Decizia nr. 123/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 16.748/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 330 D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legea penală nu poate stabili înțelesul noțiunii de „deținător temporar“ al unui câine în funcție de durata deținerii câinelui, dar sensul ce poate fi dedus prin interpretarea literară a sintagmei este mai mult decât elocvent pentru stabilirea voinței legiuitorului. Se susține că, în mod evident, intenția a fost aceea de a sancționa atât proprietarul, cât și deținătorul temporar, în condițiile în care a avut loc un atac canin, iar aceștia nu au luat măsurile pentru prevenirea unui astfel de atac, fiind, astfel, circumstanțiate, în mod clar, condițiile în care intervine răspunderea penală a proprietarului și a deținătorului. Se arată că, de altfel, conform

art. 2 din Legea nr. 205/2004

privind protecția animalelor, prin deținător de animale se înțelege proprietarul, persoana care deține cu orice titlu valabil, precum și orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul. Se conchide că textul criticat este clar, precis și previzibil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 16.748/271/2015, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei soluții de clasare, dispuse într-un dosar referitor la stabilirea vinovăției intimatelor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prin agresarea victimei de către un câine aflat în paza acestora.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „deținătorul temporar“ din cuprinsul

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, neputându-se înțelege dacă în sfera sa pot fi incluse și persoanele în posesia cărora se află câini din categoria celor la care fac referire prevederile ordonanței de urgență menționate, pentru perioade foarte scurte de timp, fiind dată ca exemplu situația persoanei care acceptă paza câinelui pentru o perioadă de 5 minute, timp în care proprietarul acestuia intră într-un magazin pentru a face cumpărături. Se susține că, pentru aceste considerente, textul criticat este de natură a duce la interpretări arbitrare, în funcție de semnificația pe care i-o dau organele judiciare.

6.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7.

Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 , în forma anterioară modificării lor prin

art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , prin care a constatat neconstituționalitatea acestora, însă pentru considerente diferite de cele invocate în prezenta cauză. Se susține, de asemenea, că viciile de neconstituționalitate astfel constatate au fost remediate prin modificările operate prin dispozițiile

art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 , motiv pentru care prezenta excepție de neconstituționalitate este admisibilă. Totodată, se susține că sintagma „deținător temporar“ din cuprinsul textului criticat este clară, precisă și previzibilă, cu atât mai mult cu cât dispozițiile

art. 3 ,

10 ,

11

și

21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

prevăd, cu exactitate, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni deținător temporar, precum și obligațiile pe care aceasta le are.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 27 februarie 2014, care au următorul cuprins: „Neluarea de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“

11.

Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la calitatea legii și

art. 23 alin. (12)

cu privire la legalitatea pedepsei.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2002

nu prevăd, în mod expres, o definiție a sintagmei „deținător temporar“. Cu toate acestea, dispozițiile

art. 3 ,

10 ,

11

și

21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

reglementează condițiile pe care deținătorii temporari de căini trebuie să le îndeplinească și obligațiile ce le revin acestora. Astfel, deținătorii temporari de câini trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă vârsta minimă de 18 ani, să aibă capacitate deplină de exercițiu și să nu fi fost condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei [ art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 ]. De asemenea, aceștia au obligația să înregistreze câinii la Asociația Chinologică Română, afiliată la Federația Chinologică Internațională, și să inscripționeze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul „Câine periculos“ sau, după caz, „Câine agresiv“, printr-o plăcuță având dimensiunile de cel puțin 15 x 25 cm [ art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 ]. Totodată, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență analizate, deținătorii temporari de câini, din categoria celor prevăzuți la

art. 1

lit. a) din aceeași ordonanță de urgență, au fost obligați să sterilizeze câinii pe care îi aveau în detenție, pe cheltuială proprie [ art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 ]. De asemenea, deținătorii temporari ai câinilor pot fi obligați la plata cheltuielilor generate de întreținerea câinelui aflat sub supraveghere [ art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 ]. În fine, deținătorii temporari de câini care pot fi încadrați conform

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

au avut obligația de a prezenta câinii la Asociația Chinologică Română, afiliată la Federația Chinologică Internațională, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, în vederea evaluării și încadrării lor în una dintre categoriile prevăzute la articolul anterior menționat [ art. 21 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 ]; până la înființarea Autorității de Supraveghere Canină, deținătorii temporari de câini au fost obligați să înregistreze câinii menționați la

art. 1

din ordonanța de urgență criticată și să îi identifice prin tatuaj, pe cheltuiala lor, de către asociația anterior arătată.

13.

Mai mult, Curtea constată că atât dispozițiile legale mai sus enumerate, cât și celelalte prevederi ale

Ordonanței de urgență nr. 55/2002

fac referire la deținătorii temporari de câini de fiecare dată când fac trimitere la proprietarii de câini, întreaga reglementare vizând cele două categorii de persoane, în egală măsură, cu o singură excepție, cea a prevederilor

art. 4

din aceeași ordonanță de urgență, care are în vedere existența unui proprietar și a unei adrese la care câinele este deținut, în mod stabil, dispoziție legală ce obligă proprietarii de câini, care se încadrează în categoriile prevăzute la

art. 1

al aceluiași act normativ, să depună la sediul poliției în a cărei rază este situat imobilul în care este deținut câinele o adeverință în fotocopie, eliberată de Asociația Chinologică Română, afiliată la Federația Chinologică Internațională, din care să rezulte încadrarea câinelui în categoriile prevăzute la

art. 1 , precum și o declarație pe propria răspundere cuprinzând următoarele date: numărul de identificare al câinelui, aplicat prin tatuare sau microcip; efectuarea vaccinării antirabice și a rapelurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; efectuarea sterilizării câinilor; existența unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de câini.

14.

Analizând ansamblul reglementării regimului de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, Curtea constată că noțiunile de „proprietari de câini“ și „deținători temporari de câini“ sunt complementare, prin folosirea lor concomitentă legiuitorul urmărind să acopere toate situațiile de deținere, cu titlu permanent sau temporar, a unor câini periculoși sau agresivi, indiferent de titlul permanent sau temporar cu care aceștia sunt deținuți și indiferent de întinderea în timp a detenției.

15.

Prin urmare, rezultă, în mod direct, din maniera de reglementare, că subiect activ al infracțiunii prevăzute la

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

poate fi orice persoană care își asumă deținerea unui câine dintre cei enumerați la

art. 1

din aceeași ordonanță, indiferent de perioada de timp pentru care câinele se află în detenția sa. Această soluție legislativă este pe deplin justificată de valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare criticată, respectiv integritatea fizică a persoanelor și sănătatea publică. Așa fiind, obligația instituită de legiuitor în sarcina oricărei persoane care deține, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă de timp, un câine periculos sau agresiv de a lua măsurile de prevenire a atacului canin este pe deplin justificată și proporțională cu scopul urmărit.

16.

Având în vedere considerentele mai sus enunțate, Curtea reține că, în lipsa unei definiții legale a sintagmei „deținător temporar“, înțelesul acesteia poate fi dedus din ansamblul reglementării regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, în sfera sa intrând toate persoanele care, neavând calitatea de proprietar, dețin, indiferent cu ce titlu, astfel de câini. Prin urmare, organele judiciare competente să aplice prevederile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

nu pot întâmpina dificultăți în a determina dacă o persoană se încadrează sau nu în categoria „deținătorilor temporari“ de câini. Totodată, persoanele care au în detenție câini din categoriile celor reglementați prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2002

pot stabili, cu ușurință, dacă se află sau nu în categoria „deținătorilor temporari“ de câini, în sensul prevederilor ordonanței de urgență supuse controlului de constituționalitate, pentru a-și adapta conduita la cerințele impuse prin actul normativ anterior menționat.

17.

Prin urmare, Curtea constată că maniera de reglementare a infracțiunii prevăzute la

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

nu lipsește textul criticat de claritate, precizie și previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea, prin norma de incriminare analizată, a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție

(a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragrafele 15-17, și

Decizia nr. 321 din 17 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, paragrafele 14-17).

18.

Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului legalității incriminării și a pedepsei, prevăzut la

art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , așa cum acesta se regăsește reglementat la

art. 23 alin. (12) din Constituție . În acest sens, prin Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragraful 92, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o consecință logică a principiului prevăzut la

art. 7 din Convenție

este aceea a caracterului general al legii și că interpretarea și aplicarea termenilor folosiți aparțin jurisprudenței. Pentru acest motiv, instanța europeană a reținut că, în orice sistem de drept, dispozițiile legale, inclusiv cele de drept penal, sunt supuse, în mod inevitabil, procesului de interpretare pe cale judiciară, întrucât, întotdeauna, există o nevoie de elucidare a dispozițiilor legale neclare sau de adaptare a lor la diferitele circumstanțe. Sa constatat, cu aceeași ocazie, că trebuie evitate rigiditatea excesivă a dispozițiilor legale și imposibilitatea adaptării lor la diferitele situații concrete, chiar dacă certitudinea este dezirabilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea - Secția penală în Dosarul nr. 16.748/271/2015 și constată că dispozițiile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002

privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.