de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce privește săvârșirea lor.

3. Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 și 23 ale prezentei convenții, fiecare stat parte ia măsurile corespunzătoare conform dreptului sau intern și ținând seama în modul cuvenit de dreptul la apărare, pentru a face în asa fel încât condițiile cărora le sunt subordonate deciziile de punere în libertate în asteptarea judecații sau a procedurii de apel sa țină seama de necesitatea de a se asigura prezenta aparatorului în timpul procedurii penale ulterioare.

4. Fiecare stat parte se asigura ca instanțele judecătorești sau alte autorități competente țin seama de gravitatea infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție atunci când examinează eventualitatea unei liberari anticipate sau condiționate de persoane recunoscute ca vinovate pentru aceste infracțiuni.

5. Dacă este cazul, fiecare stat parte stabilește, în cadrul dreptului sau intern, o perioadă de prescripție prelungită în cursul căreia pot fi pornite urmăriri pentru una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta convenție, această perioadă fiind mai lungă atunci când autorul prezumat al infracțiunii s-a sustras justiției.

6. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere principiului conform căruia definirea infracțiunilor stabilite conform acesteia și a mijloacelor juridice de apărare aplicabile, precum și alte principii juridice care guvernează legalitatea incriminarilor țin exclusiv de dreptul intern al unui stat parte și potrivit căruia infracțiunile respective sunt urmărite și pedepsite conform dreptului acestui stat parte.

Articolul 12

Confiscare și sechestru

1. Statele părți adopta, în măsura posibilităților, în cadrul sistemelor lor juridice naționale, măsurile necesare pentru a permite confiscarea:

a) produsului infracțiunii provenit din infracțiunile prevăzute de prezenta convenție sau a bunurilor a căror valoare corespunde celei a produsului;

b) bunurilor, materialelor și a altor instrumente folosite sau destinate să fie folosite pentru infracțiunile prevăzute de prezenta convenție.

2. Statele părți adopta măsurile necesare pentru a permite identificarea, localizarea, blocarea sau sechestrarea a tot ce este menționat la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul eventualei confiscari.

3. Dacă produsul infracțiunii a fost transformat sau convertit, în parte sau în totalitate, în alte bunuri, acestea din urma pot face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol în locul și în schimbul acestui produs.

4. Dacă produsul infracțiunii a fost amestecat cu bunuri achiziționate în mod legal, aceste bunuri, fără prejudicierea competentelor de blocare sau de sechestrare, pot fi confiscate până la concurenta valorii estimate a produsului cu care a fost amestecat.

5. Veniturile sau alte avantaje obținute din produsul infracțiunii, bunuri în care produsul a fost transformat sau convertit ori bunuri cu care a fost amestecat pot, de asemenea, face obiectul măsurilor prevăzute în prezentul articol, în același mod și în aceeași măsura ca produsul infracțiunii.

6. În scopurile prezentului articol și al art. 13, fiecare stat parte împuternicește instanțele judecătorești sau alte autorități competente sa ordone prezentarea ori sechestrarea de documente bancare, financiare sau comerciale. Statele părți nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza sa dea efect dispozițiilor prezentului paragraf.

7. Statele părți pot avea în vedere sa ceara ca autorul unei infracțiuni sa stabilească originea licita a produsului prezumat al infracțiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscari, în măsura în care aceasta exigenta este conformă principiilor dreptului lor intern și naturii procedurii judiciare și a altor proceduri.

8. Interpretarea dispozițiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz sa aducă atingere drepturilor terților de buna-credința.

9. Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere principiului conform căruia măsurile care sunt prevăzute în acesta sunt definite și executate conform dreptului intern al fiecărui stat parte și potrivit dispozițiilor acestui drept.

Articolul 13

Cooperarea internationala în scopul confiscării

1. În măsura posibilităților, în cadrul sistemului sau juridic național, un stat parte care a primit de la un alt stat parte, având competența de a investiga o infracțiune prevăzută de prezenta convenție, o cerere de confiscare a produsului infracțiunii, bunurilor, materialelor sau a altor instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei convenții, care sunt situate pe teritoriul sau:

a) transmite cererea autorităților competente în vederea pronunțării unei decizii de confiscare și, în cazul în care aceasta intervine, să fie executată; sau

b) transmite autorităților sale competente, cu scopul de a fi executată în limitele cererii, decizia de confiscare data de un tribunal situat pe teritoriul statului parte solicitant, conform paragrafului 1 al art. 12 al prezentei convenții, în ceea ce privește produsul infracțiunii, bunurile, materialele și alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12, situate pe teritoriul statului parte solicitat.

2. În cazul când o cerere este facuta de un alt stat parte care are competența de a investiga o infracțiune prevăzută de prezenta convenție, statul parte solicitat ia măsuri pentru a identifica, a localiza și a bloca sau a sechestra produsul infracțiunii, bunurile, materialele sau alte instrumente prevăzute la paragraful 1 al art. 12 al prezentei convenții, în vederea unei eventuale confiscari, fie ordonată de statul parte solicitant, fie ca urmare a unei cereri formulate în baza paragrafului 1 al prezentului articol de către statul parte solicitat.

3. Dispozițiile art. 18 al prezentei convenții se aplică mutatis mutandis prezentului articol. În afară informațiilor prevăzute la paragraful 15 al art. 18, cererile făcute conform prezentului articol conțin:

a) în cazul când cererea se referă la lit. a) a paragrafului 1 al prezentului articol, o descriere a bunurilor care urmează să fie confiscate și o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant, care să îi permită statului parte solicitat sa pronunțe o decizie de confiscare în cadrul dreptului sau intern;

b) în cazul când cererea se referă la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol, o copie certificată a deciziei de confiscare date de statul parte solicitant, pe care se bazează cererea, o expunere a faptelor și informațiilor, indicând limitele în care se cere executarea deciziei;

c) în cazul când cererea se referă la paragraful 2 al prezentului articol, o expunere a faptelor pe care se bazează statul parte solicitant și o descriere a măsurilor solicitate.

4. Deciziile sau măsurile prevăzute la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol sunt luate de statul parte solicitat, conform dreptului sau intern și conform dispozițiilor acestui drept și potrivit regulilor sale de procedura sau ale oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care îl leagă de statul parte solicitant.

5. Fiecare stat parte remite secretarului general al Organizației Națiunilor Unite o copie a legilor și regulamentelor sale care dau efect prezentului articol, precum și o copie a oricărei modificări ulterioare aduse acestor legi și regulamente sau o descriere a acestor legi, regulamente și modificări ulterioare.

6. Dacă un stat parte decide sa subordoneze adoptarea măsurilor prevăzute la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol existenței unui tratat în materie, el considera prezenta convenție ca baza conventionala necesară și suficienta.

7. Un stat parte poate refuza sa dea curs unei cereri de cooperare în baza prezentului articol în situația în care infracțiunea la care se referă nu este o infracțiune prevăzută de prezenta convenție.

8. Interpretarea dispozițiilor prezentului articol nu trebuie în nici un caz sa aducă atingere drepturilor terților de buna-credința.

9. Statele părți au în vedere sa încheie tratate, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale cu scopul de a întări eficacitatea cooperării internaționale instaurate în scopurile prezentului articol.

Articolul 14

Dispunerea de produsul infracțiunii sau de bunurile confiscate

1. Un stat parte care confisca produsul infracțiunii sau bunuri în aplicarea art. 12 sau a paragrafului 1 al art. 13 al prezentei convenții dispune de acestea conform dreptului sau intern și procedurilor sale administrative.

2. În cazul când statele părți acționează la cererea unui alt stat parte în aplicarea art. 13 al prezentei convenții, ele trebuie, în măsura în care dreptul lor intern le permite și dacă li s-a adresat o cerere, să aibă în vedere cu titlu prioritar restituirea produsului infracțiunii sau a bunurilor confiscate statului parte solicitant, cu scopul ca acesta din urma să poată indemniza victimele infracțiunii ori sa restituie acest produs al infracțiunii sau aceste bunuri proprietarilor lor legitimi.

3. În cazul când un stat parte acționează la cererea unui alt stat parte în aplicarea art. 12 și 13 ale prezentei convenții, el poate avea în vedere în mod special sa încheie acorduri sau aranjamente care să prevadă:

a) să depună valoarea acestui produs sau a acestor bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor sau o parte a acestora în contul stabilit în aplicarea lit. c) a paragrafului 2 al art. 30 al prezentei convenții și la organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva criminalitatii organizate;

b) sa împartă cu alte state părți, sistematic ori de la caz la caz, acest produs sau aceste bunuri ori fondurile provenind din vânzarea lor, conform dreptului sau intern sau procedurilor sale administrative.

Articolul 15

Competența

1. Fiecare stat parte adopta măsurile necesare pentru a-și stabili competența în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 5, 6, 8 și 23 ale prezentei convenții în cazurile următoare:

a) când infracțiunea este săvârșită pe teritoriul sau; sau

b) când infracțiunea este săvârșită la bordul unei nave care poarta pavilionul sau sau la bordul unei aeronave înmatriculate conform dreptului sau intern în momentul în care infracțiunea respectiva a fost săvârșită.

2. Sub rezerva art. 4 al prezentei convenții, un stat parte poate, de asemenea, să își stabilească competența în ceea ce privește una dintre aceste infracțiuni în cazurile următoare:

a) când infracțiunea este săvârșită împotriva unuia dintre naționalii săi;

b) când infracțiunea este săvârșită de unul dintre naționalii săi sau de o persoană apatridă care își are reședința pe teritoriul sau; sau

c) în cazul în care infracțiunea este:

(i) una dintre cele stabilite conform paragrafului 1 al art. 5 al prezentei convenții și este săvârșită în afară teritoriului sau, în vederea săvârșirii pe teritoriul sau a unei infracțiuni mai grave;

(îi) una dintre cele stabilite conform lit. b) (îi) a paragrafului 1 al art. 6 al prezentei convenții și este săvârșită în afară teritoriului sau, în vederea săvârșirii pe teritoriul sau a unei infracțiuni prevăzute la lit. a) (i) sau (îi) sau b) (i) ale paragrafului 1 al art. 6 al prezentei convenții.

3. În scopurile paragrafului 10 al art. 16 al prezentei convenții, fiecare stat parte adopta măsurile necesare pentru a-și stabili competența în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de prezenta convenție când autorul prezumat se afla pe teritoriul sau și nu este extrădat pentru singurul motiv ca este naționalul sau.

4. Fiecare stat parte poate, de asemenea, sa adopte măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de prezenta convenție când autorul prezumat se afla pe teritoriul sau și pe care nu îl extrădează.

5. Dacă un stat parte care își exercită competența în baza paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol a fost avizat ori a aflat în orice alt mod ca unul sau mai multe alte state părți instrumenteaza o ancheta ori au pornit urmăriri sau o procedură judiciară privind același act, autoritățile competente ale acestor state părți se consulta, pentru a-și coordona acțiunile.

6. Fără a aduce atingere normelor de drept internațional general, prezenta convenție nu exclude exercitarea oricărei competente penale stabilite de un stat parte conform dreptului sau intern.

Articolul 16

Extrădarea

1. Prezentul articol se aplică infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție sau în cazurile în care un grup infractional organizat este implicat într-o infracțiune prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3, iar persoana care face obiectul cererii de extrădare se afla în statul parte solicitat, cu condiția ca infracțiunea pentru care se solicita extrădarea să fie pedepsita de dreptul intern al statului parte solicitant și al statului parte solicitat.

2. Dacă cererea de extrădare se referă la mai multe infracțiuni grave distincte, din care unele nu sunt prevăzute de prezentul articol, statul parte solicitat poate aplica de asemenea acest articol acestor ultime infracțiuni.

3. Fiecare dintre infracțiunile cărora li se aplică prezentul articol este de plin drept inclusă în orice tratat de extrădare în vigoare între statele părți ca infracțiune al carei autor poate fi extrădat. Statele părți se angajează sa includă aceste infracțiuni ca infracțiuni al căror autor poate fi extrădat conform oricărui tratat de extrădare pe care îl vor încheia între ele.

4. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existenței unui tratat primește o cerere de extrădare de la un stat parte cu care el nu a încheiat un astfel de tratat, el poate considera prezenta convenție ca baza legală a extrădării pentru infracțiunile cărora li se aplică prezentul articol.

5. Statele părți care subordonează extrădarea existenței unui tratat:

a) în momentul depunerii instrumentelor lor de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la prezenta convenție comunică secretarului general al Organizației Națiunilor Unite dacă ele considera prezenta convenție ca baza legală pentru a coopera în materie de extrădare cu alte state părți; și

b) dacă ele nu considera prezenta convenție ca baza legală pentru a coopera în materie de extrădare, se obliga, dacă este cazul, sa încheie tratate de extrădare cu alte state părți în scopul aplicării prezentului articol.

6. Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc între ele infracțiunilor cărora li se aplică prezentul articol caracterul de infracțiune al carei autor poate fi extrădat.

7. Extrădarea este subordonata condițiilor prevăzute de dreptul intern al statului parte solicitat sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv, îndeosebi, condițiilor privind pedeapsa minima prevăzută pentru a extrada și motivelor pentru care statul parte poate refuza extrădarea.

8. Statele părți se straduiesc, sub rezerva dreptului lor intern, sa accelereze procedurile de extrădare și sa simplifice exigențele în materie de probe în ceea ce privește infracțiunile cărora li se aplică prezentul articol.

9. Sub rezerva dispozițiilor din dreptul sau intern și a tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, statul parte solicitat poate, la cererea statului parte solicitant și dacă considera ca exista circumstanțe justificative și urgenta, sa pună în stare de deținere o persoană aflată pe teritoriul sau, a carei extrădare este cerută, sau sa ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura prezenta sa cu ocazia procedurii de extrădare.

10. Un stat parte pe teritoriul căruia se afla autorul prezumtiv al infracțiunii, dacă nu extrădează aceasta persoana pentru infracțiunea căreia i se aplică prezentul articol pentru singurul motiv ca este unul dintre naționalii săi, este ținut, la cererea statului parte care solicită extrădarea, de a supune cauza fără întârziere excesiva autorităților sale competente în scopul urmăririi. Autoritățile respective decid și conduc urmărirea în același mod ca și pentru orice alta infracțiune grava, în baza dreptului intern al acestui stat parte. Statele părți interesate cooperează între ele, în special în materie de procedura și probe, cu scopul de a asigura eficienta urmăririlor.

11. Când un stat parte, în baza dreptului sau intern, nu este autorizat sa extrădeze sau sa predea într-o alta forma pe unul dintre naționalii săi decât dacă este apoi trimis în acest stat parte pentru a executa pedeapsa pronunțată la terminarea procesului sau a procedurii care se afla la originea cererii de extrădare sau de predare și când acest stat parte și statul parte solicitant se înțeleg asupra acestei optiuni și a altor condiții pe care le pot considera corespunzătoare, aceasta extrădare sau predare condiționată este suficienta în scopurile executării obligației menționate la paragraful 10 al prezentului articol.

12. Dacă extrădarea, cerută în scopul executării unei pedepse, este refuzată deoarece persoana care face obiectul acestei cereri este un național al statului parte solicitat, acesta, dacă dreptul sau intern îi permite, în conformitate cu prevederile acestui drept și la cererea statului parte solicitant, ia în considerare sa dispună el însuși executarea pedepsei care a fost pronunțată conform dreptului intern al statului parte solicitant sau a restului care a rămas de executat.

13. Oricărei persoane care face obiectul unei urmăriri pentru una dintre infracțiunile căreia i se aplică prezentul articol i se garantează un tratament echitabil în toate stadiile procedurii, inclusiv folosirea tuturor drepturilor și a tuturor garanțiilor prevăzute de dreptul intern al statului parte pe teritoriul căruia se afla.

14. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu trebuie interpretată în sensul creării unei obligații pentru statul parte solicitat de a extrada dacă are motive serioase sa considere ca cererea a fost prezentată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane din cauza sexului, rasei, religiei, naționalității, originii etnice ori a opiniilor sale politice sau ca dând curs acestei cereri s-ar cauza un prejudiciu acestei persoane pentru unul dintre aceste motive.

15. De asemenea, statele părți nu pot refuza o cerere de extrădare pentru singurul motiv ca infracțiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

16. Înainte de a refuza extrădarea, statul parte solicitat consulta, în caz de nevoie, statul parte solicitant cu scopul de a-i oferi toate posibilitățile de a-și prezenta opiniile și de a da informații în sprijinul afirmațiilor sale.

17. Statele părți se straduiesc sa încheie acorduri sau aranjamente bilaterale și multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i crește eficacitatea.

Articolul 17

Transferul persoanelor condamnate

Statele părți pot lua în considerare încheierea de acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale referitoare la transferul pe teritoriul lor de persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau la alte pedepse privative de libertate ca urmare a infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție, cu scopul ca acestea să își poată executa acolo restul pedepsei.

Articolul 18

Asistența judiciară

1. Statele părți își acorda reciproc cea mai larga asistența judiciară posibila cu prilejul anchetelor, urmăririlor și procedurilor judiciare privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție, după cum se prevede la art. 3, și își acorda reciproc o asistența similară când statul parte solicitant are motive rezonabile sa presupună ca infracțiunea prevăzută la lit. a) sau b) a paragrafului 1 al art. 3 este de natura transnationala, inclusiv când victimele, martorii, produsul, instrumentele sau elementele de proba ale acestor infracțiuni se afla în statul parte solicitat și când un grup infractional organizat este implicat în acestea.

2. Cea mai larga asistența judiciară posibila este acordată, în măsura în care legile, tratatele, acordurile și aranjamentele pertinente ale statului parte solicitat o permit, în cursul anchetelor, urmăririlor și procedurilor judiciare privind infracțiuni în care o persoană juridică poate fi ținuta responsabilă în statul parte solicitant conform art. 10 al prezentei convenții.

3. Asistența judiciară care se acordă în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în scopurile următoare:

a) strângerea de dovezi sau de depozitii;

b) înmânarea actelor judiciare;

c) efectuarea de perchezitii și sechestre, precum și de blocari;

d) examinarea de obiecte și cercetarea la fața locului;

e) transmiterea de informații, de probe și de rapoarte de expertiza;

f) transmiterea originalelor sau a copiilor certificate pentru conformitate ale documentelor și dosarelor pertinente, inclusiv ale documentelor administrative, bancare, financiare sau comerciale și ale documentelor societăților comerciale;

g) identificarea sau localizarea produselor infracțiunii, bunurilor, instrumentelor sau a altor lucruri în scopul strangerii elementelor de proba;

h) facilitarea înfățișării voluntare a persoanelor în statul parte solicitant;

i) acordarea oricărei alte asistente compatibile cu dreptul intern al statului parte solicitat.

4. Fără prejudicierea dreptului sau intern, autoritățile competente ale unui stat parte pot, fără cerere prealabilă, sa comunice informații privind cauzele penale unei autorități competente a unui alt stat parte, dacă apreciază ca aceste informații ar putea servi începerii sau încheierii anchetelor și urmăririlor penale, sau sa determine acest din urma stat parte sa formuleze o cerere în baza prezentei convenții.

5. Comunicarea de informații conform paragrafului 4 al prezentului articol se face fără prejudicierea anchetelor și urmăririlor penale în statul ale cărui autorități competente transmit informațiile. Autoritățile competente care primesc aceste informații vor fi de acord cu oricare cerere tinzând ca aceste informații sa rămână confidențiale chiar temporar sau ca folosirea lor să fie însoțită de restrictii. Totuși, aceasta nu împiedica statul parte care primește informațiile sa dezvaluie, cu prilejul procedurii judiciare, informațiile justificative în favoarea unui invinuit. În acest din urmă caz statul parte care primește informațiile avizează statul parte care le comunică, înaintea dezvaluirii lor, și, la cererea acestuia, îl consulta. Dacă, într-un caz excepțional, o notificare prealabilă nu este posibila, statul parte care primește informațiile încunoștințează fără întârziere despre dezvaluire statul parte care le comunică.

6. Dispozițiile prezentului articol nu afectează cu nimic obligațiile care rezultă din oricare alt tratat bilateral sau multilateral care guvernează ori trebuie să guverneze, în întregime sau în parte, asistența judiciară.

7. Paragrafele 9-29 ale prezentului articol sunt aplicabile cererilor făcute în conformitate cu prezentul articol, dacă statele părți în cauza nu sunt legate de un tratat de asistența judiciară. Dacă aceste state părți sunt legate de un asemenea tratat, sunt aplicabile dispozițiile corespunzătoare ale acestuia, numai dacă statele părți nu convin să aplice în locul lor dispozițiile paragrafelor 9-29 ale prezentului articol. Statele părți sunt încurajate în mod deosebit să aplice aceste paragrafe dacă ele facilitează cooperarea.

8. Statele părți nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistența judiciară prevăzută de prezentul articol.

9. Statele părți pot invoca absenta dublei incriminari pentru a refuza sa dea curs unei cereri de asistența judiciară prevăzută de prezentul articol. Statul parte solicitat poate totuși, când apreciază potrivit, sa acorde aceasta asistența în măsura în care el hotărăște după voința sa, independent de faptul ca actul constituie sau nu o infracțiune conform dreptului intern al statului parte solicitat.

10. Orice persoană deținută sau care executa o pedeapsă pe teritoriul unui stat parte, a carei prezenta este solicitată într-un alt stat parte în scopul identificarii sau audierii ori pentru ca aceasta să își dea concursul în orice alt mod la obținerea de probe în cadrul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție, poate face obiectul unui transfer dacă sunt reunite condițiile care urmează:

a) persoana în cauza consimte la aceasta în mod liber, în deplina cunoștința de cauza;

b) autoritățile competente ale celor două state părți în cauza consimt la aceasta, sub rezerva condițiilor pe care aceste state părți le considera corespunzătoare.

11. În scopul paragrafului 10 al prezentului articol:

a) statul parte către care se efectuează transferul are împuternicirea și obligația sa mențină persoana în cauza în detenție, cu excepția cererii sau autorizării contrare din partea statului parte din care persoana a fost transferata;

b) statul parte către care se efectuează transferul își îndeplinește fără întârziere obligația de a-l preda pe interesat în paza statului parte din care transferul a fost efectuat, conform celor convenite în prealabil sau a ceea ce autoritățile competente ale celor două state părți au hotărât altfel;

c) statul parte către care se efectuează transferul nu poate cere statului parte din care se efectuează transferul sa întreprindă o procedură de extrădare pentru ca interesatul sa îi fie remis;

d) se tine seama de perioada în care interesatul a fost în detenție în statul parte către care a fost transferat, în scopurile reducerii din pedeapsa de executat în statul parte din care a fost transferat.

12. În afară de cazul în care statul parte din care o persoană trebuie să fie transferata în baza paragrafelor 10 și 11 ale prezentului articol nu își da acordul, aceasta persoana, oricare ar fi naționalitatea sa, nu va fi urmărită, deținută, pedepsita sau supusă altor restrictii ale libertății sale de mișcare pe teritoriul statului parte către care a fost transferată, din motive de acte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale din teritoriul statului parte din care ea a fost transferata.

13. Fiecare stat parte desemnează o autoritate centrala care are responsabilitatea și competența de a primi cereri de asistența judiciară pe care fie le executa, fie le transmite autorităților competente pentru executare. Dacă un stat parte are o regiune sau un teritoriu special în care se aplică un sistem de asistența judiciară diferit, el poate desemna o autoritate centrala distinctă care va avea aceeași funcție pentru aceasta regiune sau teritoriu. Autoritățile centrale asigura executarea și transmiterea rapida și în buna și cuvenită forma a cererilor primite.

Dacă autoritatea centrala transmite cererea unei autorități competente pentru executare, ea încurajează executarea rapida și în buna și cuvenită forma a cererii de către autoritatea competentă. Autoritatea centrala desemnată în acest scop face obiectul unei notificări adresate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite în momentul în care fiecare stat parte depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta convenție. Cererile de asistența judiciară și orice comunicare referitoare la acestea sunt transmise autorităților centrale desemnate de statele părți. Prezenta dispoziție se înțelege fără a prejudicia dreptul oricărui stat parte de a solicita ca aceste cereri și comunicări să fie adresate pe cale diplomatică și, în caz de urgenta, dacă statele părți convin aceasta, prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale, dacă aceasta este posibil.

14. Cererile sunt adresate în scris sau, dacă este posibil, prin orice alt mijloc în măsura sa producă un document scris, într-o limbă acceptabilă pentru statul parte solicitat, în condiții permitand acelui stat parte sa îi stabilească autenticitatea. Limba sau limbile acceptabile pentru fiecare stat parte sunt notificate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite în momentul în care acest stat parte își depune instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sau de aderare la prezenta convenție. În caz de urgenta și dacă statele părți convin în acest fel, cererile pot fi făcute oral, dar trebuie să fie confirmate fără întârziere în scris.

15. O cerere de asistența judiciară trebuie să conțină informațiile următoare:

a) desemnarea autorității care emite cererea;

b) obiectul și natura anchetei, a urmăririlor sau a procedurii judiciare la care se referă cererea, precum și denumirea și funcțiile autorității care a fost imputernicita;

c) un rezumat al faptelor pertinente, în afară de cererile adresate în scopurile inmanarii de acte judiciare;

d) o descriere a asistenței solicitate și detaliile oricărei proceduri speciale cerute de statul parte solicitant pentru a fi aplicată;

e) dacă este posibil, identitatea, adresa și naționalitatea oricărei persoane urmărite; și

f) scopul în care sunt cerute mărturia, informațiile sau măsurile.

16. Statul parte solicitat poate cere un supliment de informații dacă acesta apare necesar pentru executarea cererii conform dreptului sau intern sau când poate facilita executarea cererii.

17. Oricare cerere este executată conform dreptului intern al statului parte solicitat și, în măsura în care aceasta nu contravine dreptului intern al statului parte solicitat și când este posibil, conform procedurilor specificate în cerere.

18. În cazul când este posibil și conform principiilor fundamentale ale dreptului intern, dacă o persoană care se afla pe teritoriul unui stat parte trebuie să fie ascultata ca martor sau ca expert de autoritățile judiciare ale unui alt stat parte, primul stat parte poate, la cererea celuilalt, sa autorizeze audierea sa prin videoconferinta, dacă nu este posibil și nu se dorește ca ea să se înfățișeze în persoana pe teritoriul statului parte solicitant. Statele părți pot conveni ca audierea să fie condusă de o autoritate judiciară a statului parte solicitant și ca o autoritate judiciară a statului parte solicitat sa asiste la aceasta.

19. Statul parte solicitant nu comunică, nici nu folosește informațiile sau elementele de proba transmise de statul parte solicitat pentru anchete, urmăriri sau proceduri judiciare, altele decât cele prevăzute în cerere, fără consimțământul prealabil al statului parte solicitat. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu împiedica statul parte solicitant sa dezvaluie, în cursul procedurii, informațiile sau elementele de proba pentru dezvinovatire. În acest ultim caz statul parte solicitant avizează statul parte solicitat înaintea dezvaluirii și, dacă i se adresează o cerere, consulta statul parte solicitat. Dacă, într-un caz excepțional, o notificare prealabilă nu este posibila, statul parte solicitant informează fără întârziere statul parte solicitat despre dezvaluire.

20. Statul parte solicitant poate cere ca statul parte solicitat sa păstreze secretul asupra cererii și conținutului sau, în afară măsurilor necesare pentru a-l executa. Dacă statul parte solicitat nu poate satisface aceasta exigenta, el informează fără întârziere statul parte solicitant.

21. Asistența judiciară poate fi refuzată:

a) dacă cererea nu este facuta în conformitate cu dispozițiile prezentului articol;

b) dacă statul parte solicitat apreciază ca executarea cererii este susceptibilă sa aducă atingere suveranității, securității, ordinii sale publice sau altor interese esențiale;

c) în cazul în care dreptul intern al statului parte solicitat ar interzice autorităților sale sa ia măsurile cerute, dacă este vorba de o infracțiune analoagă care face obiectul unei anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în cadrul propriei sale competente;

d) în cazul în care ar fi contrară sistemului juridic al statului parte solicitat privind asistența judiciară de acceptare a cererii.

22. Statele părți nu pot refuza, de asemenea, o cerere de asistența judiciară pentru singurul motiv ca infracțiunea este considerată având legătură cu probleme fiscale.

23. Orice refuz de asistența judiciară trebuie să fie motivat.

24. Statul parte solicitat executa cererea de asistența judiciară cat mai prompt posibil și tine seama, în măsura posibilităților, de orice termene sugerate de statul parte solicitant și care sunt motivate, de preferinta în cerere. Statul parte solicitat răspunde cererilor rezonabile ale statului parte solicitant privind progresele înregistrate în executarea cererii. Când asistența solicitată nu mai este necesară, statul parte solicitant informează prompt statul parte solicitat.

25. Asistența judiciară poate fi amânată de statul parte solicitat pe motiv ca ea ar putea împiedica anchete, urmăriri sau proceduri judiciare în curs.

26. Înainte de a refuza o cerere în baza paragrafului 21 și a prezentului articol sau de a amana executarea în baza paragrafului 25, statul parte solicitat examinează cu statul parte solicitant posibilitatea acordării asistenței, sub rezerva condițiilor pe care le considera necesare. Dacă statul parte solicitant accepta asistența sub rezerva acestor condiții, el se conformează acestora.

27. Fără prejudicierea aplicării paragrafului 12 al prezentului articol, un martor, un expert sau o altă persoană care, la cererea statului parte solicitant, consimte să facă o depozitie în cursul unei proceduri sau sa colaboreze la o ancheta, la o urmărire sau la o procedură judiciară pe teritoriul statului parte solicitat nu va fi urmărită, deținută, pedepsita sau supusă altor restrictii ale libertății sale personale pe acest teritoriu pentru motive de fapte, omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului parte solicitat.

Aceasta imunitate încetează când martorul, expertul sau acea persoana care a avut, pentru o perioadă de 15 zile consecutive sau pentru orice alta perioada convenită de statele părți, socotită de la data la care ei au fost informati oficial ca prezenta lor nu mai este cerută de autoritățile judiciare, posibilitatea de a părăsi teritoriul statului parte solicitant, rămânând totuși în mod voluntar sau parasindu-l, au revenit de buna voie.

28. Cheltuielile obișnuite făcute pentru executarea unei cereri sunt în sarcina statului parte solicitat, în afară de cazul în care s-a convenit altfel între statele părți respective. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare sunt sau se dovedesc ulterior necesare pentru executarea cererii, statele părți se consulta pentru a fixa condițiile conform cărora cererea va fi executată, precum și modul în care vor fi preluate cheltuielile.

29. Statul parte solicitat:

a) transmite statului parte solicitant copii ale dosarelor, documentelor sau informațiilor administrative aflate în posesia sa și la care, în baza dreptului sau intern, publicul are acces;

b) poate, de buna voie, sa transmită statului parte solicitant, integral, în parte sau în condițiile pe care le apreciază corespunzătoare, copii ale tuturor dosarelor, documentelor sau informațiilor administrative aflate în posesia sa și la care, în virtutea dreptului sau intern, publicul nu are acces.

30. Statele părți au în vedere, dacă este cazul, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor și dispozițiilor prezentului articol, le dau aplicabilitate practica sau le intaresc.

Articolul 19

Anchete comune

Statele părți au în vedere sa încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale în baza cărora, pentru cauzele care fac obiectul anchetelor, urmăririlor sau procedurii judiciare în unul sau mai multe state, autoritățile competente respective pot stabili instanțe de ancheta comune. În absenta unor asemenea acorduri sau aranjamente, pot fi hotărâte anchete comune de la caz la caz. Statele părți interesate veghează ca suveranitatea statului parte pe teritoriul căruia se desfășoară ancheta să fie pe deplin respectata.

Articolul 20

Tehnici de anchete speciale

1. Dacă principiile fundamentale ale sistemului sau juridic național permit, fiecare stat parte, ținând seama de posibilitățile sale și conform condițiilor prevăzute de dreptul sau intern, ia măsurile necesare pentru a permite să se recurgă în mod corespunzător la livrările supravegheate și, când considera potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere și operațiunile de infiltrare, de către autoritățile sale competente pe teritoriul sau în vederea combaterii eficiente a criminalitatii organizate.

2. În scopurile anchetelor asupra infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție, statele părți sunt încurajate sa încheie, dacă este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale corespunzătoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperării internaționale. Aceste acorduri sau aranjamente sunt încheiate și aplicate cu respectarea deplina a principiului egalității suverane a statelor și sunt puse în aplicare cu respectarea stricta a dispozițiilor pe care le conțin.

3. În absenta acordurilor sau aranjamentelor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol, deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel internațional sunt luate de la caz la caz și pot, dacă este necesar, sa țină seama de înțelegeri și aranjamente financiare în ceea ce privește exercitarea competentei lor de statele părți interesate.

4. Livrările supravegheate la care s-a hotărât să se recurgă la nivel internațional pot include, cu consimțământul statelor părți respective, metode de interceptare a mărfurilor și de autorizare a urmăririi dirijarii lor, fără modificare sau după sustragerea ori înlocuirea în întregime sau în parte a acestora.

Articolul 21

Transferul procedurilor penale

Statele părți au în vedere posibilitatea de a-și transfera reciproc procedurile referitoare la urmărirea unei infracțiuni prevăzute de prezenta convenție în cazurile în care acest transfer este considerat necesar în interesul unei bune administrări a justiției și, în special, când cauza privește mai multe jurisdicții, în vederea centralizarii urmăririlor.

Articolul 22

Stabilirea antecedentelor judiciare

Fiecare stat parte poate adopta măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru a tine seama, în condițiile și în scopurile pe care le considera corespunzătoare, de orice condamnare al carei autor prezumat al unei infracțiuni ar fi făcut anterior obiectul într-un alt stat, în scopul folosirii acestei informații în cadrul unei proceduri penale referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenție.

Articolul 23

Incriminarea împiedicării bunei funcționari a justiției

Fiecare stat parte adopta măsuri legislative și alte măsuri necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune când actele au fost săvârșite cu intenție:

a) faptei de a recurge la forta fizica, la amenințări sau la intimidare ori de a promite, a oferi sau a acorda un avantaj necuvenit pentru obținerea unei mărturii mincinoase ori a împiedica o mărturie sau prezentarea de elemente de proba într-o procedură referitoare la săvârșirea de infracțiuni prevăzute de prezenta convenție;

b) faptei de a recurge la forta fizica, la amenințări sau intimidare pentru a împiedica un agent al justiției ori un agent al serviciilor de descoperire și de reprimare de a-și exercită îndatoririle funcției lui la săvârșirea de infracțiuni prevăzute de prezenta convenție. Nici o prevedere a prezentului alineat nu aduce atingere dreptului statelor părți de a dispune de o legislație destinată sa protejeze alte categorii de agenți publici.

Articolul 24

Protecția martorilor

1. Fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție și, în caz de nevoie, a părinților lor și a altor persoane apropiate.

2. Măsurile avute în vedere la paragraful 1 al prezentului articol pot consta mai ales, fără prejudicierea drepturilor pârâtului, inclusiv dreptul la o procedură normală, în:

a) stabilirea, pentru protecția fizica a acestor persoane, a unor proceduri privind îndeosebi, după nevoie și în măsura posibilităților, de a li se oferi un nou domiciliu și de a li se permite, în caz de nevoie, ca informațiile privind identitatea lor și locul unde se afla sa nu fie dezvăluite sau ca dezvaluirea lor să fie limitată;

b) prevederea unor reguli de probațiune care să permită martorilor să depună într-un mod care să le garanteze securitatea, în special să fie autorizați să depună mărturie recurgand la tehnici de comunicare cum sunt legăturile video sau alte mijloace adecvate.

3. Statele părți au în vedere sa încheie aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unui nou domiciliu persoanelor menționate la paragraful 1 al prezentului articol.

4. Dispozițiile prezentului articol se aplică de asemenea victimelor, când acestea sunt martori.

Articolul 25

Acordarea de asistența și protecție victimelor

1. Fiecare stat parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru a da asistența și a acorda protecție victimelor infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție, îndeosebi în caz de amenințare cu represalii sau de intimidare.

2. Fiecare stat parte stabilește proceduri corespunzătoare pentru a permite victimelor unor infracțiuni prevăzute de prezenta convenție să obțină reparații.

3. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului sau intern, face în asa fel încât opiniile și preocuparile victimelor să fie prezentate și să fie luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale începute împotriva autorilor unor infracțiuni, într-un mod care să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.

Articolul 26

Măsuri destinate sa întărească cooperarea cu serviciile de investigații și de reprimare

1. Fiecare stat parte ia măsuri corespunzătoare pentru a incuraja persoanele care participa sau au participat la grupuri infractionale organizate:

a) sa furnizeze informații utile autorităților competente în scopurile anchetei și culegerii de probe asupra unor chestiuni cum sunt:

(i) identitatea, natura, alcătuirea, structura sau activitățile grupurilor infractionale organizate ori locul unde se afla ele;

(îi) legăturile, inclusiv la nivel internațional, cu alte grupuri infractionale organizate;

(iii) infracțiunile pe care grupurile infractionale organizate le-au săvârșit sau ar putea să le săvârșească;

b) sa acorde un ajutor efectiv și concret autorităților competente, care ar putea contribui la privarea grupurilor infractionale organizate de resursele lor sau de produsul infracțiunii.

2. Fiecare stat parte are în vedere sa prevadă posibilitatea, în cazurile corespunzătoare, micsorarii pedepsei de care este pasibil un invinuit care cooperează într-un mod substanțial la ancheta sau la urmăririle referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenție.

3. Fiecare stat parte are în vedere sa prevadă posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, acordării de imunitate de urmărire unei persoane care cooperează în mod substanțial la ancheta sau la urmăriri referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenție.

4. Protecția persoanelor este asigurata conform prevederilor art. 24 al prezentei convenții.

5. Când o persoană la care se referă paragraful 1 al prezentului articol și care se afla într-un stat parte poate contribui la cooperarea substantiala cu autoritățile competente ale unui alt stat parte, statele părți respective pot avea în vedere încheierea unor acorduri sau aranjamente, conform dreptului lor intern, privind o eventuala acordare de către celălalt stat parte a tratamentului prevăzut la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol.

Articolul 27

Cooperarea între serviciile de investigații și de reprimare

1. Statele părți cooperează strâns, conform sistemelor lor juridice și administrative, în vederea intaririi eficacitatii descoperirii și reprimării infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție. În special, fiecare stat parte adopta măsuri eficiente pentru:

a) întărirea sau, dacă este necesar, stabilirea de cai de comunicație între autoritățile sale, organismele și serviciile competente pentru a facilita schimbul sigur și rapid de informații privind toate aspectele infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție, inclusiv, dacă statele părți respective socotesc potrivit, legăturile cu alte activități infractionale;

b) cooperarea cu alte state părți, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de prezenta convenție, în conducerea anchetei, referitor la punctele următoare:

(i) identitatea și activitățile persoanelor banuite de implicare în aceste infracțiuni, locul unde se afla ele sau locul unde se afla alte persoane în cauza;

(îi) circulația produsului infracțiunii sau a bunurilor provenind din săvârșirea de infracțiuni;

(iii) circulația bunurilor, a materialelor sau a altor instrumente folosite ori destinate a fi folosite în săvârșirea acestor infracțiuni;

c) transmiterea, când este cazul, a pieselor și cantităților de substanțe necesare în scopurile analizei sau anchetei;

d) facilitarea unei coordonari eficiente între autoritățile, organismele și serviciile competente și favorizarea schimbului de personal și de experți, inclusiv, sub rezerva existenței de acorduri sau de aranjamente bilaterale între statele părți respective, detasarea de agenți de legătură;

e) schimbul de informații cu alte state părți privind mijloacele și procedeele specifice folosite de grupurile infractionale organizate, inclusiv, dacă este cazul, în legătură cu itinerarele și mijloacele de transport, precum și asupra folosirii de identități false, de documente modificate sau falsificate sau a altor mijloace de ascundere a activităților lor;

f) schimbul de informații și coordonarea măsurilor administrative și a altora luate, după cum se decide, pentru a descoperi cat mai repede infracțiunile prevăzute de prezenta convenție.

2. În scopul aplicării prezentei convenții, statele părți au în vedere sa încheie acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care să prevadă o cooperare directa între serviciile lor de investigații și de reprimare și, când exista deja astfel de acorduri sau aranjamente, să le modifice. În absenta unor asemenea acorduri sau aranjamente între statele părți respective, acestea din urma se pot baza pe prezenta convenție pentru stabilirea unei cooperări în materie de descoperire și de reprimare privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție. De fiecare data când este cazul, statele părți utilizează pe deplin acordurile sau aranjamentele, inclusiv organizațiile internaționale sau regionale, pentru a întări cooperarea între serviciile de investigații și de reprimare.

3. Statele părți se straduiesc sa coopereze, în măsura mijloacelor lor, pentru a face fața criminalitatii transnationale organizate comise cu mijloace moderne.

Articolul 28

Culegere, schimb și analiza de informații asupra criminalitatii organizate

1. Fiecare stat parte are în vedere sa analizeze, prin consultare cu cercurile științifice și universitare, tendintele criminalitatii organizate pe teritoriul sau, circumstanțele în care operează, precum și grupurile profesionale și tehnicile implicate.

2. Statele părți au în vedere sa dezvolte capacitatile lor de analiza a activităților infractionale organizate și a le asocia între ele și prin intermediul organismelor internaționale și regionale. În acest scop, definiții, norme și metode comune ar trebui să fie elaborate și aplicate după cum se cuvine.

3. Fiecare stat parte are în vedere să aplice politicile sale și măsurile concrete luate pentru combaterea criminalitatii organizate și sa evalueze punerea lor în aplicare și eficienta lor.

Articolul 29

Formare și asistența tehnica

1. Fiecare stat parte stabilește, dezvolta sau imbunatateste, în măsura necesităților, programele de formare specifice pentru personalul serviciilor sale de investigații și de reprimare, inclusiv pentru procurori, judecătorii de instrucție și agenții de vama, precum și pentru alte categorii de personal însărcinate sa prevină, sa descopere și sa reprime infracțiunile prevăzute de prezenta convenție. Aceste programe pot sa prevadă detașări și schimburi de personal. Ele se referă îndeosebi, în măsura în care dreptul intern permite, la punctele următoare:

a) metode folosite pentru a preveni, a descoperi și a combate infracțiunile prevăzute de prezenta convenție;

b) itinerarele urmate și tehnicile folosite de persoanele suspectate de implicare în infracțiunile prevăzute de prezenta convenție, inclusiv în statele de tranzit, și măsurile de lupta adecvate;

c) supravegherea circulației produselor de contrabanda;

d) descoperirea și supravegherea circulației produsului infracțiunii, bunurilor, materialelor sau altor instrumente și metode de transfer, de disimulare sau de deghizare a acestui produs, a acestor bunuri materiale sau a altor instrumente, precum și metodele de lupta împotriva spalarii banilor și împotriva infracțiunilor financiare;

e) strângerea elementelor de proba;

f) tehnici de control în zonele și porturile libere;

g) materiale și tehnici moderne de descoperire și de reprimare, inclusiv supravegherea electronică, livrările supravegheate și operațiunile de infiltrare;

h) metode utilizate pentru combaterea criminalitatii transnationale organizate săvârșite cu ajutorul calculatoarelor, rețelelor de telecomunicații sau al altor tehnici moderne; și

i) metode folosite pentru protecția victimelor și martorilor.

2. Statele părți cooperează pentru planificarea și executarea programelor de cercetare și de formare concepute pentru schimbul de cunoștințe specializate în domeniile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol și, în acest scop, organizează, dacă este cazul, conferințe și seminarii regionale și internaționale pentru a favoriza cooperarea și stimularea schimburilor de opinii asupra problemelor comune, inclusiv problemele și necesitățile speciale ale statelor de tranzit.

3. Statele părți încurajează activitățile de formare și de asistența tehnica de natura sa faciliteze extrădarea și asistența judiciară. Aceste activități de formare și de asistența tehnica pot include o formare lingvistica, detașări și schimburi între personalul autorităților centrale sau al organismelor având responsabilități în domeniile respective.

4. În cazul când exista acorduri sau aranjamente bilaterale și multilaterale în vigoare, statele părți intaresc, în măsura în care este necesar, măsurile luate pentru optimizarea activităților operationale și de formare în cadrul organizațiilor internaționale și regionale și în cadrul altor acorduri sau aranjamente bilaterale și multilaterale în materie.

Articolul 30

Alte măsuri: aplicarea Convenției pentru dezvoltarea economică și asistența tehnica

1. Statele părți iau măsuri de natura să asigure cea mai buna aplicare posibila a prezentei convenții prin cooperarea internationala, ținând seama de efectele negative ale criminalitatii organizate asupra societății în general și asupra dezvoltării durabile în special.

2. Statele părți fac eforturi concrete, în măsura posibilităților și în coordonare unele cu altele, precum și cu organizațiile regionale și internaționale:

a) pentru dezvoltarea cooperării lor la diferite niveluri cu țările în curs de dezvoltare, în vederea intaririi capacității acestora în prevenirea și combaterea criminalitatii transnationale organizate;

b) pentru creșterea asistenței financiare și materiale acordate țărilor în curs de dezvoltare, în scopul sprijinirii eforturilor pe care acestea le fac pentru a lupta eficient împotriva criminalitatii transnationale organizate și pentru a le ajuta să aplice cu succes prezenta convenție;

c) pentru a acorda asistența tehnica țărilor în curs de dezvoltare și țărilor cu economie în tranzitie, cu scopul de a le ajuta sa răspundă necesităților în vederea aplicării prezentei convenții. În acest sens, statele părți se straduiesc să depună voluntar contribuții adecvate și regulate într-un cont stabilit în acest scop în cadrul unui mecanism de finanțare a Organizației Națiunilor Unite. Statele părți pot, de asemenea, să aibă în vedere în special, conform dreptului lor intern și dispozițiilor prezentei convenții, să depună în contul sus-menționat o cota-parte din fondurile sau din valoarea produsului infracțiunii sau a bunurilor confiscate în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții;

d) pentru a incuraja și a convinge alte state și instituții financiare, după caz, să se asocieze eforturilor făcute conform prezentului articol, mai ales oferind țărilor în curs de dezvoltare mai multe programe de formare și material modern în scopul de a le ajuta sa atinga obiectivele prezentei convenții.

3. În măsura posibilităților, aceste măsuri sunt luate fără prejudicierea angajamentelor existente în materie de asistența străină sau a altor aranjamente de cooperare financiară la nivel bilateral, regional sau internațional.

4. Statele părți pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale privind asistența materială și logistica, ținând seama de aranjamentele financiare necesare pentru a asigura eficienta mijloacelor de cooperare internationala prevăzute de prezenta convenție și pentru a preveni, a descoperi și a combate criminalitatea transnationala organizată.

Articolul 31

Preventia

1. Statele părți se straduiesc sa elaboreze și sa evalueze proiectele naționale, precum și sa pună în practica și sa promoveze cele mai bune practici și politici pentru prevenirea criminalitatii transnationale organizate.

2. Conform principiilor fundamentale ale dreptului lor intern, statele părți se straduiesc sa reducă, prin măsuri legislative, administrative sau alte măsuri potrivite, posibilitățile actuale sau viitoare ale grupurilor infractionale organizate de a participa la activitatea pieței ilicite utilizând produsul infracțiunii. Aceste măsuri ar trebui să fie axate pe:

a) întărirea cooperării între serviciile de investigații și de reprimare sau între procurori și entitatile private interesate, mai ales în industrie;

b) promovarea elaborării de norme și proceduri care să apere integritatea entitatilor publice și entitatilor private interesate, precum și a codurilor de deontologie pentru profesiunile respective, îndeosebi cele de jurist, notar, consilier fiscal și contabil;

c) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infractionale organizate a procedurilor de cerere de oferta organizate de autoritățile publice, precum și subvențiile și licentele acordate de autoritățile publice pentru o activitate comercială;

d) prevenirea folosirii improprii de către grupurile infractionale organizate a persoanelor juridice; aceste măsuri ar putea include:

(i) stabilirea de registre publice ale persoanelor juridice și fizice implicate în înființarea, gestionarea și finanțarea persoanelor juridice;

(îi) posibilitatea de a decadea din dreptul de a conduce persoane juridice pe teritoriul lor, pe o perioadă rezonabila, persoanelor recunoscute ca vinovate de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de prezenta convenție, prin decizii judiciare sau prin orice mijloace adecvate;

(iii) stabilirea de registre naționale ale persoanelor decăzute din dreptul de a conduce persoane juridice; și

(iv) schimbul de informații conținute în registrele menționate la pct. (i) și (iii) ale prezentului alineat cu autoritățile competente ale altor state părți.

3. Statele părți se straduiesc sa promoveze reintegrarea în societate a persoanelor recunoscute ca vinovate de infracțiunile prevăzute de prezenta convenție.

4. Statele părți se straduiesc sa evalueze periodic instrumentele juridice și practicile administrative pertinente pentru a determina dacă ele conțin lacune permitand grupurilor infractionale organizate să le folosească într-un mod necorespunzător.

5. Statele părți se straduiesc sa sensibilizeze mai mult publicul asupra existenței, cauzelor și gravitatii criminalitatii transnationale organizate și a amenințării pe care o reprezintă. Ele pot sa o facă, după cum se cuvine, prin intermediul mass-media și adoptând măsuri destinate sa promoveze participarea publicului la activitățile de prevenire și de combatere.

6. Fiecare stat parte comunică secretarului general al Organizației Națiunilor Unite numele și adresa autorității sau autorităților susceptibile de a ajuta alte state părți sa ia măsuri de prevenire a criminalitatii transnationale organizate.

7. Statele părți colaborează, după caz, între ele și cu organizațiile regionale și internaționale competente în vederea promovării și luării măsurilor prevăzute în prezentul articol. Cu acest titlu, ele participa la proiecte internaționale pentru prevenirea criminalitatii transnationale organizate, de exemplu actionand asupra factorilor care marginalizeaza grupurile sociale, vulnerabile la acțiunea acestei criminalitati.

Articolul 32

Conferința părților la convenție

1. O conferința a statelor părți la convenție se instituie pentru îmbunătățirea capacității statelor părți de a combate criminalitatea transnationala organizată și pentru a promova și examina aplicarea prezentei convenții.

2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va convoca Conferința părților cel mai târziu după un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Conferința părților va adopta un regulament interior și reguli care să reglementeze activitățile descrise la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol (inclusiv regulile cu privire la finanțarea cheltuielilor pentru aceste activități).

3. Conferința părților stabilește mecanismele în vederea realizării obiectivelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, astfel:

a) facilitează activitățile desfășurate de statele părți în aplicarea art. 29, 30 și 31 ale prezentei convenții, inclusiv prin încurajarea mobilizării contribuțiilor voluntare;

b) facilitează schimbul de informații între statele părți asupra caracteristicilor și tendințelor criminalitatii transnationale organizate și a practicilor eficiente pentru a le combate;

c) cooperează cu organizațiile regionale și internaționale și cu organizațiile neguvernamentale competente;

d) examinează la intervale regulate aplicarea prezentei convenții;

e) formulează recomandări în vederea îmbunătățirii prezentei convenții și a aplicării sale.

4. În scopul realizării lit. d) și e) ale paragrafului 3 din prezentul articol, Conferința părților se informează asupra măsurilor adoptate și dificultăților intampinate de către statele părți pentru aplicarea prezentei convenții, folosind informațiile pe care acestea le comunică, precum și mecanismele complementare de examinare pe care ea le poate stabili.

5. Fiecare stat parte comunică Conferintei părților, după cum aceasta o cere, informații asupra programelor, planurilor și practicii lor, cat și asupra măsurilor legislative și administrative privind aplicarea prezentei convenții.

Articolul 33

Secretariat

1. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite asigura serviciile de secretariat necesare Conferintei părților la convenție.

2. Secretariatul:

a) ajuta Conferința părților să își realizeze activitățile descrise la art. 32 din prezenta convenție, ia măsuri și oferă serviciile necesare pentru sesiunile Conferintei părților;

b) ajuta statele părți, la cererea lor, sa comunice informații Conferintei părților conform prevederilor paragrafului 5 al art. 32 al prezentei convenții; și

c) asigura coordonarea necesară cu secretariatul organizațiilor regionale și internaționale competente.

Articolul 34

Aplicarea convenției

1. Fiecare stat parte ia măsurile necesare, inclusiv legislative și administrative, conform principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, pentru a asigura executarea obligațiilor sale în baza prezentei convenții.

2. Infracțiunile prevăzute la art. 5, 6, 8 și 23 din prezenta convenție sunt stabilite în dreptul intern de fiecare stat parte, independent de natura lor transnationala sau de implicarea unui grup infractional organizat, cum sunt enumerate la paragraful 1 al art. 3 din prezenta convenție, în afară de măsura în care, conform art. 5 al prezentei convenții, s-ar cere implicarea unui grup infractional organizat.

3. Fiecare stat parte poate să adopte măsuri mai stricte sau mai severe decât cele care sunt prevăzute în prezenta convenție în scopul prevenirii și combaterii criminalitatii transnationale organizate.

Articolul 35

Reglementarea diferendelor

1. Statele părți se straduiesc să soluționeze diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții pe cale de negociere.

2. Orice diferend între doua sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții care nu poate fi soluționat pe cale de negociere într-o perioadă rezonabila este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre statele părți. Dacă în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj statele părți nu se pot înțelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curții Internaționale de Justiție, adresand o cerere conform Statutului Curții.

3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții sau aderării la aceasta, sa declare că nu se considera legat de dispozițiile paragrafului 2 al prezentului articol. Celelalte state părți nu sunt legate de dispozițiile paragrafului 2 al prezentului articol față de oricare stat parte care a formulat o asemenea rezerva.

4. Orice stat parte care a formulat o rezervă în baza paragrafului 3 al prezentului articol o poate retrage în orice moment adresand o notificare secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 36

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare și aderare

1. Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare tuturor statelor din 12 până la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) și, în continuare, la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002.

2. Prezenta convenție este de asemenea deschisă spre semnare organizațiilor regionale de integrare economică, cu condiția ca cel puțin un stat membru al unei astfel de organizații sa fi semnat prezenta convenție conform paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. O organizație regionala de integrare economică poate depune instrumentele sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare dacă cel puțin unul dintre statele sale membre a făcut aceasta. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, aceasta organizație declara sfera competentei sale privind problemele reglementate de prezenta convenție. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinenta a sferei sale de competența.

4. Prezenta convenție este deschisă aderării oricărui stat sau oricărei organizații regionale de integrare economică din care cel puțin un stat membru este parte la prezenta convenție. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizație regionala de integrare economică își declara sfera de competența privind problemele reglementate de prezenta convenție. Ea informează, de asemenea, depozitarul despre orice modificare pertinenta privind sfera competentei sale.

Articolul 37

Relația cu protocoalele

1. Prezenta convenție poate fi completată prin unul sau mai multe protocoale.

2. Pentru a deveni parte la un protocol, un stat sau o organizație regionala de integrare economică trebuie să fie, de asemenea, parte la prezenta convenție.

3. Un stat parte la prezenta convenție nu este legat printr-un protocol dacă el nu devine parte la protocolul respectiv conform dispozițiilor acestuia.

4. Orice protocol la prezenta convenție este interpretat împreună cu prezenta convenție, ținând seama de obiectul acestui protocol.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în a nouazecea zi care urmează datei de depunere a celui de al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. În scopul prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizație regionala de integrare economică nu este considerat instrument care să se adauge instrumentelor deja depuse de statele membre ale acestei organizații.

2. Pentru fiecare stat sau organizație regionala de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezenta convenție sau va adera la aceasta după depunerea celui de al patruzecilea instrument pertinent, prezenta convenție va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către acest stat sau aceasta organizație.

Articolul 39

Amendamente

1. La expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții, un stat parte poate propune un amendament al cărui text sa îl depună la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care comunică atunci propunerea de amendament statelor părți și Conferintei părților la convenție în vederea examinării propunerii și adoptării unei decizii. Conferința părților nu precupeteste nici un efort pentru a ajunge la un consens asupra tuturor amendamentelor. Dacă toate eforturile în acest sens au fost epuizate fără sa intervină un acord, va trebui, în ultima instanța, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot cu o majoritate de două treimi a statelor părți prezente la Conferința părților care să exprime votul lor.

2. Organizațiile regionale de integrare economică dispun, pentru a exercita în baza prezentului articol dreptul lor de vot în domeniile care țin de competența lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre părți la prezenta convenție. Ele nu își exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercita și invers.

3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol este supus ratificării, acceptării sau aprobării statelor părți.

4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare pentru un stat parte după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat parte la Secretariatul general al Organizației Națiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a acestui amendament.

5. Un amendament intră în vigoare cu forta obligatorie față de statele părți care și-au exprimat consimțământul de a fi legate de acesta. Celelalte state părți rămân legate de dispozițiile prezentei convenții și de orice amendamente anterioare pe care le-au ratificat, acceptat sau aprobat.

Articolul 40

Denunțarea

1. Un stat parte poate denunta prezenta convenție prin notificare scrisă adresată Secretariatului general al Organizației Națiunilor Unite. O astfel de denunțare are efect după un an de la data primirii notificării de secretarul general.

2. O organizație regionala de integrare economică încetează de a fi parte la prezenta convenție atunci când toate celelalte state membre au denunțat-o.

3. Denunțarea prezentei convenții conform paragrafului 1 al prezentului articol atrage denunțarea oricărui protocol referitor la aceasta.

Articolul 41

Depozitarul și limbile folosite

1. Secretariatul general al Organizației Națiunilor Unite este depozitarul prezentei convenții.

2. Originalul prezentei convenții, ale cărui texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza și rusa sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Drept care subsemnații plenipotentiari, împuterniciți în acest scop de guvernele respective, au semnat prezenta convenție.