Decizia nr. 719/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 58^3 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Nicușor Emilian Dascălu, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul Valahiei“, în Dosarul nr. 46.161/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 367D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece prin

Decizia nr. 548 din 14 septembrie 2021

Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 18 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 46.161/3/2017, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 58^3 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Nicușor Emilian Dascălu, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul Valahiei“, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziții prin care autorul excepției a fost sancționat disciplinar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dreptul de a fi apărat de un avocat în timpul cercetării disciplinare prealabile este reglementat în mod expres prin

art. 251 alin. (4) din Codul muncii . De asemenea, din examinarea

art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

și a

art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală

rezultă că într-o cauză penală unei persoane cercetate i se garantează dreptul la apărare prin avocat în cursul urmăririi penale, pe când într-o cauză disciplinară cercetarea prealabilă a polițistului este arbitrară, lăsând loc abuzurilor.

6.

Prin urmare,

art. 58^3 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

lipsește polițistul cercetat de apărarea formulată prin avocat, cu consecința încălcării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât această categorie este tratată diferențiat, prin comparație cu toate celelalte categorii socioprofesionale cărora legiuitorul le-a recunoscut și garantat drepturile constituționale menționate. În acest sens, cu titlu de exemplu, menționează că executorii judecătorești, avocații,

procurorii și judecătorii au dreptul de a fi asistați în procedura disciplinară de un avocat.

7.

În final, se menționează

Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017 , prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 81/2015 , sunt neconstituționale.

8.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 58^3 alin. (4) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Însă, ținând cont de motivarea excepției formulată de autor, Curtea constată că acesta critică doar teza întâi a

alin. (4) al art. 58^3 din Legea nr. 360/2002 , în forma în vigoare la 6 iunie 2017, data emiterii deciziei de sancționare a cărei anulare formează obiectul acțiunii în justiție (cercetarea disciplinară care a precedat emiterea deciziei desfășurându-se în anul 2017), deci în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018.

13.

Având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, conform căreia pot face obiect al controlului de constituționalitate dispozițiile legale abrogate, dar care continuă să producă efecte juridice, potrivit principiului tempus regit actum, se vor analiza dispozițiile legale în forma criticată, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății.

14.

Prin urmare, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002 , în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 , potrivit cărora: „Polițistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de organizația sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate. Neîndeplinirea condițiilor privind accesul la informații clasificate ori neprezentarea polițistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.“

15.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate, în forma în vigoare la momentul la care a fost sancționat disciplinar, contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 24

privind dreptul la apărare și ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 548 din 14 septembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 25 octombrie 2021, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, sunt neconstituționale.

17.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că excepția este întemeiată prin raportare la prevederile

art. 24 din Constituție , pentru motive similare celor reținute prin

Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017.

18.

Curtea Constituțională a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, în care s-a statuat că procedurile disciplinare intră sub incidența art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială. Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că garanțiile dreptului la un proces echitabil implică dreptul părților de a lua cunoștință de toate aspectele litigiului (Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei), și presupun respectarea principiului contradictorialității (Hotărârea din 18 februarie 2010, pronunțată în Cauza Baccichetti împotriva Franței). De asemenea, s-a reținut că prin Hotărârea din 27 august 1991, pronunțată în Cauza Philis împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenție se aplică procedurilor disciplinare desfășurate în fața unor organisme profesionale și în care este vorba de dreptul de a practica profesia. Totodată, prin hotărârea menționată, paragraful 45, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit jurisprudența sa constantă conform căreia o acțiune disciplinară în care este în joc dreptul de a continua practicarea unei profesii conduce la contestații (dispute) cu privire la drepturile civile, în înțelesul art. 6 paragraful 1 din Convenție.

19.

Curtea Constituțională a reținut că

art. 24 alin. (1) din Constituție

stabilește că dreptul la apărare este garantat în absența oricărei circumstanțieri, norma fundamentală invocată având aplicabilitate și în afara sferei judiciare, așadar, inclusiv în cadrul procedurii disciplinare. Prin urmare, dreptul la apărare conține numeroase prerogative, iar una dintre acestea este, incontestabil, posibilitatea persoanei de a beneficia de asistență juridică, în condițiile reglementate prin legislația aplicabilă acestei forme de activitate juridică.

20.

În concluzie, având în vedere cele menționate, instanța de contencios constituțional a observat că în materia răspunderii disciplinare a polițiștilor, contrar jurisprudenței dezvoltate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul român nu a adoptat o reglementare care să asigure respectarea dreptului la apărare al polițistului cercetat disciplinar, respectiv dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de

art. 24 alin. (1) din Constituție .

21.

Având în vedere cele anterior menționate, dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și data sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, anterioară datei la care excepția a fost admisă, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

22.

În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, de exemplu, prin

Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau

Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul prezentei decizii,

Decizia nr. 548 din 14 septembrie 2021

va putea constitui motiv de revizuire, conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

(a se vedea, pe larg, și

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23).

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Nicușor Emilian Dascălu, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul Valahiei“, în Dosarul nr. 46.161/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.