Decizia nr. 87/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , excepție ridicată de reprezentantul Societății Comerciale "NOEL PROD" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.606/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin reprezentant Nica Leon, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca textele criticate, care instituie obligația de a plati cu anticipatie taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii formulate, sunt neconstituționale prin raportare la art. 1, 16, 21, art. 53 alin. (1) și (2) și art. 150 din Legea fundamentală, pentru motivele pe care le depune și în scris.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acestui serviciu, iar scutirile pe care legea le acorda anumitor persoane nu încalcă principiul egalității. În ceea ce privește raportarea la art. 150 alin. (1) din Constituție, acesta se referă exclusiv la legile adoptate anterior intrării în vigoare a actualei Legi fundamentale și nu are incidența în cauza de fața.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , excepție ridicată de reprezentantul Societății Comerciale "NOEL PROD" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.606/2001 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a arătat ca dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , care obliga la plata cu anticipatie a taxelor judiciare de timbru și care prevăd sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, sunt contrare principiilor statului de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituție. În același timp, autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate "introduc discriminare între cetățeni", contrar prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, și ingradesc accesul liber la justiție garantat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 49 din Legea fundamentală. De asemenea, considera ca aceste dispoziții legale nici nu mai sunt în vigoare, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție.

Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială apreciază ca prevederile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca dreptul privind liberul acces la justiție consacrat de Constituție nu presupune gratuitatea actului de justiție, iar "modalitatea în care se efectuează plata taxelor de timbru este o consecința fireasca a instituirii de către stat a obligației cetățenilor de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției". Invoca și jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata, printre altele, în Decizia nr. 65/2000. Obligația de plată anticipata a taxelor judiciare de timbru este instituită în sarcina oricărei persoane care se adresează instanțelor judecătorești, fără nici o discriminare. Impunerea prin lege a anumitor condiții sau cerințe pentru exercitarea unor drepturi, cum este și accesul la justiție, nu intră în conținutul notiunii de "ingradire", nefiind incalcate prevederile art. 49 din Constituție. Pe de altă parte, plata taxelor de timbru se încadrează în obligațiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , constata următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare, dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. [...]

(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

Autorul excepției a invocat numeroase prevederi constituționale care, în opinia sa, sunt incalcate prin dispozițiile legale criticate, dintre care, în raport cu obiectul excepției ridicate, sunt relevante numai următoarele:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constata ca aceeași excepție, cu motivare identică, a făcut obiectul a numeroase cauze soluționate de Curtea Constituțională, iar acele excepții au fost respinse ca fiind neintemeiate. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, făcând trimitere și la alte decizii anterioare, Curtea a reținut ca accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziție constituțională "nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor".

Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cat și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natura, neexistand discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 8 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000).

Nici în prezenta cauza nu au apărut elemente noi, care ar putea impune reconsiderarea jurisprudenței Curții în materie.

Autorul excepției a susținut și faptul ca dispozițiile legale criticate "nu sunt în vigoare, conform art. 150 alin. (1) din Constituție". Cu privire la aceasta sustinere, Curtea retine ca art. 150 alin. (1) se referă la actele normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 și nu are incidența în cauza.

Obligația și modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, prevăzute de dispozițiile legale criticate prin excepție, nu sunt de natura sa ingradeasca exercițiul vreunui drept fundamental, astfel încât nu se impune examinarea acelor dispoziții legale prin raportare la art. 49 din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipata a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii în caz de neplata.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 , excepție ridicată de Societatea Comercială "NOEL PROD" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.606/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2003.