Decizia nr. 330/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și ale art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin Legea nr. 323/2001
prezumat în vigoare
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și ale
art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin
Legea nr. 323/2001 , excepție ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed în Dosarul nr. 12.970/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale sau normelor internaționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 12.970/2001, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și ale
art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin
Legea nr. 323/2001 , excepție ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed din Iordania.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate, reglementand caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond în cadrul procedurii accelerate și al procedurii pe zona de frontieră, contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, 20, art. 23 alin. (1)-(4), ale art. 49 și 123, prevederilor art. 6 pct. 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 33 din Convenția privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951.
Judecătoria Sectorului 6 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel se considera ca, "în anumite situații expres prevăzute de lege și care nu pot fi extinse prin analogie, legea poate exclude folosirea unor cai de atac".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția este neîntemeiată. Se arata ca ordonanța "are la baza respectarea scopurilor și principiilor enumerate în Carta O.N.U. sau în tratatele și convențiile internaționale privitoare la refugiati".
Guvernul, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile legale criticate "nu constituie o noutate în domeniu, ele fiind cuprinse într-o serie de reglementări ale statelor membre ale Uniunii Europene", precum "Rezoluția Consiliului de Miniștri din 30 noiembrie și 1 decembrie 1992, care face parte, de altfel, din acquisul comunitar".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (5) și ale
art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin
Legea nr. 323/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001.
Aceste texte de lege au următoarea redactare:
"Articol unic. - Se aprobă
Ordonanța Guvernului nr. 102 din 31 august 2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România, adoptată în temeiul
art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu următoarele modificări:
1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea următorul cuprins:
<<(5) Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.>> [...]
3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea următorul cuprins:
<<(6) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.>>"
În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 18: "(1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 23 alin. (1)-(4): "(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalității mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunțe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanța de judecată.";
- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";
- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
De asemenea, mai sunt invocate următoarele prevederi din reglementări internaționale:
Articolul 6
pct. 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora:
- Art. 6 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice, ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției.";
- Art. 13: "Orice persoană, ale carei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost incalcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.";
- Art. 33 din Convenția privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951: "Interdicția de expulzare și returnare
1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinii politice.
2. Beneficiul prezentei dispoziții nu va putea totuși fi invocat de către un refugiat față de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se găsește sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o amenințare pentru comunitatea tarii respective."
Examinând excepția, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale, care, prin numeroase decizii, a constatat ca sunt constituționale. Astfel Curtea a constatat ca modificările aduse art. 20 alin. (5) și
art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 , prin pct. 1 și 3 ale articolului unic din
Legea nr. 323/2001 , nu au nici o legătură cu dreptul la apărare și nu ingradesc în nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotărârea instanței de judecată este definitivă și irevocabilă nu înseamnă ca autorul excepției este lipsit de dreptul la apărare. Potrivit prevederilor constituționale ale art. 128, împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac pot fi exercitate de partea interesată și de Ministerul Public, numai în condițiile legii, legiuitorul putând institui reguli speciale de procedura, în considerarea unor situații deosebite (asa cum, de altfel, este situația refugiatilor în România). În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 261/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001.
Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, care reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Sub acest aspect Curtea constata ca prevederea constituțională menționată este inaplicabila în cauza, art. 16 alin. (1) având în vedere persoane care au calitatea de cetățean român.
Totodată Curtea observa ca reglementarea drepturilor refugiatilor și ale persoanelor care au dobândit o formă de protecție este în acord cu prevederile art. 18 alin. (1) din Constituție, text potrivit căruia "Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi", precum și cu prevederile din convențiile și tratatele la care România este parte.
În aceasta lumina nici una dintre criticile de neconstituționalitate nu poate fi reținută.
Articolul 49
din Constituție reglementează restrangerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, proporțional cu situația care determina aceasta restrangere. Prevederile legale din ordonanța, criticate ca fiind neconstituționale, nu conțin restrangeri speciale ale exercițiului unor drepturi pentru străinii care urmează procedura de acordare a unei forme de protecție din partea statului român.
De asemenea, autorul excepției critica textele de lege menționate și cu referire la prevederile constituționale cuprinse în art. 123 privind înfăptuirea justiției în România.
Curtea observa însă ca acestea nu conțin nici o dispoziție care să contravină principiului infaptuirii justiției în numele legii, al independentei judecătorilor și al supunerii lor numai legii.
Referitor la prevederile cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume cele care privesc procesul echitabil și dreptul persoanei de a se plange unei instanțe, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul excepției nu opresc, în realitate, părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi aparate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționeaza într-o societate democratica procesul echitabil.
În sfârșit, dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate sunt în deplina concordanta și cu prevederile din Convenția privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951, referitoare la interdicția de expulzare și returnare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) și ale
art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată și modificată prin
Legea nr. 323/2001 , excepție ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed în Dosarul nr. 12.970/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2002.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.