Procedură · Ministerul Apelor și Protecției Mediului

Procedura din 30 septembrie 2002

pentru acceptarea deșeurilor la depozitare

prezumat în vigoare

Data actului
30 septembrie 2002
Emitent
Ministerul Apelor și Protecției Mediului
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 848 din 25 noiembrie 2002
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 28.795 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

A. PROCEDURI PRELIMINARE PENTRU ACCEPTAREA DEȘEURILOR LA DEPOZITARE

1. Caracterizarea generală a deșeurilor

1.1. Caracterizarea generală a unui deseu reprezintă prima etapa în cadrul procedurii de acceptare la depozitare și ea se realizează prin colectarea tuturor datelor și informațiilor necesare pentru asigurarea condițiilor de depozitare a fiecărui tip de deseu, pe termen lung, în condiții de siguranță.

1.2. Informațiile generale vizează diferite aspecte, printre care cele mai importante sunt:

a) tipul de deseu și sursa din care provine, compozitia, starea fizica și alte caracteristici;

b) determinarea comportării deseului în depozit pentru stabilirea operațiunilor de tratare, în conformitate cu prevederile

art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002

privind depozitarea deșeurilor;

c) evaluarea caracteristicilor deseului în raport cu valorile limita;

d) determinarea valorilor limita normale și excepționale între care variaza indicatorii caracteristici unui tip de deseu, respectiv levigatului;

e) determinarea indicatorilor specifici care trebuie analizati, precum și determinarea modului în care pot fi simplificate procedurile de testare, prin eliminarea parametrilor pentru care exista informații suficiente.

1.3. În cazul în care în urma caracterizarii generale a unui deseu rezultă ca acesta îndeplinește criteriile calitative și cantitative stabilite pentru o anumită clasa de depozit (a se vedea cap. 2), se considera ca deseul poate fi depozitat pe un depozit din clasa respectiva.

1.4. Generatorul de deșeuri este răspunzător pentru corectitudinea datelor de caracterizare a deșeurilor proprii.

1.5. Operatorul depozitului păstrează înregistrări ale informațiilor necesare pentru fiecare tip de deseu, pentru o perioadă stabilită de autoritatea de mediu competența.

1.6. Caracterizarea generală a unui deseu cuprinde următoarele informații:

a) sursa de producere a deseului (activitatea și unitatea economică, acolo unde este cazul);

b) date referitoare la procesul care generează deseul respectiv (descrierea procesului tehnologic cu precizarea punctelor de unde rezultă deșeuri, date privind materiile prime și produsele);

c) date privind compozitia deseului și comportarea la levigare, atunci când acestea sunt considerate relevante;

d) aspectul deseului (miros, culoare, stare fizica);

e) codul conform

Hotărârii Guvernului nr. 856/2002

privind evidenta gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, și alte informații considerate necesare;

f) pentru deșeurile periculoase - proprietatea care face ca respectivul deseu să fie considerat periculos, conform anexei nr. IE la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 426/2001;

g) clasa de depozit în care poate fi acceptat deseul;

h) informații suplimentare sau alte restrictii și precautii necesare pentru activitatea de depozitare propriu-zisa.

Ca regula generală, informațiile de mai sus se obțin în urma testarii deseului. Pe lângă comportarea la levigare, compozitia deseului trebuie să fie cunoscută sau determinata prin analize.

1.7. Cantitatea și calitatea informațiilor pentru caracterizarea generală, testele de laborator necesare, precum și testele de verificare a conformarii sunt elemente care se stabilesc în funcție de tipul de deseu. Din acest punct de vedere se poate face următoarea clasificare a tipurilor de deșeuri:

a) deșeuri individuale generate în mod curent din același proces și din aceeași instalatie;

b) fluxuri de deșeuri uniforme și bine definite, comune pentru instalații de același tip;

c) deșeuri în cantități reduse, care nu sunt generate în mod curent.

1.8. Datele de caracterizare generală obținute pot fi comparate direct cu criteriile de acceptare stabilite pentru fiecare clasa de depozit (de exemplu: potențialul poluant al constituentilor anorganici și organici) și pot fi furnizate, dacă este cazul, informații suplimentare (de exemplu: consecințele depozitarii în amestec cu deșeuri municipale).

1.9. Caracterizarea unui deseu după modul de generare

1.9.1. Deșeuri individuale generate în mod curent din același proces și din aceeași instalatie

1.9.1.1. Aceasta categorie cuprinde deșeurile generate în mod curent din același proces, desfășurat în aceeași instalatie, unde:

a) funcționarea instalației și desfășurarea procesului generator de deșeuri, în ansamblul sau, sunt bine cunoscute;

b) operatorul instalației furnizează toate informațiile necesare și informează operatorul depozitului de deșeuri cu privire la schimbările ce apar în procesul generator de deșeuri (în special modificările de materii prime și materiale care intră în proces).

1.9.1.2. Caracterizarea generală cuprinde pe lângă datele de baza:

a) domeniul de variatie a compoziției deseului;

b) variabilitatea domeniului de valori în care se încadrează anumiti indicatori ce pot caracteriza deseul;

c) comportarea la levigare, determinata prin teste de levigare rapide și/sau teste de percolare, dacă este necesar;

d) indicatorii specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacă este necesar să se demonstreze lipsa contaminantilor).

1.9.1.3. Pentru un anumit tip de deseu se efectuează cel puțin două seturi de analize. Dacă rezultatele obținute se încadrează într-un domeniu restrâns de variatie, atunci deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioară în scopul depozitarii se efectuează numai teste de verificare a conformarii.

1.9.1.4. Prevederile de mai sus nu se aplică deșeurilor rezultate din instalații pentru compactarea/aglomerarea și amestecarea deșeurilor și din stații de transfer, respectiv fluxurilor mixte de deșeuri provenite din activitatea agenților de colectare.

1.9.2. Fluxuri de deșeuri uniforme și bine definite, comune pentru instalații de același tip

1.9.2.1. Aceasta categorie cuprinde tipuri de deșeuri cu caracteristici variind în limite cunoscute, rezultate din același tip de proces (de exemplu: cenusa de la incinerarea deșeurilor municipale), dar din instalații diferite.

1.9.2.2. Caracterizarea generală cuprinde pe lângă datele de baza:

a) informații referitoare la scopul evaluării, prin intermediul cărora se stabilește dacă prezintă interes întregul flux de deșeuri sau numai anumite subcategorii componente; în acest ultim caz trebuie specificat cum anume sunt identificate și caracterizate părțile componente care interesează;

b) variabilitatea și domeniul de valori în care se încadrează datele referitoare la compozitia întregului flux de deșeuri, respectiv a subcategoriilor;

c) variabilitatea și domeniul de valori în care se încadrează caracteristicile deseului;

d) comportarea la levigare pentru anumite categorii clar definite, componente ale fluxului de deșeuri - se determina prin teste de levigare discontinua și/sau teste de percolare, în cazul în care autoritatea de mediu competența stabilește o asemenea cerința;

e) indicatori specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacă este necesar să se demonstreze lipsa contaminantilor posibili).

1.9.2.3. Deoarece această categorie cuprinde deșeuri generate în instalații diferite, este necesară o evaluare mai detaliată decât în cazul deșeurilor din categoria prevăzută la pct. 1.9.1, realizată prin mai multe seturi de analize. Pe baza rezultatelor obținute se stabilesc domeniul de valori și modul în care variaza proprietățile caracteristice, precum și conținutul de poluanti al deșeurilor. Având toate aceste date, deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioară în scopul depozitarii se efectuează numai teste de verificare a conformarii.

1.9.3. Deșeuri în cantități reduse, care nu sunt generate în mod curent

Aceasta categorie cuprinde deșeuri care nu sunt generate în mod curent din același proces și aceeași instalatie și nici nu fac parte din fluxuri de deșeuri bine definite. Fiecare lot de deșeuri de acest tip trebuie caracterizat separat. Caracterizarea generală cuprinde determinarea și evaluarea indicatorilor de baza pentru fiecare lot și nu este necesară efectuarea nici unor teste de conformitate, deoarece fiecare lot de deșeuri se analizează separat.

2. Cazuri în care nu sunt necesare teste și analize de laborator

Testele și analizele de laborator nu sunt necesare în următoarele cazuri:

a) deseul se regaseste pe o lista de deșeuri pentru care s-a stabilit de către autoritatea de mediu competența că nu este necesară efectuarea de analize (a se vedea Criteriile pentru acceptarea deșeurilor la depozitare);

b) toate datele necesare, cerute de către autoritatea de mediu competența, sunt furnizate și însoțite de documente justificative;

c) al anumitor tipuri de deșeuri pentru care nu se poate realiza testarea sau pentru care nu sunt disponibile proceduri de analiza și criterii de acceptare - acest fapt trebuie să fie justificat și documentat.

3. Teste pentru verificarea conformarii

3.1. În cazul în care, pe baza informațiilor de caracterizare generală, rezultă ca un deseu îndeplinește criteriile de acceptare într-o anumită clasa de depozit, se procedează la teste ulterioare pentru verificarea conformarii, pentru a se stabili dacă deseul respectiv este conform cu datele de caracterizare generală și cu criteriile de acceptare.

3.2. Scopul realizării testelor de conformare este de a verifica periodic fluxurile de deșeuri care vin la depozitare.

3.3. Indicatorii relevanti, specifici, care trebuie analizati sunt stabiliți în cadrul caracterizarii generale și diferă în funcție de natura deseului. Verificarea trebuie să arate ca lotul de deșeuri se încadrează în limitele stabilite pentru indicatorii specifici.

3.4. Testele și analizele pentru verificarea conformarii se realizează prin aceleași metode utilizate în cadrul caracterizarii generale și cuprind cel puțin un test de levigare discontinua.

3.5. Deșeurile pentru care nu sunt necesare analize de caracterizare generală sunt exceptate și de la efectuarea testelor de verificare.

3.6. Testele de verificare se realizează cel puțin anual și, în orice situație, operatorul trebuie să se asigure ca efectuarea testelor de verificare se desfășoară în conformitate cu scopul și frecventa stabilite în cadrul caracterizarii generale.

3.7. Înregistrările rezultatelor sunt păstrate pentru o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competența.

4. Verificarea la locul de depozitare

4.1. Fiecare transport de deșeuri adus la un depozit se inspecteaza vizual înainte și după descărcare.

4.2. Se verifica documentația insotitoare.

4.3. Pentru deșeurile pe care generatorul le depozitează pe un amplasament propriu (pe care îl are sub control) verificarea se poate face la punctul de livrare a transportului.

4.4. Deseul se accepta la depozitare numai dacă este conform cu cel descris în cadrul caracterizarii generale și verificării, respectiv cu cel pentru care sunt prezentate documente insotitoare. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții, deseul nu este acceptat în depozit.

4.5. Este necesară testarea aleatorie a deseului înainte ca acesta să fie depozitat. În acest scop se utilizează metode de testare rapida.

4.6. Probele prelevate se păstrează, după depozitarea deseului, pentru o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competența.

B. CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEȘEURILOR LA DEPOZITARE

1. Generalitati

1.1. Stabilirea criteriilor de acceptare a deșeurilor la depozitare tine seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:

a) necesitatea asigurării condițiilor necesare pentru protecția mediului și a sănătății populației;

b) modul specific de construire și amenajare a fiecărui tip de depozit (realizarea sistemelor de impermeabilizare, a celor de colectare și de tratare a levigatului, respectiv a sistemelor de colectare și evacuare a gazului de depozit).

1.2. Criteriile de acceptare a unui tip de deseu pe o anumită clasa de depozit se stabilesc ținându-se cont de caracteristicile deșeurilor, și anume:

a) compozitia fizico-chimica;

b) conținutul de materie organică;

c) biodegradabilitatea compusilor organici continuti;

d) conținutul de compuși potențial toxici/periculosi;

e) levigabilitatea prognozata/testata;

f) proprietățile ecotoxicologice ale deșeurilor și ale levigatului.

1.3. Pentru a fi încadrat pe lista aferentă unei anumite clase de depozit, un deseu este supus Nivelului 1 de testare, care consta în caracterizarea generală, realizată cu metode de analiza standardizate*1) pentru determinarea compoziției fizico-chimice și pentru testarea comportării la levigare și/sau a variației caracteristicilor pe termen scurt și lung. Indicatorii care trebuie testati, precum și limitele maxime admise se stabilesc pentru fiecare tip de depozit.

------------

*1) Până la data intrării în vigoare a documentului de fața vor fi standardizate metodele de analiza pentru determinarea caracteristicilor deșeurilor.

1.4. Pe baza criteriilor de acceptare a deșeurilor pe o anumită clasa de depozit se stabilește Lista naționala de deșeuri acceptate în fiecare clasa de depozit, iar pe baza acestei liste se întocmește lista specifică pentru fiecare depozit (care trebuie inclusă în autorizația de mediu a depozitului).

1.5. Pentru a se regasi pe o lista specifică a unui depozit, un deseu trebuie supus Nivelului 2 de testare, care se realizează prin verificări periodice (semestriale sau anuale) efectuate prin analize simple, standardizate și prin metode de caracterizare a comportării, pentru a se determina dacă deseul își menține încadrarea în condițiile prevăzute în autorizația de mediu.

1.6. Pentru acceptarea efectivă a unui transport de deșeuri pe un depozit, acesta este supus Nivelului 3 de testare, care consta în verificarea la fața locului printr-un control vizual, în urma căruia se confirma ca deseul adus la depozitare este același cu cel care a fost testat la Nivelul 2 de testare și ca este cel descris în documentele de însoțire.

1.7. Ținându-se cont atât de cadrul legislativ existent la momentul actual, cat și de nivelul de dezvoltare a tehnicilor de analiza, obligativitatea testarilor corespunzătoare celor 3 niveluri de testare mai sus amintite se introduce etapizat, astfel încât să se realizeze toate analizele și testarile necesare conform standardelor europene și naționale armonizate.

2. Criterii pentru acceptarea deșeurilor pe depozitele de deșeuri inerte

2.1. Deșeuri care pot fi acceptate fără testare într-un depozit de deșeuri inerte

2.1.1. Tipurile de deșeuri enumerate în tabelul nr. 2.1 sunt considerate ca îndeplinesc criteriile de definire a unui deseu inert (conform lit. f) din anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 ). Aceste deșeuri sunt acceptate în depozitele de deșeuri inerte fără a necesita testare și analizare.

2.1.2. Deșeurile inerte trebuie să fie constituite din fluxuri unice de deșeuri, provenite din aceeași sursa. Tipuri diferite de deșeuri, dintre cele enumerate în tabel, pot fi acceptate în amestec numai dacă se dovedește ca provin din aceeași sursa.

2.1.3. În cazul în care exista suspiciuni în ceea ce privește contaminarea (fie în urma inspecției vizuale, fie din datele cunoscute despre sursa de proveniență), deșeurile sunt fie analizate, fie refuzate de la depozitare. Dacă deșeurile sunt contaminate sau conțin alte tipuri de materiale (metale, azbest, plastic, substanțe chimice etc.) la un nivel care poate genera riscuri și care să justifice depozitarea lor pe o altă clasă de depozit, ele sunt respinse de la depozitare într-un depozit de deșeuri inerte.

2.1.4. Dacă exista îndoieli cu privire la modul în care un deseu îndeplinește criteriile de definire a deșeurilor inerte sau la existenta substanțelor contaminante, atunci se procedează la efectuarea de teste și analize.

Tabelul nr. 2.1

Tipul deșeului

Codul (lista deșeurilor)

Restricții

Deșeuri din fibre de sticlă

10 11 03

Numai deșeuri care nu conțin lianți organici

Ambalaje de sticlă

15 01 07

Beton

17 01 01

Numai deșeuri sortate din construcții și demolări*)

Cărămizi

17 01 02

Numai deșeuri sortate din construcții și demolări*)

Țigle și materiale ceramice

17 01 03

Numai deșeuri sortate din construcții și demolări*)

Amestecuri de beton, cărămizi, țigle și materiale ceramice fără conținut de substanțe periculoase

17 01 07

Numai deșeuri sortate din construcții și demolări*)

Sticlă

17 02 02

Asfalturi fără conținut de gudron de huilă

17 03 02

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) < 25 mg/kg sau conținut de gudron < 0,01%

Pământ și pietre fără conținut de substanțe periculoase

17 05 04

- Exclusiv material de acoperire, turbă

- Exclusiv pământ și pietre din zone contaminate

Sticlă

20 01 02

Numai sticlă colectată separat

Pământ și pietre

20 02 02

- Numai din categoria deșeuri din grădini și parcuri

- Exclusiv material de acoperire, turbă

----------

- deșeuri generate la construirea clădirilor și/sau a altor elemente de infrastructura;

- sol, pietre și vegetație generate în cadrul lucrărilor de nivelare și construire a fundațiilor;

- materiale similare generate din activitățile de întreținere a drumurilor.

2.1.5. În sensul prezentului ordin, expresia deșeuri sortate din construcții și demolări înseamnă deșeuri din construcții și demolări cu conținut cat mai mic posibil de alte tipuri de materiale (metale, plastic, pământ, materiale organice, lemn, cauciuc etc.).

2.1.6. Nu se accepta deșeuri din construcții și demolări contaminate cu substanțe organice sau anorganice periculoase (de exemplu: materiale vopsite, materiale provenite de la depozitarea pesticidelor și a altor substanțe periculoase, materiale provenite de la demolări din zone contaminate) decât dacă se prezintă buletine de analiza a levigatului acestor deșeuri care să ateste ca deseul este contaminat nesemnificativ.

2.1.7. Deșeurile cuprinse în Lista de deșeuri acceptate la depozitare în depozitele de deșeuri inerte și care nu apar în tabelul nr. 2.1 fac obiectul analizarii și testarii, conform procedurilor specifice, pentru a se stabili dacă ele îndeplinesc criteriile de acceptare la depozitele de deșeuri inerte, în conformitate cu prevederile pct. 2.2.1 și 2.2.2.

2.2. Valori limita pentru caracteristicile deșeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri inerte

2.2.1. Valori limita pentru levigabilitate

Valorile prezentate în tabelul nr. 2.2 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deșeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri inerte.

Valorile sunt exprimate direct în mg/l și reprezintă rezultatele testului de percolare*1).

--------------

*1) Testul de percolare se realizează la un raport lichid/solid de 10 l/kg, pentru 3 variante de aciditate a fazei lichide, și anume: pH ≈'98 6 (apa distilata), pH ≈'98 5 (soluție tampon), pH ≈'98 3,5 (soluție acid acetic); timpul de agitare optim = 4 ore. După filtrare se determina din faza lichidă indicatorii specifici.

Tabelul nr. 2.2

Indicatorul

Valoarea maximă admisă (mg/l)

As

0,1

Ba

5

Cd

0,2

Cr total

1

Cr hexavalent

0,1

Cu

0,1

Hg

0,05

Mo

0,1

Ni

0,5

Pb

0,2

Sb

0,1

Se

0,1

Zn

0,5

Cloruri

500

Fluoruri

5

Sulfați

600

Fenoli antrenabili cu vapori de apă

0,3

2.2.2. Valori limita pentru conținutul de materie organică în deseu

Indicatorul

Valoarea maximă admisă (mg/kg)

Carbon organic total

30.000

Benzen- Toluen- Etilbenzen- Xilen (BTEX)

6

Bifenili policlorurați (PCB) 7 tipuri

1

Uleiuri minerale (C 10-C 40)

500

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)

Se stabilesc de către autoritatea de mediu competentă în urma realizării unor studii de specialitate realizate de generatorul de deșeuri

3. Criterii pentru acceptarea deșeurilor în depozitele de deșeuri nepericuloase

3.1. Deșeuri care pot fi acceptate fără testare în depozitele de deșeuri nepericuloase

3.1.1. Pot fi acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase, fără a fi supuse nici unei testări, deșeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform lit. h) din anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 , precum și namolurile rezultate în urma operațiilor de tratare a apelor uzate municipale. Aceste tipuri de deșeuri nu sunt admise la depozitare dacă nu au fost tratate [conform prevederilor

art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 ] sau dacă sunt contaminate la un nivel suficient de ridicat încât sa determine apariția de riscuri asociate și deci să justifice eliminarea lor în alt mod.

3.1.2. Deșeurile municipale biodegradabile nu se depozitează în aceleași celule cu deșeurile periculoase stabilizate care, în urma unei operații de tratare, au căpătat caracter nepericulos [a se vedea și

art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 ].

3.2. Valori limita pentru caracteristicile de levigabilitate ale deșeurilor nepericuloase

3.2.1. Valorile prezentate în tabelul nr. 3.1 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deșeurilor acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l și reprezintă rezultatele testului de percolare.

Tabelul nr. 3.1

Indicatorul

Valoarea maximă admisă (mg/l)

As

0,2

Ba

7,5

Cd

0,3

Cr total

1,5

Cr hexa

0,2

Cu

0,2

Hg

0,1

Mo

0,2

Ni

1,0

Pb

0,5

Sb

0,2

Se

0,2

Zn

1,0

Cobalt

2,0

Fluoruri

7,5

Sulfați

600

Cloruri

750

Sulfocianuri

15,0

3.3. Criterii pentru deșeurile periculoase care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase

3.3.1. În conformitate cu prevederile

art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 , deșeurile periculoase stabile, nereactive, care au o comportare echivalenta cu cea a deșeurilor nepericuloase, pot fi acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase.

3.3.2. Caracterul stabil, nereactiv consta în faptul ca levigabilitatea deseului nu se modifica în mod negativ sub influența condițiilor de mediu (de exemplu: apa, aer, temperatura, sarcini mecanice) și/sau a altor deșeuri (inclusiv a levigatelor și a gazului de depozit), în condițiile ce se dezvolta în depozit sau în cazul accidentelor previzibile.

3.3.3. Din punct de vedere al aspectului fizic deșeurile periculoase stabilizate se pot clasifica în:

3.3.3.1. deșeuri în forma granulara;

3.3.3.2. deșeuri în forma monolitica;

3.3.3.3. deșeuri cu conținut de azbest.

3.3.3.1. Deșeuri în forma granulara

Valorile limita prezentate în tabelul nr. 3.2 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deșeurilor periculoase stabilizate, în forma granulara, care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l și reprezintă rezultatele testului de percolare.

Tabelul nr. 3.2

Indicatorul

Valoarea maximă admisă (mg/l)

As

0,2

Ba

7,5

Cd

0,3

Cr total

1,5

Cr hexa

0,2

Cu

0,2

Hg

0,1

Mo

0,2

Ni

1,0

Pb

0,5

Sb

0,2

Se

0,2

Zn

1,0

Cobalt

2,0

Fluoruri

7,5

Sulfați

600

Cloruri

750

Sulfocianuri

15,0

3.3.3.2. Deșeuri în forma monolitica

Criteriile pentru acest tip de deșeuri se stabilesc de către autoritatea de mediu competența, astfel încât să fie îndeplinite aceleași condiții pentru protecția mediului ca și în cazul deșeurilor în forma granulara.

3.3.3.3. Deșeuri cu conținut de azbest

3.3.3.3.1. Materialele de construcție, precum și alte deșeuri similare cu conținut de azbest pot fi acceptate în depozitele de deșeuri nepericuloase, fără testare, în conformitate cu prevederile

art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 .

3.3.3.3.2. În cazul depozitelor care accepta deșeuri de materiale de construcție sau alte deșeuri similare cu conținut de azbest, trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

a) deșeurile sa nu conțină alte tipuri de deșeuri periculoase în afară de azbest, inclusiv fibre cu lianti sau ambalate în plastic;

b) depozitul accepta numai materiale de construcție sau alte deșeuri similare cu conținut de azbest. Aceste deșeuri pot fi acceptate și în depozite de deșeuri nepericuloase, dar numai în celule separate, amenajate corespunzător;

c) pentru a împiedica dispersarea fibrelor, deșeurile cu conținut de azbest depozitate se acoperă cu materiale corespunzătoare atât zilnic, cat și înaintea fiecărei operații de compactare, iar deșeurile neambalate se stropesc cu apa la intervale regulate;

d) se realizează acoperirea finala a celulei/depozitului pentru a evita dispersarea fibrelor;

e) în cadrul celulei/depozitului în care exista deșeuri cu conținut de azbest nu se efectuează nici un fel de lucrări (de exemplu: foraje) care ar putea conduce la dispersarea fibrelor;

f) după închiderea celulei/depozitului ce conține deșeuri cu conținut de azbest, se păstrează o schita de amplasare care indica în mod clar localizarea acesteia/acestuia;

g) după închiderea depozitului posibilitățile de utilizare ulterioară a terenului se restrictioneaza, astfel încât să fie evitate la maximum posibil riscurile pentru sănătatea populației.

3.3.3.3.3. În cazul depozitelor care accepta numai deșeuri de materiale de construcție conținând azbest, cerințele legate de protecția calității apelor subterane și de suprafața (impermeabilizare și sistem de colectare și tratare a levigatului) pot fi reduse față de prevederile anexei nr. 2 la

Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 .

4. Criterii pentru acceptarea deșeurilor în depozitele de deșeuri periculoase

Valorile prezentate în tabelul nr. 4.1 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deșeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deșeuri periculoase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l și reprezintă rezultatele testului de percolare.

Tabelul nr. 4.1

Indicatorul

Valoarea maximă admisă (mg/l)

As

3,0

Ba

20,0

Cd

0,5

Cr total

8,0

Cu

10,0

Hg

0,25

Mo

5,0

Ni

5,0

Pb

5,0

Sb

1,0

Se

1,5

Zn

10,0

Cloruri

875

Fluoruri

8,75

Sulfați

1.050

*) Categoria deșeurilor din construcții și demolări cuprinde o varietate larga de materiale, și anume:

- deșeuri generate la demolarea totală sau parțială a clădirilor și/sau a altor elemente de infrastructura;

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.