Codul Comercial

Articolul 77

Societățile comerciale au drept obiect unul sau mai multe fapte de comerț și se deosebesc în următoarele feluri:

1) Societatea în nume colectiv (coprinzator) ale carei obligații sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită și solidară a tuturor asociaților;

2) Societatea în comandită ale carei obligațiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită și solidară a unui sau mai multor asociați comanditati, și prin responsabilitatea unui sau mai multor asociați comanditari marginita la o sumă determinata, care poate fi reprezentată și prin acțiuni;

3) Societatea anonima în care obligațiunile sociale sînt mărginit garantate numai pînă la concurenta unui capital determinat de care fiecare asociat nu răspunde, decât numai cu sumele ce s-a obligat a pune în societate sau cu valoarea acțiunilor sale.

Articolul 78

Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simpla și societatea în comandită prin acțiuni exista sub o firma socială.

Societatea anonima nu are firma socială și nu poate fi determinata prin numele nici unuia din asociați; ea este însă calificată printr-o denumire particulară sau prin arătarea obiectului întreprinderii sale. Aceasta denumire sau arătare trebuie să se deosebeasca lămurit de aceea a oricărei alte societăți.

Societățile sus arătate constutiesc, în raport cu cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de aceea a asociaților.

Articolul 79

Noul asociat al unei societăți constituită răspunde, cai ceilalți, de toate obligațiunile contractate de societate înaintea admiterii lui, chiar dacaa s-ar fi schimbat firma socială.

Orice convențiune contrară n-are efect față de cel de al treilea.

Articolul 80

Cesionarul și asociatul asociatului n-au nici un raport juridic cu societatea; el participa numai la beneficiile și pierderile cuvenite asociatului, în proportiune cu partea de interes ce li s-a atribuit.

Articolul 81

Asociatul care a vărsat în societate una sau mai multe creanțe nu este liberat, decât după ce societatea a obținut plata sumei drept care s-a făcut vărsămîntul.

Dacă plata nu s-a putut obține prin urmărirea debitorului, asociatul răspunde de suma datorită cu dobînda legală din ziua scadentei creanțelor vărsate, deosebit de daunele interese ce s-ar cuveni.

Articolul 82

Cînd valoarea lucrurilor vărsate de un asociat nu s-a fixat de către contractanți, se presupune ca convenită valoarea curenta din ziua fixată pentru vărsare, după cota bursei sau mercurialele locului unde își are sediul societatea, și în lipsa după o estimațiune facuta de experți.

Articolul 83

În lipsa de stipulațiune contrarie, lucrurile vărsate devin proprietatea societății.

Articolul 84

Asociatul care întârzie sa verse partea sa este răspunzător de daunele interese cauzate, și dacă miza s-a stipulat în numerar, este ținut de drept și fără nici o cerere, la plata cu dobînda legală a acestei sume, din ziua în care trebuia să facă vărsămîntul, fără a fi scutit de daune interese, dacă ele s-ar cuveni, și deosebit de dispozițiunile articolelor 170 și 188.

Articolul 85

Asociatul nu poate opune societății, în compensatiunea daunelor ce i-a cauzat prin dol, abuz de putere sau greseala, foloasele ce i-ar fi adus în orice chip ar fi.

Articolul 86

Creditorii particulari ai asociatului nu pot, în timpul duratei societății, să-și exercite drepturile lor decât numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul social; iar dacă societatea este dizolvată, asupra părții ce i-ar venit din lichidațiune.

Cu toate acestea, ei pot sechestra orice parte, și, în societățile în comandită prin acțiuni și anonime, pot sechestra și chiar vinde părțile sau acțiunile debitorului lor.

Articolul 87

Participarea la beneficii concedata impiegatilor sau altor agenți ai societății, ca plata totală sau parțială a muncii lor, nu le atribuie numai dintr-aceasta calitatea de asociați.

Articolul 88

Contractul de societate trebuie făcut prin act scris.

Societățile în comandită prin acțiuni și societățile anonime trebuiesc constituite prin act autentic.

Articolul 89

Actul constitutiv al societăților în nume colectiv și al societăților în comandită simpla, afară de data, trebuie să cuprindă:

1) Numele, prenumele sau firma comercială și domiciliul asociaților;

2) Firma socială și sediul societății;

3) Asociații care au semnatura socială;

4) Obiectul societății, partea pusă în societate de fiecare asociat dacă este în numerar, în creanțe sau în alte bunuri, valoarea ce li s-a dat și modul evaluării;

5) Partea fiecărui asociat în beneficii și pierderi;

6) Epoca cînd trebuie să înceapă societatea și aceea cînd ea trebuie să înceteze.

Articolul 90

Actul constitutiv sau statutele societăților anonime și acelea ale societăților în comandită prin acțiuni, trebuie să arate:

1) Denumirea și sediul societății, ale stabilimentelor și reprezentantelor sale;

2) Felul și natura afacerilor care constituesc obiectul societății;

3) Suma capitalului subscris și a celui vărsat;

4) Persoanele asociaților și domiciliul lor sau numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu arătare dacă sînt nominative sau la purtător, dacă acțiunile nominative pot fi convertite în acțiuni la purtător și vice-versa; scadenta și sumele vărsămintelor ce au să facă asociații sau actionarii;

5) Valoarea creanțelor sau a altor bunuri puse în societate;

6) În ce mod trebuiesc făcute bilanțurile, calculate și împărțite beneficiile;

7) Avantajele sau deosebitele drepturi concedate fundatorilor;

8) Numărul administratorilor, drepturile și datoriile lor, cu arătare care dintr-ansii au semnatura socială; iar în societățile în comandită prin acțiuni, numele, prenumele și domiciliul comanditatilor;

9) Numărul cenzorilor;

10) Puterile adunării generale, condițiunile pentru validitatea deliberatiunilor sale și pentru exercițiul dreptului de vot, dacă s-a înțeles a se deroga, în aceasta privinta, la dispozițiunile art. 158, 159 și 160;

11) Epoca cînd începe și cînd încetează activitatea.

Pe lîngă acestea, în actul constitutiv al societății sînt și documentele conținînd subscriptiunile asociaților și probele depunerii primului varsamant în mod prescris de art. 134.

Articolul 91

În termen de 15 zile de la data actului constitutiv al societății în nume colectiv și al societății în comandită simpla, un duplicat al actului consstitutiv dacă este sub semnatura privată, sau o copie certificată conformă cu originalul dacă este autentic, se va depune la grefa Tribunalului de comerț în jurisdicțiunea căruia societatea și-a stabilit sediul sau, pentru a fi transcris în registrul pentru societăți. În același timp se va depune și extracte după actul constitutiv, conținînd indicatiunile cerute de art. 89, pentru a fi afișate în sala tribunalului, în sala primăriei și în localurile bursei celei mai apropiate.

Transcriptiunea și afișările se vor face în urma unei ordonanțe presidentiale.

Articolul 92

Actul constitutiv și statutele societăților în comandită prin acțiuni și ale societăților anonime se vor depune, prin îngrijirea și sub răspunderea administratorilor, în cele 15 zile după ce va ramanea defenitiva încheierea judecătorească care autorizat înființarea societății, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societatiei. Transcriptiunea și afișarea actului constitutiv și a statutelor în formele prescrise de articolul precedent, se vor face în urma unei ordonanțe a tribunalului, data în camera de consiliu, fața cu procurorul tribunalului.

Articolul 93

Dacă societatea în momentul constituirii sale sau în urma, instituie una sau mai multe reprezentante afară de circumscriptiunea tribunalului în care se afla sediul sau, sau al celorlalte stabilimente sociale, mandatul dat reprezentantului trebuie să fie depus, transcris și afișat în forma și în termenul stabilite prin art. 91 la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia este instituită reprezentanta.

Societățile în comandită prin acțiuni și anonime trebuiesc, prin staruinta și sub răspunderea administratorilor, să depună și să facă a transcrie și afișa procesul-verbal al deliberatiunii relativ la înființarea a noilor stabilimente sau a noi reprezentante în România sau în străinătate, mai înainte de executarea lui, la grefa tribunalului comercial în circumnscriptiunea căruia este stabilit sediul societății și la a celor tribunale în circumscriptiunea cărora își au sediul noile stabilimente sau noile reprezentante.

Administratorii sînt datori sa ceara și sa stăruie ca acest proces-verbal să se treacă în registrul pentru societăți, pe marginea actului constitutiv al societății.

Articolul 94

Un extract după actul constitutiv al societăților în nume colectiv și în comandită simpla, identic cu cel prevăzut de art. 91, va trebnui să fie publicat, în termen de o luna de la depunerea actului constitutiv la tribunal, prin staruinta administratorilor, în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își are sediul, stabilimentele sau reprezentantele sale.

Articolul 95

Actul constitutiv și statutele societăților în comandită prin acțiuni și anonime se vor publică, prin îngrijirea administratorilor, în întregul lor și împreună cu toate documentele relativă la constituirea societății, în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își are sediul, în termen de o luna de la data ordonanței tribunalului, prevăzut de art. 92.

Articolul 96

Schimbarea, retragerea sau excluderea asociaților; schimbările firmei sociale, ale sediului sau ale obiectului societății, sau ale asociaților care au semnaturta socială; reducerea, sporirea sau reconstituirea capitalului; dizolvarea înainte de termenul stabilit în contract; fuziunea cu alte societăți și prelungirea peste termenul sus zis, trebuie să rezulte, pentru societățile în nume colectiv și în comandită simpla, dintr-o declarațiune sau deliberatiune expresă a asociațiilor; iar actele relative trebuie să fie depuse, transcrise, afișate și publicate conform dispozițiunilor din articolele precedente.

Actele sus zise și în general toate schimbările introduse în dispozițiunile actului constitutiv sau statutelor societăților în comandită prin acțiuni și anonime, trebuie să rezulte dintr-o deciziune luată în conformitate cu prescripțiunile legii și actului constitutiv sau statutelor. Aceasta deciziune se va depune la grefa tribunalului de comerț. Tribunalul va verifica dacă condițiunile stabilite de lege au fost îndeplinite și va ordonă transcriptiunea ei în registrul pentru societăți. Transcriptiunea, afișarea și publicarea zisei decesiuni se va face conform prescripțiunilor art. 92 și 95.

Articolul 97

Oricare asociat are dreptul de a îndeplini cu cheltuiala societății formalitățile prescrise pentru depunerea și publicațiunea actului constitutiv și a statutelor societății, precum și a actelor prevăzute în art. 96, sau de a cere ca administratorii societății să fie condamnați la îndeplinirea lor.

Articolul 98

Societatea nu este legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităților prescrise de art. 88, 91, 91, 94 și 95.

Asociații, fondatorii, administratorii și toți acei care mai înainte de constituirea societății lucrează în numele ei, își iau o responsabilitate nemărginită și solidară pentru toate obligațiunile ce contractează.

Articolul 99

În lipsa de act scris și a publicatiunilor ordonate de articolele precedente pentru societățile în nume colectiv și în comandită simpla, fiecare din societari are dreptul sa ceara dizolvarea societății.

Efectele dizolvării incepa curge din ziua cererii.

Lipsa formalităților sus zise nu va putea să fie opusă de către asociați celor de al treilea.

În societățile în comandită prin acțiuni și anonime, subscriptorii acțiunilor pot cere să fie liberați de obligațiunea ce decurge din subscriptiunile lor, dacă vor fi trecut trei luni de la expirarea termenului prevăzut de art. 92 pentru depunerea actului constitutiv și aceasta depunere nu s-a efectuat.

Articolul 100

Schimbările actului constitutiv sau ale statutelor, oricare ar fi felul societății, nu au putere pînă ce mai întîi nu vor fi transcrise și publicate în conformitate cu dispozițiunile art. 96.

Articolul 101

Capitalul social nu se va putea reduce decât după trecere de trei luni din ziua în care va fi apărut în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare publicațiunea declaratiunii sau deliberatiunii societății în aceasta privinta, cu înștiințare expresă ca acei care ar avea vreun interes pot face opozițiune în același termen.

Opozițiunea suspenda executarea deciziunii luată pentru reducțiunea capitalului pînă la retragerea sau respingerea ei prin hotărîre definitivă.

Articolul 102

Creditorii particulari ai asociatului în nume colectiv, sau ai asociatului responsabil fără limita în societatea în comandită, ale căror drepturi sînt lichidate prin sentinta definitivă, pot face opozițiune la deliberatiunea asociaților privitoare la prelungirea societății peste termenul stabilit pentru durata sa.

Opozițiunea facuta în cele 10 zile de la publicațiunea deliberatiunii suspenda, în privinta oponentilor, efectul prelungirii societății.

Articolul 103

Dizolvarea societății înainte de expirarea termenului hotărât pentru durata sa n-are efect, fața cu cel de-al treilea, decât numai după trecerea de o luna de la publicarea actului de dizolvare.

Articolul 104

În orice contract scris, stipulat în interesul societății, și în orice act, scrisoare, publicațiune sau anunț, emanând de la o societate, va trebui să se arate lămurit felul și sediul societății.

Capitalul societății în comandită prin acțiuni și anonime va fi arătat în aceste acte, după suma efectiv vărsată rezultând din ultimul bilanț aprobat.

Articolul 105

În societatea în nume colectiv numai numele asociaților sau firmele lor de comerț pot face parte din firma socială.

Asociatul care are semnatura socială nu o poate transmite sau ceda, dacă aceasta facultate nu i s-a dat prin contract. În caz contrariu obligațiunea contractată de cel substituit rămîne în riscul acestuia și al mandatului sau, iar societatea nu este obligată către substituit decât numai pînă la concurenta sumei beneficiilor ce se va fi realizat din operațiune.

Articolul 106

Asociații în nume colectiv sînt obligați solidar pentru operațiile făcute în numele și pentru contul societății sub semnatura adoptată de dânsa de către persoanele autorizate a administra.

Cu toate acestea, creditorii societății nu pot pretinde să fie plătiți de asociați cu din averea lor mai înainte de a fi exercitat acțiunea în contra societății.

Articolul 107

Celelalte puteri ale asociaților administratori se regulează după dispozițiunile art. 1514 pînă la 1517 din codicele civil.

Majoritatea determinata prin părțile de interes decide asupra opozitiunii unui sau mai multor asociați prevăzută în paragraful I al art. 1517.

Articolul 108

Majoritatea asociaților, afară de stipulațiune contrarie, nu are dreptul de a schimba sau modifica felul societății și convențiunile sociale, și nici nu poate face alte operațiuni decât cele determinate prin contract.

Articolul 109

Fiecare asociat are acțiune contra societății, nu numai pentru sumele cheltuite peste capitalul promis în folosul societății și pentru procentul legal al acestei sume, dar încă și pentru obligațiunile contractate de buna credința pe seama societății.

Dacă asociatul prin actele făcute în aceasta calitate incearca pierdere sau daune, el trebuie să fie despăgubit de tot ce a pierdut și de daunele suferite.

Articolul 110

Asociatul care, fără consimțămîntul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalurile sau lucrurile societății în folosul sau specula sa proprie sau în aceea a unei alte persoane, este obligat sa restituie societății beneficele ce au rezultat și daunele interese cuvenite, fără prejudiciul acțiunii penale de va fi caz.

Articolul 111

Nici un asociat nu poate lua din fondul comun mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile sale particulare. Asociatul care contravine acestei dispozițiuni este responsabil de sumele luate ca și cum n-ar fi vărsat miza sa întreaga, fiind obligat și la plata daunelor interese.

Articolul 112

Asociații în nume colectiv nu pot să se intereseze ca asociați cu responsabilitate nemărginită în alte societăți avînd același obiect, nici să facă operațiuni pe contul lor sau pe contul altor persoane în același fel de comerț, fără consimțămîntul celorlalți asociați.

Consimțămîntul se presupune ca dat, dacă interesul sau operațiunile fiind anterioare contractului de societate și cunoscute de către ceilalți asociați, aceștia n-au stipulat ca ele sa înceteze.

Articolul 113

În caz de contraventiune la dispozițiunile articolului precedent, societatea, deosebit de dreptul ce îi este recunoscut prin art. 188, poate sau sa decidă ca asociatul a lucrat pentru contul ei, sau sa ceara daune interese. Acest drept se stinge după trecere de trei luni din ziua cînd societatea va fi avut cunoștința de aceste fapte, fără sa fi luat vreo hotărîre.

Paragraful 2

Despre societatea în comandită

Articolul 114

Societatea în comandită se administrează de către asociații cu responsabilitate nemărginită.

În societățile în comandită prin acțiuni, unicul administrator sau cel puțin jumătate plus unul din numărul administratorilor vor fi români.

Numai numele asociaților cu responsabilitate nemaraginita și firma lor comercială pot face parte din firma socială.

Dacă, în contra acestei dispozițiuni, firma cuprinde și numele asociatului comanditar, acesta devine responsabil solidar și fără limita de toate obligațiunile societății.

Articolul 115

Cînd sînt mai mult asociați obligați solidar sub o firma socială, și în același timp asociați comanditari, fie ca asociații obligați solidar administrează toți împreună, fie ca administrațiunea generală s-a confiat unuia sau mai multora dintr-ansii, societatea este în același timp societate în nume colectiv fața cu asociații obligați solidar, și societate în comandită fața cu comanditarii.

Articolul 116

Dispozițiunile art. 106, 112 și 113 sînt aplicabile asociatului sau asociaților obligați solidar.

Articolul 117

Asociatul comanditar răspunde pînă la concurenta mizei sale de pierderile și datoriile sociale.

El nu poate fi constrâns sa restituie părțile de interes și dividendele sociale ce a perceput de buna credința și conform bilanțurilor regulat făcute din care rezultau acele beneficii.

În caz de imputinare a capitalului social, nu se va mai proceda la plata de dividende pînă ce din beneficii nu se va împlini treptat capitalul social.

Articolul 118

Comanditarul nu poate face nici un act de administrațiune din care să nasca drepturi sau obligațiuni pentru societate, nici chiar în virtutea unei procuratiuni generale sau speciale pentru o serie sau natura de afaceri. Orice fapt contrariu acestei prohibitiuni îl face responsabil fără limita și solidar către cel de al treilea pentru toate obligațiile societății.

Dacă procuratiunea este specială pentru o anume afacere, comanditarul răspunde personal și solidar cu societatea de obligațiunile rezultând din acea afacere.

Avizul și consiliele, actele de control și supraveghere, numirea și revocarea administratorilor în cazurile prevăzute de lege și autorizațiunile date administratorilor în limitele contractului social pentru acte care trec peste puterile lor, nu leagă pe asociatul comanditar.

Articolul 119

În societățile în comandită prin acțiuni, administratorul poate fi revocat de către adunarea generală a acționarilor printr-o deciziune luată cu majoritatea cerută de art. 160, cu rezerva pentru asociații oponenți de a uza de facultatea ce le este acordată prin penultimul aliniat de sub acel articol.

Administratorul revocat rămîne responsabil către cel de al treilea pentru obligațiunile ce a contractat în timpul administrațiunii sale, cu dreptul de recurs în contra societății.

Dacă revocarea s-a făcut fără cauza binecuvantata, administratorul revocat are dreptul la daune interese.

Articolul 120

Adunarea generală, cu majoritate și sub rezervele arătate în articolul precedent, poate subroga o altă persoană administratorului revocat, mort, falit, interzis sau legalmente incapabil; dacă însă sînt mai mulți administratori, numirea va trebui să fie aprobată și de către aceștia.

Administratorul subrogat devine asociat comanditar cu responsabilitate nemărginită.

Paragraful 3

Despre societatea anonima

Articolul 121

Societatea anonima trebuie să aibă un număr de cel puțin 7 asociați.

Articolul 122

Societatea anonima se administrează de către unul sau mai mulți manditari temporali, revocabili, asociați sau nu.

Unicul administrator sau cel puțin jumătate plus unul din numărul administratorilor vor fi români.

Articolul 123

Administratorii, prin faptul administrațiunii lor, nu se obliga personal pentru afacerile sociale.

Cu toate acestea, ei răspund de executarea mandatului lor și de ceea ce decurge din obligațiunile pe care legea le impune.

Dânșii nu pot să facă alte operațiuni decât acele care sînt expres menționate în actul constitutiv; în caz de abatere sînt răspunzători atît către cei de al treilea, cat și către societate.

Articolul 124

Fiecare administrator trebuie să dea pentru gestiunea sa o garanție care să reprezinte a suta parte din capitalul social, fără ca totuși aceasta garanție să poată fi mai mica de 8.000 lei.

Cu toate acestea, prin actul constitutiv se poate stipula ca garanția sa nu treacă peste 15.000 lei cînd capitalul societății este de 5.000.000 cel mult, nici peste 30.000 lei cînd capitalul este mai mare de 5.000.000.

Garanția va putea fi depusa în numerar sau în efecte publice sau acțiuni ale societății pe valoare nominală.

Garanția se va efectua prin depunerea acțiunilor în casa societății, dacă prin actul constitutiv sau de către adunarea generală nu s-a desemnat un alt loc.

Dacă acțiunile depuse sînt la purtător, ele se vor converti în acțiuni nominative, și în orice caz se va face mențiune în registrul acțiunilor ca dânsele serv ca garanție.

Dacă capitalul nu este împărțit pe acțiuni și dacă modul cum are să se dea garanția nu este hotărât prin actul constitutiv, tribunalul comercial determina garanția.

Articolul 125

Numirea administratorilor se face de către adunarea generală; cu toate acestea primii administratori pot fi numiți prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste 4 ani.

Dacă durata mandatului nu este fixată, se presupune ca el a fost dat pentru doi ani.

Dacă administratorii numiți în același timp sînt mai mulți decât unul, jumătate dintr-ansii se retrag din administrațiune la împlinirea jumătății termenului mandatului, și trebuie să fie înlocuiți.

Dacă administratorii sînt în număr neegal, atunci se retrag jumătate dintr-ansii mai puțin unul, afară numai dacă nu s-a stipulat într-altfel.

Sortul decide care sînt administratorii ce trebuiesc să se retragă.

Administratorii sînt întotdeauna reeligibili, cînd actul constitutiv sau statutele societății nu dispun într-altfel.

Articolul 126

În caz de vacanta a unui loc de administrator, ceilalți administratori intruniti cu cenzorii și deliberând, în prezenta a două treimi și cu majoritate absolută, procedează, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într-altfel, la înlocuire printr-un alt administrator pînă la convocarea adunării generale.

Cînd este un singur administrator și acesta se retrage, adunarea generală va trebui să fie convocată.

În caz de moarte sau de împiedicare fizica, numirea provizorie se va face de către cenzori; însă adunarea generală va fi convocată de urgenta pentru numirea definitivă a administratorului.

Articolul 127

Fondatorii sînt responsabili solidar și fără limita de obligațiunile ce contractează pentru constituirea societății, cu drept de recurs în contra acesteia, de va fi caz.

Ei iau asupra-le consecințele actelor și cheltuielile necesare constituirii societății, și dacă acesta, din orice cauza ar fi, nu se poate constitui, fondatorii nu pot recurge contra subcriptorilor acțiunilor.

Articolul 128

Constituind societatea, fondatorii nu-și pot rezerva în profitul lor nici o primă, nici un agiu, sau beneficia particular, reprezentate sub o formă oarecare de preluări de acțiuni, sau de obligațiuni de favoare; nici sa acorde comisioane în favoarea aceluia care va fi garantat sau întreprins desfacerea acțiunilor.

Orice convențiune contrarie este nulă.

Fondatorii vor putea, cu toate acestea, să-și rezerve un profit exclusiv, care nu va putea să fie mai mare de o zecime din beneficiile neto ale societății asupra unuia sau mai multor exercitii; însă niciodată pentru mai mult de 5 ani de exercițiu; și cu condițiunea ca acești ani sa nu treacă peste treimea duratei societății. În nici un caz nu vor putea sa stipuleze ca plata să aibă loc înaintea aprobării bilanțului.

Articolul 129

Societatea se poate constitui printr-unul sau mai multe acte autentice, subscrise de toți asociații ce vor figura în persoana sau prin procuratori cu procuri speciale și autentice; acest act va arata dacă condițiunile prescrise de lege s-au îndeplinit și va conține numirea administratorilor și a persoanelor însărcinate sa îndeplinească funcțiunile de cenzori, pînă la întrunirea celei dintâi adunări generale.

Articolul 130

Societatea se poate constitui și prin mijlocul unei subscriptiuni publice. În acest caz fondatorii vor face un prospect care va arata scopul, capitalul acestei societăți, clauzele principale ale actului constitutiv sau ale statutelor, și foloasele exclusive ce dânșii își rezerva asupra beneficiilor societății sau care sînt cuprinse în proiectul statutelor. Prospectul va trebui să fie subscris de fondatori și va putea sa fixeze un alt termen decât cel stabilit prin art. 99 pentru stingerea obligatiunei subscriptorilor. Prospectul va trebui neapărat sa arate persoana care va prezida adunarea prevăzută de art. 135.

Prospectul cu semnăturile autentice ale fondatorilor va trebui, înainte de publicațiune, să fie depuse la grefa tribunalului de comerț în jurisdicțiunea căruia are a se stabili sediul viitoarei societăți.

Articolul 131

Subscriptiunile acțiunilor se vor face pe unul sau mai multe exemplare, în josul prospectului fondatorilor sau în josul proiectului statutelor societății. Fiecare subscriptiune va arata numele și prenumele sau firma comercială și domiciliul aceluia care subscrie, numărul acțiunilor subscrise exprimat în litere, data subscriptiunei, și va conține declarațiunea expresă ca subscriptorul cunoaște și accepta prospectul sau proiectul de statute.

Subscriptiunile pot asemenea să rezulte din scrisori adresate fondatorilor de către subscriptori, cuprinzînd declarațiunile sus zise, și în special declarațiunea expresă ca subscriptorul cunoaște și accepta prospectul sau actul constitutiv, ori statutele societății pentru ale carei acțiuni a subscris.

Subscriptiunile trebuie să fie autentificate, oricare ar fi modul cum au fost adunate.

Rezerva beneficiilor exclusive în profitul fondatorilor, conform art. 128, de și primite de subscriitori, nu va avea efect dacă nu este aprobată de adunarea prevăzută de art. 135.

Articolul 132

Pentru a se putea proceda la constituirea societății, este necesar ca întregul capital social să fie subscris și ca fiecare acționar sa fi varesat în numerar cel puțin trei zecimi din valoarea acțiunilor sau din sumele subscrise de dânsul.

Nu se va putea emite noi acțiuni decât după plata integrală a celor dintâi.

În nici un caz acțiunile nu vor putea să fie emise pentru o sumă mai mica decât valoarea lor nominală.

Articolul 133

După ce subscriptiunile s-au adunat, fondatorii trebuiesc ca printr-o încunoștiințare inserată în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea își va avea sediul sau, sa fixeze un termen, pentru facerea vărsământului prescris în articolul precedent, acelor din subscriptori care nu îl vor fi efectuat odată cu subscriptiunea.

Dacă după trecerea acestui termen sînt subscriptori care încă n-au făcut vărsămîntul, fondatorii au dreptul sau a-l elibera de obligațiunea ce au contractat, sau de a-l constrânge la varsamant.

În caz cînd subscriptorii sînt liberați de obligațiunea lor, nu se va putea proceda la constituirea societății mai înainte de a se subscrie din nou și plati acțiunile neplătite de dânșii.

Articolul 134

Vărsămîntul precris în art. 132 se va face la casa de depuneri, consemnațiuni și economie, la casieriile generale din județe pe contul zisei case, la banca naționala și la sucursalele ei.

Sumele depuse nu vor putea fi restituite decât administratorilor numiți, care vor prezenta certificatul prezidentului tribunalului constatând ca toate formalitățile prevăzute de lege pentru constituirea societății s-au îndeplinit, sau subscriptorilor dacă societatea nu s-a înființat. Fondatorii nu vor putea sa retragă nici o parte.

Articolul 135

Subscriptiunile fiind adunate și vărsămîntul arătat în art. 132 fiind făcut, fondatorii vor convoca adunarea generală în cele cinci-spre zece zile de la expirarea termenului fixat conform prescripțiunilor art. 133, afară numai dacă prospectul sau statutele nu dispun într-altfel.

Adunarea:

1) Verifica și aproba vărsămîntul părților sociale și valoarea lucrurilor mobiliare și imobiliare puse în societate, dacă a fost determinata; în caz contrariu ea numește unul sau mai mulți experți pentru evaluarea adevăratului lor preț;

2) Discuta și aproba statutele societății, dacă n-au fost acceptate în momentul subscriptiunilor;

3) Deliberează asupra părților de poorofit pe care fondatorii și le-au rezervat din beneficiile neto ale societății;:

4) Numesc administratorii în societățile anonime, dacă ei n-au fost desemnați prin actul pe care sau făcut subscriptiunile;

5) Numesc cenzorii.

Articolul 136

Fiecare acționar care va declara în aceasta adunare că nu este destul de luminat, poate cere ca adunarea să fie amânată pentru trei zile. Dacă aceasta propunere este susținută de un număr de asociați care să reprezinte o pătrime din capitalul reprezentat în adunare, amanaraea aare loc de drept.

Dacă se cere un termen mai lung, dar numai mare de o luna, majoritatea va decide. Orice termen mai mare de o luna trebuie să fie primit de trei pătrimi din numărul asociaților prezenți.

Articolul 137

După ce adunarea generală îndeplinește tot ce este prescris în articolele precedente, va proceda în acea ședința la facerea actului constitutiv al societății cu concursul membrilor prezenți, care reprezintă, în acest scop și pe asociații absenți.

Dacă nu este posibil ca actul constitutiv să se termine în aceeași zi, ședința se va putea continua în zilele următoare fără intreruptiune.

Articolul 138

Societatea nu se poate înființa decât cu autorizațiunea tribunalului comercial respectiv, care va fi data după o cerere ce se va face de către fondatori:

1) Actul de constituire și statutele societății;

2) Actele doveditoare ca capitalul a fost întreg subscris și ca s-a vărsat de fiecare acționar în numerar trei zecimi cel puțin din valoarea sumelor sau acțiunilor subscrise de dânsul;

3) Procesele-verbale și celelalte acte care constata deliberațiunile și decziunile luate de prima adunarea generală;

4) Titlurile de proprietate, cînd se pun imobile în societate și certificatul tribunalului situațiunii imobilelor constatator de sarcinile la care sînt supuse;

5) Un inventar complet, în dublu exemplar, descriptiv de starea mobilelor sau imobilelor care se pun în societate și evaluarea lor.

Tribunalul, după ce va obține avizul camerei de comerț în privinta utilității întreprinderii, moralității fondatorilor și administratorilor, exactitatii inventarului și estimatiunei bunurilor mobiliare și imobiliare ce se pun în societate, su după ce va verifica dacă s-a ideplinit condițiunile stabilite de lege pentru constituirea legală a societății, în ședința publică, ascultând pe ministerul public și pe reprezentanții societății, admite sau nu cererea de autorizațiune, ori arata modificările ce trebuiesc făcute în statute.

Încheierea tribunalului în aceasta privinta este supusă apelului în termen de 15 zile de la pronunțarea ei.

Dreptul de apel aparține și ministerului public.

Curtea de apel se va pronunța fără recurs în casatiune, cel mult în termen de o luna din ziua facerii apelului, ascultând pe reprezentanții societății și pe ministerul public în concluziunile sale.

Articolul 139

Orice vânzare sau cesiune de acțiuni facuta de subscriptori înaintea constituirii legale a societății ester nulă și de nul efect, și acela care înstrăinează poate fi constrâns sa restituie sumele ce în acest scop îi vor fi fost plătite.

Nulitatea are loc cu toate ca vînzarea a fost facuta cu clauza "actualmente pentru cînd societatea va fi constituită" sau alta echivalenta.

Articolul 140

Orice operațiune facuta de fondatori în afară de actele necesare pentru constituirea societății este nulă, în ce privește pe societate, dacă ea n-a fost aprobată de către adunarea generală.

Paragraful 2

Despre administratori

Articolul 141

Administratorii sînt obligați sa ceara și fondatorii sînt datori să le inmaneze toate documentele și corespondenta privitoare la constituirea societății. Dânșii sînt datori a notifica numirea lor la tribunalul de comerț, în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societății, în cele trei zile de cînd a avut cunoștința de aceasta numire și notificarea sa o facă printr-un act semnat de dânșii în prezenta președintelui tribunalului sau printr-un act în forma autentică.

Articolul 142

Afară de registrele prescrise pentru orice comerciant, administratorii societăților sînt datori sa țină:

1) Registrul asociaților care să arate numele și pronumele sau firma comercială și domiciliul asociatil vărsămintele făcute în contul sumelor subscrise sau acțiunilor, atît pentru capitalul primitiv cat și pentru orice sporire posterioară.

Acest registru trebuie să conțină declarațiunile de cesiune ale părților sau acțiunilor nominative, conform dispozițiunilor art. 171.

2) Registrul în care să se treacă procesele-verbale privitoare la întrunirile și deliberațiunile adunărilor generale;

3) Registrul întrunirilor și deliberatiunilor administratorilor, dacă societatea are mai mulți administrtori.

Dispozițiunile art. 26, 27 și 29 se aplică și în privinta acestor registre.

Articolul 143

Cînd sînt mai mulți administratori, prezenta a jumătate cel puțin dintr-ansii, dacă actul constitutiv nu cere un număr mai mare, este indispensabila pentru validitatea deliberatiunilor lor.

Articolul 144

Administratorii sînt datori să permită asociaților inspecțiunea registrelor arătate în paragrafele 1 și 2 ale art. 142.

Sînt asemenea datori, dacă li se cere, sa libereze asociaților și cu cheltuiala acestora, certificate constatând conținutul registrelor acțiunilor și vărsămintelor.

Pînă la plata integrală a sumelor scrise și a acțiunilor, administratorii sînt datori sa permite oricui va avea interes, inspecțiunea registrului asociaților.

Articolul 145

Numirea tuturor impiegatilor asociației se face de către administratori, afară dacă prin actul constitutiv sau statute acest drept nu a fost rezervat adunării generale.

Articolul 146

Administratorii nu pot sa cumpere pentru contul societății propriile ei acțiuni, nici să facă împrumuturi sau avansuri de fonduri pe aceleași acțiuni.

Articolul 147

Societățile de asigurare asupra vieții și societățile care administrează tontinele sînt datoare ca, din sumele plătite pentru asigurări și din procentele acestor titluri, sa întrebuințeze în titluri de ale datoriei publice, depunând la casa de depuneri, consemnațiuni și economie o pătrime, dacă societățile sînt naționale, și jumătate dacă ele sînt străine.

Modul și termenul acestei depuneri (intrebuintari) și a degajamentelor (liberarilor) treptate se vor stabili prin regulamente de administrațiune publică.

Societățile străine de asigurare asupra vieții vor face în polițele de asigurare alegere de domiciliu în România. În caz contrariu, tribunalul domiciliului asigurării va fi competent pentru toate litigiile cu societate.

Articolul 148

Cînd administratorii vor constata ca capitalul social s-a imputinat cu o treime, sînt datori sa convoace pe asociați pentru a-i intreba dacă voiesc sa reconstituie capitalul, sa-l limiteze la suma care a rămas sau să se dizolve societatea.

Dacă rămîne numai o treime din capital, societatea se dizolva de drept, afară numai dacă asociații, convocați în adunare generală, nu decid reconstituirea capitalului, sau limitarea lui la suma rămasă.

Cînd societatea s-ar afla în stare de faliment, administratorii sînt datori sa ceara la tribunal declarațiunea ei în faliment, conform dispozițiunilor cărții a III-a.

Articolul 149

Administratorii sînt solidar responsabili către asociați și către cel de-al treilea:

1) De realitatea vărsămintelor efectuate de către asociați;

2) De existenta reală a dividendelor plătite;

3) De existenta registrelor cerute de lege și de regulată lor ținere;

4) De execuțiunea întocmai a deciziunilor adunărilor generale;

5) Și în general, de stricta observare a datoriilor ce legea, actul constitutiv și statutele le impune și care nu au caracterul unei însărcinări speciale și personale.

Articolul 150

Dacă prin actul social, sau prin deciziunea adunării generale, executarea operațiunilor sociale este încredințată unui director străin consiliului de administrațiune, acest director va fi responsabil către asociați și către cel de al treilea întocmai ca și administratorii, pentru îndeplinirea îndatoririlor sale după prescripțiunile articolului precedent, chiar de ar exista o convențiune contrarie și chiar dacă acest director ar fi pus sub autoritatea și supravegherea administratorilor.

Articolul 151

În societățile care au mai mult administratori, responsabilitatea pentru actele făcute sau pentru omisiuni nu se întinde și la acei administratori care, nefiind în culp, au făcut să se constate imediat în registrul deliberatiunilor împotrivirea lor, încunoștiințând prin scris despre aceasta și pe cenzori.

În caz de a nu fi participat la acele acte, obligațiunea de a protesta contra lor nu exista decât dacă în urma administratorul a luat cunoștința de dânsele.

Articolul 152

Administratorul care într-o operațiune determinata are, fie în numele sau propriu, fie ca reprezentant al altuia, interese contrarii intereselor societății, va trebui sa încunoștiințeze despre aceasta pe ceilalți administrtori și pe cenzori și să se abțină de la orice deliberare privitoare la aceasta operațiune. În caz cînd deliberările n-ar fi fost aprobate de cenzori, administratorii care au luat parte la deliberări sînt responsabili de pierderile ce ar rezultă pentru societate.

Articolul 153

Orice administrator, cenzor sau reprezentant al societății, pierde de drept calitatea sa și trebuie să fie înlocuit dacă este declarat în stare de faliment, interzis ori legalmente incapabil sau condamnat la o pedeapsă corecțională pentru delictele de mituire, fals, furt, escrocherie și abuz de încredere.

Articolul 154

Acțiunea contra administratorilor, pentru fapte care privesc responsabilitatea lor, aparține adunării generale care o exercitează prin cenzori.

Orice asociat are, cu toate acestea, dreptul de a denunta cenzorilor faptele ce crede ca trebuiesc cenzurate și ei sînt datori sa verifice, și dacă le găsesc întemeiate sa dea seama adunării despre dânsele în raportul oor. Dacă denunțarea este facuta de asociați reprezentând cel puțin o zecime a capitalului social, cenzorii sînt datori de a prezenta asupra faptelor denuntate observațiunile și propunerile lor.

Zecimea capitalului se justifica prin depunerea titlurilor de acțiuni în mâinile cenzorilor sau la una din institutiunile prevăzute în art. 134

Titlurile vor ramanea depuse pînă după întrunirea și închiderea celei mai apropiate adunări generale, servind asemenea ca sa legitimeze participarea deponentilor la aceasta adunare.

Dacă cenzorii cred de fondată și urgenta reclamatiunea asociaților prezentând zecimea capitalului social, sînt datori sa convoace imediat o adunare general, în caz contrariu, chestiunea se va supune adunării generale celei mai apropiate. Adunarea va trebui întotdeauna sa delibereze asupra reclamatiunii.

Articolul 155

Cînd sînt bănuieli fondate ca grave neregularități se urmează în îndeplinirea datoriilor administratorilor și cenzorilor, asociații reprezentând o optime din capitalul social pot denunta faptele tribunalului de comerț, justificând proprietatea acestei optimi în modul prescris de articolul precedent.

Tribunalul, ascultând în camera de consiliu pe administratori și cenzori, dacă recunosc urgenta de a lua măsuri înainte de întrunirea adunării generale, poate dispune printr-o încheiere, a se inspecta registrele societății, numind în acest scop, unul sau mai mulți comisari ale căror remunerari vor fi în saracina reclamanților, fixând cauțiunea pentru cheltuieli.

Verificarea registrelor nu va avea loc decât după ce reclamanții vor garanta, cu o sumă ce se va determina de tribunal, plata cheltuielilor la care va da loc verificarea.

Comisarii sînt datori să depună raportul lor la grefa în termenul fixat de tribunal.

Tribunalul va examina raportul în camera de consiliu și se va pronunța printr-o hotărîre.

Dacă banuiala nu pare fondată, tribunalul poate să ordone ca raportul să fie publicat în Monitorul Oficial sau în foaia anunțurilor judiciare, în întreg sau numai în concluziunile lui.

În caz contrariu, tribunalul va ordonă măsurile provizorii urgente ce va crede necesare și convocarea imediata a adunării generale.

Hotărîrea va fi executorie provizoriu, chiar dacă se va fi făcut opozițiune sau apel.

Paragraful 3

Despre adunările generale

Articolul 156

Adunările generale sînt ordinare și extraordinare.

Adunarea ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cele șase luni de la închiderea exercițiului social; ea trebuie ca, afară de dezbaterea celorlalte cesiuni puse la ordinea zilei:

1) Sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilanțul, după ce va fi ascultat raportul cenzorilor;

2) Sa înlocuiască administratorii care ies din funcțiunile lor;

3) Sa numească cenzorii;

4) Sa fixeze retribuțiunea administratorilor și cenzorilor, dacă ea nu a fost fixată prin actul constitutiv.

Adunările extraordinare sînt convocate de câte ori va fi trebuinta.

Articolul 157

Convocarea adunărilor generale se face printr-o încunoștiințare ce se va publică, cu cincisprezece zile cel puțin înainte de data fixată pentru întrunire, în Monitorul Oficial și prin celelalte mijloace de publicitate prevăzute în actul constitutiv, sau în statutele societății.

Depunerea acțiunilor care dau dreptul a lua parte la adunare, trebuie efectuată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua întrunirii.

Dacă convocarea s-a făcut pentru un termen de 15 zile, depunerea acțiunilor se va efectua cu 5 zile cel puțin înainte de ziua întrunirii.

Încunoștiințarea trebuie să conțină ordinea de zi a chestiunilor care urmează a fi supuse deliberatiunilor adunării.

Este nulă orice rezolutiune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în ordinea de zi.

Articolul 158

Convocarea adunărilor care preced constituirea societății se va face de către fondatori, sau de către persoana desemnată prin prospectul prevăzut la art. 130 ca sa prezideze adunarea.

În aceasta prima adunare fiecare subscriitor are dreptul la un vot, oricare ar fi numărul acțiunilor ce a subscris; și pentru ca o deciziune să poată fi luată, se cere prezenta a jumătate din subscriptori și primirea ei de către majoritatea absolută a celor prezenți.

Articolul 159

Pentru adunările generale, care urmează după constsituirea legală a societății, convocarea se face de către administratori, și este necesară prezenta a unui număr de asociați care să reprezinte cel puțin jumătatea capitalului social. Fiecare asociat are un vot, și fiecare acționar care poseda pînă la cinci acțiuni are un vot. Acționarul care poseda mai mult de cinci, pînă la o suta, are un vot pentru fiecare cinci acțiuni, și pentru cel ce poseda peste numărul de o suta, are un vot pentru fiecare douăzeci și cinci de acțiuni. Deciziunile se iau cu majoritate absolută. Se poate deroga la aceste dispozițiuni prin actul constitutiv sau prin statute.

Dacă o adunare este în neputință de a lucra din cauza numărului insuficient, adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra chestiunilor puse la ordinea zilei cele dintâi adunări, oricare ara fi partea de capital reprezentată de asociații prezenți.

Dacă ziua pentru întrunirea adunării ce s-ar convoca a doua ora nu este arătată în încunoștiințarea publicată pentru dea dintâi adunare, termenul prevăzut în art. 157 va putea fi redus la opt zile.

Articolul 160

Cînd actul constitutiv sau statutele nu dispun într-un altfel, este totdeauna necesară prezenta unui număr de asociați care să reprezinte trei pătrimi din capitalul social, și votul afirmativ al unui număr de asociați care să reprezinte cel puțin jumătatea aceluiași capital pentru a lua o hotărîre asupra:

1) Dizolvării anticipata a societății;

2) Prelungirii duratei sale;

3) Fuziunea cu o alta societate;

4) Reducerii capitalului social;

5) Reconstituirea sau sporirea acestui capital;

6) Schimbarea obiectului societății;

7) Oricărei alte modificări a actului constitutiv.

Aceasta majoritate este cerută și în toate celelalte cazuri anume prevăzute de lege.

Asociații care nu primesc deciziunile ce s-ar lua asupra uneia din chestiunile prevăzute în numerele 3, 5 și 6 și asupra prelungirii duratei societății, cînd ea nu a fost prevăzută prin actul constitutiv, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține plata părților sau acțiunilor lor în proportiune cu activul social ce ar rezultă după ultimul bilanț aprobat.

Dacă acești asociați sînt prezenți la adunare, declarațiunea de retragere va fi facuta în cele douăzeci și patru de ore de la închiderea adunării. Pentru asociații care nu au luat parte la adunare, declarațiunea trebuie facuta în termen de o luna din ziua publicării rezolutiunii în Monitorul Oficial, sub pedeapsa, în ambele cazuri, de pierderea drepturilor lor.

Articolul 161

Administratorii sînt datori sa convoace extraordinar adunarea în termen de o luna, cînd cererea a fost facuta de un număr de asociați, și dacă ea cuprinde chestiuni de natura a fi tratate de adunare.

Articolul 162

Asociații nu vor putea fi reprezentați în adunările generale decât prin mandatari asociați ei înșiși, afară de incapabilii și persoanele juridice care pot fi reprezentate prin mandatari neasociați. Exercițiul acestui drept poate fi limitat prin actul constitutiv sau prin statute.

Administratorii nu pot fi mandatari.

Articolul 163

Administratorii nu pot sa ia parte la votul:

1) Pentru aprobarea bilanțurilor;

2) Pentru rezolutiunile ce privesc responsabilitatea lor.

Articolul 164

Cînd o treime din numărul membrilor prezenți în adunarea generală, sau un număr de acționari prezenți care să întrunească jumătatea capitalului reprezentat în adunare, nu se cred destul deluminati asupra chestiunilor puse în deliberatiune, vor putea cere ca ședința să fie amânată peste trei zile. Ceilalți membri nu se pot opune la aceasta.

Acest drept nu va putea fi exerictat decât o singură dată pentru aceeași chestiune.

Prezenta dispozițiune nu se aplică în cazul prevăzut de art. 135.

Articolul 165

Deciziunile luate de adunarea generală în limitele actului constitutiv, statutelor sau lege, sînt obligatorii pentru toți asociații, chiar pentru cei care nu au luat parte sau care se opun, cu respectarea dreptului prevăzut de art. 160.

Oricare asociat se poate opune la deciziunile care într-un chip invederat sînt contrarii actul tribunalului de comerț, după ce va asculta pe administratori și pe cenzori, poate să suspende executarea printr-o ordonanța provizorie care se va incunostiinta administratorilor.

Paragraful 4

Despre acțiuni

Articolul 166

Acțiunile trebuiesc să fie de o valoare egala.

Ele conferă posesorilor lor drepturi egale, dacă nu s-a stipulat altfel în actul constitutiv, respectându-se în tot cazul pentru orice acționar dreptul de vot în adunările generale.

Acțiunile pot fi nominative sau la purtător.

Cînd capitalul social nu trece peste un milion lei, acțiunile nu pot fi mai mici de una suta lei fiecare.

De la un milion pînă la cinci milioane, acțiunile nu pot fi mai mici de doua sute lei fiecare.

De la cinci milioane capital în sus, acțiunile nu vor putea fi mai mici de cinci sute lei fiecare.

Articolul 167

Titlurile acțiunilor nominative sau la purtător trebuie să cuprindă:

1) Denumirea societății;

2) Data actului constitutiv și aceea a publicațiunii sale, cu artarea locului unde ea a fost facuta;

3) Cifra capitalului social, numărul și suma totală a acțiunilor;

4) Durata societății.

Aceste titluri vor fi tăiate dintr-un registru cu matca și vor purta semnatura a doi administratori, sau a administratoruluiunic.

Articolul 168

Acțiunile neplătite în întreg sînt întotdeauna nominative.

Subscriptorii și diferiții cesionari sînt responsabili de plată totală a acțiunilor lor, chiar de le vor fi înstrăinat.

Articolul 169

Situațiunea acțiunilor va fi publicată împreună cu bilanțul exercițiului social. Ea trebuie să arate vărsămintele făcute, numărul acțiunilor ajunse la scadenta și nerepuse în circulațiune și suma vărsată în contul lor.

Articolul 170

Cînd acționarul nu va fi efectuat plata vărsămintelor ce datoresc, societatea, osebit de acțiunea ei contra subscriptorilor și contra ceesionarilor pentru plata, poate vinde acțiunile după cincisprezece zile de la publicarea unei somațiuni în Monitorul Oficial și în foaia anunțurilor judiciare a locului unde societatea și-a stabilit sediul.

Cînd vînzarea nu se va putea face din lipsa de cumpărători, societatea va putea sa declare acțiunea ajunsă la scadenta și sa retina vărsămintele făcute în contul ei sau sa exercite contra subscriptorului și cesionarilor drepturile ce deriva din obligațiunile ce și-ai luat.

Articolul 171

Proprietatea acțiunilor nominative se stabilesc prin înscrierea lor în registrul arătat în alin. I al articolului 142.

Cesiunea acestor acțiuni se face printr-o declarațiune pe același registru, subscrisă de cedant și de cesionar, sau de mandatarii lor.

În caz de moarte a acționarului și dacă nu exista vreo opozițiune, declarațiunea de transmisiune a proprietății pe registrul asociațiunilor și a titlurilor acțiunilor nu va putea fi obținută, decât după ce partea în drept va prezenta titlurile, actul de deces și încheierea tribunalului locului deschiderii succesiunii, care să constate calitatea sa de succesor.

Proprietatea acțiunilor la purtător se transfera prin simpla tradițiune a titlului.

Acțiunile la purtător pot fi transformate în acțiuni nominative și acestea în acțiuni la purtător, afară de cazul cînd acțiunile n-au fost integral plătite.

Articolul 172

Cînd o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este ținuta sa înscrie și sa recunoască transmisiunea, dacă acele persoane nu vor desemna un titular unic.

Paragraful 5

Despre obligațiuni

Articolul 173

Societățile nu pot sa emita titluri de obligațiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă care ar trece peste capitalul vărsat și existent după constatarea celui din urma bilanț aprobat.

Vor putea cu toate acestea sa emita obligațiuni chiar pentru o sumă mai mare, cînd excedentul va fi garantat prin titluri nominative emise de Stat, de județe sau comune, a căror scadenta sa corespundă cu aceea a obligațiunilor și care să fie depuse la casa de depuneri, consemnațiuni și economie pentru a sta acolo pînă la stingerea obligațiunilor emise. Emisiunea biletelor de banca sau altor titluri echivalente se regulează prin legi speciale.

Dispozițiunile primei părți a acestui articol nu se aplică cambiilor, livretelor de depunere, bonurilor nominative sau altor titluri de creanta decurgînd din afaceri particulare.

Articolul 174

Emisiunea obligațiilor, chiar de va fi prevăzută în actul constitutiv sau în statute, nu se va putea face decât în urma unei deciziuni a adunării generale, luată cu majoritatea prevăzută în prima parte a art. 160.

Dacă emisiunea se face prin subscriptiune publică, deciziunea împreună cu proiectul de manifest prevăzut în articolul următor, se va depune la tribunalul de comerț, pentru a se îndeplini prescripțiunile art. 92.

În cazul prevăzut de primul aliniat al art. 173, odată cu deciziunea și proiectul de manifest, se va depune și recipisa constatatoare de consemnarea titlurilor.

Deciziunea adunării nu are tărie dacă nu se va transcrie în registrul pentru societăți.

Articolul 175

Administratorii, pentru a proceda la emisiunea obligațiunilor prin subscriptiune publică, sînt datori sa publice un manifest, care să arate:

1) Numele, obiectul și sediul societății;

2) Capitalul social;

3) Data actului constitutiv și a acelor care au adus schimbări la acest act sau la statute și datepe publicațiunii lor;

4) Situațiunea societății după ultimul bilanț aprobat;

5) Valoarea totală a obligațiunilor ce sînt a se emite și a celor emise; modul plății obligațiunilor și valoarea nominală a fiecăreia, cu arătarea dobânzii ce produc și dacă sînt nominative sau la purtător;

6) Data publicării deciziunii adunării generale, care a aprobat emisiunea.

În cazul prevăzut de primul aliniat al art. 173, se va adauga informațiunile necesare pentru a se putea aprecia garanția oferită prin acele titluri.

Articolul 176

Subscriptiunile obligațiunilor se vor face în josul unui sau mai multor exemplare ale manifestului de emisiune.

Articolul 177

Titlurile obligațiunilor vor conține enuntarile cuprinse în manifest și tabloul plăților capitalului și procentelor.

Paragraful 6

Despre bilanț

Articolul 178

Administratorii sînt datori să prezinte cenzorilor, cel puțin cu o luna înainte de ziua fixată pentru întrunirea adunării generale care are sa-l discute, bilanțul exercițiului precedent, împreună cu actele justificative, arătându-se lămurit în bilanț:

1) Capitalul social care exista în realitate;

2) Suma vărsămintelor făcute și a celor în întîrziere;

3) Beneficiile în adevăr realizate și pierderile încercate.

Bilanțul societăților naționale sau străine de asigurare asupra vieții și de administrațiune a tontienelor trebuie să continua, afară de acestea, proba ca dispozițiunile art. 147 au fost îndeplinite.

Cu opt zile înainte de adunarea generală se va publică bilanțul societății.

Articolul 179

Societățile care au drept principal obiect exploatarea creditului sînt obligate să depună la tribunalul de comerț, în cele dintâi opt zile ale fiecărei luni, o situațiune sumară pe luna precedenta după un formulat ce se va stabili printr-un regulament de administrație publică, certificându-se conform adevărului printr-o declarațiune semnată cel puțin de un administrator și un cenzor.

Societățile de asigurare vor trebui să se conformeze în ceea ce privește bilanțul lor cu modelul care se va stabili printr-un regulament de administrațiune publică.

Articolul 180

Cenzorii sînt datori ca, în raportul care conține rezultatul examinării bilantilui și al administrațiunii urmate, să prezinte observațiunile lor, propunerile privitoare la aprobarea bilanțului și alte măsuri necesare.

Articolul 181

Bilanțul va sta depus în copie, împreună cu raportul cenzorilor, în birourile societății în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale și pînă ce va fi aprobat. Amândouă aceste acte vor putea fi examinate de către orice persoană, care va proba calitatea sa de asociat.

Articolul 182

Administratorii sînt datori ca, în cele 10 zile de la aprobarea bilanțului, să depună o copie la grefa tribunalului de comerț, alăturând raportul cenzorilor și procesul-verbal al adunării generale, pentru a se face mențiune despre aceasta în registrul pentru societăți și pentru a se lua măsuri de publicarea bilanțului conform dispozițiunilor art. 95.

Articolul 183

Dividendele nu se vor putea plati asociaților decât din beneficiile reale constatate prin bilanțul aprobat.

Societățile nu pot sa prevadă prin actele lor constitutive, în statute sau alte documente, procente în favoarea acțiunilor.

Cu toate acestea, se poate prevedea, printr-o stipulare expresă, procente în favoarea acțiunilor prin o preluare de capital, în acele societăți industriale în care este necesitate de un spațiu de timp pentru constituirea obiectului social, dar nu pentru mai mult de trei ani, și care să nu treacă peste cinci la suta. În acest caz cifra procentelor ce trebuiesc plătite va fi calculată în cheltuielile de prima instalatiune și trecută, împreună cu acestea, în sarcina bilanțurilor care vor avea dividende reale.

Asociații nu sînt obligați sa restituie dividendele ce li s-a plătit.

Articolul 184

Asupra beneficiilor nete ale societății se va prelua în fiecare an cel puțin o a douăzecea parte, pentru a se forma un fond de rezerva, pînă ce acesta va atinge cel puțin a cincea parte a capitalului social; dacă fondul de rezerva după completare se va fi imputinat dintr-o cauza oarecare, el se va restabili în același fel.

Paragraful 7

Despre comerț

Articolul 185

În fiecare adunare ordinară și în cea prevăzută în art. 135 se va numi trei sau cinci cenzori și tot atati supleanți, pentru supravegherea operațiunilor sociale și pentru revizuirea bilanțului.

Jumătate plus unul din numărul cenzorilor și din acela al supleanților vor fi români.

Cenzorii vor fi asociați; ei pot fi realeși.

Rudele și afiniii administratorilor, pînă la al patrulea grad inclusiv, nu sînt eligibili, sau pierd calitatea de cenzori.

În caz de moarte, de renunțare, faliment sau de pierderea drepturilor unuia din cenzori, supleantul cel mai în vîrsta îl înlocuiește. Dacă cu acest chip numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii care rămîn numesc alte persoane care să înlocuiască pe cei absenți pînă la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.

Articolul 186

Cenzorii sînt datori:

1) Sa stabilească, de comun acord cu administratorii societății, forma bilanțurilor și situațiunilor acțiunilor.

2) Sa examineze, cel puțin la fiecare trei luni, registrele societății pentru ca sa ia cunoștința de operațiunile sociale și sa certifice ca scriptele sînt bine ținute;

3) Sa facă aderesa și pe neașteptate inspecțiuni casei, și niciodată mai depărtate de un trimestru una de alta;

4) Sa constate, cel puțin odată pe luna, prin mijlocul registrelor sociale, existenta titlurilor sau valorilor de tot felul depuse în gagiu, cauțiune, sau în păstrarea societății;

5) Sa verifice îndeplinirea dispozițiunilor actului constitutiv și a statutelor, priivitoare la condițiunile cerute pentru prezenta asociațiilor în adunare;

6) Sa revada bilanțul și să facă raportul în termenul fixat de art. 156 și 181;

7) Sa supravegheze operațiunile lichidării;

8) Sa convoace, după regulile stabilite la art. 157, adunarea extraordinară și chiar adunarea ordinară în caz de omisiune din partea administratorilor;

9) Sa ia parte la toate adunările generale;

10) Și, în fine, sa vegheze ca dispozițiunile legii, acelea ale actului constitutiv sau ale statutelor, să fie observate de către administratori.

Cenzorii pot sa asiste la întrunirile administratorilor și să facă să se insereze în ordinele de zi ale acestor întruniri, și în acelea ale adunărilor generale ordinare și extraordinare, propunerile ce se vor crede de cuviință.

Cenzorii vor depune jumătate din cauțiunea membrului consiliului de administrație.

Articolul 187

Responsabilitatea cenzorilor se determina după regulile mandatului.

Dispozițiunea art. 152 se aplică și la cenzori.

Articolul 188

Se va putea exclude din societatea în nume colectiv și din societatea în comandită simpla:

1) Asociatul care, pus în întîrziere, nu plătește ceea ce s-a obligat sa pună în societate;

2) Asociatul administrator care se va fi servit de semnatura și de capitalurile sociale în afacerile sale proprii, care comite fraude în administrațiune sau în compatibilitate, și care absentandu-se, ducă invitatiunea ce i s-a făcut în formele legale, nu se reintoarce și nu justifica motivele absentei sale;

3) Asociatul cu responsabilitatre nemărginită:

a) Care se amesteca în administrațiune, cînd administratorul este desemnat în actul de societate;

b) Care este declarat în faliment, interzis, sau legalmente incapabil;

4) Asociatul comanditar care se amesteca în administrațiune contrariu prohibitiei cuprinsă în art. 118.

Asociatul comanditar va putea fi asemenea exclus cînd lucrul ce s-a obligat sa pună în societate a pierit înainte de a-l preda, sau chiar de va fi pierit în urma, dacă și-a rezervat proprietatea.

Asociatul exclus nu este liberat de obligațiunile existente în momentul ecluderii și de despăgubirea ce ar datora.

Articolul 189

Excluderea asociatului nu atrage, prin ea singura, dizolvarea societății.

Asociatul exclus răspunde de pierderi și are drept la beneficii pînă în ziua excluderii sale; el însă nu va putea cere lichidarea lor pînă ce și unele și altele, nu se vor reparti, conform regulilor contractului de societate. Dacă în momentul excluderii sînt operațiuni în curs de a se efectua, asociatul este obligat sa suporte consecințele, și nu își va putea retrage miza sa decât după terminarea acelor operațiuni.

Asociatul exclus n-are drept la o parte proporțională din avutul social, ci numai la o sumă de bani care să-i reprezinte valoarea.

Articolul 190

Asociatul exclus rămîne obligat către cel de al treilea pentru toate operațiunile făcute de către societate, pînă în ziua în care excluderea sa a fost publicată.

Paragraful 2

Despre disoluțiunea societăților

Articolul 191

Societățile comerciale încetează:

1) Prin trecerea timpului pentru care au fost contractate;

2) Prin lipsa sau desființarea obiectului societății sau prin imposibilitea de a-l realiza;

3) Prin terminarea întreprinderii;

4) Prin falimentul societății, atunci chiar cînd va fi urmat de un concordat;

5) Prin pierderea întregului capital sau prin pierderea lui parțială prevăzută de art. 148, cînd asociații nu mai voiesc a-l reconstitui sau a-l limita la suma rămasă;

6) Prin deciziunea asociaților;

7) Prin fuziunea cu alte societăți.

Articolul 192

La expirarea termenului fixat pentru durata sa sau după terminarea obiectului întreprinderii sale, societatea încetează de drept și nu va putea fi prelungită în mod tacit.

Articolul 193

Societatea în nume colectiv încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia din asociați, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Societatea în comandită, afară de convențiune contrarie, încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul comanditatului sau a unuia din comanditati.

Societatea în comandită prin acțiuni nu se desființează prin moartea, falimentul interdictiunea sau declarațiunea legală de incapacitate a administratorului, dacă în cazurile prevăzute de art. 120 se numește un altul în locul sau.

Articolul 194

După încetarea sau dizolvarea societății, administratorii nu pot întreprinde noi operațiuni; în caz contrariu ei sînt personal sau solidar responsabili pentru afacerilor ce vor fi întreprins.

Prohibițiunea începe din ziua cînd expira termenul fixat pentru durata societății, sau în ziua cînd s-a terminat obiectul întreprinderii sale sau a supravenit moartea unuia din asociați care ar face imposibila existenta societății; sau de cînd s-a declarat de către asociați ori de către tribunal ca societatea este în stare de lichidare.

Paragraful 3

Despre fuziunea societăților

Articolul 195

Fuziunea mai multor societăți trebuie să fie hotărâtă de fiecare societate în parte.

Articolul 196

Publicațiunea prescrisă de art. 96 va fi facuta de către fiecare din societățile care au hotărât fuziunea, și va trebui sa cuprindă încunoștiințarea prevăzută de art. 101

Dacă printre dânsele se găsește vreo societate în comandită prin acțiuni sau anonima, se va observa dispozițiunile art. 92 și 95.

Fiecare societate va trebui, afară de aceasta, sa publice cu aceleași forme bilanțul sau; și acele care în urma fuziunii încetează de a exista, vor trebui sa mai publice și o declarațiune cuprinzînd modul cum au hotărât sa ajungă la stingerea pasivului lor.

Dacă societatea care a rezultat din fuziune își stabilește sediul sau într-un alt loc decât acela unde își avea sediul societățile care au fuzionat, noua societate va trebui să se conforme dispozițiunilor art. 91 și următorii.

Articolul 197

Fuziunea nu va putea avea efect decât după trecerea de trei luni din ziua publicațiunii prescrisă de prima parte a articolului precedent, afară numai dacă nu se va justifica plata tuturor datoriilor sociale, sau depunerea sumei corespondenta, la casa de depuneri și consemnațiuni, sau consimțămîntul tuturor creditorilor.

Certificatul constatator ca s-a efectuat depunerea va trebui să fie publicat în conformitate cu dispozițiunile articolului precedent.

În cursul termenului de mai sus, orice creditor al societăților care fuzionează va putea să facă opozițiune. Opozițiunea suspenda executarea fuziunii pînă la pronunțarea judecații definitive.

Articolul 198

Dacă termenul arătat în articolul precedent expira fără să se fi făcut opozițiune, fuziunea va putea să fie executată, și societatea care rămîne în fiinta sau care rezultă din fuziune, va avea drepturile și va lua asupra sa obligațiunile societăților stinse.

Articolul 199

Cînd actul constitutiv sau statutele societății n-au determinat modul cum are să se facă lichidarea și diviziunea activului social, se vor observa regulile următoare:

Dacă asociații nu se învoiesc pentru numirea lichidatorilor, ea se va face de judecată, după cererea administratorilor sau a celor interesați, rămînînd în vigoare dispozițiunile art. 212.

Pînă la numirea și acceptarea lichidatorilor, administratorii sînt depozitarii bunurilor sociali și obligați sa dea curs afacerilor urgente.

Oricare ar fi cuprinsul actului constitutiv sau statutelor societății, actul de numire sau sentinta care o prevede și orice act posterior care ar aduce vreo schimbare în persoana lichidatorilor, va trebui, prin îngrijirea acestora, să fie depus și publicat în conformitate cu dispozițiunile secțiunii a II-a a acestui capitol.

Dacă lichidarea se face pentru ca timpul hotărât pentru durata societății a expirat, sau din cauza ca obiectul societății s-a îndeplinit, va trebui să se publice o declarațiune de lichidarea facuta de către administratori sau de către lichidatori.

Articolul 200

În urma publicării actului legal de lichidare, nici o acțiune pentru societate sau contra ei nu se va putea exercita decât în numele lichidatorilor, sau în contra lor.

Toate actele emanate de la o societate în desfacere trebuiesc sa arate ca dânsa este "în lichidare".

Toate regulile stabilite pentru societățile existente, fie prin legi, fie prin actele constitutive, prin statute, sînt aplicabile și societăților în lichidare, întrucât aceste reguli nu sînt incompatibile cu lichidarea și întrucât nu exista dispozițiuni contrarii.

Lichidatorii sînt supuși la aceleași însărcinări și au aceeași responsabilitate ca și administratorii.

Articolul 201

În caz de lipsa a unuia sau mai multor lichidatori, provenită prin moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunțare sau revocare, înlocuirea se va face în același mod ca și numirea.

Articolul 202

Lichidatorii, îndată după intrarea lor în funcțiune, sînt datori ca, în unire cu administratorii societății, sa încheie un inventar și un bilanț semnat și de unii și de alții, care să constate exactă situațiune a activului și pasivului societății.

Ei sînt datori sa primească și sa păstreze registrele ce li s-a încredințat de către administratori, patrimoniul și hârtiile societății, și sa țină un registru exact, în forma registrului jurnal, de toate operațiunile relative la lichidare, după ordinea datei lor.

Asemenea sînt obligați să facă cunoscută asociaților dacă ei o cer, starea și modul de executare al lichidării.

Articolul 203

Lichidatorii nu pot întreprinde nici o operațiune noua de comerț. În caz contrariu ei sînt personal și solidar responsabili pentru acele operațiuni.

Nu pot sa plătească asociaților nici o sumă asupra părții ce li s-ar cuveni din lichidare, pînă ce mai întîi nu se vor plati creditorii societății; cu toate acestea, asociații vor putea sa ceara ca sumele reținute să fie depuse în conformitate cu dispozițiunile art. 134 și să se facă repartitiuni chiar în timpul lichidării, dacă afară de ceea ce va fi necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiunilor sociale ajjnse sau care au sa ajungă la scadenta, mai este disponibil cel puțin zece la suta din acțiuni sau din părțile sociale.

Articolul 204

Cînd fondurile disponibile ale societății nu sînt suficiente, lichidatorii pot cere de la asociați sumele necesare dacă aceștia după natura societății sînt ținuți să le procure, sau dacă sînt încă debitori ai societății din valorile acțiunilor subscrise de dânșii sau din părțile ce s-au obligat sa pună în societate.

Articolul 205

Afară de puterile mai intinse sau mai restrânse ce lichidatorii au de la asociați, ei vor putea:

Sa stea în judecata și să fie acționați în interesul lichidării înaintea tuturor instanțelor civile și penale;

Sa execute și sa termine operațiunile de comerț care tind la lichidarea societății;

Sa vândă prin licitațiune publică imobilele și orice avere mobiliară a societății;

Sa facă tranzactiuni și sa încheie compromise;

Sa lichideze și sa încaseze chiar în caz de faliment al debitorului, creanțele societății, dând chitanțe;

Sa contracteze obligațiuni cambiale și să facă împrumuturi neipotecari, și în general toate actele necesare pentru lichidarea afacerilor sociale.

Ei nu pot însă, în lipsa de dispozițiuni speciale în actul social sau în actul lor de numire, sa constituie ipoteci asupra bunurilor societății, dacă nu vor fi autorizați prin ordonanța prezidentului tribunalului de comerț data după ce se va lua și avizul cenzorilor. În orice caz, lichidatorii nu pot vinde bunurile sociale prin buna învoiala, ci numai prin licitațiune publică și nu în bloc.

Articolul 206

Lichidatorii care cu proprii lor bani au achitat datoriile societății, nu vor putea sa exercite în contra asociaților drepturi mai mari decât acelea care s-ar cuveni creditorilor plătiți.

Articolul 208

Creditorii societății au dreptul sa exercite contra lichidatorilor acțiunile care decurg din creanțele lor ajunse la termen, pînă la concurenta bunurilor sociale indivize care exista încă, sau o acțiune personală contra asociaților pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor subscrise ori din aceea ce s-au obligat a pune în societate, sau contra asociaților care, după felul asociației, și-au luat o răspundere solidară și nemărginită.

Articolul 209

Lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedica declarațiunea în stare de faliment.

Paragraful 2

Reguli speciale pentru lichidarea societăților în nume colectiv și în comandită simpla

Articolul 210

După terminarea lichidării, lichidatorii sînt datori sa formeze bilanțul lichidațiunii și sa propună repartiția între asociați.

Dacă lichidarea și repartitiunea sînt aprobate, dreptul de recurs nu mai exista între asociați și nici contra lichidatorilor.

În caz de contestatiune, asociatul oponent va fi dator să-și exprime motivele sale și sa intenteze acțiune, în cele treizeci de zile de la notificarea legală a bilanțului și a proiectului de repartitiune.

După expirarea acestui termen, bilanțul și repartitiunea se considera ca aprobate și lichidatorii sînt liberați.

Intentandu-se acțiune, chestiunile relative la lichidare vor fi de drept separate de acelea ale repartitiunii, pentru care lichidatorii pot sa rămînă străini.

Articolul 211

Odată ce bilanțul va fi aprobat și repatitiunea patrimoniului social terminată, registrele și documentele care nu vor fi necesare vreunuia din copartasi se vor depune la asociatul desemnat de majoritatea voturilor, care este dator să le conserve în timp de cinci ani.

Paragraful 3

Regulile speciale pentru lichidarea societăților în comandită prin acțiuni și anonime

Articolul 212

Numirea lichidatorilor în societățile în comandită prin acțiuni și anonime se va face de către adunarea generală, care ordonă lichidarea, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într-altfel.

Pentru numirea lichidatorilor sau înlocuirea lor în caz de moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunțare sau revocare, se cere prezenta unui număr de asociați care să reprezinte trei pătrimi din capitalul social și votul afirmativ al unui număr din ei care să reprezinte jumătatea aceluiași capital. În caz contrariu, numirea sau înlocuirea se va face de către judecata după cererea celor interesați.

Articolul 213

Prin numirea lichidatorilor încetează mandatul administratorilor care sînt datori sa remită celor dintâi administrațiunea socială.

Administratorii sînt obligați, cu toate acestea sa dea concursul lor la lichidare, dacă li se cere.

Articolul 214

Conturile administratorilor, pentru timpul trecut de la cel din urma bilanț aprobat de asociați și pînă la începerea lichidării, vor fi date lichidatorilor, care au dreptul să le aprobe sau sa ridice și sa susțină contestațiunile la care ar putea da loc.

Articolul 215

Cînd unul sau mai mulți dintre administratorii societății sînt numiți lichidatori, conturile menționate în articolul precedent se vor depune și publică, deodată cu bilanțul final de lichidare, cu dreptul pentru asociați de a-l contesta după aceleași reguli și formalități. Dacă însă lichidarea trece peste durata unui exercițiu social, conturile se vor alătură la primul bilanț anual pe care lichidatorii sînt obligați sa-l prezinte adunării.

Articolul 216

Dacă lichidarea durează mai mult decât un an, lichidatorii sînt ținuți sa încheie bilanțul anual, conformându-se dispozițiunilor legii și ale actului constitutiv.

Articolul 217

Lichidarea fiind terminată, lichidatorii fac bilanțul final arătând porțiunea cuvenită fiecărei părți sau acțiuni în repartitiunea activului social.

În nici un caz societarul sau acționarul pentru porțiunea ce i s-ar cuveni, nu va putea lua în proprietate o parte sau totalitatea imobilului ce ar aparține societății, ci împărțirea imobilelor se va face prin licitațiune publică.

Bilanțul încheiat de către lichidatori, însoțit de raportul cenzorilor, se va depune la tribunalul de comerț și se va publică după formele prevăzute de art. 95.

Orice asociat poate, în termeni de treizeci de zile de la aceasta publicațiune, să facă contestatiune printr-o cerere adresată tribunalului de comerț.

Toate contestațiunile ce se vor face în acest timp vor fi întrunite și se vor judeca cel mult în termen de 15 zile prin una și aceeași hotărîre.

Orice asociat are dreptul sa intervină în această instanță; iar sentinta data va fi opozabilă și asociaților care n-au intervenit.

Articolul 218

Dacă termenul sus arătat a expirat fără a se face vreo contestatiune, bilanțul se considera ca aprobat de către toți posesorii de acțiuni; și lichidatorii, sub rezerva de a plati repartitiunile, vor fi liberați.

Deosebit de expirarea termenului, chitanța de primirea celei din urma repartitiuni presupune aprobarea contului și a împărțirii făcute.

Articolul 219

Sumele cuvenite asociaților care nu se vor fi prezentat să le ceara în cele doua luni de la publicarea menționată în art. 217, se vor depune la casa de depuneri, cu arătarea numelui proprietarului sau numerelor acțiunilor, dacă ele sînt la purtător.

Casa de depuneri va plati persoanei arătate, sau posesorului, retinand titlul.

Articolul 220

Efectuandu-se lichidarea și repartitiunea sau depozitul arătat mai sus, registrele societății dizolvate se vor depune și se vor conserva în timp de cinci ani la tribunalul de comerț. Orice parte interesată va putea sa ia cunoștința de dânsele.

Articolul 221

În statutele oricărei societăți se poate stipula ca capitalul social va fi susceptibil de creștere prin vărsăminte treptate făcute de către asociați, și de diminuare prin luarea înapoi, totală sau parțială, a mizelor vărsate.

Societățile ale căror statute vor conține stipulatiunea de mai sus, se numesc cooperative și sînt supuse, afară de regulile generale care le sînt proprii, după forma lor specială și dispozițiunile articolelor următoare.

Articolul 222

Societățile cooperative se constituiesc prin act autentic.

Actul constitutiv, afară de cele arătate în art. 89 și 90, după natura diferita a societății, va determina sub pedeapsa de nulitate:

1) Condițiunile de admiterea noilor asociați, modul și timpul cînd dânșii vor fi datori să facă vărsămîntul părților lor sociale;

2) Condițiunile retragerii și excluderii asociaților;

3) Formalitățile convocării adunărilor generale și ziarele desemnate pentru publicațiunea actelor societății.

Articolul 223

Societățile cooperative sînt totdeauna supuse dispozițiunilor privitoare la societățile anonime, în ceea ce privește autorizarea judecătorească pentru a se putea înființa, publicațiunea actelor lor constitutive și a modificărilor posterioare, îndatoririle și responsabilitatea administratorilor.

Administratorii se vor alege dintre asociați; ei vor putea fi scutiți prin actul constitutiv de obligațiunea de a da cauțiune.

Sînt asemenea aplicabile societățile cooperative dispozițiunile care se raporta la adunările generale, bilanț, cenzori și la lichidarea societăților prin acțiuni, întrucât nu vor fi contrarie prescripțiunilor articolelor următoare sau actului constitutiv.

Calitatea de cooperativa trebuie să fie anume arătată, deosebit de felul societății, în toate actele enumerate la art. 104.

Articolul 224

Capitalul social nu se va putea fixa, prin actul constitutiv sau prin statutele societății, la mai mult de 200.000 lei.

El va putea fi însă mărit prin deciziunile adunării generale, luate din an în an; fiecare sporire nu va putea fi mai mare decât 200.000 lei.

Articolul 225

Nimenea nu poate să aibă într-o societate cooperativa o parte socială mai mare de 5.000 lei, sau un număr de acțiuni a căror valoare nominală sa intreaca această sumă.

Articolul 226

Acțiunile vor fi întotdeauna nominative.

Valoarea nominală a acțiunilor nu va putea fi mai mare decât 100 lei, nici mai mica de 25 lei.

Ele nu vor putea fi negociabile, dacă nu vor fi integral liberate; cesiunea se va face după formele de transmiterea acțiunilor nominative, și statutele pot sa atribuie consiliului de administrațiune sau adunării generale dreptul de a se opune la transmitere.

Articolul 227

Statutele vor determina o sumă, sub care nu va putea scădea capitalul social prin retragerea de mize, autorizata de art. 221.

Aceasta suma nu va putea fi mai mica decât a 10-a parte a capitalului social.

Societatea nu se va putea constitui decât dacă s-a făcut, de către fiecare asociat, vărsămîntul unei zecimi din capital, sau din valoarea nominală a acțiunilor subscrise.

Articolul 228

Dispozițiunile primei părți și ale primului aliniat ale art. 132 și 148 nu se aplică la societățile cooperative.

Actul constitutiv al acestor societăți va putea deroga la dispozițiunile art. 146 și la acelea ale numărului 3 de sub art. 167.

Articolul 229

Administratorii societăților cooperative sînt datori sa țină registrul asociaților în conformitate cu dispozițiunile art. 142, și pe lîngă aceasta sa mai arate într-ansele:

1) Data admiterii, retragerii sau excluderii fiecărui asociat;

2) Contul sumelor vărsate și retrase de către fiecare dintr-ansii.

Vor fi datori să depună la finele fiecărui trimestru, la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia societatea își are sediul, o lista de asociații cu responsabilitate nemărginită, intratti, iesiti și rămași în societate, cu arătare de numele, pronumele și domiciliul lor.

Lista va fi semnată de către administratori și conservată la grefa, cu dreptul pentru oricine de a lua cunoștința de dânsa.

Articolul 230

Asociații nu vor putea să fie reprezentați la adunarea generală, decât numai în cazul unei impiedicari legitime, prevăzută în actul constitutiv sau în statute.

Fiecare asociat nu are decât un singur vot, oricare ar fi numărul acțiunilor ce poseda.

Nici un mandatar nu poate să reprezinte în aceeași adunare generală, decât numai pe un singur asociat, afară de dreptul sau personal dacă și dânsul este asociat.

Articolul 231

Admiterea noilor asociați, care să nu fie administratori.

Semnatura va fi certificată de doi asociați, care să nu fie administratori.

Dacă actul constitutiv sau statutele nu se opun, fiecare asociat are dreptul să se retragă din societate oricînd va voi.

Declarațiunea de retragere se va înscrie, de către asociatul care se retrage, în registrul asociaților, sau se va noitifica societății prin portărel. Ea nu-și produce efectul decât la finele anului social curgator, dacă a fost făcut înainte de începutul ultimului trimestru al aceluiași an. Dacă însă ea s-a făcut mai târziu, asociatul ramne răspunzător și pentru anul viitor.

Excluderea asociaților nu poate avea loc decât pentru motive determinate prin lege și prin actul constitutiv. Hotărîrea în aceasta privinta va fi luată de către adunarea generală sau de către consiliul de administrațiune conform cu dispozițiunile sus citatului articol.

Articolul 232

Asociatul care încetează de a mai face parte din societate, fie prin retragere de bunăvoie, fie în urma excluderii sale de către adunarea generală, rămîne răspunzător, în timp de doi ani, către asociați și către cel de al treilea, de toate obligațiunile sociale existente în momentul retragerii sau excluderii sale, în limitele responsabilității stabilite prin actul constitutiv.

Articolul 233

Oricare ar fi forma societății cooperative, ea va fi valabil reprezentată în justiție prin administratorii săi.

Articolul 234

Societatea nu încetează prin moartea, retragerea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia dintre asociați; ea continua de drept între ceilalți asociați.

Articolul 235

Actele constitutive ale societăților cooperative precum și actele de retragere și de admitere, vor fi scutite de taxa de înregistrare și de timbru.

Articolul 236

Societățile civile vor putea sa imprumute formele societății prin acțiuni; în acest caz ele sînt supuse dispozițiunilor prezentului codice, exceptându-se cele privitoare la faliment și competența.

Articolul 237

Societățile prin acțiuni și celelalte societăți și asociațiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite și avînd sediul în țara străină, vor putea să-și stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România:

a) Dacă vor dovedi, printr-o declarațiune a guvernului lor, ca în țara unde sînt înființate se observa deplina reciprocitate pentru societățile române de același fel;

b) Dacă vor îndeplini prescripțiunile din prezenta secțiune, fiecare fel de societate în ceea ce oi privește.

Articolul 238

Societățile legal constituite în țara străină care își stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sînt supuse la dispozițiunile prezentului codice în ce privește depunerea și transcriptiunea, afișarea și publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau la altul din zisele acte, și a bilanțurilor; ele sînt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de această lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sediuri, sau care reporezinta în orice mod societatea în țara.

Aceste persoane sînt răspunzătoare față de cel de al treilea ca administratorii societăților naționale.

Dacă societățile sînt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităților prescrise pentru depunerea și publicarea actului constitutiv și a statutelor societăților prin acțiuni, și le sînt aplicabile ltoate dispozițiunile prezentei secțiuni relative la aceleași societăți.

Articolul 239

Societățile care, deși constituite în țara străină au însă în România sediul și obiectul principal al întreprinderii lor, vor fi supuse chiar pentru forma și validitatea actului lor constitutiv, deși încheiat în străinătate, la toate dispozițiunile prezentului codice, rămînînd supuse și la îndeplinirea prescripțiunilor secțiunii de fața pentru a putea funcționa în țara.

Articolul 240

Nici o societate străină nu va putea face în România operațiuni la care nu este indreptatita în țara unde își are sediul principal.

Articolul 241

Guvernul va putea, ori de câte ori va fi cu cale, a revizui operațiunile societăților străine.

Articolul 242

Societățile străine sînt supuse acelorași impozite la care sînt supuse societățile române de aceeași natură.

Articolul 243

Toate actele pe care societățile străine vor avea sa, le prezinte guvernului sau oricărei alte autorități române și care vor emana de la administrațiunea lor centrala vor trebui sa poarte, afară de formele autenticității lor, și legalizarea autorității consulare române din acea localitate.

Articolul 244

Societățile prin acțiuni, legal constituite în țara străină, nu vor putea să-și înființeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea și prealabilă autorizațiune a guvernului român.

Aceasta autorizațiune nu se va putea da decât după ce se va lua avizul camerei de comerț din București; și, dacă societatea își stabilește sediul într-un alt loc, și pe acel al camerei de comerț din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n-ar fi camera de comerț în acel loc.

Articolul 245

Cererea de autorizațiune va fi însoțită de următoarele acte:

1) Statutele societății autentificate în regula precum și orice alte acte dovedind existenta legală a societății în țara unde s-a înființat, și o declarațiune formala ca societatea se supune legilor române.

Statutele nu vor putea sa deroge principiilor stabilite în acest codice;

2) Recipisa casei de depuneri constatând depunerea cauțiunii fixată de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligațiunilor ce societatea va contracta în țara. Aceasta cauțiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 300.000 lei, și guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acțiuni al societății. Societățile de asigurare vor da o cauțiune de cel puțin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte.

Aceste cauțiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acționarilor și creditorilor din țara.

Cauțiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român după cursul zilei cînd se face consemnarea, și va fi depusa pe numele societății, care singura va fi recunoscută de proprietara;

3) O declarațiune a societății, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca cauțiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România.

Articolul 246

Deosebit de condițiunile stabilite prin articolele precedente și de acelea pe care guvernul le va fixa după împrejurări, societățile prin acțiuni, străine, vor avea sa observe și dispozițiunile speciale următoare:

1) Societățile prin acțiuni străine își vor alege unul din orașele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operațiunile lor în țara.

Acest reprezentant va trebui să fie confirmat de guvern, și odată cu cererea de confirmare va depune o copie autentică după procura sa generală. Aceasta procura nu va putea conține alte limite decât cele puse prin însăși statutele societății directiunii ei centrale;

2) După importanța obiectului societății, guvernul va putea cere, oricînd va găsi cu cale, a se înființa pe lîngă reprezentantul ei și un comitet de administrațiune compus din cel puțin doi membri, avînd domiciliul lor în țara, și care comitet va lucra ca delegațiune a administrațiunii centrale a societății, și va fi răspunzător conform statutelor societății și conform legii de fața;

3) Societățile prin acțiuni străine vor publică la epoce fixe care nu vor putea fi mai depărtare de trei luni una de alta, un bilanț asupra operațiunilor lor din țara, conform prescripțiunilor legii.

Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama și bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal;

4) Guvernul va putea retrage însă autorizațiunea acordată, observând formalitățile prevăzute pentru autorizațiune:

a) Cînd capitalul de acțiuni al societății autorizate se va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătate cînd s-a făcut cererea de autorizațiune;

b) Cînd prin orice împrejurare s-ar diminua cauțiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat;

c) Cînd se va constata ca societatea face operațiuni străine celor prevăzute în actul de constituire;

5) Cauțiunea depusa se va restitui numai atunci cînd se va dovedi că nu mai exista în țara nici o obligațiune a societății autorizate, sau cînd o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta neconditional pentru societatea străină care va cere liberarea cauțiunii;

6) Acțiunile societăților străine funcționînd în țara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decât după ce societățile vor fi funcționat cel puțin un an în România, avînd publicat bilanțul lor pentru exercițiul respectiv.

Articolul 247

Îndeplinirea formalităților și condițiunilor prescrise prin articolele precedente supune pe societățile străine la consecințele legale stabilite pentru societățile naționale, fără ca aceste societăți străine să poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi și regulamente, și fac pe societate răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții săi, chiar cînd aceștia prin contractarea lor ar fi depășit puterile ce li se conferise.

Articolul 248

Societățile străine încetează de a mai funcționa în țara:

a) Cînd societatea sau reprezentantul ei nu va observa principiile esențiale ale legii care regulează societățile pamantene și dispozițiunile prezentei secțiuni;

b) Cînd ar inceta reciprocitatea prevăzută la al. I de sub art. 237.

Articolul 249

Societăților străine de felul celor prevăzute de art. 239 care funcționează, precum și celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-și regula pozițiunea în conformitate cu dispozițiunile legii de fața.

Articolul 250

Persoanele care vor face orice fel de operațiuni sub orice titlu, în favoarea și pe seama societăților străine care nu vor îndeplini condițiunile și formele prescrise din prezenta secțiune, și vor păgubi print-aceasta și pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului român prin operațiunile lor și supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal.

Articolul 251

Asociatiunea în participațiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăți, o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului lor comerț.

Articolul 252

Asociatiunea în participațiune poate să aibă loc asemenea și pentru operațiunile comerciale făcute de către necomercianți.

Articolul 253

Asociatiunea în participațiune nu constituie, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu se obliga decât către acela cu care a contractat.

Articolul 254

Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii.

Cu toate acestea, întrucât privește raporturile lor între dânșii, asociații pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s-ar putea face, la reparațiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaților se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.

Articolul 155

Afară de dispozițiunile articolelor precedente, convențiunile părților determina forma, întinderea și condițiunile asociațiunii.

Articolul 256

Asociațiunile în participațiune sînt scutite de formalitățile stabilite pentru societăți, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.

Articolul 157

Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărți între asociați daunele cauzate prin riscurile care sînt obiectul asociațiunii.

Ea constituie, fața cu cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaților.

Articolul 258

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.

Ea se regulează prin convențiunile părților.

Articolul 259

Asociatiunea se administrează prin asociați, care sînt mandatarii săi temporali și revocabili.

Articolul 260

Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicațiunea actului constitutiv, al statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-ansele, a bilanțurilor societăților anonime și la penalitățile relative la aceste societăți, sînt aplicabile și asociațiunilor de asigurare mutuala.

Din bilanțurile acestor asociațiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispozițiunilor art. 147.

Articolul 261

Asociații nu sînt obligați să contribuie decât cu partea determinata prin contract; și în nici un caz nu sînt ținuți către cel de al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociațiune.

Articolul 262

Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociațiune ramanadu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

Articolul 263

Asociatiunea nu se dizolva prin interdictiunea sau moartea unuia din asociați.

Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

Articolul 270

Cambia cuprinde sau obligațiunea de a plati sau obligațiunea de a face să se plătească, la scadena, o sumă hotărâtă infatisatorului, după formele stabilite în capitolul de fața.

Cambia cuprinzînd obligațiunea de a plati se mai numește și bilet de ordin.

Cambia cuprinzînd obligațiunea de a face să se plătească, se mai numește și polița sau trata.

Condițiunile esențiale ale cambiei sînt:

1) Data;

2) Numirea de cambie sau polița rostita în textul înscrisului;

3) Numele persoanei sau firma primitorului;

4) Clauza la ordin;

5) Arătarea sumei de plătit;

6) A scadentei;

7) A locului plății;

8) Semnatura tragatorului sau a emitentului, cu numele sau cu firma sa, ori a mandatarului sau special.

Cambia care cuprinde obligațiunea de a face să se plătească (polița) trebuie să mai arate:

9) Persoana trasului adică numele sau firma persoanei care are să facă plata.

Nu se cere să se arate în cambie valoarea sau cauza, nici tragerea dintr-un loc într-altul.

Articolul 271

Scadenta nu poate să fie decât una și aceeași pentru toată suma arătată în cambie, și poate să fie:

1) la o zi fixa;

2) la vedere (înfățișare);

3) La un timp anume hotărât după vedere: la una sau mai multe zile, la una sau mai multe luni după vedere;

4) La un timp anume hotărât după ziua emiterii (după data);

5) La un anume bâlci;

Dacă cambia nu arata epoca plății, ea e platibila la vedere (înfățișare).

Articolul 272

Dacă în polița locul de plată nu se arata anume, polița se va plati la locul arătat lîngă numele sau firma trasului. În biletul la ordin, locul emisiunii se socotește ca loc de plată și în același timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s-a arătat.

Articolul 273

Lipsa vreuneia din condițiunile esențiale arătate în articolele de mai sus, exclude calitatea și efectele speciale ale cambiei, cu rezerva efectelor ordinare ale obligațiunii, după natura sa comercială sau civilă.

Promisiunea de dobânzi cuprinsă în cambie sau renunțarea la prescripțiune se socotește ca nescrisa.

Articolul 274

Cambia poate să fie trasa asupra unei persoane și platibila la alta.

Ea poate să fie trasa în folosul tragatorului. Tragatorul se poate desemna el însuși ca primitor.

Ea poate să fie trasa după ordinul și în socoteala unui al treilea.

Articolul 275

Cînd cambia e sub semnatura privată și scrisă de un altul decât debitorul, acesta, dacă nu e comerciant, industrial, plugar, vier, sluga sau lucrator cu mana, e dator sa adauge la semnatura sa cuvintele "bun și aprobat", arătând în litere suma pentru care se obliga.

Articolul 276

Cambia se poate emite și în forma autentică. Cambia semnată prin punere de deget, cu pecete sau cu alte semne, nu are tărie dacă nu este facuta în forma prevăzută de legea pentru autentificarea actelor.

Articolul 277

Proprietatea cambiei, cu toate garanțiile și drepturile ce decurg dintr-ansa, se transmite prin gir.

Girantii sînt solidar răspunzători de acceptarea și de plată cambiei la scadenta.

Articolul 278

Dacă tragatorul, purtatorul sau girantul a interzis transferarea cambiei prin gir, inserand într-ansa clauza "nu la ordin" sau o alta clauza echivalenta, girurile făcute contra acestei interziceri produc numai în privinta celui care a inserat clauza efectele unei cesiuni.

Articolul 279

Girul trebuie să fie scris pe cambie, datat și semnat de girant.

Girul este valabil și cînd girantul scrie numai numele sau firma sa în dosul cambiei, fără sa arate numele aceluia în ordinul căruia el e făcut (gir în alb).

Infatisatorul e în drept sa umple girul în alb.

Articolul 280

Girul în care s-a adăugat clauza "pentru încasare", "prin procurațiune", "pentru mandat", "valoarea în garanție", sau altele de asemenea, nu transmite proprietatea cambiei, ci împuternicește pe infatisator a cere plata cambiei, a o protesta și a notifica lipsa de plată autorului sau, a cere în justiție plata, a incasa suma depusa și a o gira prin procurațiune.

Dacă se adauga în gir clauza "fără garanție", "fără oblig", sau o alta de asemenea, girantul e scutit de obligațiunea cambiala ce ar putea sa decurgă din girul sau.

Articolul 281

Girul cambiei ajunsă la scadenta produce numai efectul unei cesiuni.

Articolul 282

Cambia trasa la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfățișată pentru acceptare înăuntrul anului de la data sa, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acțiunea sa de recurs în contra girantilor și în contra tragatorului.

Tragatorul și fiecare din giranti vor putea sa fixeze un termen mai scurt decât un an. În acest caz acela care a stabilit acest termen și obligații care vin după dânsul vor fi descărcați de acțiunea de recurs, dacă cambia nu s-a înfățișat prin acceptare în termenul fixat de dânșii.

Cînd cambia e trasa dintr-un loc al tarii și platibila într-o țara străină cu care comerțul se face pe apa, în total sau în parte, termenul indicat în prima parte a acestui articol va fi indoit în timp de resbel maritim.

Articolul 283

Acceptatiunea trebuie să fie scrisă pe cambie și semnată de acceptant.

Acceptarea se exprima prin cuvântul "accept" sau prin alte cuvinte de asemenea; cu toate acestea, pentru ca o acceptare să fie valabilă, este destul ca acceptantul să semneze numele sau firma sa pe fața anterioară a cambiei.

Articolul 284

Acceptarea unei cambii trasa la o epoca fixa de la înfățișare trebuie să fie datată. Dacă trasul refuza datarea acceptului sau, sau, în lipsa de accept, a pune pe cambie o viza datată, în acest caz posesorul va trebui să facă să se stabilească înfățișarea la timp a cambiei prin un protest de lipsa de datare făcut înăuntrul termenului de înfățișare.

Ziua protestului va tine loc, în acest caz, de data sau de zi de înfățișare.

Dacă nu s-a făcut protest, atunci scadenta în contra acceptantului care a omis datarea, se socotește de la cea de pe urma zi a termenului de înfățișare.

Articolul 285

Acceptarea trebuie să fie cerută la domiciliul trasului, chiar cînd cambia ar arata un alt loc de plată.

Articolul 286

Acceptarea cambiei platibila într-un alt loc decât acela al reședinței acceptantului, trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata. În lipsa unei asemenea indicatiuni, este presupus ca acceptantul voiește sa plătească el însuși la locul fixat pentru plata.

Articolul 287

Acceptarea trebuie să fie data la înfățișarea cambiei, sau cel mai târziu în cele 24 de ore de la înfățișare. Ea nu poate fi revocată după ce cambia a fost înapoiată.

Articolul 288

Acceptarea poate să fie restrânsă la o sumă mai mica decât cea însemnată în cambie.

Dacă se adauga alte restricțiuni în accept, atunci cambia astfel acceptată se privește ca o cambie a carei acceptare s-a refuzat, și posesorul poate să exercite recursul în garanție în contra girantilor și în contra tragatorului; cu toate acestea acceptantul rămîne indatorat conform regulilor relative la cambii, în limitele acceptului sau.

Articolul 289

Acceptarea defectuoasă sau refuzul total ori în parte al acceptării se constata în chipul arătat în secțiunea VIII a capitolului de fața.

Articolul 290

Acceptantul contractează direct obligațiunea de a plati cambia.

Acceptatorul este obligat prin acceptarea facuta, deși tragatorul ar fi căzut în faliment înaintea acceptării fără ca acceptantul sa o fi știut.

Acceptantul e de asemenea indatorat conform regulilor relative la cambii către tragator; el însă nu are în contra tragatorului acțiunea cambiala.

Paragraful 2

Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onoare

Articolul 291

Cambia pe care trasul nu a acceptat-o poate fi acceptată de persoanele arătate într-ansa pentru a o accepta sau a o plati la nevoie.

Articolul 292

Cambia care nu e acceptată de tras, nici de persoanele arătate pentru a o accepta sau plati la nevoie, poate fi acceptată de către un al treilea.

Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea; cu toate acestea acceptarea celui de al treilea nu lipsește pe posesor de acțiunea de recurs pentru a dobândi cauțiune, afară numai dacă din actul de protest nu reiese ca posesorul a consimțit la acea acceptare.

Pot încă interveni ca persoana de al treilea, trasul sau persoanele arătate pentru a accepta cambia sau a o plati la nevoie, cu toate ca în aceasta calitate ele ar fi refuzat acceptarea.

Articolul 293

Acceptantul prin interventiune se obliga conform regulilor relative la cambii către toți girantii care succed persoanei în onoarea căreia el a acceptat.

Aceasta obligațiune se stinge cînd cambia nu se înfățișează acceptantului pentru onoare în termenul hotărât pentru facerea protestului.

Persoana onorata și girantii anteriori păstrează acțiunea de recus pentru lipsa de acceptare în contra autorilor lor, deși cambia a fost acceptată prin interventiune.

Articolul 294

Dacă acceptantul pentru onoare a omis sa însemneze în acceptul sau, în onoarea carei persoane anume se face acceptarea, aceasta se socotește data în onoarea tragatorului.

Între mai multe acceptatiuni pentru onoare, precaderea se cuvine aceluia care liberează mai mulți obligați, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acțiunea de recurs în contra acelor care ar fi fost liberați.

Articolul 295

Acceptantul prin interventiune trebuie să facă a i se inmana prin posesor protestul pentru neacceptare, și sa-l remită fără întîrziere persoanei onorate.

Articolul 296

Plata cambiei poate fi garantată prin aval.

Avalul e scris pe cambie și semnat de către acela care-l da.

El se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau altele de asemenea.

Articolul 297

Datatorul avalului ia asupra-și îndatoririle persoanei pentru care se face garant și se obliga conform regulilor relative la cambii, cu toate ca obligațiunea persoanei pentru care s-a dat avalul nu ar fi valabilă.

Dacă nu se arata persoana pentru care se da avalul, el e socotit dat la polițe, pentru acceptant; iar dacă polița nu e încă acceptată, pentru tragator. La biletele la ordin sau valori cambiali, el e socotit dat pentru emitent.

Posesorul cambiei trebuie să îndeplinească în contra datatorului avalului toate actele care sînt trebuincioase pentru a păstra acțiunea cambiala în contra persoanei pentru care s-a dat avalul.

Articolul 298

Datatorul avalului care plătesc cambia sosita la scadenta, e subrogat în drepturile ce are posesorul în contra persoanei pentru care s-a dat avalul și în contra obligatilor anteriori.

Articolul 299

Tragatorul sau emitentul cambiei e ținut a da primitorului, după cererea sa, unul sau mai multe duplicate.

Orice alt posesor al cambiei poate de asemenea sa ceara duplicate. El trebuie să se adreseze pentru aceasta la girantul sau nemijlocit, care la rândul sau se adresează la girantul sau nemijlocit, pînă cînd cererea ajunge în cele din urma la tragator.

Articolul 300

Orice duplicat trebuie să aibă aceeași cuprindere ca și cambia și să fie însemnat ca prima secunda, etc.

Articolul 301

Dacă s-a plătit cambia după înfățișarea unuia din mai multe exemplare emise, celelalte pierd puterea lor. Răspunderea de celelalte exemplare are însă loc în cazurile următoare:

1) Girantul care a girat mai multe exemplare ale aceleiași cambii la diferite persoane, și toți girantii posteiori ale căror semnături se găsesc pe exemplarele neînapoiate în momentul plății, răspund de girurile lor;

2) Acceptantul care a acceptat mai multe exemplare ale aceleiași cambii, răspunde de acceptarile aflate pe exemplarele neînapoiate în momentul plății;

3) Dacă mai multe exemplare sînt girate către persoane diferite și toate acceptate, girantul și acceptantul sînt ținuți solidar pentru fiecare gir și pentru toate acceptele.

Articolul 302

Acel care a trimis un exemplar al cambiei pentru acceptare, trebuie să însemneze pe celelalte persoana la care s-a expediat acest exemplar pentru acceptare: omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei.

Depozitarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa-l inmaneze posesorului duplicatului la a sa cerere.

Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găsește exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanție pentru lipsa de acceptare: omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei.

Depozitarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa-l inmaneze posesorului duplicatului la a sa cerere.

Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găsește exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanție pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată, dacă nu dovedește în formele stabilite în secțiunea VIII a capitolului de fața:

1) Ca exemplarul expediat pentru pentru acceptare nu i s-a înmânat de către depozitar;

2) Ca acceptarea sau plata nu sa putut dobândi în temeiul duplicatului.

Paragraful 2

Despre copii

Articolul 303

Orice posesor al unei cambii poate să scoată copii pentru trebuințele sale.

Copiile scoase trebuie să fie conforme cu originalul și sa cuprindă toate girurile și însemnările ce se găsesc în el, cu adaugirea "aceasta e o copie" sau o alta de asemenea.

Articolul 304

Acceptarea și girurile originale scrise pe copie indatoreaza pe acceptant și pe giranti ca și cînd ar fi scrise pe cambia originala.

Articolul 305

O cambie la vedere are scadenta la înfățișarea ei.

Articolul 306

Scadenta unei cambii platibila la o epoca fixa după vedere, e hotărâte prin data acceptării sau aceea a înfățișării constatată în modul prevăzut de art. 284.

Articolul 307

Dacă termenul e fixat pe zile, scadenta are loc la ultima zi a termenului; în calculul termenului nu intra nici ziua cînd s-a emis cambia platibila după data, sau cînd s-a înfățișat pentru acceptare cambia platibila după vedere, nici ziua scadentei. Cambia platibila la o luna sau mai multe luni, sau la sapotamana sau mai multe săptămâni după data sau după vedere, e platibila la data lunii sau a săptămânii scadentei corespunzătoare cu data emiterii sau a înfățișării.

Dacă această dată corespunzătoare nu exista, cambia e platibila în ziua cea de pe urma a lunei scadentei.

Dacă scadenta este fixată la jumtatea unei luni, ea se împlinește la 15 a acelei luni. Scadenta la începutul sau la sfîrșitul lunii este la prima sa ultima zi a lunii.

Articolul 308

Termenul unei cambii platibila în timpul unui bâlci se împlinesc în ajunul spargerii balciului, sau în ziua de bâlci dacă balciul nu tine mai mult de o zi.

Articolul 309

Posesorul unei cambii girata dovedește ca e proprietarul ei prin seria neîntreruptă de giruri care au ajuns pînă la dânsul.

Girurile șterse sînt socotite nescrise.

Acela care plătește nu e indatorat sa examineze autenticitatea girurilor.

Articolul 310

Cambia trebuie să fie înfățișată pentru plata; plătită la locul arătat într-ansa și la ziua scadentei. Dacă ziua scadentei e o sărbătoare legală, ziua plății e cea dinti zi de lucru următoare.

Articolul 311

Cambia emisă la vedere, sau la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfățișată pentru plata în termenul și în modul prevăzut la art. 282.

Articolul 312

Termene de grație, de favoare, pentru plata cambiei nu pot avea loc.

Articolul 313

Cînd suma de plătit e scrisă în acelati timp în litere și în cifre, dacă este deosebire, suma cea mai mica va trebui să fie plătită.

Articolul 314

Posesorul cambiei nu poate să refuze o plata în parte, deși cambia ar fi fost acceptată pentru suma întreaga; dar ca să-și păstreze recursul în garanție pentru suma neplatita, el va trebui sa dovedească, printr-un protest, lipsa în parte de plată.

Articolul 315

Cambia trebuie să fie plătită în moneta arătată într-ansa, cu distincțiunile prevăzute de art. 41.

Articolul 316

Posesorul cambiei nu poate să fie silit a primi plata înainte de scadenta.

Acela care plătește o cambie înainte de scadenta este răspunzător de validitatea plății.

Articolul 317

Plata unei cambii facuta în mâinile posesorului la scadenta și fără opozițiune din partea cuiva, liberează pe creditor.

Articolul 318

Posesorul cambiei, ca sa dobândească plata, trebuie să dea adeverinta pe însăși cambie și sa inmaneze debitorului cambia achitată.

Dacă debitorul a făcut numai o plata în parte, creditorul trebuie să facă mențiune despre plata în parte pe cambie sau să-i inmaneze o adeverinta deosebită.

Articolul 319

Lipsa totală sau parțială de plată se dovedește în modul stabilit la secțiunea VIII a capitolului de fața.

Protestul pentru neplata trebuie să fie făcut în ziua ce urmează după aceea a scadentei; dacă acea zi este o Duminica sau sărbătoare legală, protestul se va face în cea dintâi zi de lucru ce urmează.

Articolul 320

Dacă plata cambiei nu e cerută la scadenta, acceptantul sau emitentul, după expirarea termenului protestului pentru neplata, are dreptul a consemna suma arătată în cambie la casa de depuneri, și a depune recipisa la tribunalul locului unde trebuia să se facă plata, fără nici o alta încunoștiințare, pe riscul și cu cheltuiala posesorului.

Articolul 321

Debitorul cambiei nu poate fi oprit de la plata ei decât în caz de pierderea cambiei și de faliment al posesorului.

Paragraful 2

Despre plata prin interventiune sau pentru onoare

Articolul 322

Dacă cambia nu e plătită de către tras, de către acceptant, de către emitent, sau de către persoanele indicate ca sa o plătească la nevoie, ea poate fi plătită de către un al treilea.

Plata prin interventiune trebuie să fie declarata în actul de protest.

Articolul 323

Acela care plătește o cambie prin interventiune e subrogat în toate drepturile posesorului, în limitele arătate în art. următor.

Articolul 324

Dacă plata prin interventiune e facuta pentru onoarea tragatorului sau a emitentului, toți girantii sînt liberați.

Dacă ea e facuta pentru onoarea unui girant, toți girantii posteriori sînt liberați.

Între mai mulți care ofer plata prin interventiune, are precădere acela care operează mai multe liberațiuni. Un intervenient care plătește, cu toate ca se invedereaza din cambia sau din protest ca un altul care ar fi operat mai multe liberațiuni a oferit sa plătească cambia, nu are recursul în garanție în contra acelor giranti care ar fi fost liberați prin plata oferită de celălalt.

Articolul 325

Dacă trasul care n-a acceptat, se prezintă în aceasta calitate ca sa plătească o cambie protestata, el trebuie să aibă precădere înaintea altora. Cînd însă trasul se prezintă ca sa plătească prin interventiune, atunci se aplică dispozițiunile art. precedent.

Articolul 326

Protestul trebuie să fie făcut de portărel după cererea posesorului cambiei.

Asistența de martori nu este necesară.

În orașele neresedinte de tribunal protestul se va face de judecătorul de ocol.

Articolul 327

Protestul trebuie să se facă prin un singur act:

1) La locul însemnat în cambie pentru acceptare sau pentru plata, și în lipsa de asemenea indicatiuni, la reședința sau la domiciliul trasului sau al acceptantului, sau al emitentului, ori la ultimul sau domiciliu cunoscut;

2) La reședința sau domiciliul persoanelor însemnate în cambie, fie de către tragatgor, fie de către girant, pentru a o accepta sau plati la nevoie;

3) La reședința sau domiciliul celui de al treilea care a acceptat cambia prin interventiune.

Articolul 328

Protestul trebuie să cuprindă:

1) Transcrierea exactă a cambiei, a acceptării, a girurilor și a tuturor aratarilor și insemnarilor cuprinse într-ansa;

2) Numele persoanei pentru care și în contra căreia se face protestul;

3) Somatiunea adresată persoanei în contra căreia se face protestul, obiectul somatiunii, locul și data unde și cînd s-a făcut somatiunea;

4) Răspunsul obținut sau arătarea ca persoana în contra căreia e făcut protestul n-a dat nici un răspuns.

Protestul trebuie să fie semnat de portărel.

Dacă cambia s-a pierdut și nu exista un duplicat sau o copie, protestul, în locul transcrierii, va trebui sa cuprindă o descriere pe cat se poate de precisa a cambiei.

Articolul 329

Portărelul nu va putea să facă acte de protest, în care el singur, rudele sau afinii lui, în linie directa de toate gradele, și în linie colaterală pînă la gradul al treilea inclusiv, ar fi părți interesate.

Portărelul va arta în actul de protest mijloacele prin care s-a încredințat de identitatea persoanelor contra cărora s-a făcut protestul.

Ștersăturile, răsăturile și orice scriptura între randuri sau cu semn de trimitere, trebuie să fie aprobate și semnate de portărel.

Articolul 330

Originalul protestului se va aduce la tribunal și, adeverindu-se de președinte sau de către acela care-i tine locul, se va da infatisatorului. Portărelul este ținut, sub pedeapsa de cheltuieli și daune interese către părți, sa treacă toate protestele în întreg, zi cu zi și după ordinea datei, într-un registru special numerotat și parafat de președinte, cuprinzînd data, natura, specia actului și numele părților. În caz de pierdere dovedită a originalului, el se poate înlocui prin un extract legalizat din registru.

Articolul 331

Nici un act din partea posesorului cambiei nu poate să înlocuiască protestul spre a dovedi îndeplinirea actelor necesare pentru a conserva acțiunea cambiala.

Cu toate acestea, protestul pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte la aceasta, printr-o declarare datată și semnată de persoana care refuza de a accepta sau de a plati. Aceasta declarare trebuie să fie investită cu data certa în termenul prescris pentru facerea protestului, sau cel mai târziu în cele douăzeci și patru ore care vor urma după expirarea acestui termen.

Aceasta declarare poate fi facuta sau pe cambie sau prin act separat. Declararea prin act separat trebuie să cuprindă transcrierea exactă, cerută de aliniatul întîi al art. 328.

Formalitățile prescrise în acest articol se vor observa sub pedeapsa de nulitate.

Articolul 332

Moartea sau falimentul trasului, sau protestul pentru lipsa de acceptare, nu apara pe posesorul cambiei de îndatorirea de a constata lipsa de plată în chipul arătat în articolele de mai sus.

Articolul 333

Clauza "fără protest" sau "fără cheltuieli" apara de protest, dar nu dispensa de înfățișarea cambiei pentru acceptare sau plata.

Articolul 334

Pierderea drepturilor prin nefacerea protestului în termenul prescris de lege, nu are loc cînd o forta majoră a împiedicat sau întârziat protestul. Forta majoră rămîne însă în sarcina posesorului, dacă el omite să facă protestul îndată ce împrejurările nu se mai împotrivesc.

Articolul 335

Posesorul cambiei neplatita poate să încaseze suma arătată într-ansa cheltuielile și desdaunarea pentru prețul schimbului plătit de dânsul, prin o contra-cambia trasa la vedere asupra tragatorului sau asupra unuia din giranti.

Acela care a plătit contra-cambia poate să se despăgubească și el în același mod contra obligatilor anteriori.

Articolul 336

Contra-cambia va fi însoțită de cambia protestata, de protest, sau de declararea data conform art. 331 și de o socoteala de întoarcere.

Socoteala de întoarcere trebuie să arate:

1) Suma în capital a cambiei protestate cu dobînda de la ziua scadentei;

2) Cheltuielile protestului și alte cheltuieli legiuite, precum: comisioane de banca, plata mijlocitorilor de schimb, timbru și porto pentru scrisori;

3) Numele persoanei asupra căreia s-a tras contra-cambia;

4) Prețul schimbului cu care s-a negociat contra-cambia.

Articolul 337

Prețul schimbului datorit posesorului se regulează după cursul schimbului locului unde cambia era platibila asupra reședinței persoanei asupra căreia s-a tras contra-cambia.

Prețul schimbului datorit girantului care a plătit cambia se regulează după cursul locului de unde sa tras contra-cambia.

Prețul schimbului nu este datorit dacă cursul schimbului se regulează nu s-a afirmat conform prescripțiunilor art. 40.

Articolul 338

Orice girant care a plătit cambia poate să steraga propriul sau gir și toate girurile posterioare.

Articolul 339

Dacă lipsa de acceptare e dovedită în formele prescrise în secțiunea VIII, tragatorul și girantii sînt solidari și unul către altul obligați a da o cauțiune pentru plata cambiei la scadenta, și pentru plata cheltuielilor.

Articolul 340

Posesorul unei polițe acceptată va avea dreptul a cere o cauțiune de la giranti și de la tragator dacă acceptantul este în faliment, sau dacă el a suspendat plățile ori dacă o execuțiune în contra-i a rămas fără efect, dovedind, în formele stabilite în secțiunea VII, ca cauțiunea n-a fost data de acceptant și ca o noua acceptare nu se poate dobândi de la persoanele indicate la nevoie.

Orice girant poate cere cauțiune în contra obligatilor anteriori, infatisand probele arătate mai sus.

Posesorul și giratarii vor avea același drept și în cazul cînd emitentul unui bilet la ordin a căzut în faliment sau a suspendat plățile, ori a fost urmărit fără rezultat.

Articolul 341

Dacă cambia e platibila într-un alt loc decât reședința acceptantului sau a emitentului și la o altă persoană, lipsa de plată va trebui să fie constatată după regulile stabilite în secțiunea VIII, chiar pentru a se conserva acțiunea în contra acceptantului și în contra emitentului.

Articolul 342

Posesorul cambiei protestata pentru neplata trebuie să înștiințeze pe girantul sau despre aceasta în cele doua zile de la data protestului sau a declarării de care se vorbește în art. 331.

Orice girant înștiințat trebuie să facă aceeași înștiințare autorului sau nemijlocit în cele doua zile după primirea înștiințării, și asa mai departe pînă la tragator sau pînă la primul girant.

Înștiințarea e socotită data prin predarea la posta, în intrul termenului de mai sus, a unei scrisori recomandată.

Dacă un girant n-a arătat în gir locul domiciliului sau, înștiințarea despre lipsa de plată trebuie să fie data autorului sau neijlocit.

Acela care omite înștiințarea sau nu o da autorului sau nemijlocit, e ținut către toți girantii anteriori la repararea daunei cauzate prin aceasta omisiune, pierzand încă și dreptul la dobânzi și cheltuieli în contra acestor persoane, de la care nu va putea cere decât suma arătată în cambie.

Articolul 343

Posesorul cambiei neplatita la scadenta poate să exercite acțiunea cambiala în contra unora din obligați sau în contra unui singur dintre ei, fără sa piardă dreptul sau în contra celorlalți.

El nu e ținut sa observe ordinea girurilor.

Articolul 344

Acțiunea posesorului cambiei neplatita la scadenta se margineste la plata sumei indicate în cambie, a dobânzilor și a cheltuielilor justificate porin socoteala de întoarcere după dispozițiunile art. 336 și 337.

Girantul care a plătit cambia are dreptul sa ceara de la un girant anterior sau de la emitent plata sumei indicată în socoteala de întoarcere cu dobînda de la ziua plății și plata cheltuielilor și a prețului schimbului.

Articolul 345

Dacă posesorul cambiei exercita acțiunea sa de regres individual contra unuia din obligați anteriori, el trebuie s-o intenteze în cele 15 zile de la data protestului, sau a declarării de care se vorbește în art. 133.

Dacă locul de reședința al debitorului este într-o depărtare mai mare de trei miriametre de la locul unde cambia era platibila, termenul va fi sporit cu câte o zi pentru fiecare trei miriametre. Fracțiunile mai mici de doua miriametre nu se vor numara; fracțiunile de doua miriametre și mai mult vor spori termenul cu o zi.

Articolul 346

Dacă cambia este trasa sau emisă în România și plătibilă în țara străină, acțiunea de regres în contra obligatilor reșezînd în Regat trebuie să fie exercitată în termen:

De sasezeci de zile dacă cambia e platibila în Europa, exceptându-se Islanda și Insulele Feroe, asupra unei piețe maritime a Asiei sau a Africei pe Mediterana, pe Marea Neagra, pe canalul de Suez sau pe Marea Roșie, sau asupra unei piețe interioare legate cu una din piețele maritime sus zise cu o cale ferată.

De unasuta douăzeci zile dacă cambia e platibila asupra unei piețe maritime sau legată cu dânsa cu cale ferată a Oceaniei sau asupra unei piețe a Americii dincoace de Capul Horn.

De doua sute patru zile în celelalte cazuri.

Termenele de mai sus vor fi indoite în timp de război maritim, dacă cambia e platibila asupra unei piețe cu care traficul se face în tot sau în parte pe calea marii.

Articolul 347

Citatiunea trebuie să fie înmânată obligatilor acționați, în intrul termenelor prevăzute în precedentele doua articole.

Articolul 348

Dacă posesorul exercita acțiunea cambiala colectiv în contra girantilor și în contra tragatorului, el se bucura în privinta fiecărui din ei de termenul fixat în articolele de mai sus.

Girantii au dreptul sa exercite aceeași acțiune, sau individual sau colectiv, în aceleași termene.

În privinta lor termenul curge de la data plății sau de la data primirii citațiunii în judecata pentru plata.

Articolul 349

Debitorul unei cambii nu va putea opune decât excepțiunile privitoare la forma titlului sau lipsa condițiunilor necesare pentru exercițiul acțiunii și excepțiunile personale aceluia care a exercitat aceasta acțiune.

Aceste excepțiuni personale însă nu vor putea întârzia condamnarea la plata, decât dacă ele sînt lichide și de o grabnica solutiune, și, în toate cazurile întemeiate pe o proba scrisă.

Articolul 350

Posesorul cambiei pierde acțiunea în recurs în contra tragatorului și în contra girantilor după expirarea termenelor de mai sus:

1) Pentru înfățișarea cambiei platibila la vedere sau la o epoca fixa după vederee;

2) Pentru protestul de neplata;

3) Pentru exercițiul acțiunii dd recurs.

Girantii pierd de asemenea acțiunea lor de recurs în contra obligatilor anteriori, după expirarea termenelor de mai sus, fiecare în ceea ce-l privește.

Cererea în judecata, deși intentată dinaintea unor judecători necompetinti, împiedica pierderea acțiunii de recurs.

Articolul 351

Cu toată pierderea acțiunii de recurs, tragatorul rămîne obligat către posesorul cambiei pentru suma de la care tragatorul ar avea, în alt chip, un folos nedatorat în paguba posesorului.

În cazul prevăzut de art. 341, aceasta dispozițiune va fi de asemenea aplicabilă acceptantului unei polițe și emitentului unui bilet de ordin.

Articolul 352

Cambia semnată de persoane incapabile e valabilă în privinta persoanelor capabile care au semnat-o.

Cambia purtînd o semnatura falsa sau falsificata are tărie fața cu toți girantii și cu emitentul ale căror semnături nu sînt false sau falsificate.

Articolul 353

Acei care au girat, avalizat sau acceptat o cambie falsa, sînt obligați fața cu posesorul ca și cînd ar fi girat, avalizat sau acceptat o cambie adevarata.

Articolul 354

O cambie pierdută sau sustrasa se poate declara fără tărie fața cu orice posesor care nu va exercita drepturile sale în termenul prin dispozițiunile următoare.

Articolul 355

Proprietarul unei cambii pierdută sau sustrasa poate cere anularea ei la tribunalul comercial al locului plății. Dacă presidentul tribunalului va găsi ca reclamantul a justificat proprietatea și pierderea sau sustragerea cambiei, el va ordonă, prin încheiere, publicarea unei ordonanțe cuprinzînd transcrierea exactă sau o descriere precisa a cambiei pierdută sau sustrasa, și invitarea către oricine o poseda de a o infatisa la grefa tribunalului, instiintand ca în lipsa de înfățișare ea se va decalara fără tărie fața cu posesorul.

Termenul pentru prezentarea cambiei va fi de 40 zile pentru cambiile trase sau emise în țara; iar pentru cele afară din țara se vor aplica termenele prevăzute în art. 346.

Ordonanța va trebui să fie afișată în sala tribunalului, în localurile bursei celei mai apropiate și în sala comunei locului plății. Ea va trrebui să fie publicată de asemenea în faoaia anunțurilor judiciare ale aceluiași loc și în alte ziare pe care, după împrejurări, prezidentul le va insemna în încheierea sa.

Termenul va curge de la data scadentei cambiei dacă ea n-a ajuns încă la scadenta, și în caz contrariu de la publicarea ordonanței.

Articolul 356

În cursul termenului stabilit în articolul precedent, proprietarul cambiei va putea exercita toate actele care tind la păstrarea drepturilor sale, și după scadenta el va putea cere plata dând cauțiune, sau în lipsa de cauțiune, consemnarea sumei.

După trecerea acestui termen și constatandu-se ca cambia pierdută sau sustrasa nu s-a prezentat, ea se va declara fără tărie față de posesorul, prin o hotărîre a tribunalului data contradictoriu cu cei obligați.

Aceasta hotărîre va descarca cautiunile date.

Articolul 357

Posesorul care se va justifica prin o serie neîntreruptă de giruri nu poate fi obligat a înapoia cambia, exceptându-se cazul de rea credința sau de greseala mare săvîrșită în dobândirea ei.

Articolul 358

Ordinul în produse sau mărfuri e o polița și se regulează după dispozițiunile capitolului de fața, cu rezerva modificărilor cuprinse în articolele următoare.

Articolul 359

Ordinul în produse sau mărfuri trebuie să cuprindă numirea de polița sau de ordin în produse sau mărfuri, rostita în textul înscrisului, și sa arate natura produselor sau mărfurilor de predat, calitatea și cantitatea lor.

Articolul 360

În ordinul în produse sau mărfuri se va hotărî epoca cînd va trebui să se facă predarea.

Articolul 361

După trecerea termenului fixat în ordin, posesorul va avea facultatea a-l executa sau prin încărcarea mărfii pe apa sau pe uscat, sau prin strămutarea acestei mărfii în alte locuri de depozit, sau în alte magazii.

Articolul 362

În lipsa de convențiuni speciale, cheltuielile predării sau, după cazuri, acelea ale masurarii sau ale contaririi, vor fi în saracina aceluia care trebuie să predea.

Cheltuielile primirii vor fi în sarcina creditorului căruia va trebuie să se facă predarea.

Articolul 363

Prețul mărfii nepredate se va regula, întrucât privește plata despăgubirilor, după cursul pieței la locul și în timpul hotărât pentru predare.

Cursul se va regula după dispozițiunile cuprinse în art. 40.

Articolul 374

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Articolul 375

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

Articolul 376

Comerciantul care nu vrea sa primească o insaracinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, sa fac cunoscut mandantului neprimirea, în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandatului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Articolul 377

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate mersurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului fața cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Articolul 378

Mandarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Articolul 379

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

Articolul 380

Mandatarul e ținut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Articolul 381

Mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese.

Articolul 382

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandat despre executarea mandatului.

Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel ceurt de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Articolul 383

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandatului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală în caz de dol sau frauda.

Articolul 384

Mandatarul este dator să-și arate mandatul persoanelor cu care tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul cînd obligațiunea a fost contractată.

Articolul 385

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Articolul 386

Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Articolul 387

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și chiar pentru retribuțiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pe care el le poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.

Creanțele sus zise au precădere asupra oricăror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate plățile și cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercitează conform dispozițiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Articolul 388

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va proceda la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opozițiune, citând pe mandatar înaintea judecații. Opozițiunea va trebui zile de la primirea notificatiunii de către mandant.

Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68.

Articolul 389

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți, acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiți.

Comanditarii sînt responsabili solidar.

Articolul 390

Afară de cazurile prevăzute de codicele civil, mandatul încetează:

1) Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorizațiunii de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Articolul 391

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea ssa întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

Articolul 392

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acestal exercita, fie în alt loc.

Articolul 393

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el în limitele însărcinării ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulți patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății.

Articolul 394

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta și a fi conform dispozițiunilor art. 10.

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Pînă la îndeplinirea formalităților de sus se aplică dispozițiunile articolului următor.

Articolul 395

Fața cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se scotoceste general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca e o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii.

Articolul 396

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele și prenumele sau propriu, numele și pronumele sau firma patronului cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Articolul 397

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Articolul 398

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlul III și IV al acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Articolul 399

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Articolul 400

Prepusul poate intenta orice acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dânsul în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Articolul 401

Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine care de obișnuit tratează sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

Articolul 402

Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.

Articolul 403

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

Articolul 404

Comisii pentru negot sînt prepuși pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exercitează comerțul și în momentul predării sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta valabilă chitanța în numele patronului lor.

Afară din magazin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului fără autorizație specială.

Articolul 448

Asigurarea se poate face nu numai de proprietar, dar și de creditorul care are vreun privilegiu sau o ipoteca asupra lucrului, și în general de oricine are un interes invederat și legitim sau vreo răspundere pentru conservarea lucrului.

Articolul 449

Asigurarea contra daunelor poate fi facuta pentru întreaga valoare a lucrului, pentru o parte a valorii sau pentru o sumă determinata.

Asigurarea se poate face asemenea asupra unei oarecare părți a lucrului, asupra mai multor lucruri deodată sau deosebite, sau asupra unei universalitati de lucruri.

Pot fi asigurate casitugirle ce se spera și fructele neculese în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 450

Dacă asigurarea contra daunelor nu acoperă decât o parte din valoarea lucrului asigurat, asiguratul suferă o parte proporțională din daunele și pierderile încercate.

Articolul 451

Lucrurile asigurate pentru întreaga lor valoare nu pot fi din nou asigurate pentru același timp și pentru aceleași riscuri.

Cu toate acestea, a doua asigurare este valabilă:

1) Dacă este subordonata nulității primei asigurări sau insolvabilitatii totale sau parțiale a primului asigurator;

2) Dacă drepturile rezultând din prima asigurare s-au cedat celui de al doilea asigurator, sau dacă sa renunțat la primul asigurator.

Articolul 452

Dacă prin cel dintâi contract nu s-a acoperit intrega valoare a lucrurilor asigurate, asiguratorii posteriori răspund de restul valorii după ordinea datei contractelor.

Toate asigurările contractate în aceeazi zi se considera ca făcute în același timp și sînt valabile, pînă la concurenta valorii întregi, în proportiune cu suma asigurata de fiecare din ele.

Articolul 453

Asigurarea pentru o sumă mai mare decât valoarea lucrurilor asigurate, nu folosește asiguratului dacă a fost dol sau frauda din partea sa; iar asiguratorul de buna credința are dreptul la prima.

Dacă nu a fost dol nici frauda din partea asiguratului, asigurarea este valabilă pînă la concurenta valoarei lucrurilor asigurate; asiguratul nu este ținut a plati prima pentru cat a declarat mai mult, însă este dator o indemnitate egala cu jumătatea primei și nu mai mare decât jumătate la suta din suma asigurata.

Articolul 454

Orice declarațiune falsa sau gresita, orice ascundere de împrejurări sau fapte cunoscute asiguratului, dau loc la nulitatea asigurării cînd declarațiunea sau ascunderea ar fi fost de asa natura ca asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu ar fi încheiat contractul sau nu l-ar fi făcut în celeasi condițiuni.

Asigurarea este nulă chiar cînd declarațiunea sau ascunderea sînt relative la împrejurări care în realitate nu au avut influența asupra daunei sau pierderii lucrurilor asigurate.

Dacă asiguratul a fost de rea credința, asiguratorul are dreptul la prima.

Articolul 455

Asigurarea este nulă dacă asiguratorul și asiguratul sau persoana ce a asigura cunoșteau ca n-au fost riscuri, sau ca ele incetase, ori ca paguba se și intamplase.

Dacă numai asiguratorul cunoștea lipsa sau încetarea riscurilor, asiguratul nu este dator a plati prima; dacă cel ce a făcut asigurarea stia ca dăuna avusese lor, asiguratorul nu este ținut la executarea contractului, dar are dreptul la prima.

Articolul 456

Asigurarea se socotește ca și cum nu ara fi existat dacă lucrul asigura nu a fost supus riscurilor; asiguratorul însă are dreptul la o indemnitate care se va determina conform dispozițiunilor art. 455 al. 1.

Articolul 457

Asiguratorul nu mai este responsabil cînd asiguratul prin faptul sau a transformat riscurile sau le-a mărit prin schimbarea unei circumstanțe esențiale astfel încît, dacă această noua stare de lucruri ar fi existat în momentul încheierii contractului, asiguratorul nu și-ar fi dat consimțămîntul, sau nu ar fi consimțit la sigurarea în aceleași condițiuni.

Aceasta dispozițiune nu se aplică cînd asiguratorul a continuat executarea contractului după ce a avut cunoștința de acea schimbare.

Articolul 458

Dacă asiguratul cade în faliment în timpul cînd riscurile sînt încă posibile și asiguratorului nu i s-a plătit prima, acesta poate cere cauțiune sau rezilierea contractului.

Asiguratul are aceleași drepturi dacă asiguratorul cade în faliment sau este în stare de lichidațiune.

Articolul 459

Sînt în sarcina asiguratorului pierderile și stricăciunile ce se intampla lucrurilor asigurate din cazuri fortuite sau de forta majoră, pentru care și-a luat răspunderea.

Asiguratorul nu răspunde de pierderile și pagubele provenite din însuși vitiul lucrurilor asigurat și nedenuntat, nici de acelea cauzate prin faptul sau culpa asiguratului, a agenților, comisionarilor sau comitentilor săi.

El nu răspunde de riscurile războiului sau de daunele rezultând din miscari populare, afară de convențiune contrarie.

Articolul 460

Despăgubirea datorită de către asigurator pentru daunele intamplate se determina după valoarea ce aveau lucrurile asigurate în timpul sinistrului.

Dacă valoarea asigurata a fost precedată de o prețuire facuta prin experți aleși de ambele părți, acesta nu o poate ataca decât pentru frauda, simulatiune sau falsificare, fără prejudiciul oricărei alte acțiuni, chiar penale.

Dacă nu s-a făcut prețuire, valoarea lucrurilor asigurate poate fi stabilită prin toate mijloacele de proba admise.

Afară de dispozițiunile relative la asigurările contra riscurilor navigatiunii, asiguratul nu are dreptul sa abandoneze asiguratorului lucrurile rămase sau scapate din sinistru. Valoarea lucrurilor rămase sau scapate se scade din suma datorită de asigurator.

Articolul 461

În termen de trei zile după sinistru sau de cînd a avut cunoștința de dânsul, asiguratul este dator sa-l facă cunoscut asiguratorului; e dator încă a face tot ceea ce-i va sta prin putinta spre a evita sau micșora daunele.

Cheltuielile făcute în acest scop de către asigurat sînt în sarcina asiguratorului, deși suma lor adăugată la acea a daunelor ar trece peste suma asigurata, numai sa nu se dovedească ca, în totul sau în parte, aceste cheltuieli au fost făcute fără chibzuinta.

Articolul 462

Asiguratorul care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau pierderea lucrurilor asigurate, este subrogat, fața cu cel de al treilea, în drepturile ce din cauza daunei nasc pentru asigurat. Asiguratul este responsabil de orice act care a vătăma asemenea drepturi.

Dacă despăgubirea s-a plătit numai în parte, asiguratul și asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celui de al treilea în proportiune cu cat li se datorește la fiecare.

Articolul 463

În caz de înstrăinare a lucrurilor asigurate, drepturile și îndatoririle vechiului proprietar nu trec la noul proprietar, dacă nu este convențiune contrarie.

Articolul 464

Dacă creditorul a asigura solvabilitatea debitorului sau, asiguratorul, înainte de a plati suma asigurata, are dreptul sa invoce beneficiul de discutiune conform art. 1662 și următorii din codicele civil.

Asiguratorul care plătește suma asigurata este subrogat în dreptului asiguratului, fața cu debitorul, cu rezerva arata în art. 462 în caz de despăgubire parțială.

Articolul 465

Asigurarea contra pagubelor provenite din foc cuprinde toate daunele cauzate de incendiu ori din ce cauza ar proveni, afară de culpa grava imputabilă personal asiguratului și de cazurile prevăzute în ultimul aliniat al art. 459.

Asigurarea cuprinde încă și daunelor derivând din vitiul propriu al clădirii asigurate deși el n-a fost arătat, afară dacă nu se probează ca asiguratul avea cunoștința de acel vitiu în momentul încheierii contractului.

Articolul 466

Sînt asimilate daunelor provenind din incendiu, dacă nu este convențiune contrarie;

1) Stricăciunile cauzate lucrurilor asigurate de incendiul întâmplat la o constructiune invecinata, sau provenind din mijloacele întrebuințate pentru a se opri sau a se stinge incendiul:

2) Pierderile și stricăciunile intamplate prin orice cauza, în timpul transportului, lucrurilor asigurate, dacă acesta s-a făcut în scopul de a le apara de incendiu;

3) Stricăciunile cauzate prin daramarea constructiunii asigurate, dacă s-a făcut în scopul de a se opri sau de a se împiedica incendiul;

4) Pagubele provenind din stricăciunile produse prin trasnet, prin exploziuni sau alte asemenea accidente, chiar dacă nu s-ar fi dat naștere la incendiu.

Articolul 467

Riscul asiguratorului contra daunelor provenind din incendiu începe de la jumătatea zilei ce urmează datei poliței de asigurare dacă nu este convențiune contrarie.

Articolul 468

Daunele produse de incendiul unei clădiri se determina prin comparatiunea valorii ce avea clădirea înainte de sinistru cu aceea ce o are după incendiu.

Articolul 469

Asiguratorul contra riscurilor locative, sau contra riscului recursului vecinilor, răspunde numai de daunele materiale care sînt consecința imediata și directa a sinistrului.

Articolul 470

În caz de asigurarea recoltelor sau a fructelor pămîntului, despăgubirea datorită de către asigurator se determina după valoarea ce aceste produse ar fi avut în timpul maturitatii lor, sau în timpul în care obișnuit se culeg dacă sinistrul nu ar fi avut loc.

Articolul 471

Asigurarea lucrurilor ce se transporta poate avea drept obiect valoarea lor cu cheltuielile trebuincioase pînă la locul de destinatiune și profitul sperat pentru cel mai mare preț ce ar avea în acel loc.

Dacă profitul sperat nu este anume prețuit în polița, el nu este cuprins în asigurare.

Articolul 472

Riscul asiguratorului de transporturi începe din momentul în care lucrurile au fost depuse pentru transport și continua pînă în momentul în care sînt ajunse la locul de destinatiune, dacă nu este convențiune contrarie.

Intreruptiunea temporala a transportului și schimbarea drumului hotărât sau a modurilor de expeditiune nu liberează pe asigurator de riscuri, dacă aceasta intreruptiune și schimbare ar fi fost necesară pentru facerea transportului.

Articolul 727

Sindicul se alege de tribunal dintre persoanele străine masei creditorilor, și care să nu fie rude sau afini falitului pînă la al patrulea grad inclusiv.

Articolul 728

Camerele de comerț, în a căror circumscriptiune se găsesc orașe unde resede un tribunal de comerț, sau sînt notabile prin importanța comercială, pot forma o lista de persoanele cele mai apte pentru sarcina de sindic în falimente, deliberând cu scrutin secret.

Lista se comunică președintelui tribunalului comercial respectiv, și se reinoieste la fiecare doi ani. Persoanele înscrise în lista pot fi menținute în lista reînnoită.

Sindicii falimentelor nu încetează din funcțiunile ce li s-a conferit, cu toate ca numele lor nu mai figurează pe noua lista facuta la expirarea celor doi ani.

Articolul 729

Acolo unde exista lista indicată prin articolul precedent, sindicul trebuie să fie ales dintre persoanele cuprinse în ea, dacă tribunalul, pentru motive ce le-ar enunta în sentinta sau încheierea sa, nu va găsi cu cale sa numească o altă persoană afară din lista.

Articolul 730

După prima adunare a creditorilor arătate prin art. 703, tribunalul, vazand procesulverbal al acestei adunări, declara definitivă numirea sindicului în persoana provizoriu desemnată, sau conferă aceasta sarcina unei alte persoane.

Articolul 731

Numirea provizorie sau definitivă trebuie să fie incunostiintata imediat sindicului.

Sindicul care nu voiește sa primească însărcinarea, trebuie să declare tribunalului refuzul sau în trei zile de la notificarea numirii.

Chiar în urma acestui termen, sindicul poate cere tribunalului să fie dispensat, însă nu poate părăsi însărcinarea pînă ce nu i se va numi un succesor, și pînă ce nu se va fi remis acestuia patrimoniul falimentului și contul administrațiunii sale.

Articolul 732

Dacă creditorii în adunarea în care se încheie procesul-verbal de verificarea creanțelor sau mai în urma cer ca în locul sindicului numit de tribunal să se numească un alt sindic de încrederea lor, deși acesta nu ar figura pe lista eligibililor sau ar fi interesat în faliment, și dacă cererea lor este sprijinita de majoritatea cerută pentru validitatea concordatului, înlocuirea trebuie să fie acordată.

Articolul 733

Tribunalul poate în orice timp sa revoce pe sindic și sa-l înlocuiască cu o altă persoană, fie după cererea creditorilor, fie din oficiu, după ce însă mai întîi îl va fi ascultat în camera de consiliu.

Articolul 734

Sindicul în genere nu este ținut sa dea garanție; dar dacă mijloceste interese speciale derivând din natura patrimoniului falitului, sau din condițiunile administrațiunii, tribunalul îi poate impune asemenea obligațiune prin sentinta declarativă de faliment, sau printr-o alta posterioară, din oficiu sau după staruinta delegatiunii creditorilor.

Cuantumul acestei garanții se determina de tribunal, luându-se și avizul delegatiunii.

Articolul 735

Tribunalul este în drept a determina suma retributiunei datorită sindicului pentru munca și serviciile sale.

Retribuțiunea nu poate consta decât într-o sumă fixată pentru toată durata falimentului, sau în o sumă determinata în proportiune de atîta la suta asupra totalității valorilor încasate.

Ea se va plati în rate sau în fracțiuni odată cu repartitiunile succesive de activ între creditori, și în proportiune cu ceea ce dânșii primesc.

Articolul 736

Creditorii survegheaza administrațiunea falimentului prin mijlocul unei delegatiuni a trei sau cinci din ei, numita la cea dintâi adunare ce s-a fixat prin sentinta declarativă de faliment.

Majoritatea creditorilor, a căror creanțe au fost verificate sau admise la pasiv, poate, în adunarea încheierii procesului-verbal de verificarea creanțelor, sa schimbe pe membrii delegatiunii ori pe unul din ei, sau să le sporeasca numărul de la trei la cinci.

Articolul 737

Sindicul este dator sa încunoștiințeze imediat delegaților numirea lor.

Aceștia pînă în cinci zile de la comunicarea numirii lor trebuie să aleagă dintre dânșii un președinte, și sa-l facă cunoscut tribunalului. Iar în caz contrariu delegațiunea se prezidează de creditorul numit cu numărul mai mare de voturi.

Președintele reprezintă delegațiunea creditorilor în relațiunile sale cu sindicaul, cu judecatorulcomisar și cu tribunalul; dar delegațiunea are facultatea de a distribui îndatoririle funcțiunii sale între membrii săi pe rând, sau pentru afaceri determinate.

Dacă președintele este împiedicat, îi tine locul acel dintre ceilalți delegați care a fost numit cu un mai mare număr de voturi.

În caz de paritate de voturi, se prefera cel mai înaintat în vîrsta.

Deciziunile delegaților se iau cu majoritatea absolută a voturilor.

Articolul 738

Delegațiunea creditorilor trebuie să se adune cel puțin de doua ori pe luna, însă președintele poate să o convoace oricînd va crede de cuviință.

Articolul 739

Fiecare din membrii delegatiunii creditorilor are dreptul nelimitat sa examineze registrele și actele privitoare la administrațiunea falimentului.

Delegațiunea și chiar președintele singur are dreptul sa asculte în orice timp pe sindic și pe falit; are asemenea dreptul sa ceara măsurile ce va crede de cuviință în interesul masei creditorilor, și chiar revocarea sindicului.

Articolul 740

Judecătorul-comisar este în special însărcinat de a dirige și grăbi toate operațiunile falimentului.

El ordonă măsurile urgente care sînt necesare pentru siguranța și conservarea bunurilor masei; numește, după propunerea sindicului, pe advocatii, procuratorii, experții, mijlocitorii și custozii de al căror serviciu ar avea nevoie în afacerile falimentului; lichidează cheltuielile, emolumentele și despăgubirile care trebuie să se plătească persoanelor sus zise; convoca pe creditori veri de câte ori găsește cu cale; da relatiuni tribunalului de contestațiunile care se ivesc în faliment și care sînt de competena comercială; și poate propune chiar din oficiu revocarea sindicului.

Tribunalul poate oricînd sa înlocuiască pe judecătorul-comisar cu un alt judecător.

Articolul 741

Judecătorul-comisar trebuie să se pronunțe în trei zile asupra reclamațiunilor ce i s-ar face în contra oricărei operațiuni a sindicului, sub rezerva recursului la tribunal. Ordonanța judecătorului-comisar este executorie provizoriu.

Cererile falitului sau ale creditorilor pentru revocarea sindicului trebuie să fie propuse judecătorului comisar. Dacă acesta nu a referit tribunalului în termen de trei zile, aceleași cereri pot să fie adresate direct tribunalului.

Articolul 742

Cînd din cauza de renunțare ori alt motiv este necesar să se numească unul sau mai mulți membri ai delegatiunii creditorilor, judecătorul-comisar trebuie să îngrijească ca numirea să se facă în cea mai apropiată adunare a creditorilor, sau sa ordone de urgenta o convocare anume pentru aceasta.

Articolul 743

Judecătorul-comisar are dreptul sa asculte pe falit, comisii și impiegatii săi, cum și orice altă persoană, în privinta formării și verificării bilanțului, în privinta cauzelor și împrejurărilor falimentului, și trebuie să transmită procurorului tribunalului informațiunile culese.

Cu toate acestea, ascendenții, descendenții, frații și surorirle, cum și soțul falitului, pot să se abțină de a face vreo depozitiune.

Articolul 744

Dacă în contra falitului ascuns s-a emis mandat de arestare, sau dacă este teama ca se va emite, judecătorul-comisar poate, după cererea falitului, recunoscând printr-o ordonanța necesitatea de a-l asculta personal, sa mijloceasca pe lîngă procuror spre a se obține de la justiția penală competența salvgardarea libertății lui.

Articolul 745

Dacă falitul se afla arestat, judecătorul-comisar îl poate asculta veri de câte ori va avea trebuinta, sau a-l aduce inainta sa după propunerea sindicului, sau a delegatiunii creditorilor, făcînd pentru aceasta cerere judecătorului de instrucțiune.

Articolul 785

Sindicul poate oricînd, cu autorizarea judelui-comisar, sa retragă în profitul falimentului lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de judecătorul comisar vînzarea gagiului cu licitație publică, și creditorului nu se va putea opune la aceasta decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Dacă gagiul s-a vândut pe un preț mai mare decât creanta, prisosul aparține masei falimentului.

Articolul 786

Dispozițiile codicelui civil privitoare la privilegiile asupra mobilelor se aplică și în materie de faliment, cu rezerva dispozițiunilor speciale cuprinse în acest codice și cu modificările următoare:

1) Salariul datorat lucrătorilor intrebuintati de-a dreptul de către falit, în timpul lunii care a precedat declarația falimentului, se va admite între creanțele privilegiate, în același rang ca privilegiul stabilit în art. 1729 din codicele civil pentru salariile datorate oamenilor de serviciu. Salariul datorat baietilor din pravalie și comisilor pentru cele șase luni care au precedat declararea falimentului se va admite cu același rang.

2) Privilegiul locatorului prevăzut la art. 1730 codicele civil nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazine sau din locurile unde locatarul își exercită comertiul sau industria, sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune fraudulos. Privilegiul are loc și asupra descpagubirii datorată locatorului după dispozițiile art. 716;

3) Creanta pentru prețul neplătit al mașinilor de importanța valoare, întrebuințate într-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă, este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub articolul 1730 codicele civil, asupra mașinilor vândute și predate falitului în cei trei ani care au precedat declarația falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune. Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni de la predarea mașinilor în primirea cumpărătorului în țara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea și creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară a tribunalului în jurisdicțiunea căruia s-au așezat mașinile.

Articolul 787

Sindicul trebuie să prezinte judecătorului-comisar lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestațiunile asupra existenței privilegiului vor fi rezolvate după dispozițiile art. 776 și următoarele.

Articolul 788

Dacă prețul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiați, aceștia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celelalte părți de activ.

Articolul 789

Dacă una sau mai multe repartitiuni a prețului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea prețului imobilelor, creditorii privilegiați sau ipotecari ale căror creanțe sînt verificate concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta, cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

Articolul 790

Creditorii privilegiați sau ipotecari care, după vînzarea imobilelor, sînt defenitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanțelor lor, nu vor primi partea din prețul ce li se cuvine, decât deducandu-se dintr-ansa sumele ce ei au primit deja din repartițiile masei hirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalți creditori ipotecari, dar sînt atribuite masei hirografare și distribuite numai ei.

Articolul 791

Dacă creditorii privilegiați sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanțele lor asupra prețului imobilelor, drepturile lor asupra masei hirografare sînt definitiv regulate în proporție cu sumele pentru care ai au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, și masa va fi subrogată în locul lor pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispozițiile art. 789, peste proporțiunea părții creanței necolocate.

Articolul 792

În privinta creditorilor privilegiați sau ipotecari care nu au fost colocati în rang util asupra prețului, sau care nu sînt plătiți integral cu prețul imobilelor, se vor aplica dispozițiile art. 788.

Articolul 793

În caz de faliment al bărbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile precum și imobilele parafernale care-i aparțineau în momentul căsătoriei, și pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei provenind din cauze juridice anterioare, sau prin efectul unei donatiuni sau succesiuni testamentare sau legitime

Articolul 794

Femeia va relua asemenea imobilele dobândite de dânsa și în numele ei cu banii proveniți din înstrăinarea bunurilor care-i aparțineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, cu condițiune însă numai ca în contractul de achizitiune să se declara expres aceasta întrebuințare și ca proveniență banilor să fie stabilită printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa.

Articolul 795

În toate celelalte cazuri și oricare ar fi regimul sub care s-au căsătorit sotii, prresumtia este ca bunurile dobândite de femeia falitului aparțin bărbatului și ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la masa falimentului; femeia însă este admisă să facă proba contrarie.

Articolul 796

Bunurile mobile, atît dotale cat și parafernale cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arătate în art. 793, se reiau de femeie în natura dacă identiatea lor este dovedită cu un inventar sau prin orice act cu data certa.

Dacă bunurile femeii au fost înstrăinate și cu prețul lor s-au dobîndit alte bunuri mobile și imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat în art. 794, cu condițiune ca proveniență banilor și noua lor întrebuințare să fie constatată printr-un act avînd data certa.

Toate celelalte obiecte mobile aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii și oricare ar fi regimul căsătoriei, se presupun ca aparțin bărbatului, afară numai dacă femeia nu va proba contrariul.

Articolul 797

Data certa a unui act, cerută de art. 794 și 796, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achizitiunii, a posesiunii și a înstrăinării titlurilor de credit și acțiunilor de societăți comerciale se va putea face și cu registrele stabilimentelor publice, sau ale societăților prin acțiuni.

Articolul 798

Dreptul arătat în art. 793 și 794 nu poate fi exercitat de femeie decât cu sarcina datoriilor și ipotecilor de care acele bunuri au fost legalmente grevate.

Articolul 799

Dacă bărbatul era comerciant la expoca celebrarii căsătoriei, sau dacă, neavând atunci vreo profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeii nu se întinde în nici un caz asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alt titlu, afară de succesiune sau donatiune.

În cazurile sus zise femeia nu poate exercita nici o acțiune asupra masei falimentului pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie, și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.

Articolul 800

Dacă femeia are contra bărbatului vreo creanta derivând dintr-un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vreo datorie, creanta este presumata a fi constituită și datoria a fi plătită cu banii bărbatului, și femeia nu va putea exercita nici o acțiune asupra masei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispozițiunilor art. 795.

Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului pentru prețul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervandu-se însă acțiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate conform dispozițiilor art. 1255 din codicele civil.

Articolul 801

Creditorul care poseda obligațiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit și alți coobligati, care au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate masele și va fi trecut cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Articolul 802

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligaților, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital și accesorii, a fost plătită de una sau de mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acțiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea drept de regres contra celui de al doilea în proportiune cu partea datoriei ce au plătit, și cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăruia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaților, ar trece peste suma lui datorată, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proporțiunea sus arătată. Dacă însă unii din coobligati erau garanții altora, prisosul aparține după ordinea obligațiunilor maselor falimentelor a acelor coobligati care au dreptul să fie garantați.

Articolul 803

Dacă creditorul, posesor al unor obligațiuni solidare între falit și alți coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decât scăzându-se partea primită și conserva pentru ceea ce-i mai ramne datorat drepturile sale contra coobligaților sau fidejusorilor.

Coobligatul sau fidejusorul falitului care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului sau fidejusorelui, restrangandu-și în acest caz acțiunile sale contra aceluiași coobligat su fidejusore la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

Articolul 804

Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranța acțiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiționat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dar această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului, și prin urmare va fi computata o singură dată în calculul majorității cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Prețul bunurilor ipotecate sau al gajului aparține creditorului, deducandu-se din suma ce îi este datorată.

Articolul 805

Creditorii conserva acțiunea lor pentru totalitatea creanțelor contra coobligaților sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obținut un concordat la care ar fi consimțit de bunăvoie înșiși acești creditori.

Articolul 811

Judecătorul-comisar, ascultând delegațiunea creditorilor, poate autoriza pe sindic sa vândă mărfurile și celelalte obiecte mobile ale falitului, fixând însă termenul vânzării și prescriind dacă ea trebuie să se facă prin buna învoiala, sau cu licitațiune, prin organul mijlocitorilor de mărfuri, prin al portareilor, sau altor funcționari publici delegați pentru acesta. Aceasta autorizație poate fi acordată pentru cauze binecuvantate chiar înainte de a fi expirat termenul indicat la art. 806, citându-se însă prealabil falitul.

În ambele cazuri ordonanța va fi supusă apelului la tribunal.

Articolul 812

Tribunalul, după cererea sindicului și citând pe falit, poate autoriza pe sindic sa trateze și sa încheie vînzarea în masa totală sau parțială a bunurilor mobile rămase nevandute și a creanțelor neîncasate. Actul de înstrăinare trebuie să fie aprobat de delegațiunea creditorilor și omologat de tribunal.

Articolul 813

De la data sentinței declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor, chiar dacă ar avea asupra lor un drept de privilegiu sau ipoteca; sindicul însă este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.

Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent îndată după expirarea termenului prevăzut de art. 806.

Dacă la prima licitație nu se prezintă concurenți, judecătorul-comisar va putea, după cererea sindicului și cu consimțămîntul delegatiunii creditorilor și al creditorilor ipotecari să permită vînzarea de bunăvoie, cînd ea ar prezenta un folos invederat.

Actul de vânzare trebuie să fie omologat de tribunalul civil.

Articolul 814

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunța sentinta declarativă de faliment de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, sindicul trebuie, pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere, sa intervină sau sa ceara a fi substituit în locul creditorului urmăritor în cazurile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 513 și 523 procedura civilă se aplică și în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are și alte imobile în cuprinsul jurisdicțiunii aceluiași tribunal.