Convenția din 25 martie 2002

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităților sale locale ori al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenție sunt în special:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe venitul realizat de persoane fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende;

(vi) impozitul pe clădiri;

(vii) impozitul pe teren;

(denumite în continuare impozit român);

b) În cazul Letoniei:

(i) impozitul pe venitul întreprinderilor (uznemumu ienakuma nodoklis);

(îi) impozitul pe venitul personal (iedzivotaju ienakuma nodoklis);

(iii) impozitul pe proprietate (ipasuma nodoklis);

(iv) impozitul pe proprietăți imobiliare (nekustama ipasuma nodoklis);

(denumite în continuare impozit leton).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite după data semnării acestei convenții, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Letonia, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zona economică exclusiva asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și jurisdicție;

c) termenul Letonia înseamnă Republica Letonia și, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Letonia și orice alta zona adiacenta apelor teritoriale ale Republicii Letonia asupra cărora, potrivit legislației Letoniei și în concordanta cu legislația internationala, pot fi exercitate drepturile Letoniei cu privire la fundul marii și subsolul acesteia și la resursele lor naturale;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava, exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului în care asemenea nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanțelor Publice sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Letoniei, Ministerul Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

i) termenul național înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizica având cetățenia României și orice persoană juridică, asociere de persoane sau orice alta entitate care are statutul sau în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în cazul Letoniei, orice persoană fizica având naționalitatea Letoniei și orice persoană juridică, asociere de persoane și asociație care are statutul sau în conformitate cu legislația în vigoare în Letonia.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl care la acel moment în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică, orice înțeles pe care îl are în cadrul legislației fiscale a acestui stat, prevaland asupra intelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acestui stat.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natura similară și include, de asemenea, acest stat și orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Aceasta expresie totuși nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state, va fi considerată rezidență numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență numai a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve problema de comun acord și vor determina modul de aplicare a acestei convenții în cazul acestei persoane.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier; și

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții, un proiect de construcții, asamblare sau de instalare ori activitățile de supraveghere ori consultanța legate de acestea constituie sediu permanent numai când asemenea șantier, proiect sau activitate durează o perioadă mai mare de 6 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru ca aceasta vinde produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, care au fost expuse în cadrul unui târg temporar sau al unei expoziții, la închiderea targului ori a expoziției menționate.

6. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricăror activități pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragrafele 4 și 5, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant ori care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia va include în orice caz accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale. Navele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Când deținerea de acțiuni sau a altor părți sociale la o societate da dreptul deținătorului acestor acțiuni sau părți sociale sa beneficieze de proprietăți imobiliare deținute de societate, venitul din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a unor asemenea drepturi pot fi impuse în statul contractant în care este situata proprietatea imobiliară.

5. Prevederile paragrafelor 1, 3 și 4 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice ori similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevăzute de legislația interna a statului contractant în care sediul permanent este situat.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul în care exista motive temeinice și suficiente de a se proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenție, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant, obținute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internațional, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și, în oricare caz, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat contractant și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acțiuni sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte drepturi (inclusiv părți sociale), care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo și deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau baza fixa situate în celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat contractant.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant, obținute și deținute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv de o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia, de Banca naționala ori de orice instituție financiară deținută în întregime de acel guvern, sau dobânzile realizate la împrumuturile garantate de acel guvern sunt scutite de impozit în primul stat menționat.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare, și în special veniturile din efecte publice și veniturile din titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, când persoana plătitoare a dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 2% din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plățile făcute unui broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau agent de către legislația fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo și activitățile pentru care se plătesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitățile care generează obligația de plată și aceste comisioane se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma comisioanelor, ținându-se seama de activitățile pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plati de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor destinate publicului, prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologie similară), orice patent sau marca de comerț, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație, ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat contractant. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele și aceste redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 14

Câștiguri de capital

1. Câștigurile sau veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, sau acțiunile unei societăți al carei capital consta în principal în asemenea proprietăți, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

3. Câștigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internațional de acea întreprindere ori a proprietăților mobiliare necesare exploatării acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acest stat contractant.

4. Câștigurile obținute din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 și 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de o persoană fizica care este rezidență a unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant. Dar acest venit poate fi impus, de asemenea, în celălalt stat contractant:

a) dacă are o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităților sale; dar numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe;

b) dacă sta în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade ce depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; în acest caz numai acea parte din venit care este obținută din activitățile sale desfășurate în celălalt stat contractant.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 și 22, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pentru aceasta activitate pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile primite pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acest stat.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau al oricărui alt organ similar al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv, din activitățile sale personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică veniturilor obținute din activitățile exercitate într-un stat contractant de un artist sau de un sportiv dacă vizita în acel stat contractant este în întregime sau în principal suportată din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau ale autorităților lor locale ori ale unităților lor administrativ-teritoriale. În acest caz venitul va fi impozabil numai în statul contractant în care artistul sau sportivul este rezident.

Articolul 19

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut sunt impozabile numai în acest stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile și alte plati similare făcute conform legislației referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila unei persoane fizice, în mod periodic la scadente fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzatoarea recompensare în bani sau în echivalent banesc.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Salariile și alte remunerații similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau o autoritate locală ori o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autorități ori unități, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși aceste salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat, și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei autorități ori unități sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizica este rezidență și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se aplică salariilor și altor remunerații similare și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială ale acestuia.

Articolul 21

Studenți și practicanti

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau pregătire un student, un stagiar sau practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat, numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat.

Articolul 22

Profesori și cercetători

1. O persoana fizica care viziteaza un stat contractant pentru a preda sau a desfășura activități de cercetare la o universitate, colegiu sau la alta unitate de învățământ sau științifică recunoscută în acel stat contractant și care este sau a fost imediat înainte de aceasta vizita un rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de impozit în primul stat contractant menționat pentru remunerațiile obținute pentru predare sau cercetare, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în scopul de a preda sau a cerceta.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

Articolul 24

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietățile imobiliare la care se face referire la art. 6, deținut de un rezident al unui stat contractant și care este situat în celălalt stat contractant, poate fi impus în celălalt stat contractant.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăți mobiliare aparținând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în celălalt stat contractant.

3. Capitalul constituit din nave și aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internațional și proprietățile mobiliare ținând de exploatarea unor asemenea nave și aeronave este impozabil numai în acest stat.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impozitate în Letonia, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în Letonia;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în Letonia.

Totuși aceasta deducere nu va depăși în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Letonia.

2. În cazul Letoniei, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

a) când un rezident al Letoniei realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impozitate în România, în afară de cazul în care prin legislația sa interna se prevede un tratament mai favorabil, Letonia va acorda:

(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în România;

(îi) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în România.

Totuși aceasta deducere nu va depăși în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital în Letonia, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.

b) În sensul subparagrafului a) al acestui paragraf, când o societate care este rezidență a Letoniei primește dividende de la o societate care este rezidență a României, la care deține cel puțin 10% din acțiunile care dau drept integral de vot, impozitul plătit în România va include nu numai impozitul pe dividende plătit, ci și acea parte din impozitul plătit pe profitul societății, din care se plătesc dividendele.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidență. Aceasta prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat, care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11, paragrafului 6 al art. 12 sau paragrafului 6 al art. 13, dobânzile, comisioanele, redevențele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat, nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel și natură.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența, în cazul în care reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, va rezolva cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante vor coopera în rezolvarea pe calea unei înțelegeri amiabile a oricăror dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de prezenta convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor prezentei convenții. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret, în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu de fabricație ori comercial, sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

Prezenta convenție va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care se atesta îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenții în fiecare stat contractant. Prevederile prezentei convenții vor produce efecte:

a) În cazul României:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenție intră în vigoare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenție intră în vigoare.

b) În cazul Letoniei:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenție intră în vigoare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și impozite pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenție intră în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare până când va fi denunțată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenția pe cai diplomatice, prin remiterea unei note de denunțare scrise, cu cel puțin 6 luni înainte de sfârșitul oricărui an calendaristic. În aceasta situație prezenta convenție va inceta să aibă efect:

a) În cazul României:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

b) În cazul Letoniei:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și impozite pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.

Semnată la București la 25 martie 2002, în doua exemplare originale în limbile română, letona și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.

Pentru România,

Adrian Nastase,

prim-ministru

Pentru Republica Letonia,

Andris Perzins,

prim-ministru