Decizia nr. 522/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ciprian-Doru Todea-Moga în Dosarul nr. 1.237/102/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.846D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate instituie o excepție de la regula ocupării posturilor prin concurs, aspect ce intră în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la condițiile de exercitare a unei profesii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.237/102/2019, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ciprian-Doru Todea-Moga într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a deciziei de încetare a contractelor de muncă cu timp parțial (integrare clinică), precum și anularea deciziei de anulare a contractului de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și repunerea în situația anterioară, cu plata unor despăgubiri, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 6 alin. (4) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate că prevăd un caz de încetare de drept/din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă al medicului care a fost integrat o perioadă mai mică de 5 ani și al cărui contract cu instituția de învățământ superior medical a încetat. Arată că noțiunea de integrare clinică este definită în

art. 35

din

Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 140/1.515/2007

pentru aprobarea

Metodologiei

în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, ca fiind activitatea integrată desfășurată de către personalul didactic din învățământul superior medical prin cumul de funcții, în baza unui contract individual de muncă cu jumătate de normă, în unitățile sanitare unde funcționează catedra sau disciplina didactică.

6.

În opinia autorului excepției, textul de lege supus controlului de constituționalitate nu poate fi interpretat ca instituind un caz de încetare a contractului individual de muncă, ci, din contră, prevede posibilitatea medicului de a opta pentru continuarea raporturilor de muncă cu normă întreagă cu unitatea spitalicească, în situația îndeplinirii condițiilor stipulate de acest text de lege. În acest sens, arată că încetarea contractului de muncă prin manifestarea unilaterală a voinței angajatorului nu se poate realiza decât în cazurile limitativ prevăzute de prevederile

art. 56 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , între aceste cazuri neregăsindu-se și încetarea contractului de integrare clinică în ipoteza încetării contractului cu unitatea de învățământ superior medical.

7.

În măsura în care totuși textul de lege criticat se interpretează ca un caz de încetare a contractului individual de muncă, autorul excepției consideră că sunt încălcate prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât se creează o diferență de tratament juridic în funcție de vechimea în unitatea sanitară, fără a se face vreo distincție referitoare la vechimea totală în specialitate, titlul științific etc. Limita de vechime de 5 ani este arbitrară și creează o discriminare nepermisă între medici.

8.

De asemenea, autorul excepției susține că sunt încălcate și prevederile

art. 41 alin. (1)

și ale

art. 53 din Constituție , deoarece se restrânge dreptul la muncă fără respectarea condițiilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

9.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Aceste dispoziții conțin o prevedere specială în favoarea cadrelor didactice, derogatorie de la regula ocupării unui post prin concurs sau examen, și nu creează o situație discriminatorie pentru că nu ține seama de vechimea totală în specialitate sau de titlul științific, întrucât este opțiunea legiuitorului să se raporteze la o vechime de 5 ani, aplicabilă cadrelor didactice care desfășoară activitatea integrată fără deosebire. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale

art. 41 alin. (1)

și ale

art. 53 , deoarece dreptul cadrului didactic de a desfășura activitate integrată este o excepție de la regula ocupării unui post prin concurs, legiuitorul având posibilitatea să instituie anumite limite de exercitare a acestui drept, care nu aduc atingere dreptului la muncă.

10.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, potrivit cărora: „La încetarea raporturilor de muncă cu unitățile de învățământ, cadrele didactice care au fost integrate o perioadă mai mare de 5 ani își pot continua activitatea, cu normă întreagă, în unitățile sanitare în care au fost integrate, în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.“

14.

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din

Constituție: art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 41 alin. (1)

referitor la dreptul la muncă și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este un cadru medical care, începând cu anul 2016, a îndeplinit funcția de cadru didactic în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș, desfășurând totodată, din același an, activitate ca medic specialist în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parțial (integrare clinică), precum și activitate în linia de gardă, în temeiul altui contract de muncă individual cu timp parțial. În anul 2019, contractul individual de muncă încheiat cu Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș a încetat, fiind urmat de deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă pentru activitatea integrată în calitate de cadru medical și pentru activitatea în linia de gardă.

16.

Așa cum reiese din dispozițiile

art. 35

și

36 din Metodologia

în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, aprobată prin

Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 140/1.515/2007 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 septembrie 2007, personalul didactic din învățământul superior medical și farmaceutic desfășoară activitate integrată prin cumul de funcții, în baza unui contract individual de muncă cu jumătate de normă, în unitățile sanitare unde funcționează catedra sau disciplina didactică, iar în cadrul activității de integrare clinică, personalul prevăzut la

art. 35

asigură activitatea curentă în cursul dimineții și gărzi, pe lângă atribuțiile funcției didactice primind din partea unității sanitare drepturile salariale aferente contractului individual de muncă prin cumul de funcții cu jumătate de normă, cu excepția rezidenților.

17.

În continuare, analizând textul de lege criticat, Curtea observă că acesta prevede posibilitatea ca, după încetarea raporturilor de muncă cu unitățile de învățământ, cadrele medicale să își poată continua activitatea medicală cu normă întreagă în unitățile în care au fost integrate, în baza unui contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, dacă au fost integrate o perioadă mai mare de 5 ani. Așa cum reiese din înțelesul normei legale, aceasta prevede posibilitatea continuării activității medicale fără să fie necesară parcurgerea etapei concursului sau examenului, perioada de 5 ani de activitate integrată fiind apreciată de legiuitor ca suficientă pentru a demonstra aptitudinile profesionale ale cadrului medical, și constituie, prin urmare, un beneficiu.

18.

Or, Curtea apreciază că aceste dispoziții de lege nu sunt aplicabile situației autorului excepției, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege cu privire la durata activității integrate. Prin urmare, nu beneficiază de posibilitatea continuării activității de cadru medical cu normă întreagă în condițiile

art. 6 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 .

19.

Textul de lege nu este discriminatoriu, întrucât, potrivit prevederilor

art. 61 alin. (1) din Constituție , este dreptul suveran al legiuitorului stabilirea condițiilor în funcție de care anumite categorii socioprofesionale se pot bucura de anumite beneficii, așa cum este cel prevăzut de textul de lege supus controlului de constituționalitate, acesta aplicându-se tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei fără privilegii ori discriminări.

20.

De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere exercițiului dreptului la muncă, întrucât cadrul medical nu este împiedicat să își desfășoare activitatea medicală în alte condiții decât cele prevăzute de textul de lege criticat. Neîndeplinirea unor condiții legale pentru a beneficia de o facilitate în ceea ce privește continuarea activității profesionale nu poate fi echivalată cu o încălcare a dreptului la muncă.

21.

În sfârșit, în ceea ce privește solicitarea autorului excepției de a se stabili dacă textul de lege criticat prevede sau nu posibilitatea continuării activității medicale în unitatea spitalicească în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parțial, Curtea apreciază că aceasta reprezintă un aspect ce ține strict de modul de interpretare și aplicare a normei în speță, ce revine competenței exclusive a instanței de judecată, iar nu celei a instanței de contencios constituțional.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian-Doru Todea-Moga în Dosarul nr. 1.237/102/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 6 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2024.